Forum Pompieri Militari si Civili
Oameni care salvează vieţi / Eroi de profesie - Versiune printabilă

+- Forum Pompieri Militari si Civili (http://forum.pompierii.info)
+-- Forum: Comunitate pompieri (/forum-comunitate-pompieri)
+--- Forum: Personalități (/forum-personalit%C4%83%C8%9Bi)
+--- Subiect: Oameni care salvează vieţi / Eroi de profesie (/subiect-oameni-care-salveaz%C4%83-vie%C5%A3i-eroi-de-profesie)

1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17 18 19 20 21 22 23 24


RE: Oameni care salvează vieţi / Eroi de profesie - Covalciuc Bogdan - 03-03-2014 10:44 AM

„Anonimul“ care îţi salvează viaţa

[Imagine: anonimulcaresalveazavieti4_1393780806.jpg]

Citat:Promptitudine, luciditate şi mai ales calmitate - acestea sunt cuvintele cheie care îi definesc pe dispecerii din unităţile de intervenţie constănţene. Un dispecer nu doar răspunde la telefon, ci îi ajută şi îi îndrumă pe cei aflaţi în nevoie. Cel mai greu este, spun ei, să reuşeşti să îi linişteşti pe apelanţi.

Dispecerii de la Inspectoratul pentru Situaţii de Urgenţă sunt cei care răspund la apelurile de urgenţă, fie că este vorba despre accidente rutiere cu persoane încarcerate, incendii, explozii sau persoane blocate la înălţime, la adâncime sau în diverse situaţii. Sunt conştienţi mereu că şi cea mai mică greşeală poate duce la evenimente tragice. Intervenţiile lor sunt definitorii - ei hotărăsc câte autospeciale să trimită la faţa locului, ce alte structuri mai trebuie să anunţe, să stabilească cu exactitate ce se întâmplă la locul evenimentului, să ia legătura cu cât mai multe persoane. Cu alte cuvinte, dispecerii de la ISU Dobrogea trebuie să găsească „ochii” de la faţa locului, care, prin intermediul telefonului, să le dea toate detaliile de care au nevoie. Iar apeluri sunt. La dispeceratul ISU sosesc, zilnic, zeci de apeluri de urgenţă, într-o zi obişnuită, dar în unele zile pot ajunge chiar şi la 200-300 de apeluri.

„Ce urgenţă aveţi?“
Din această categorie de salvatori face parte şi plutonierul adjutant Cristian Bucuroaia, dispecer în cadrul Inspectoratului pentru Situaţii de Urgenţă Dobrogea. Are 40 de ani şi este dispecer de mai bine de 13 ani. Este un anonim, care răspunde la telefon calm, indiferent de grijile, stresul şi problemele de acasă. Este una dintre persoanele care trebuie să facă faţă tragediilor, durerii, disperării celor care sună.
„Nicio zi nu este ca alta. Nici nu mai ţin minte când am avut ultima zi liniştită. La orice apel de urgenţă trebuie să fii calm, lucid, să răspunzi, să vorbeşti cu omul, să îl linişteşti şi să răspunzi solicitării acestuia. Este o chestiune de secunde, trebuie să îi afli problema, să îl localizezi, să îi pui întrebări astfel încât să afli exact cu ce se confruntă şi să trimiţi la faţa locului echipajele de care este nevoie. Cea mai mare satisfacţie este când reuşeşti să ajuţi oamenii, iar aceştia sună din nou, peste câteva zile, şi îţi mulţumesc, deşi nu te cunosc, ci doar te-au auzit la un telefon”, povesteşte Cristian Bucuroaia.

„O fetiţă vrea să se arunce de la etajul al doilea“
Tot plutonierul adjutant Bucuroaia era de serviciu şi când apelul de urgenţă suna, vara trecută, în dispeceratul ISU. Un bărbat din Neptun anunţa faptul că vecina sa de deasupra, de la etajul al doilea, o fetiţă de cinci ani, vrea să se arun-ce în gol. Vecinul nu cunoştea problema celei mici şi nu ştia cum să reacţioneze. A sunat panicat la 112.
„Vecinul ne-a explicat că este vorba despre o fetiţă care, se pare, este singură în casă. A urcat să încerce uşa, dar era încuiată. Eu îl ţineam de vorbă la telefon, încercând să îi explic ce trebuie să facă. I-am spus să o liniştească pe fetiţă, să încerce să o prindă cumva de picior, să aibă contact direct cu ea. A făcut asta, după care i-am spus să îi transmită că va fi bine, că va veni imediat cineva acasă, că s-ar putea răni foarte tare dacă alege să sară. Ea plângea şi spunea că îi e dor de mama sa, care plecase la muncă şi o lăsase încuiată în casă. L-am întrebat pe vecin unde lucrează aceasta, am intrat repede pe internet şi am găsit numărul societăţii comerciale respective. Am vorbit cu patronul, care a trimis-o imediat pe mamă acasă. În tot acest timp am alertat şi subunităţile din zonă, care ajunseseră la faţa locului şi care improvizaseră un sistem de prindere în siguranţă, pentru cel mai rău caz, în care se decidea să sară. Totul s-a terminat cu bine”, povesteşte dispecerul.

Doi litri de oţet pot „rezolva“ un incendiu
Tot dispecerii de la ISU sunt cei care îi ajută pe oameni în cazul unui incendiu. Pe lângă faptul că află detalii care să îi ajute pe militari să stingă focul cât mai repede, fără să pună în pericol viaţa cuiva, dispecerii îi liniştesc pe apelanţi şi chiar îi sfătuiesc ce să facă astfel încât să potolească focul.
„Oamenii sunt panicaţi atunci când sună, nu ştiu ce să facă. Noi îi liniştim, le spunem să nu cumva să dea cu apă dacă există panouri electrice, să oprească curentul dacă pot. De asemenea, le cerem detalii despre compartimentarea locuinţei, despre sursa incendiului, despre eventuale persoane blocate în imobil. De exemplu, pe tubulatura hornului, care destul de des nu este curăţat de proprietari, se pot turna doi litri de oţet, pentru a se domoli flacăra până la sosirea echipajelor”, conchide plt. adj. Bucuroaia.
SURSA : http://www.cugetliber.ro/


RE: Oameni care salvează vieţi / Eroi de profesie - Covalciuc Bogdan - 19-03-2014 09:06 PM

