Forum Pompieri Militari si Civili
Oameni care salvează vieţi / Eroi de profesie - Versiune printabilă

+- Forum Pompieri Militari si Civili (http://forum.pompierii.info)
+-- Forum: Comunitate pompieri (/forum-comunitate-pompieri)
+--- Forum: Personalități (/forum-personalit%C4%83%C8%9Bi)
+--- Subiect: Oameni care salvează vieţi / Eroi de profesie (/subiect-oameni-care-salveaz%C4%83-vie%C5%A3i-eroi-de-profesie)

1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17 18 19 20 21 22 23 24


RE: Oameni care salvează vieţi / Eroi de profesie - Covalciuc Bogdan - 04-01-2015 10:08 AM

Valentin Salomiu : Prima misiune nu am cum să o uit. Atunci am primit botezul focului

[Imagine: pompier_site_800x533.jpg]

Citat:Pompier, după 20 de ani de carieră: Prima misiune nu am cum să o uit. Atunci am primit botezul focului

Valentin Salomiu are 44 de ani şi aproape jumătate din viaţă şi-a petrecut-o în Inspectoratul pentru Situaţii de Urgenţă Sibiu unde lucrează ca pompier. A pornit de jos în această meserie cu care a făcut cunoştinţă pe vremea stagiului militar, iar acum a ajuns colonel, înălţat în grad la 1 decembrie, înainte de termen, pentru merite deosebite.
Povestea de pompier a lui Valentin Salomiu începe oficial la 1 ianuarie 1989, când a intrat pe poarta mare a unităţii de pompieri din Sibiu în calitate de soldat în termen. Au urmat două luni de pregătire teoretică, iar într-o zi friguroasă de martie, pe care şi-o aminteşte de parcă ar fi fost ieri, a primit botezul focului.
„Prima misiune nu am cum să o uit. Nu a fost o misiune deosebită decât pentru mine. Eram tilicar şi am participat la stingerea unui incendiu. Nu mă aşteptam să fiu chiar la ţeavă, dar un coleg mai în vârstă a zis să iau eu ţeava că lui i-au îngheţat mâinile. Era doar un pretext. Am fost prins de eveniment, am început să sting incendiul. Am terminat şi eram foarte bucuros, m-am întors către colegi şi ei mă aşteptau: au dat cu apă pe mine, m-au udat din cap până în picioare. Era botezul focului. Deşi nu era foarte cald afară, nu m-a afectat foarte tare, era adrenalina, bucuria de a stinge primul incendiu şi botezul focului”, îşi aminteşte colonelul Salomiu.
Tot în armată era când a avut loc Revoluţia, iar evenimentele de atunci l-au marcat pe viaţă. Chiar şi acum, după 25 de ani şi aproape 500 de misiuni la care a participat, spune că cel mai bine întipărite în minte i-au rămas acele zile.
„Au fost persoane decedate în timpul schimburilor de focuri de atunci. Au fost incendii mari pe actualul Milea, pe Ştefan cel Mare, pe Calea Dumbrăvii. Am fost chiar sub focuri – nu vreau să sune pompos – dar eram chiar sub focuri de armă. Noi stingeam incendii şi în jurul nostru se trăgea. Atunci am luat contact cu primele victime: primii oameni împuşcaţi i-am văzut la sediul Poliţiei, pe Milea şi pe Ştefan cel Mare. Acele momente cu victimele de la Revoluţie nici în ziua de azi nu mi le explic cum şi de ce”, mai spune Salomiu.
La terminarea stagiului militar, Valentin Salomiu a părăsit sistemul şi a urmat cursurile Facultării de Fizică, specializarea Fizică atomică. Deşi niciodată în viaţa sa de până atunci nu visase să devină pompier, în 1995 s-a întors în unitatea unde a făcut armata şi nu a mai plecat.
Spune zâmbind că a ajuns pompier „din întâmplare” pentru că aici s-a nimenit să facă armata, dar recunoaşte că meseria i-a plăcut şi a constatat că i se potriveşte.
În plus, copil fiind, îi plăceau uniformele şi era întotdeauna în timpul jocurilor cu colegii „Pompierul atomic”, un super-erou, personajul principal al unui desen animat al cărui subiect nu şi-l mai aminteşte foarte bine.
„M-am întrebat cum am ajuns aici (pompier – n.r): eram pompierul atomic, probabil din filmele vremii. Erau nişte filme cu super-eroi. M-a urmărit acest pompier atomic”, glumeşte Valentin Salomiu.
Viaţa de zi cu zi a unui pompier nu este însă de film. E o meserie grea, dar frumoasă, care-ţi dă „satisfacţii sufleteşti”. Nimic nu se face ca în filme, totul se face cu cap, după reguli şi proceduri bine puse la punct. Asta reduce riscurile, asta te menţine în viaţă după 20 de ani de carieră.
„Salvări de persoane facem tot mereu. Să nu se înţeleagă că e ca în filme: intrăm în foc şi salvăm oameni. Au fost şi astfel de cazuri, dar mai rare. Cel mai des ne confruntăm cu multe persoane care vor să intre să stingă ele incendiul şi trebuie salvate. Nu conştientizează pericolul şi pot muri fără să-şi dea seama”, spune colonelul Salomiu.
Întrebat despre sentimentele care-l încearcă atunci când salvează oameni, recunoaşte că sunt confuze: „Sentimentul că l-ai scos pe om… Sunt momente delicate: cum să-i spui acelui om să se mulţumească că a scăpat cu viaţă sau că se putea şi mai rău? Constat la incendii că întotdeauna se putea şi mai rău, dar cum să-i spui asta unui om care a rămas fără bunurile adunate într-o viaţă? E un sentment de…satisfacţie, nu ştiu, împlinire, că l-ai salvat. Pe partea cealaltă, te gândeşti: omul asta a rămas fără casă. E un amestec de fiecare dată când te duci la un incendiu”.
Povestind cu Valentin Salomiu constaţi că şi pompierii au zile mai bune şi zile mai grele, ca în fiecare meserie. Aici însă încărcătura emoţională poate fi mare. Sunt zile când pompierul nu reuşeşte să salveze omul sau când îşi dă seama, la finalul unei intervenţii, că doar norocul l-a salvat.
De două ori în carieră Valentin Salomiu a participat la misiuni care s-ar fi putut termina cu adevărate tragedii: în încăperile în care intraseră să stingă focul au constatat, la finalul intervenţiilor, că erau zeci de butelii de gaz sau alte substanţe care ar fi putut oricând exploda.
„Doar norocul a făcut să nu explodeze una pentru că, prin simpatie, explodau toate”, spune colonelul Salomiu.
Cu toate acestea afirmă că are un job pe care l-ar recomanda oricând tinerilor.
„Dacă cunoşti regulile şi le respecţi, riscurile se reduc foare mult. E o meserie frumoasă, cu multe satisfacţi sufleteşti. Te duci şi ajuţi şi şti că ai făcut o faptă bună, îţi crează un sentiment de satisfacţie. Clar nu e o meserie pentru oricine, trebuie să ai un pic de nebunie, să fi apt din punct de vedere fizic şi psihic şi să-ţi placă”, explică Salomiu.
Soţia şi cele două fiice sunt colacul său de salvare. Împreună cu ele Valentin Salomiu reuşeşte să treacă peste momentele grele de la serviciu.
„Trebuie să treci peste, pentru că altfel …nu poţi merge mai departe. În cadrul familiei, acolo este locul meu de refugiu. Nu întotdeuna reuşesc, dar câteodată pot să-mi las problemele de serviciu la serviciu şi acasă ascult muzică, citesc, stau cu fetele, pe cea mare o ajut la matematică”, povesteşte Salomiu.
Recunoaşte că meseria l-a făcut paranoic şi, de cele mai multe ori, soţia şi fetele suportă consecinţele.
„Primesc reproşuri de la soţie că sunt paranoic. Scot din priză toate instalaţiile electrice, prizele sunt supradimensionate astfel încât să nu păţesc un scurt-circuit, am montat sisteme de protecţie la centrală, detectori de fum, siguranţe automate pe circute separate…Faptul că am văzut destule incendii şi din varii motive… Se apropie săbătorile şi, de obicei, nu prea las instalaţiile electrice în funcţiune”, mărturiseşte colonelul.
Recunoaşte râzând că „sunt absolut excluse” artificiile, lumânările sau alte astfel de dispozitive în casă sau în preajma bradului de Crăciun. Asta pentru că statistica pe care o cunoaşte prea bine îi spune că un incendiu în jurul bradului se produce în mai puţin de un minut.
SURSA : http://sibiu100.ro/

[Imagine: pompier_2_site_800x552.jpg]


RE: Oameni care salvează vieţi / Eroi de profesie - Covalciuc Bogdan - 04-01-2015 01:13 PM

Nicu Pupăză, pompierul cu 1.000 de intervenţii într-un sfert de secol

[Imagine: foto_10_jpg.gif]

Citat:Cea mai veche subunitate de intervenţie a actualului Inspectorat pentru Situaţii de Urgenţă „Semenic” al judeţului Caraş-Severin este Detaşamentul de Pompieri Caransebeş, înfiinţat în data de 1 aprilie 1937. Aici se află şi pompierul militar cu cea mai mare experienţă „de teren” în domeniul stingerii incendiilor şi gestionarea altor situaţii de urgenţă din judeţul Caraş-Severin. Plt. adj.-şef Nicu Pupăză practică această meserie din data de 6 iulie 1990.

„La început, nu mi-a plăcut, dar e şi asta o meserie pe care trebuie să o facă cineva”

Nicu Pupăză s-a născut în localitatea Costeşti, judeţul Vaslui, şi după ce a absolvit Şcoala Militară „Gheorghe Lazăr” din Sibiu, a fost repartizat la Unitatea Militară de Transmisiuni care exista, la vremea respectivă, la Caransebeş. Odată cu desfiinţarea Unităţii, una din opţiunile pe care le-a avut a fost aceea de se muta la Detaşamentul de Pompieri Militari din localitate. Cu toată că, la început, a avut unele reticenţe vizavi de noua oportunitate ce i se oferea, pentru că nu ştia nimic despre ea, a acceptat-o şi, în timp, a ajuns să agreeze meseria de pompier, una care atrage după sine atât de multe riscuri… „Nu trebuie neapărat să îţi placă să practici această meserie, asta pentru că ea implică foarte multă responsabilitate, dar este singurul loc unde mergi la intervenţie «pe bune». La Pompieri, totul se întâmplă în timp real, deci, practic, trăieşti. Trebuie să iei decizii în timp scurt, decizii care reflectă până la urmă cât de pregătit eşti, cât de disciplinat, cât de organizat. Cu amendamentul că, în acest caz, deciziile pe care tu le iei nu te afectează pe tine, ci pe alţii. La MApN, te luptai cu un adversar imaginar”.

La început, a fost mai greu, pentru că se intervenea, în principal, cu militari în termen. Acum, cu pompieri profesionişti, este mai uşor, pentru că ei au acumulat deja experienţă şi ştiu ce trebuie să facă, rolul lui Nicu Pupăză fiind acela de a-i coordona, iar el s-a „obişnuit” cu noua meserie, a început să-i acorde atenţia ce i se cuvine şi să o practice fără greşeală – fapt confirmat de o avansare în grad înainte de termen (a doua din cariera sa de militar, prima fiind la MApN).

„La început a fost focul, apoi au venit situaţiile de urgenţă”

De la încadrarea sa la Pompieri şi până în prezent, Nicu Pupăză a participat, din câte îşi aminteşte, la peste 1.000 de intervenţii. Când povesteşte despre intervenţiile pe care le-a executat sau coordonat fie singur, fie alături de comandanţii săi ierarhic superiori, militarul le clasifică într-un mod aparte şi îşi aminteşte de multe dintre ele, chiar dacă nu foarte amănunţit.

Cea pe care, însă, o păstrează în memorie până la cel mai mic detaliu şi pe care o consideră ca fiind o „intervenţie lungă” este stingerea unui incendiu în care au ars nu mai puţin de cinci case, în localitatea Turnu Ruieni. „Era în 1 mai 1994. Într-o zi de miercuri. Primiserăm cauciucuri noi pentru toate autospecialele din dotare şi munciserăm toţi, toată ziua, ca să le schimbăm. Pe la 11 seara, când am terminat şi am zis că ne odihnim şi noi un pic, a sunat alarma… Arde o casă! Până am ajuns noi cu două APCA, ardeau deja patru case şi focul se extinsese şi la o a cincea. Am izolat focul şi am stins la el până a doua zi dimineaţa, pe la 11. Nu am fost numai noi. Au venit civilii de la Oţelu Roşu şi ACH cu două maşini şi ni s-a mai trimis una şi de la Reşiţa. Intervenţia nu a mai fost dificilă odată ce am izolat focul, dar, cum umblam prin cenuşă să vedem ce mai arde, călcam pe cadavrele carbonizate ale animalelor”.