Pompieri eroi în timpul liber: Doi subofiţeri ISU Alba au salvat viața unui bărbat care a intrat în stop cardiorespirator

[Imagine: screenshot_12.png]

Citat:Subofițerii Simion Hațegan și Ioan Hulea de la ISU Alba au dat dovadă de spirit civic și au sărit în ajutorul unui om aflat într-o situație critică, după ce a intrat în stop cardiorespirator. Cei doi au executat manevre de resuscitare până la sosirea ambulanței, care l-a transportat pe pacient, în viață, la spital.
Duminică dimineața, în jurul orei 9.45, aflându-se în timpul liber în târgul de mărfuri din Alba Iulia, subofiţerul Simion Haţegan din cadrul Detaşamentului de Pompieri Alba Iulia, a observat la un moment dat că un bărbat, G.I. (58 de ani) îşi pierdea conştienţa. Subofiţerul a intervenit prompt şi l-a scos din autovehiculul în care se afla. L-a întins pe o pătură, i-a evaluat starea şi a constatat că acesta se afla în stop cardiorespirator. A început imediat manevrele de resuscitare şi a anunţat cazul la numărul unic de urgenţă 112.
În sprijinul acestuia, la scurt timp, a venit şi subofiţerul Ioan Hulea şi au continuat manevrele de resuscitare până la sosirea echipajului de terapie intensivă mobilă a SMURD Alba Iulia. Acesta a preluat pacientul, în curs de resuscitare, şi, după aproximativ 35 minute, funcţiile vitale ale pacientului au fost reluate, acesta fiind transportat în viaţă la spital.
“Datorită conduitei de urgenţă pe care au urmat-o cei doi subofiţeri paramedici, o viaţă a fost salvată, arătând încă odată că spiritul civic şi simţul datoriei definesc pe cei care au îmbrăţişat meseria de pompier, chiar şi atunci când sunt în timpul liber”, transmit reprezentanţii ISU Alba.
Ambii subofiţeri sunt conducători auto în cadrul ISU Alba, desfăşurându-şi activitatea în cadrul echipajelor SMURD Alba Iulia.
SURSA : http://alba24.ro/


RE: Oameni care salvează vieţi / Eroi de profesie - HomefireNews - 21-03-2014 07:16 PM

Doi pompieri braşoveni au devenit eroi ai comunităţii

[Imagine: 646x404.jpg]

Citat:Autoritatea Teritorială de Ordine Publică i-a premiat pe cei doi ofiţeri care şi-au făcut meseria cu paiune şi au pus pe primul plan salvarea de vieţi omeneşti. Plutonierul major Costel Grosu este comandant al unui echipaj SMURD de la Predeal, iar, anul trecut, a reuşit să salveze viaţa mai multor oameni, după un grav accident petrecut în localitate, în care au fost implicate 14 persoane. Deşi nu este medic de profesie, plutonierul a reuşit să le dea primul ajutor victimelor, ţinând cont că opt dintre persoanele rănite erau în stare foarte gravă, până când la faţa locului au ajuns şi echipajele cu medici. Şi plutonierul adjutant Palko Dani Paul Gabriel, de la Zărneşti, a fost recompensat pentru meritele deosebite în lupta cu focul, după ce în primăvara anului trecut a condus două ntervenţii de mare amploare pentru stingerea unor incendii violente de vegetaţie care riscau să cuprindă mai multe case. Cei doi ofiţeri au primit diploma şi câte un premiu de 2000 de lei.
SURSA : http://adevarul.ro/


RE: Oameni care salvează vieţi / Eroi de profesie - Covalciuc Bogdan - 06-05-2014 01:06 PM

Plutonierul adjunct şef Tănase Muşală - Gălăţeanul care şi-a dedicat viaţa salvării oamenilor

[Imagine: 527e1a86caf0d7741b9cf2ddbf3fb562_L.jpg]

Citat:* Plutonierul adjunct şef Tănase Muşală are trei crezuri: Datoria, Echipa şi Comunitatea. Restul e doar istoria multor intervenţii grele


Are peste trei decenii petrecute în cazarmă.

A salvat mii de vieţi, a participat la atât de multe misiuni încât nu le mai ştie numărul. Ba mai mult, a instruit aproape o mie de militari în tainele meseriei de şofer pe autospeciala de pompieri, printre aceştia fiind şi cel care avea să devină şeful Inspectoratului pentru Situaţii de Urgenţă galaţi, generalul Viorel Zaharia. Toate acestea sunt atuurile care îl fac pe plutonierul adjunct şef Tănase Muşală un profesionist. Este unul dintre cei mai vechi angajaţi din cadrul Detaşamentului de Pompieri Galaţi, un om care nu s-a gândit niciodată la viaţa lui, ci la cea a semenilor. „Când plec într-o misiune nu mă gândesc niciodată că nu mă mai întorc. Îmi fac un plan de acţiune, îmi coordonez echipa şi am întotdeauna grijă să îmi ating scopul pentru care am plecat şi să mă întorc la bază cu echipa completă. Asta înseamnă pentru mine satisfacţia că mi-am îndeplinit misiunea”, ne-a mărturisit plt. adj. şef Tănase Muşală.
Tănase Muşală a făcut armata la Grupul de Pompieri din Galaţi. Din primele momente a îndrăgit această armă, afirmându-se la toate activităţile din programul de pregătire, fiind selecţionat pentru a urma cursurile şcolii scurte de subofiţeri, unde şi-a format deprinderile unui comandant de grupă. Dragostea pentru această meserie le-a insuflat-o şi celor doi copii ai său, unul dintre ei îmbrăţişând profesia, activând ca ofiţer activ alături de tatăl său.

Misiuni care i-au marcat viaţa

În 1983, Tănase Muşală a fost angajat ca personal civil la grupul de pompieri Galaţi, unde, doi ani mai târziu, a fost încadrat ca subofiţer activ. Ani de zile a participat ca şef de echipaj şi conducător de autospeciale la numeroase misiuni de salvare, incendii, inundaţii şi deszăpeziri. Îşi aminteşte de fiecare misiune în parte, mărturisind că unele dintre ele i-au marcat existenţa. Una dintre aceste misiuni este cea din februarie 1991, când, la ora 6,50, a fost chemat, alături de colegii săi, să stingă un puternic incendiu izbucnit în podul Căminului de Bătrâni nr. 2.. Acţionând operativ şi dând dovadă de spirit de sacrificiu, întregul efectiv de cadre militare a reuşit să lichideze incendiul în limitele găsite şi să-i salveze pe cei 40 de vârstnici internaţi, dar şi o mare parte din bunurile materiale.
În 2001, la Inspectoratul pentru Situaţii de Urgenţă Galaţi, a fost adusă prima maşină de descarcerare. Un an mai târziu, plt. adj. şef Tănase Muşală preia comanda pe această maşină. Astfel, misiunile devin şi mai complicate şi mult mai solicitante, având ocazia să fie în mijlocul unor evenimente cu aspect tragic, despre care îi vine greu să povestească sau să le pună pe hârtie. „Nu mai ştiu exact când a fost, dar acel caz mi-a rămas întipărit în minte. Am fost solicitaţi să intervenim la un accident rutier la Slobozia Conachi. Şoferul intrase cu maşina în pom. Când am ajuns la faţa locului am văzut că avea piciorul rupt. Osul îi ieşise prin pantaloni”, îşi aminteşte, vădit emoţionat, adjutantul şef.
Deşi a salvat mii de vieţi, nu a primit niciodată vizita vreunui supravieţuitor care să-i mulţumească. „Nu am aşteptat niciodată mulţumiri de la nimeni. Şi eu, şi colegii mei, ne-am făcut doar datoria”, a adăugat Tănase Muşală.

Datorie, echipă, comunitate

Dacă îl întrebi de teamă, îţi spune Datorie, dacă îl întrebi despre el, îţi spune Echipă, iar când pomeneşti de muncă, îţi răspunde Comunitate. Toate acestea le-a învăţat cu timpul şi încearcă acum să le insufle colegilor mai tineri devotamentul pentru această armă, aşa cum l-a moştenit la rându-i de la predecesori. Este calm din fire, ceea ce îl ajută să evalueze bine complexitatea intervenţiilor şi necesarul de măsuri. Nu o dată a fost văzut încurajând sau liniştind pe cei afectaţi de calamitate, uşurând astfel sarcina colegilor.
Darul său de a se implica total în muncă, felul cum se transformă din omul liniştit în focul viu care combate dezastrul, este un sprijin moral major pentru toţi colegii lui. Pe lângă tehnica de lucru, sentimentul de siguranţă şi cel de încredere în reuşita intervenţiei sunt atât de necesare, când totul pare pierdut pentru o clipă! Aceasta este clipa care face diferenţa dintre viaţă şi moarte, acesta este omul Tănase Muşală.
SURSA : http://www.viata-libera.ro/


RE: Oameni care salvează vieţi / Eroi de profesie - Covalciuc Bogdan - 09-05-2014 06:25 PM

Povestea extraordinara a unui pompier de la ISU Bucuresti!
“O viata daca ai salvat in meseria de pompier, esti satisfacut!"


[Imagine: 61384187.jpg]

Citat:Isi risca viata zilnic pentru noi, sunt primii care ajung la accidente, incendii sau alte tragedii. Unul dintre acestia este si Sorin Rada, care de aproape 22 de ani lucreaza la ISU Bucuresti. El ne-a povestit ce inseamna pentru el meseria de pompier.

Cu ocazia Zilei Nationale pe sub Arcul de Triumf au trecut si fortele salvatoate de la ISU Bucuresti. Iata povestea unuia dintre cei care lupta zi de zi ca noi sa fim in siguranta.

Din 1992 lucreaza la pompieri, a intervenit la mii de cazuri si in toata experienta sa a avut un singur incident, dar care era sa-l coste viata. El ne-a povestit cu lux de amanunte despre aceasta intamplare, de parca s-a intamplat ieri.

“Venisem la serviciu, facusem schimbarea (nr. de tura) si a sunat alarma. Am plecat toate fortele la Avicola Afumati, atunci, in 1997, erau militari in termen. Am realizat dispozitivul, ardea un acoperis. Am evacuate gainile de acolo si am trecut la lichidarea focului. Era un soldat pe acoperis si eu tot ii ziceam de jos sa bage o teava sa ridice acoperisul, era de tip sandvis. M-am urcat pe scara si am luat teava din mana soldatului, eram cu un picior pe o alta teava si cu altul pe alta, cand am bagat mana sa ridic acoperisul acesta a pocnit. Eu am vrut sa feresc capul si mi-a picat piciorul. Am cazut printre tevile acelea. Jos era o alta teava cam la un metru si jumatate, vopsita rosu si cu varful ascutit. Am cazut exact langa ea. Un coleg, maistru militar Gaman, a zis hai sa il scoatem de acolo, ca e mort, e infipt in teava. Eu nu mai miscam, aveam si casca sparta. M-au scos, m-au urcat in masina operativa, o Dacie Break, sa ma duca repede la spital, pe drum s-au intalnit cu Salvarea si m-au preluat ei”, ne-a povestit pompierul.

De altfel, Sorin Rada a ajuns la spital inconstient, iar pana s-a trezit au mai trecut cateva ore. Cand si-a revenit pompierul a avut o “surpriza” de proportii, cand a constatat ca nu mai putea sa miste nici macar un deget.
“Cand m-am trezit din coma eram bagat in ghips 85 la suta. Robocop eram! (…) Am stat in spital o noapte, iar a doua zi am plecat, in papuci si pijamale, chiar daca eram ghips. Nevasta mea venea cu doctorul la mine la spital, cand pe Fundeni il vad pe unu in papuci si pijamale.

Cand m-au vazut, m-au luat inapoi sa imi faca iesirea. (…) Am ajuns acasa, mi s-a umflat piciorul drept, de la ghips, nu mai suportam. Am luat o panza de bomfaier si am taiat ghipsul, de sus pana jos. Aveam un cheag de sange, a venit doctorul si m-a dus la spitalul Ministerului de Interne. Aici s-au apucat sa imi faca injectii cu heparina, sa-mi subtieze sangele. Am plecat si de acolo din spital, dar a venit doctorul si m-a dus inapoi. (…) Aici e faza tare, prescrisese doctorul la asistente sa imi faca o injectie cu morfina, dar numai in cazul in care aveam dureri insuportabile.