Din categoria „cea mai periculoasă intervenţie” face parte cea de stingere a unui incendiu izbucnit într-o clădire din Oţelu Roşu, unde îşi aveau sediul trei societăţi comerciale cu profile foarte diferite – o fabrică de umeraşe, un abator şi un depozit de combustibil. „Incendiul a izbucnit în camera paznicului, pentru că acesta făcuse focul şi adormise. Chiar dacă nu sunt decât 20 de kilometri între Caransebeş şi Oţelu Roşu, am ajuns foarte greu acolo pentru că era iarnă, ningea şi zăpada se depusese deja într-un strat substanţial pe şosea. Iar ca să ajungi în cartierul Gai, mai urci şi o pantă destul de abruptă. Spun că a fost cea mai periculoasă intervenţie la care am participat pentru că în depozit erau vreo două tone de motorină în butoaie, iar cei cu umeraşele aveau tot felul de lacuri şi vopsele care ar fi putut exploda. Am stat până a doua zi dimineaţa acolo”. Intervenţia i-a rămas în memorie şi pentru că, ningând toată noaptea, stratul de zăpadă a ajuns, până dimineaţa, la aproximativ 40-50 cm, astfel că autospecialele de intervenţie s-au împotmolit la plecare.

Intervenţia „spectaculoasă” a fost cea de salvare a unui om şi a caprelor sale de pe o insulă ce s-a format în albia unor râuri, în urma unei ploi torenţiale, ce se produsese la o distanţă de aproximativ 30 de kilometri de Caransebeş, într-o vreme când nu existau „coduri”. „Îmi aduc aminte doar că era o zi de vară obişnuită, undeva înainte de 2006, anul când au plecat ultimii soldaţi. La un moment dat, primim un telefon că, la confluenţa între Timiş şi Sebeş, un om a rămas blocat cu caprele sale pe o insulă. «Care insulă? », ne-am întrebat toţi, pe bună dreptate, fiindcă nu ştiam să existe vreuna. Până la urmă, am aflat că la Teregova se produsese o rupere de nori atât de puternică încât a determinat o viitură, iar râurile – pe vremea aceea, neîndiguite – s-au dus pe unde au vrut ele. Rezultatul a fost că omul, chiar dacă era cu caprele pe marginea râului, a fost surprins de viitură şi s-a trezit izolat pe insula creată artificial între ele”. La salvarea persoanei şi animalelor, s-a folosit o barcă gonflabilă adusă exemplar de repede de către doi foşti militari în termen pe care Nicu Pupăză îi avusese în serviciu şi care locuiau în apropiere de Caransebeş. Pompierul a apelat la ei pentru că le cunoştea pasiunea pentru pescuit şi ştia că au o barcă. Pe vremea aceea, pompierii nu aveau bărci, iar intervenţia a fost o premieră pentru toată lumea.

Intervenţia „cu probleme” a fost cea în care, pentru stingerea unui incendiu izbucnit la câteva clăi de fân aflate lângă o casă din localitatea Sat Bătrân, a trebuit făcută o linie de stingere cu toate furtunurile pe care le aveau la ei – 600 de metri. „Din pricina drumului, nu am putut ajunge cu autospecialele până la locul intervenţiei, iar acolo nici nu aveam o sursă de apă. Am pus APC cu spatele la râu şi am întins toate cele 30 de furtunuri pe care le aveam la noi. Când am dat drumul la pompe, am constatat că presiunea exercitată nu era suficientă să împingă apa pe furtunuri. Aşa că am trecut la alimentarea autospecialei APCA din autospeciala APC şi, astfel, am reuşit să-i salvăm omului casa. Fânul i-a ars”.

O ultimă intervenţie pe care a dorit să o menţioneze s-a produs în anul 1991, la un depozit de cauciucuri vechi din localitatea Iablaniţa, incendiu în urma căruia traficul feroviar a fost oprit mai bine de şase ore. „Prima oară, ni s-a spus că intervenţia e la Mehadia. Aşa că am urcat dealul doar ca să constatăm că acolo nu ardea nimic. Am ajuns până la urmă în gară la Iablaniţa după ce, din Dealul Plugovei, am văzut norul de fum”. Îşi aminteşte că umblau prin cenuşă până la genunchi, iar când scoteau piciorul să păşească, în golul care rămânea, se putea vedea un crater incandescent. „Am rămas fără tălpi la bocancii de intervenţie”.

Odată cu schimbarea legislativă din 2004 şi apariţia Pompierilor profesionişti şi a Situaţiilor de urgenţă, nu au mai fost doar incendii. Prin urmare, intervenţiile pe care le-a gestionat Nicu Pupăză au început să se diversifice. „Îmi amintesc de un microbuz care a zburat peste un pom şi a aterizat cu roţile în sus pe câmp. De o cisternă cu motorină care, la fel, se răsturnase pe la Sadova Veche şi pe care am ridicat-o fără alte probleme. De incendiul izbucnit la cazanul de prelucrat bitum al unei societăţi comerciale din Slatina Timiş, pe care l-am stins cu spumogen. Şi, nu în ultimul rând, de intervenţia «norocoasă» în care am scăpat fără muşcături de albine, când un microbuz ce transporta stupi s-a izbit de un copac, şoferul murind pe loc. Nu am putut scoate victima până nu a venit Procuratura. Norocul nostru a fost că accidentul s-a produs noaptea şi am reuşit scoaterea decedatului din maşină înainte ca albinele să iasă din stupi…Această intervenţie ar fi fost foarte dificilă pentru noi dacă s-ar fi produs pe timp de zi”.

„Oameni buni, nu ne daţi sfaturi la incendii, lăsaţi-ne să ne facem treaba! Iar la accidente rutiere, nu încercaţi să scoateţi victimele, pentru că s-ar putea să le faceţi mai mult rău decât bine”

Pentru Nicu Pupăză, a fi pompier înseamnă a fi bine pregătit din foarte multe puncte de vedere. Îţi trebuie noţiuni teoretice, elementare măcar, din tot felul de domenii – chimie, fizică etc. Apoi, pregătirea fizică şi psihică sunt foarte importante, pentru că „în momentul în care nu ai o pregătire fizică şi psihică bună, ajungi în faţa focului şi poţi suferi diferite blocaje, pentru că nu ştii încotro să o iei. Trebuie să ai spirit de observaţie, să ai o orientare în spaţiu foarte bună şi, pe lângă toate astea, să ştii să gestionezi şi mulţimea asistentă din jurul tău. Deciziile pe care le iei pe timp scurt pot să salveze viaţa şi bunurile, sau dimpotrivă”. Din punctul său de vedere, cel mai greu este, pentru un pompier, nu a se pregăti pe el însuşi, nu a acţiona într-o anume situaţie de urgenţă, cât a-i face pe oameni să înţeleagă că, prin dorinţa fiecăruia de a ajuta, situaţia se poate agrava. De aceea, şi-ar dori să fie lăsat să intervină şi să fie respectat de cetăţeni pentru ceea ce face. „În isteria care îi cuprinde atunci când li se întâmplă ceva, cetăţenii nu conştientizează că şi noi suntem oameni, dar că facem tot ce putem pentru a-i salva pe ei şi bunurile lor. În aproape un sfert de secol cât am fost pompier, câte mi-a fost dat să aud… De la replici de genul «Aţi venit fără apă!» sau «Fă cum zic eu, că am făcut armata la Pompieri!», la cazuri grave, în care mi-a fost pusă furca în piept”.