Ele ce au inteles: ca trebuiau sa imi faca injectii cu morfina din sase in sase ore. Domne', dormeam intr-una! Cand venea cineva la mine, eu dormeam. Avand activitate atata timp si sa stai intins pe spate in pat innebuneai. Toti care trebuiau dusi la raze si erau in carucioare, m-am apucat sa ii iau eu si sa ii duc, ii plimbam tot spitalul. Ma vedea doctora si imi spunea: stai mai drace! I-am zis doameni doctor ce imi face ca tot dorm intr-una, cand se uita pe fisa imi zice ca erau sa ma omoare asitentele. Le-a luat asistenta sefa si medicul si le-au certat si au schimbat medicatia”, ne-a povestit, razand acum, pompierul Rada.

De altfel, urmarile cazaturii nu s-au oprit aici. El a mai facut si un infract pulmonar, din cauza unui cheagului de sange care a urcat mai sus.
“In anul acela imi propusesem sa fac cu sotia un copil, eram casatorit din 1994, era deja `97. Dar colac peste pupaza ce imi zice medicul. Viteza sangelui dumitale e mai mare de patru ori decat normal, sa nu te apuci sa faci copii, ca cine stie ce monstru iese. Copilul l-am facut abia in 1999! Am primit avizul in 1998 si m-am apucat de treaba”, ne-a mai spus barbatul.
Anul acesta el a facut 22 deani de cand a imbracat haina de pompier. In toata cariera sa a avut un singur accident. El ne-a povestit unul din cazurile care l-au marcat pe viata, cand a salvat doi copii dintr-un incendiu. Si acum ii cauta, sa vada ce mai fac.

“Cea mai grea interventie la care am participat si care m-a marcat, a fost in primavera lui `94, undeva pe langa fosta primarie a sectorului 2. A luat foc o mansarda, iar doi copii, de doi si patru ani, erau in casa. I-am scos de sub pat si i-am dus la ambulanta. Ma intrebau vecinii si mama daca traiesc, le-am spus ca da. Dar nu mai stiu ce s-a intamplat cu acei copii. Daca au trait, daca au supravietuit. Am fost la acea adresa, sunt 19 ani de atunci, am fost de mai multe ori, dar nu mai stie nimeni nimic”, ne-a mai spus, ingandurat, Sorin.

Cea mai mare multumire a sa este cand la finalul interventiei primeste un multumesc sau cand salveaza o viata.

“Cel mai frumos lucru la meseria de pompier este cand vezi un om cand zice dupa interventie Multumesc! Asta este satisfactia maxima, restul bani sau salariu sunt o nimica toata. O viata daca ai salvat in meseria de pompier, una singura, esti satisfacut, e meseria ta, ti-ai satisfacut-o!”, ne-a mai povestit pompierul.
SURSA : http://www.cancan.ro/


RE: Oameni care salvează vieţi / Eroi de profesie - Covalciuc Bogdan - 09-06-2014 09:16 AM

Plutonierul major Ilie Ristea ...Luptă cu focul şi în timpul liber

[Imagine: 6_VLAD4674_917ea569f7_wk.jpg]

Citat:Când află că focul ameninţă să înghită agoniseala de-o viaţă a semenilor săi, plutonierul major Ilie Ristea (44 de ani), de la Detaşamentul de Pompieri Pieptănari din Capitală, nu ezită să sară în flăcările hulpave pentru a-i ajuta pe cei năpăstuiţi. El, salamandra ce şi-a educat cei doi copii în spiritul ajutorării celor aflaţi la necaz, a venit acum să-şi spună povestea întregii ţări, să le demonstreze tuturor că a fi om, în momente critice, e un lucru ce stă la îndemâna oricui are suflet.

[Imagine: 6_VLAD4571_1a6243d635_wk.jpg]

De fel din Drăgăneşti- Vlaşca, Teleorman, Ilie bate zeci de kilometri atunci când trebuie să se prezinte la post, în Capitală. Dragostea pentru meseria pe care o slujeşte cu drag de atâţi ani l-a învăţat că pompier eşti şi atunci când te afli acasă, cu familia sau într-un loc în care urgia poate apărea din senin.
Aşa i s-a întâmplat şi anul trecut, când salamandra pentru care echipamentul de intervenţie are o valoare aparte a sărit să-şi ajute vecinii cărora flăcările ameninţau să-i lase stingheri, sub cerul liber. Prima dată s-a întâmplat după Anul Nou, când locuinţa unui consătean a luat foc. “M-au alertat câţiva de prin jur. Am tras haina pe mine şi-am fugit acolo. Nu mai aveam timp să-mi aştept colegii, aşa că i-am rugat pe oameni să aducă apă. Ei cărau găleţile pline, iar eu le aruncam acolo unde focul ardea mai rău. Într-un final, după zeci de minute în care n-am stat o clipă, l-am stins”, ne-a mărturisit cu modestie Ilie Ristea.
A salvat locuinţele vecinilor săi
Bărbatul cu braţe vânjoase şi cu privirea calmă, de om trecut prin greutăţile vieţii, a mai intervenit la câteva luni distanţă de acest episod tot la nimicirea unei vâlvătăi ucigaşe ce ameninţa să înghită totul în cale.
“Flăcările erau la casa şi la anexele unui consătean. M-au chemat tot pe mine să lucrez cu maşina pompierilor civili din localitate. Era doar un şofer, iar eu am întins furtunurile şi am început să arunc apă peste flăcări. După ceva timp au ajuns şi colegii mei din Alexandria, iar cu ajutorul lor am urcat în pod să sting ce mai era pe acolo”, a povestit pentru Libertatea salamandra, care spune că oricând ar sări în foc pentru a-i ajuta pe oamenii neputincioşi în faţa unui incendiu devastator.
După o tură de 24 de ore în care e mereu gata să intervină, Ilie Ristea îşi găseşte liniştea în sânul familiei. Asta până când cineva îi cere să-şi facă datoria... Şi în timpul liber, aşa cum ar face oricare dintre colegii săi!
[Imagine: 6_VLAD4644_0ca0bf3798_wk.jpg]
SURSA : http://www.libertatea.ro/


RE: Oameni care salvează vieţi / Eroi de profesie - HomefireNews - 23-06-2014 09:31 AM

Pompierii, eroi 24 din 24

[Imagine: Pompierii_eroi_24_din_24_1.jpg]