„Îmi place ce fac şi nu aş vrea să plec, dar, anul viitor, mă va da programul afară din sistem”

Dacă îi adresezi banala, la o adică, întrebare despre ce l-a marcat de-a lungul carierei sale de pompier, «Filozoful», cum i se spune, îţi va răspunde că „suferinţa oamenilor care şi-au pierdut bunurile din motive independente de ei. Pentru că, una este să ştii că, de exemplu, trebuie să îţi cureţi coşul de fum înainte de începerea sezonului rece sau să izolezi corespunzător nişte fire electrice şi să nu faci aceste lucruri, şi alta e să îţi ardă casa din pricina unui vecin inconştient sau a unui trăsnet.” Deşi, cariera de pompier i se va termina anul viitor, când va ieşi la pensie, el nu se simte bătrân. „M-am testat. Astă-vară, la incendiul de pe Domogled. Comandantul nostru, care este un tip foarte sportiv, a întrebat unde sunt şi, uitându-se în jur, a exclamat plăcut surprins «Ia uite, e aici!”. Cu siguranţă că plt. adj.-şef Nicu Pupăză va găsi ceva de făcut şi după pensionare. Dacă nu, măcar va avea grijă de nepotul său şi, de ce nu, de cei care vor veni, şi îi va oferi sfaturi competente ginerelui său care a îmbrăţişat aceeaşi carieră.
SURSA : http://www.7-zile.com/


RE: Oameni care salvează vieţi / Eroi de profesie - Covalciuc Bogdan - 05-02-2015 03:39 PM

Plt.maj Ciupercă Florin - Omul potrivit la locul potrivit, în timpul liber sau la serviciu

[Imagine: screenshot_310.png]
[Imagine: screenshot_307.png]
[Imagine: screenshot_309.png]
[Imagine: screenshot_308.png]
SURSA : http://incomod-media.ro/

[Imagine: Omul_potrivit_la_locul_potrivit_in_timpul_liber.jpg]

Citat:Pompierii salvatori sunt eroii anonimi care vin în ajutorul semenilor ori de câte ori aceştia se găsesc în situaţii limită. Pompierul este în primul rând un „OM”, un om care trebuie să fie pregătit în mai multe domenii, care trebuie să cunoască toate secretele meseriei pentru a-şi îndeplini cu eficienţă misiunile.
Pompierul trebuie să deţină totodată calităţi personale deosebite, cum ar fi responsabilitatea, curajul, devotamentul, spiritul de sacrificiu și dăruirea faţă de semeni. Aceste calități îi desăvârșesc și spiritul civic, așa cum trebuie să se regăsească în orice societate normală.
Plecând de la ideea că omul trebuie să aibă şansa unor modele în viață, nu trebuie să uităm că spiritul civic se învaţă. E suficient doar să-l preţuieşti şi să-l iubeşti pe cel de lângă tine, să dai dovadă de altruism şi să fii capabil de sacrificii pentru a ajuta pe cineva.
Așa s-a întâmplat și în ziua de 23 ianuarie a.c., când plt. maj. Ciupercă Florin, subofițer în cadrul Detașamentului de Pompieri Alexandria, aflat în concediu de odihnă, a observat că în zona unde locuiește a avut loc un accident rutier, cu posibile victime. În cel mai scurt timp posibil, acesta s-a deplasat la locul evenimentului pentru a veni în sprijinul pasagerilor celor două autoturisme.

Evenimentul a fost relatat în presa locală ca o acțiune pozitivă, evidențiindu-se latura umană a pompierului Ciupercă Florin, cu un spirit civic desăvârșit, ceea ce îl onorează și, totodată ne onorează instituția noastră - Inspectoratul pentru Situații de Urgență Teleorman - dovedind, dacă mai era cazul, că personalul unității noastre este unul cu înaltă ținută morală, alcătuit din oameni dedicați binelui public și sprijinirii celor aflați la nevoie.
Pentru a vă prezenta exact firul întregii acțiuni desfășurate la acest eveniment, dați-mi voie să vă menționez articolul apărut în mediul online, pe site-ul http://www.totalimpact.ro, în ziua de sâmbătă, 24 ianuarie 2015, și anume:
„Un accident rutier petrecut aseară la intersecția străzilor 1 Mai și Libertății a fost la un pas să ia amploare, dacă un pompier care locuia în zonă nu ar fi intervenit la timp pentru îndepărtarea pericolului. …
O fetiță, aflată în mașina care circula regulamentar, a intrat în stare de șoc, și cu greu s-a putut opri din plâns. Însă, a avut noroc… Imediat după impact, un pompier care locuiește în zonă a ieșit din casă să acorde primul ajutor. Când a auzit bubuitura, Florin Ciupercă, plutonier major în cadrul ISU Teleorman, a fugit din casă, cum a apucat… chiar dacă se afla în concediu de odihnă și ar fi putut să-și vadă de treabă… La fața locului era în papuci și haine de casă.

Pentru că în multe situații de urgență a lucrat și ca pompier SMURD, acesta a acordat primul ajutor fetiței care era atât de speriată încât nici nu mai putea spune dacă o doare ceva. În timp ce o ținea de vorbă, pompierul încerca să vadă dacă e rănită. Din fericire, copilul nu a avut nevoie de îngrijiri medicale. După ce s-a asigurat că minora nu a suferit leziuni, Florin Ciupercă a luat primele măsuri PSI, pentru a îndepărta pericolul iminent creat în urma scurgerilor de combustibil: a deconectat bateria de la mașină și a cerut celor prezenți să nu fumeze în zona respectivă.
Mai mult decât atât, pentru că fetița era îmbrăcată subțire și tremura de frig, pompierul a luat-o acasă. Și pe ea, și pe mama ei. Cele două au rămas cu soția acestuia, până la întoarcerea tatălui, care a mers la Poliție pentru declarații. Un gest frumos, care nu mai ține de meserie, ci de…omenie.”
„În calitate de decidenți față de ceea ce înseamnă prezentul și viitorul acestei instituții, avem obligația de a menține viu acest spirit de devotament, de a promova ca exemple aceste calități personale ale pompierilor și de a-i onora pe aceia dintre noi care constituie modele atât pentru colegii lor, cât și pentru cetățenii județului nostru. Toate aceste elemente transformă nobila misiune de pompier din profesie în vocaţie.
Sunt convins că cei mai mulți dintre dumneavoastră ați fi procedat la fel în astfel de situații, însă pentru profesionalismul și modul exemplar în care s-a comportat dl. plt. maj. Ciupercă Florin, manifestând curaj și solidaritate față de aproapele său, repere ce definesc menirea de salvator, doresc să-i adresez mulțumiri și felicitări în numele întregului colectiv al unității noastre și să-l recompensez cu citarea prin Ordin de Zi pe Unitate” a precizat domnul inspector șef al I.S.U. „A. D. Ghica” al județului Teleorman - colonel Sandu Liviu Sorinel.
SURSa : http://agendapompierului.ro/

[Imagine: Omul_potrivit_la_locul_potrivit_in_timpul_liber.jpg]

[Imagine: Omul_potrivit_la_locul_potrivit_in_timpul_liber.jpg]

Accident periculos! Un pompier care locuiește în zonă a intervenit la timp

[Imagine: Untitled_accid18_10_39.jpg]

Citat:Un accident rutier petrecut aseară la intersecția străzilor 1 Mai și Libertății a fost la un pas să ia amploare, dacă un pompier care locuia în zonă nu ar fi intervenit la timp pentru îndepărtarea pericolului.


În urma impactului dintre autoturismele implicate, rezervorul uneia dintre mașini s-a spart, iar combustibilul curgea pe trotuar, unde se aflau mai multe persoane.
Evenimentul rutier s-a produs pe fondul neacordării de prioritate. Șoferul aflat la volanul unui Cielo, care circula pe strada Libertății, nu a oprit la Stop, moment în care a fost izbit în plin de un Volkswagen care venea pe strada 1 Mai, dinspre strada Dunării.
Coliziunea a făcut praf autoturismul șoferului care nu s-a asigurat la intrarea în intersecție, iar Volkswagen-ul s-a ales cu avarii serioase.
O fetiță aflată în mașina care circula regulamentar a intrat în stare de șoc, și cu greu s-a putut opri din plâns. Însă, a avut noroc...
Imediat după impact, un pompier care locuiește în zonă a ieșit din casă să acorde primul ajutor.
Când a auzit bubuitura, Florin Ciupercă, plutonier major în cadrul ISU Teleorman, a fugit din casă, cum a apucat... chiar dacă se afla în concediu de odihnă și ar fi putut să-și vadă de treabă... La fața locului era în papuci și haine de casă.
Pentru că în multe situații de urgență a lucrat și ca pompier SMURD, acesta a acordat primul ajutor fetiței care era atât de speriată încât nici nu mai putea spune dacă o doare ceva. În timp ce o ținea de vorbă, pompierul încerca să vadă dacă e rănită. Din fericire, copilul nu a avut nevoie de îngrijiri medicale.
După ce s-a asigurat că minora nu a suferit leziuni, Florin Ciupercă a luat primele măsuri PSI, pentru a îndepărta pericolul iminent creat în urma scurgerilor de combustibil: a deconectat bateria de la mașină și a cerut celor prezenți să nu fumeze în zona respectivă.
Mai mult decât atât, pentru că fetița era îmbrăcată subțire și tremura de frig, pompierul a luat-o acasă. Și pe ea, și pe mama ei. Cele două au rămas cu soția acestuia, până la întoarcerea tatălui, care a mers la Poliție pentru declarații. Un gest frumos, care nu mai ține de meserie, ci de...omenie.
Cei doi șoferi implicați în accident au fost testați cu aparatul etilotest, rezultatul fiind zero, în ambele cazuri.
Conducătorul autoturismului Cielo a rămas fără permis, pentru neacordare de prioritate, și s-a ales cu o sancțiune contravențională de 585 lei.
SURSA : http://www.totalimpact.ro/






RE: Oameni care salvează vieţi / Eroi de profesie - HomefireNews - 01-03-2015 11:49 AM

Plutonierul major Ştef Mihai Nicolae a salvat de la moarte o fată de 16 ani, care a vrut să se înece în Someş, sfâşiată de iubire


[Imagine: 646x404.jpg]

Citat:Plutonierul major Ştef Mihai Nicolae, angajat al unităţii ISU Satu Mare, a reuşit să salveze de la înec o tânără de 16 ani care s-a aruncat în râul Someş, gestul inconştient al fetei venind după o decepţie în dragoste. Fapta pompierului este cu atât mai de apreciat cu cât el se afla în timpul liber.

Fie că sunt pompieri în uniformă sau în haine obişnuite, în tura de serviciu sau în timpul liber, ei stau cu naturaleţe între noi şi pericol, trăind zi de zi în prima linie şi sfidând moartea. Riscându-şi viaţa pentru a o apăra pe cea a semenilor, pompierii sunt astăzi printre cei mai iubiţi cetăţeni.

Pompierul din Satu Mare, protagonistul poveştii noastre, poate fi considerat un adevărat erou, în contextul în care a salvat de la înec o tânără de 16 ani, căreia o decepţie în dragoste i-a luat minţile şi a decurs la un gest extreme, care putea să-i fie fatal.Îngerul păzitor al fetei s-a metamorfozat, de data aceasta, în persoana lui Mihai Ştef, plutonier major al unităţii de pompieri ISU Satu Mare, care deşi se afla în timpul liber nu a stat nici o clipă pe gânduri pentru a salva o viaţă omenească. Prezenţa de spirit dar şi rapiditatea cu care a acţionat a făcut ca astăzi, Mădălina Bud, fata care a dorit să termine atât de rapid cu conturile vieţii, să poată fi în viaţă.

“Ieri (n.r vineri 27 februarie) era ziua mea liberă şi tocmai mă întorsesem acasă de la cumpărături, când în jurul orei 13.30 am auzit, de pe balcon, zarvă mare afară. L-am întrebat pe un băiat ce se întâmplă iar acesta mi-a spus că o fată s-a aruncat în apă, fără să-mi ofere mai multe amănunte. Nu am stat mult pe gânduri şi am alergat rapid la faţa locului, apartamentul meu fiind aproape de malul stâng al Someşului, acolo unde s-a întâmplat întreaga grozăvie ” ne-a relatat sătmăreanul.