Citat:Plutonier Papoi Eugen, plt. Raţ Vasile şi plt. Deliman Florin, subofiţeri operativi, încadraţi pe autospeciala SMURD din Inspectoratului pentru Situaţii de Urgenţă „Vasile Goldiş” Arad, Şecţia Sebiş, Garda de intervenţie nr.1 Sebiş, în timpul liber activează ca jucatori amatori de fotbal la echipa Minerul Moneasa în liga V a judetului Arad.
În timpul desfăşurării unui meci de fotbal unuia dintre jucătorii echipei adverse în varstă de 43 ani i s-a făcut rău intrand în stop cardio – respirator. Cei trei subofiţeri, în conformitate cu procedurile învăţate pe timpul antrenamentelor şi cu experienţa din timpul intervenţiilor au executat pe rând manevre de resuscitare aproximativ 30 minute până la sosirea echipajului de la ambulanţă şi a elicopterului SMURD.
Datorită profesionalismului celor trei care au început de urgenţă manevrele de resuscitare, pacientul şi-a revenit din stopul cardio-respirator fiind predat în viaţă către echipajul SAJ şi mai apoi către elicpoterul SMURD care l-a transportat la U.P.U Arad.
sursa : http://agendapompierului.ro/

[Imagine: Pompierii_eroi_24_din_24_2.jpg]

[Imagine: Pompierii_eroi_24_din_24_3.jpg]

[Imagine: Pompierii_eroi_24_din_24_4.jpg]


RE: Oameni care salvează vieţi / Eroi de profesie - Covalciuc Bogdan - 25-06-2014 12:22 PM

OAMENI. Ilie Ristea, pompier: "La incendiu, la Drăgăneşti, a participat şi copilul meu cel mic"

[Imagine: screenshot_288.png]

Citat:Lupta cu focul nu este doar o meserie, ci şi o datorie. Asta crede plutonierul major Ilie Ristea, omul care şi-a pus viaţa în slujba altora. De 7 ani lucrează la Detaşamentul de Pompieri Pieptănari din Capitală şi a participat la sute de intervenţii. Nu se consideră un erou, deşi a stins sigur flăcările care cuprinseseră o casă, înaintea sosirii colegilor lui cu maşinile de pompieri.

„Mi-a plăcut de mic să fiu pompier. Nu aş renunţa niciodată la meseria de pompier. E datoria mea şi nu mă consider erou, oricine ar fi făcut la fel”, spune el.

„La incediu, la Drăgăneşti, a participat şi copilul meu cel mic a fost în stradă să aştepte maşina de pompieri să le arate unde arde şi i-a făcut plăcere şi lui”, povesteşte Ilie Ristea.

„Nu ştiu, am simţit aşa o datorie faţă de oamenii din jur, dacă am avut ocazia să mă angajez la pompieri e ceva plăcut. Noi trebuie să ne facem datoria la incendiu, la inundaţie, nu ne gândim, la salariu. Suntem obligaţi, suntem datori. Aş face acelaşi lucru”, susţine plutonierul major.
SURSA : http://www.digi24.ro/






RE: Oameni care salvează vieţi / Eroi de profesie - Covalciuc Bogdan - 11-07-2014 06:18 AM

Pompierii – când disciplina și organizarea salvează vieți

Citat:Meseria de pompier nu este chiar pentru oricine, mai ales în România, unde asigurarea de viață se face opțional și individual, unde se lucrează la foc continuu – la modul cel mai propriu – indiferent de anotimp și de condiții. Sistemul militar, dur prin structura lui, se bazează, însă, pe oameni sensibili, care știu că este nevoie de ei și că au obligații nu doar față de oamenii aflați la necaz, ci și față de colegii cu care pleacă în misiune. Cum gândesc și cum acționează cei trei șefi ai detașamentelor din județ, dacă au îndoieli sau temeri, dacă mai au timp și de altceva în afară de profesie am aflat chiar de la ei.

Lt. col. Gavrilescu: „Probabil este un microb”

Dumitru Gavrilescu are 51 de ani, este pompier din 1990, iar din 1995 lucrează la ISU Neamț. Cu excepția unei perioade de 6 luni, în anul 2004, a condus Detașamentul Târgu Neamț. În februarie 2010 a fost marcat de accidentarea fratelui său, care lucra la intervenție și a intrat într-o casă cuprinsă de flăcări, să salveze proprietarul. Omul nu era acasă, dar mașina parcată în fața porții i-a făcut pe vecini să creadă că este în locuință. O butelie a explodat și pompierul a fost rănit grav.

„A stat luni de zile în spital, a făcut intervenții chirurgicale și recuperare”, povestește lt. col. Gavrilescu. „Acum mâna îi funcționează normal, dar el renunțat la meseria de pompier și lucrează în transportul rutier internațional. Chiar și după acest accident, care m-a marcat fiind vorba despre fratele meu, dacă ar fi să iau viața de la capăt, cred că, în proporție de 80%, aș opta tot pentru meseria de pompier. Probabil că este un microb, care dă dependența de sentimentul de a fi util și de bucuria de a salva vieți, chiar dacă sunt momente dificile și situații care par fără ieșire. Cel mai greu moment din cariera mea a fost la început, prin 1991, când lucram la Galați și a izbucnit un incendiu la un azil de bătrâni. În timpul arderii, s-a degajat foarte mult acid clorhidric, iar eu și trei militari în termen ne-am intoxicat și am fost duși la spital. Un alt moment care m-a făcut să înțeleg cât risc presupune această meserie a fost la ISU Suceava, unde mă aflam în pregătire și, în timpul unei intervenții, a explodat o butelie și a surprins un militar în termen”.

Lt. col. Dumitru Gavrilescu crede că, în România, balanța dintre veniturile pompierilor și riscurile la care se expun nu este echilibrată. Mai ales că nici asigurările de viață nu intră în sarcina angajatorului, ci sunt la latitudinea fiecăruia. Apoi timpul liber este extrem de limitat, mai ales atunci când ai funcție de conducere și trebuie să te ocupi cu organizarea și coordonarea întregii activități: „Familiile au devenit un fel de colegi de serviciu pentru noi. Ne înțeleg, ne susțin, trăim împreună bucuriile intervențiilor reușite și, mai ales, acceptă faptul că putem pleca câte 2-3 zile în misiune. În puținul timp liber pe care-l am mai fac treabă pe lângă casă, că stau la curte și, dacă nu bat un cui azi, mâine trebuie să bat două – cum se spune, mă ocup cu livada și cu zarzavaturile. În concediu mergem la munte sau la mare, doar o săptămână pe an, fiindcă atât ne permite bugetul”.

Cpt. Constantin Mihai Parasca : „Cel mai greu mi-a fost la inundații”

Căpitanul Constantin Mihai Parasca are doar 31 de ani și este cel mai tânăr șef de detașament din județul Neamț. Este absolvent de liceu militar și de facultate de pompieri și lucrează la ISU Neamț din 2006. De pe 1 martie 2007, este comandant. S-a născut la Vicovu de Sus, în județul Suceava, dar ajunge rar pe acasă, să mai dea ochii cu părinții și cu rudele. Vârsta n-a fost un impediment pentru funcția pe care o ocupă, calitățile contează.

„E foarte important să știi să comunici, să fii corect și imparțial și să știi să organizezi treaba”, crede șeful Detașamentului de pompieri Roman. „Dacă stăpânești aceste lucruri, nu se poate să nu fii un șef eficient, chiar în condiții vitrege. Din punct de vedere al tehnicii, nu pot spune că stăm prost. Avem mașini, unele mai noi, altele de prin 1980 sau 1990, dar reușim să facem față, atât intervențiilor din zona Roman, cât și celor din cele patru comune din județele Iași și Bacău. E mai greu pe timp de iarnă, când este foarte frig și se înzăpezesc drumurile. Din punct de vedere al încadrării cu personal, este loc de mai bine – dacă avem unul, doi absolvenți pe an – dar sper că, până în 2024, când va fi un val de pensionări, sistemul să găsească o soluție”.

Ca orice militar de carieră, Mihai Parasca a avut momente grele de depășit. Unul dintre ele a fost pierderea lui Petru Olariu, pe 25 iulie, anul trecut. Era bolnav de leucemie și foarte mulți colegi, nu doar din Neamț, ci și din alte județe din țară, s-au mobilizat să doneze sânge și să ajute cu bani pentru tratament. După două cure de citostatice, pompierul părea să fie mult mai bine. Din păcate, o infecție i-a distrus în foarte scurt timp toate trombocitele și, în ciuda faptului că medicii i-au indus starea de comă, într-o ultimă încercare de a-l salva, nu au reușit. Colegii săi țin minte exact ziua și ora la care plutonierul Olariu a plecat dintre cei vii și nu înțeleg nici acum de ce a avut așa un destin, când el, care a lucrat la descarcerare, a ajutat și a salvat atâția oameni.

În afară de pierderea unui coleg, care se simte altfel în echipele de intervenție, pentru că se întâmplă ca viața unui militar să depindă de reacția camaradului, căpitanul Parasca spune că i-a fost foarte greu la inundații: „Și în 2008, și în 2010, au fost câteva luni de muncă neîntreruptă pentru înlăturarea efectelor inundațiilor provocate de revărsarea Siretului. Oamenii care nu știu și nu au trecut prin așa ceva – și foarte bine că n-au trecut – cred că e doar ce văd la televizor: doi pompieri într-o barcă, salvând persoanele izolate sau aflate în pericol în casele lor. După ce se retrag apele, însă, rămâne dezastru. Luni de zile ne-a luat să scoatem mâlul din case, din beciuri, din magazii și să ajutăm oamenii să mai repare câte ceva. Nici nu vreau să-mi amintesc ce peisaj era, ce mirosuri am avut de suportat și câtă deznădejde am văzut. La Adjudeni, Tămășeni, apele au trecut peste un dâmb și nu s-au mai întors în albie. A trebuit să evacuăm noi cu motopompele, zile de-a rândul. Plecam câte o săpămână de acasă, ne întorceam pentru o zi și, după ce ne spălam, ne schimbam și ne odihneam un pic, plecam din nou. Atunci m-am întrebat cine i-ar fi ajutat pe oamenii ăia dacă n-ar fi fost pompierii. Nu regret nicio clipă că mi-am ales meseria asta, chiar dacă uneori trebuie să strâng din dinți ca să merg mai departe”.

Mr. Cătălin Leonte : „O intervenție riscantă – Kober 2006”

Maiorul Cătălin Leonte are 38 de ani, este pietrean, absolvent de „Petru Rareș”, liceu care l-a făcut să mănânce matematică și fizică pe pâine. Exact cele două materii l-au ajutat să intre la facultatea de pompieri, pe care a absolvit-o în 1999. A lucrat la Sălaj, apoi la Iași, unde a fost timp de 4 ani locțiitor al comandantului de la unitatea din Pașcani, iar din 2003 s-a întors la Neamț și a muncit, rând pe rând, la toate subunitățile. În ultimii 10 ani, s-a „stabilizat” la Detașamentul Piatra Neamț, unde se află la al doilea mandat de comandant. Ziua de muncă începe la 8 și, timp de jumătate de oră, se face predarea – primirea. Adică fiecare proaspăt intrat în tură verifică exact în ce stare se află autospecialele, ustensilele și echipamentele cu care urmează să lucreze timp de 24 de ore „în regim de cazarmă”.

„Când se dă alarma, fiecare om își intră în atribuții, pe palierul lui”, a declarat maiorul Leonte. „Avem echipă de scafandri, avem echipă de salvare de la înălțime – care ar putea acționa în cazul blocării telegondolei, de exemplu – cu 6 alpiniști brevetați, care n-au acționat niciodată și nu ne dorim, dar se pregătesc. Ei sunt pompieri la bază, cum sunt și cei de la SMURD, deci nu stau doar să se antreneze, ci participă la stins incendii, dar pot acționa, la nevoie, pe fațada unui hotel sau la telegondolă. Trebuie să ne specializăm, pentru că numai prin pregătire reușim să reducem din riscuri. Iar riscurile sunt la tot pasul. De abia am avut o intervenție la acoperișul unei pizzerii, care nu părea mare lucru, dar, când am ajuns acolo și am văzut cât de înaltă este clădirea – cred că are 20 de metri – și că nu este acces spre pod, ne-am dat seama că nu va fi ușor. A trebuit să ne urcăm pe acoperiș și să desfacem cu bormașina șuruburile în care era prinsă tabla. Și la fiecare coală erau vreo câteva…! În condițiile în care a început ploaia și acoperișul era din ce în ce mai alunecos… Niciodată nu știi ce te așteaptă când se dă alarma. După ce ajungem la locul intervenției, prima grijă este să scoatem oamenii din foc și apoi buteliile, dar sabia lui Damocles se află permanent deasupra capului nostru. Dacă ar fi să-mi amintesc de o intervenție riscantă aș spune 2006, incendiu la Kober. Se vedea un șarpe alb pe drum – salariații care fugeau spre oraș – și noi, singurii care ne duceam spre firmă. N-a fost o catastrofă, pentru că oamenii erau foarte bine organizați la locul de muncă și au știut ce să facă până am ajuns noi. De aceea contează disciplina și organizarea, pentru că salvează vieți”.