Ajuns la faţa locului eroul nostru a constatat că într-adevăr o persoană se afla în apă , la un metru de mal, plutind, fără se dea semne de viaţă.Intervenţia era destul de dificilă deoarece malul era foarte abrupt iar apa în zona acea avea peste doi metri adâncime. “Era lume multă adunată pe mal însă din cauza condiţiilor improprii nu au avut curajul să intervină. Ştiam că în funcţie de cât de rapid se acţioneză se poate salva viaţa unui om. Am avut norocul ca un bărbat în jur de 45 de ani, căruia nu-i cunosc numele dar care poate şi prin intermediul vostru să-i aflăm numele, fiindcă a fost şi el la fel de util în această operaţiune de salvare, m-a ţinut cu o mână iar eu m-am putut apleca să o scot pe fată din apă. Când am scos-o fata era inconştientă şi de abia mai avea puls. Am aşezat-o pe iarbă iar între timp o doamnă a venit cu o pătură pe care am pus-o sub ea nu înainte să o masez pe tot corpul pentru ai porni circulaţia sângelui. Apa era foarte rece, puţin peste zero grade, iar nefericita risca să intre în hipotermie. Noroc şi cu colegii de la SMURD care au venit în timp record şi după câteva procedee de resuscitare au băgat-o în salvare şi au dus-o de urgenţă la spital “, ne-a spus eroul pompier.

Din fericire intervenţia lui Mihai s-a dovedit a fi crucială deoarece după ce fata a fost dusă la Unitatea de Primiri Urgenţe a Spitalului Judeţean Satu Mare după 45 de minute temperatura corpului a ajuns la 35 de grade, iar momentan este în afara oricărui pericol.

Cine este eroul?

Originar din Medieşu Aurit, Mihai Ştef este căsătorit, fără copii şi este angajat la ISU SOMES Satu Mare din anul 2006 unde îşi desfăşoară activitatea ca şi conducător auto autospeciale - pompier în cadrul Detaşamentului de pompieri Satu Mare. Înainte a fost angajat al MApN, în cadrul căreia a participat la o misiune de menţinere a păcii în Angola, în perioada 1996-1997. A făcut parte din contingentul “Căştile albastre” Bistriţa care aveau misiunea de a escorta convoaiele umanitare şi de a asigura securitatea într-o ţară care era măcinată de războaie civile. De altfel în Angola, împreună cu colegii lui, a avut parte de câteva episoade mai ferbinţi, dar de fiecare dată a dus la bun sfârşit fiecare misiune.

Fapta lui de curaj nu a rămas fără ecou nici în rândul colegilor lui pompieri. Conducerea Inspectoratului pentru Situaţii de Urgenţă SOMES Satu Mare îl felicită pe tânărul pompier pentru implicarea şi devotamentul de care a dat dovadă.
“O faptă eroică vorbeşte totdeauna inimii. Ea găseşte singură drumul spre sufletul nostru şi ne stârneşte admiraţia, respectul şi recunoştinţa.Cea mai mare recompensă pentru el este acea că a slavat o viaţă omenească însă vor veni şi recompense de alt ordin”, ne-a declarat locotenet colonelul Aurel Ulici, purtătorul de cuvânt al ISU Satu Mare.
SURSa : http://adevarul.ro/

[Imagine: 646x528.jpg]


RE: Oameni care salvează vieţi / Eroi de profesie - maf150 - 27-03-2015 12:36 AM

Citat:Bogdan Covalciuc

[Imagine: Bogdan-Covalciuc.jpg]

S-a dedicat salvării de vieţi omeneşti timp de aproape un sfert de secol, a muncit pe principiul „disciplină şi dragoste de meserie“, iar acum este la pensie. Bogdan Covalciuc, comandant al echipajului SMURD Constanţa căci despre el este vorba, are toate motivele să fie mândru de meseria căreia i s-a dedicat timp de peste 20 de ani ca pompier, la descarcerare şi SMURD. Murmurul urbei îşi dă jos pălăria în faţa sa şi speră ca şi colegii săi să îl considere un exemplu de urmat şi un om care merită din plin să se bucure de anii de pensie care îi urăm să fie cât mai mulţi.

SURSA: http://observator.ro/09-barfe-murmurul-urbei-bogdan-covalciuc-304740.html


RE: Oameni care salvează vieţi / Eroi de profesie - HomefireNews - 03-04-2015 06:43 PM

Adrian Marcu - Paramedic SMURD: În meseria asta, orice greşeală costă scump

[Imagine: pompier_site_800x574.jpg]

Citat:Adrian Marcu are 35 de ani, este căsătorit și are un băiețel de 9 ani. Din 2002 este pompier, iar din 2011 lucrează la SMURD ca paramedic, având gradul de plutonier major. A participat până acum la peste o mie de intervenţii, dar spune că niciuna nu seamănă cu cealaltă. Nu are timp să se plictisească şi sunt ture în care nu are timp nici să mănânce, dar nu-i pare rău că a ales acest drum, ba chiar şi-a dat seama că medicina de urgenţă îl captivează şi vrea să devină asistent medical.

Adrian Marcu a avut primul contact cu pompierii pe vremea când a fost militar în termen. Până să ajungă în unitate, nici nu visa că va deveni militar de carieră, ba chiar îşi imagina viitorul foarte departe de acest sistem.
A întâlnit însă oameni care l-au convins să urmeze o carieră militară, iar din 2002 s-a angajat la Pompieri. A lucrat pe maşină de stingere incendii, în dispecerat la preluarea apelurilor, dar şi la birouri ocupându-se de achiziţiile publice ale instituţiei. Din 2011 a ajuns la SMURD.
„Era altceva decât ce am făcut la început. Trecerea a fost grea, datorită termenilor, datorită faptului că nu mai lucrezi cu fier şi cu lemn, lucrezi cu omul, cu viaţa acestuia şi trebuie să pui mâna să înveţi. Îmi place, sunt omul acţiunii. Munca de birou este ok, dar ajungi să te plictiseşti făcând acelaşi lucru. Aici nu prea ai parte de două ori de acelaşi lucru, nici măcar o dată şi jumate. De fiecare dată e altfel, de la fiecare caz de natură medicală ai de învăţat”, povesteşte Adrian Marcu.

Munca paramedicului SMURD este complexă. Acesta conduce maşina de intervenţie, dar face parte şi din echipajul de intervenţie, nu este un simplu şofer. Paramedicul SMURD a urmat cursuri de prim-ajutor, acordă îngrijiri de urgenţă, efectuează manevre, face fişe şi ajută echipajul medical cu tot ce poate.
„Dacă nu ai cursul de paramedic, nu ai ce căuta pe Ambulanţă, dar trebuie să înveţi unde să te opreşti, pentru că trebuie să te opreşti. Partea de medicamentaţie noi nu putem să o oferim, dar facem manevre si facem ce putem până vin colegii medici în ajutor. Dacă noi facem aceste lucruri bine, ne-am îndeplinit misiunea, dar omulului…cum îi este scris, poate să mai trăiască sau nu”, mai spune Adrian Marcu.