Pentru comandantul Detașamentului de pompieri Piatra Neamț cele mai frumoase momente din carieră sunt sărbătorile de Paști și Crăciun. În fiecare an, toți militarii strâng bani și duc cadouri familiilor mai nevoiașe cărora le-au ars casele. Sunt cele mai emoționante clipe pentru ambele părți. Unii nu se așteaptă, iar ceilalți simt că pot fi un sprijin la necaz.
SURSA : http://mesagerulneamt.ro/


RE: Oameni care salvează vieţi / Eroi de profesie - HomefireNews - 12-07-2014 02:14 PM

Oameni care salveaza vieti

Sunt oameni obisnuiti ca si noi doar in timpul liber. Au familii, copii, bucurii, necazuri, dar si satisfactii. Când imbraca uniforma si isi iau in primire posturile, fie ca sunt pompieri, paramedici, medici, sefi de echipaje la SMURD, descarceratori, medici la urgente, asistenti, toti sunt pusi sa faca diferenta intre viata si moarte. Salvarea oamenilor din situatii critice, uneori la limita este profesia, crezul si menirea lor. Când suna alarma sau telefonul, sar in masinile gata pregatite: o noua misiune de interventie rapida, eficienta pentru stingerea unor incendii, descarcerarea si acordarea primului ajutor, transportul ranitilor la primul spital. Ei sunt oamenii care salveaza vieti. Se intâmpla sa si piarda câte o batalie. Ei sunt oameni anonimi, dar si eroi, carora uitam adeseori sa le trimitem un gând bun, o multumire. Viata merge inainte, un nou apel, o noua misiune…

Citat:Misiuni imposibile

[Imagine: Liviu_Vintu_300x261.jpg]

Liviu Vintu lucreaza ca pompier din 1996, dupa ce a terminat scoala militara “Pavel Zaganescu” din Boldesti, fiind repartizat la o unitate din Harghita, apoi in judetul Vrancea, stabilindu-se la Inspectoratul Judetean pentru Situatii de Urgenta din Bacau in anul 2000. A urcat treptele ierarhice de la sergent major la plutonier adjutant. De 16 ani si-a pus priceperea, dragostea si competenta in slujba oamenilor aflati in situatii limita. Mai intâi ca pompier la Stingere si din 2002, odata cu infiintarea SMURD, a trecut la descarcerare, participând la numeroase misiuni de salvare, accidente de circulatie, blocari de persoane sau accidente uzinale. “Suntem pregatiti profesional, moral si psihologic sa intervenim in orice moment. La primul semnal, intr-un minut am iesit pe poarta unitatii. Plecam cu foarte putine informatii si ne orientam la fata locului, nicio misiune nu seamana cu alta la care ai mai participat. Prima noastra grija sunt oamenii, salvarea lor din masinile accidentate, din orice alta situatie care le pune viata in pericol. Lucram in echipa, ne coordonam interventia pas cu pas, fiecare stie ce are facut, fara vorbe, fara nervi, de multe ori ne intelegem din priviri. Nu-i timp si nici loc de emotii, de ezitari, lucram contratimp, de noi depinde viata unor oameni. Alteori esti nevoit sa scoti doar cadavre. Sentiment nu de inutilitate, ci de neputinta: destinul a vrut altfel”, spune Liviu Vintu. Nu stie, nu a notat niciunde numarul interventiilor, doar in clipe de ragaz rememoreaza secvente din cazurile care l-au marcat. “Eram pompier, aveam 19 ani; un copil. Prima mea interventie. Lucram la Odorheiul Secuiesc si a trebuit sa intervenim la scoaterea a doua persoane dintr-o fântâna. Dificultati de comunicare. Am coborât 20 de metri legat cu o frânghie. Imi treceau prin minte tot felul de situatii: daca se darâma zidaria, daca ma prinde si ma trage in apa. Gânduri, teama, eram pompier nu zmeu. Din pacate ambele persoane erau decedate. Nu va pot descrie jalea rudelor, nu va pot spune acum starea mea.”
Au urmat alte si alte misiuni. Cele mai dificile interventii, cele care l-au marcat au fost acele in care victime sunt copii. Caz teribil: doi morti, tatal si mama, fetita de cinci ani traia. A fost scoasa dintre fiarele contorsionate, insa a ramas fara ambele picioare. “M-am cutremurat, nu mai vazusem asa ceva. Inconstienta tatalui, care consumase bauturi alcoolice si apoi s-a urcat la volan.” Ce-i trebuie unui om pentru a lucra in acest domeniu, il intreb. Curaj, pregatire, experienta, stapânire de sine, coordonare, indemânare in folosirea aparaturii din dotare. Ii vedeti zilnic pe strazi in costumele lor rosii. Ei sunt militarii de la descarcerare si paramedicii.

A venit pompierul!

[Imagine: Sorin_Stan_300x286.jpg]

Pompier de stingere. De la cele banale, pâna la incendii de mare intindere: paduri, hale industriale, case, apartamente, vegetatie. Misiunile pompierilor s-au diversificat, ei fiind cei care intervin pentru salvarea unor persoane blocate in locuinte, pâna la salvarea animalelor. Plutonierul major Sorin Stan s-a angajat cu primul val, in 2006, la ISU Bacau. A lucrat si inainte sase ani in sistemul militar. Si-a descoperit târziu aceasta abilitate de a lupta cu focul. Este – si o spune senin – cea mai frumoasa meserie din lume. Pompierii sunt cei mai apreciati si iubiti de toata lumea. Tot el spune ca mai bine ar fi sa nu ai nevoie de un pompier, insa viata este alcatuita si din bune si din mai putin bine. “Fac meseria aceasta cu placere, chiar daca vi se pare curios, poate de neinteles. Asa cum invatatorul isi iubeste meseria, cum pilotul tine la avionul lui sau medicul la pacientii lui, si pompierul lupta pentru viata oamenilor, pentru salvarea bunurilor. Este o meserie ca oricare alta, numai ca pericolul te paste la fiecare interventie”, imi spune grabit Sorin Stan. Nu-i o bucurie când suna alarma, insa simte chemarea, strigatele de ajutor ale oamenilor napaditi de flacari. Cine ar putea descrie ce este in sufletul unui pompier plecat ziua sau noaptea intr-o misiune. Suntem martorii “defilarii” lor pe strazi cu sirenele pornite. Si uitam. Nu ne mai interesam câte vieti a salvat, câte bunuri au fost scoase de sub prada flacarilor, doar o notita in ziar consemeanza laconic: pompierii militari din Bacau au intervenit promt la un incendiu in satul X. Fara nume, fara emotii, fara efortul extraordinar al echipajelor complexe, pompieri, paramedicii, medici, echipa de la descarcrare. Nu-i rutina, nu-i obisnuinta. “Nimic nu este lasat la voia intâplarii, de noi depind vietile oamenilor, care sunt cele mai importante pentru noi. Un bun il mai faci, il inlocuiesti, o viata nu. Ordinea de zi: salvarea oamenilor, a animalelor si apoi a bunurilor.” Se apara reciproc, se protejeaza unul pe celalalt, deoarece si viata pompierului este la fel de importanta. Neprevazutul isi poate face de cap, se intâmpla uneori sa-ti pui viata in pericol, face parte din meserie. Aceleasi atribute sunt esentiale: curaj, pregatire fizica, psihica, experienta. Primile secunde, primele minute sunt decisive pentru desfasurarea ulterioara a interventiei. Este ca pe o tabla de sah: fiecare piesa isi are locul si misiunea in acest “joc” al muncii unui echipaj de interventie. Curs practic: un incendiu la un bloc din Bacau, mai multe apartamente “inundate” de fum. Multe la etajele superioare. Mastile din dotare au fost puse pe figura. A inceput cautarea eventualelor persoane ramase blocate si in imposibilitatea de a se salva. Usa cu usa, etaj cu etaj. Un copil nu era de gasit. S-au spart usi. Aproape lesinat, copilul a fost descoperit sub o masa din casa. I s-a pus masca si a fost dus la parintii lui. A fost salvata o viata. A urmat evacuarea unei persoane cu dizabilitati. Incendiul a fost stins. Este “filmul” unei interventii la care a particpt plutonierul major Sorin Stan, de la ISU Bacau. Satisfactii? Cititi rândurile de mai sus. Daca…? “Nu vreau sa ma gândesc. Nu plec intr-o misiune cu acest gând. Ma bucur ca pot aduce, daca nu fericirea, macar multumirea pentru acei oameni care au nevoie de noi.” Familia? “Familia are incredere in mine, stie ca ii iubesc si ca ma intorc mereu la ea. Copiii de la gradinita unde este fiul meu au fost in vizita la unitatea noastra. Au fost foarte incântati, iar când ma duc sa-l iau acasa toti se aduna in jurul meu si striga «A venit pompierul!, A venit pompierul»”.

Paramedicii nu sunt supraoameni

[Imagine: Marius_Tatariu_297x300.jpg]

Marius Tatariu a fost asistent medical. De mai multi ani s-a reprofilat. Acum este comandant de echipaj, plutonier major, pe o autospeciala tip ambulanta B2 a SMURD, un echipaj de trei paramedici. Meserie noua. Paramedic inseamna lânga medic. Echipajul poate interveni si fara medic, el este pregatit sa acorde primul ajutor la locul accidentului, pâna victimile sunt transportate la cel mai apropiat spital. In cazuri dificile, complexe, unde se reclama prezenta unui medic, ambulanta este dotata cu un sistem – C-Net, care poate comunica cu un medic, aflat tot timpul in fata unui calculator si poate indruma paramedicul prin telefon. Misiunea paramedicului este sa intervina rapid, sa scoata accidentatul din socul cardio-respirator, sa sutureze ranile, sa igienizeze plagile, sa acorde medicatia de urgenta etc. Cazurile sunt multiple, de la consum de alcool, droguri, accidente de circulatie, accidente uzinale, in constructii. Paramedicul pleaca cu informatii sumare despre natura interventiei, insa, impreuna cu echipajele de la Descarcerare, de la Salvare, sansele de salvare sunt mult mai mari. Aceasta este filozofia SMURD: viata este primordiala. “Imi iubesc meseria, am multumirea sufleteasca atunci când reusesc – si de cele mai multe asa se intâmpla – sa salvez viata unui om, a mai multor oameni si pot sa-l predau stabilizat medicilor de la UPU. Fac acest lucru de 4-5, de 10-12 ori pe zi. Exista o mare presiune asupra noastra, a timpului, a publicului prezent, a gravitatii ranilor, insa calmul, pregatirea, antrenamentul ne asigura reusitele. Soarta celor din fata noastra depinde de noi, ai in palme viata lor.” Mai sunt inconstienti care alarmeaza prin 112 fara ca apelul sa fie acoperit de un caz concret, cum sunt si cazuri grave care nu sunt apreciate just de trecatori, de martori. “Am participat la un asemenea caz. Va amintiti de tânarul acela accidentat de tren. Am fost chemati foarte târziu, deoarece un taximetrist l-a vazut, dar nu a dat importanta starii grave a celui accidentat. Am ajuns, i-am dat primul ajutor, a fost transportat la spital, insa si-a pierdut bratul. La Racaciuni am fost intr-o misiune de salavare , era noapte, am gasit o grozavie: un copil de un an si jumatate aruncat in strada, doi maturi decedati. Ne-am luptat, impreuna si cu um medic minute bune pentru a salva copilul. Din pacate nu am mai putut face nimic. Cineva trebuie sa faca si aceasta meserie. Eu o consider cea mai nobila, cea mai frumoasa: sa readuci la viata un om aflat la granita dintre a fi sau a nu fi. Sa nu uit, acel tânar accidentat de tren mi-a strâns mâna când m-am intânlit cu el. Mi-a multumit, iar eu mi-am sters pe ascuns o lacrima”, si-a incheiat Marius Tatariu scurta poveste.
Oameni ca noi, oameni simpli, oameni care au o nobila misiune, o nobila meserie: salvarea de vieti omenesti.
SURSA : http://www.desteptarea.ro/