Chiar şi după atâţia ani, Adrian îşi aminteşte prima intervenţie SMURD la care a participat.
„N-am cum să uit. Undeva pe Şoseaua Alba Iulia, o doamna cu epilepsie a căzut în stradă şi s-a lovit la cap. Prima şi prima dată neliniştea şi agitaţia pun stăpânire pe tine. Te invadează adrenalina şi încep întrebările: Cum o fi? Ce-o fi? Ce sa-i fac? Ce să nu fac? Incerci să-ţi aduci aminte tot ce ai învăţat, iar în momentul ăla parcă nu mai şti nimic. Dar eşti cu oameni experimentaţi care ştiu să-ţi impună calm, e totul în regulă şi prinzi încredere în tine”, îşi aminteşte Adrian Marcu.
Anii au trecut, iar intervenţiile s-au adunat. Cel mai mare număr de victime la un caz, Adrian Marcu a găsit la un accident de circulaţie.
„Erau 6-7 victime. Din dispecerat s-au anunţat mai puţine. Am făcut un fel de triaj. Nu e o scenă prea plăcută, fiecare urlă că-l doare ceva, dar trebuie să te detaşezi de ce se întâmplă în jurul tău şi să-ţi faci treaba cât mai bine”, mai spune Adrian Marcu.

Cariera l-a purtat la tot felul de cazuri şi a acordat primul ajutor la pacienţi cu vârste cuprinse între trei săptămâni şi peste 90 de ani.
Meseria este extrem de periculoasă, iar salvatorii sunt, de multe ori, la un pas de a deveni victime.
„La agresiuni, de exemplu, nu ne putem băga până nu se limpezesc lucrurile. Îi lăsam pe colegii de la Poliţie să-şi facă treaba, după care noi adunăm ce mai este de adunat. La un caz pe strada Dealului, un agresor venise cu cuţitul către unul dintre colegi. Foarte repede ajungi din salvator victimă. Noroc că atunci nu s-a întâmplat şi am reuşit să evităm”, îşi mai aminteşte Adrian Marcu.
Întrebat dacă în această meserie este loc de greşeală, paramedicul SMURD spune: „Întotdeauna. Şi la noi se greşeşte, dar la noi greşelile costă scump. E viaţa omului, aşa că trebuie pregătire continuă. Eşti într-un continuu proces de pregătire. Eu întreb colegii medici, voluntarii de la Facultatea de Medicină, de ce aţi făcut aşa, pentru că dai de tot felul de lucruri”.

Adrian Marcu spune că meseria sa ar recomanda-o tinerilor, însă aceştia trebuie să fie dispuşi să înveţe permanent, să fie maleabili, răbdători, să ştie să lucreze în echipă şi să fie buni ascultători. Şi un dram de nebunie îşi trebuie ca să faci faţă acestei meserii, dar satisfacţia este uriaşă, iar provocările pe măsură.
„Satisfacţia că ai reuşit, ai salvat o viaţă, ai făcut o faptă bună, ai scăpat pe cineva din necaz. E faptul că n-ai trecut prin viaţa asta ca cuţitul prin brânză, ai făcut ceva în viaţă, ai cu ce te mândri. Provocarea este că nu ştii niciodată la ce te duci. De când sună alarma până ai terminat, e o continuă provocare”, susţine Adrian Marcu.
Provocare permanentă este însă şi să-ţi păstrezi mintea limpede. Problemele de serviciu trebuie lăsate la serviciu, iar deconectarea este cheia succesului.
Adrian Marcu merge la pescuit de câte ori are ocazia. Îi place natura, susurul apei şi ciripitul păsărelelor.
„Serviciul este un lucru, familia e altceva. Sunt printre oamenii care reuşesc să fac distincţie între ele. Asta te ţine sănătos mintal, pentru că se poate claca”, mai spune paramedicul SMURD.

Pentru că microbul medicinei de urgenţă i-a intrat în suflet, dar consideră că e prea târziu să se mai apuce de Facultatea de Medicină, Adrian Marcu s-a decis să devină asistent medical.
„Aş lua-o de la capăt. Noi ăştia în roşu nu avem timp să ne plictisim. Nu avem timp câteodată nici să mâncăm”, mai spune Adrian.
El îşi aminteste că în cea mai grea tură pe care a avut-o a plecat ziua la 14.30 din unitate şi s-a întors a doua zi dimineaţa la şase, după ce a participat la 17 intervenţii.

„Mi-era frică să mă dau jos din maşină, că mă trimite iar. A fost cea mai obositoare zi”, susţine Adrian.
La o altă intervenţie a avut parte de o întâlnire scurtă cu ursul, pe Transfăgărăşan. „Ne-am salutat scurt şi ne-am văzut fiecare de treaba lui”, spune, râzând, Adrian, fericit că întâlnirea respectivă n-a avut altfel de urmări.

Adrian Marcu povesteşte cu plăcere despre munca sa şi provocările pe care i le aduce. Câte o poveste de pe teren este presărată cu zâmbete, alta cu urme de revoltă că nu a putut face mai mult, alta cu o urmă de încruntare în glas. Spune răspicat că este o muncă în echipă şi fiecare ştie exact ce are de făcut, fiecare se bazează atât pe forţele propri, cât şi pe colegii săi.
În anul 2014, I.S.U. Sibiu a fost solicitat să intervină la peste 10.000 situaţii de urgenţă, cu o medie de 28 de intervenții pe zi. Echipajele SMURD au asistat 9383 de cazuri de urgenţă.
SURSa : http://sibiu100.ro/


RE: Oameni care salvează vieţi / Eroi de profesie - HomefireNews - 02-06-2015 04:55 PM

Doi pompieri de la ISU „Drobeta” al judeţului Mehedinţi au intervenit în timpul liber la un accident de circulaţie aplause

[Imagine: Maroiu_Adrian.jpg]

[Imagine: plt_maj_Tudosie_Octavian.jpg]

Citat:Pasiunea pentru meseria pe care o au, dar şi spiritul civic de care dau dovadă ori de câte ori au ocazia, i-a făcut pe pompierii Adrian Măroiu şi Octavian Tudosie să se afle duminică seara, în mijlocul unei situaţii de urgenţă, chiar dacă aceştia nu se aflau la serviciu.

Un accident rutier petrecut duminică seara, în jurul orei 21.30, la intersecţia străzilor Kiseleff şi Traian, din municipiul Drobeta Turnu Severin, a fost la un pas să ia amploare, dacă doi pompieri care se aflau în zonă nu ar fi intervenit la timp pentru îndepărtarea pericolului.

Imediat după impact, pompierul Adrian Măroiu, care locuieşte în zonă, a ieşit din casă în cel mai scurt timp posibil, deplasându-se la locul evenimentului pentru a veni în sprijinul pasagerilor celor două autoturisme. Cel de-al doilea pompier, Octavian Tudosie, se afla în vizită la nişte prieteni, când a auzit zgomotul. În urma producerii impactului între două autoturisme, două persoane au suferit politraumatisme. Una dintre acestea se afla în afara autoturismului Logan, însă cu unul dintre membrele inferioare prins între fiarele contorsionate ale autoturismului.

Pompierii au reuşit să elibereze piciorul victimei, evaluându-i starea şi monitorizând-o, încercând să-l liniştească până la sosirea ambulanţelor SAJ. Cum existau scurgeri de combustibil dintr-un autoturism grav avariat, pompierii au intervenit imediat pentru a îndepărta pericolul iminent de producere a unui incendiu.

„Cei doi pompieri sunt modele de devotament şi spirit civic, atât pentru colegii acestora, cât şi pentru concetăţenii lor. Pasionaţi de meseria pe care o au, dar şi ghidaţi de sentimentul de solidaritate faţă de semeni, nu a fost pentru prima dată când cei doi pompieri au participat la astfel de evenimente”, spune Ramona Nistor, purtătorul de cuvânt al ISU „Drobeta”. Plt. maj. Tudosie Octavian este şeful unei gărzi de intervenţie din cadrul Detaşamentului Drobeta Tr. Severin, iar lt. Măroiu Adrian lucrează ca inspector de prevenire în cadrul ISU „Drobeta”

Pentru profesionalismul şi modul exemplar în care s-au comportat, manifestând curaj şi solidaritate faţă de aproapele său, conducerea ISU „Drobeta” al judeţului Mehedinţi îi felicită pe lt. Măroiu Adrian şi plt. maj. Tudosie Octavian, recompensându-i cu citarea prin Ordin de Zi pe Unitate, mai spune Ramona Nistor.
SURSA : http://adevarul.ro/


RE: Oameni care salvează vieţi / Eroi de profesie - HomefireNews - 24-06-2015 06:47 AM

Un pompier, EROU după ce a salvat o tânără amenințată cu cuțitul

[Imagine: Simici_Corin_Zoran_1.jpg]

Citat:Un bărbat care a amenințat cu cuțitul o fată, azi-noapte, pe stradă, a fost prins de un pompier în timpul liber, ajutat de un alt tânăr. Angajatul MAI l-a predat polițiștilor, care au cerut arestarea preventivă a tâlharului, însă procurorul a decis cercetarea în stare de libertate.

În cursul noții trecute, în jurul orei 00:15, în timp ce se deplasa de la subunitatea de Pompieri înspre propriul domiciliu, fiind deci în timpul liber, căpitanul Zoran Corin Simici, comandant al staţiei de pompieri Sânnicolau-Mare, a observat un bărbat care agresa o tânără în vârstă de 19 ani. Aceasta nu avea posibilitatea să se elibereze, deoarece agresorul, în vârstă de 47 de ani și aflat sub influența băuturilor alcoolice, i-a acoperit gura cu o mână, iar în cealaltă avea un cuţit cu care o ameninţa.

Curajul, experienţa profesională, dar şi spiritul civic de care a dat dovadă în acele momente nu l-au lăsat să stea nepăsător, ofiţerul i-a cerut să o elibereze, moment în care agresorul s-a speriat şi a fugit. După ce s-a asigurat că tânăra este bine, comandantul subunităţii a pornit în urmărirea agresorului, ajungându-l după circa 150 de metri, alături de un tânăr care locuiește în imobilul în fața căruia s-au întâmplat faptele descrise mai sus. Cei doi ”curajoși”, chiar dacă erau ameninţati cu cuţitul, l-au imobilizat pe tâlhar și l-au predat Poliţiei. ”Conducerea Inspectoratului pentru Situaţii de Urgenţă ”Banat” al judeţului Timiş îl felicită pe pompier pentru implicarea şi devotamentul de care a dat dovadă. O faptă eroică vorbeşte totdeauna inimii. Ea găseşte singură drumul spre sufletul nostru şi ne stârneşte admiraţia, respectul şi recunoştinţa”, anunță reprezentnții ISU.

De partea cealaltă, polițiștii au continuat cercetările. ”Pe numele agresorului a fost întocmit dosar penal sub aspectul săvârșirii infracțiunii de amenințare, acesta find prezentat în fața judecătorilor pentru arestare preventivă”, ne-a informat Ancuța Morariu, purtătoarea de cuvânt a Inspectoratului de Poliție Județean Timiș.

Până aici toate ”bune și frumoase”, însă, deși este recidivist, în trecut fiind condamnat pentru viol și tâlhărie, agresorul în vârstă de 47 de ani a fost eliberat de un procuror din Sânnicolau Mare, fără a ține cont de faptul că acesta a amenințat căpitanul pompierilor din orășelul timișean că ”se ocupă și de el” după ce iese din Secția 11 Rurală de Poliție, ne-a declarat Simici, într-un scurt interviu despre cele întâmplate, filmare care poate fi urmărită mai jos.

Avem încă o dovadă că pompierii sunt alături de semenii lor, fie că sunt în uniformă sau în haine civile, în tura de serviciu sau în timpul liber, devotamentul pe care aceştia îl manifestă, în asigurarea climatului de securitate la nivelul comunităţilor, l-a determinat pe căpitanul pompierilor din Sânnicolau Mare să nu rămână indiferent, riscându-şi viaţa pentru a o apăra pe cea a semenilor. De același ”tratament” se pot bucura cetățenii și din partea majorității polițiștilor, însă, din păcate, nu putem spune același lucru despre reprezentanții justiției din orașul de pe Aranca…
SURSa : http://voceatimisului.ro/


RE: Oameni care salvează vieţi / Eroi de profesie - Karin - 08-07-2015 10:18 AM

Brașovul mai are doi „Eroi ai Comunității”

[Imagine: eroii-comunitatii-300x225.jpg]

Citat:Doi angajati ai ISU Brașov au primit, astăzi, din partea Autorității Teritoriale de Ordine Publică Brașov titlul de „Erou al Comunitatii” pentru activitatea lor in anul 2014. Ei au fost recompensati cu diplome si plachete omagiale.

Este vorba despre plutonierul major Ilie Șerban Gheorghe, care lucrează ca subofițer operativ principal la Detașamentul 1 Pompieri Brașov din septembrie 2006. A participat la nenumărate intervenții, acțiuni de descarcerare și deblocări de persoane, evidențiindu-se prin modul exemplar în care și-a îndeplinit misiunile. El s-a remarcat în cadrul lotului reprezentativ al ISU Brașov la Competiția națională de descarcerare și de acordare a primului ajutor calificat, fiind premiat cu titlul de „Cel mai bun paramedic”. Printre acțiunile sale de intervenție s-a numărat cea din iunie 2014, când îndeplinind funcția de paramedic pe autospeciala SMURD tip B, a fost solicitat la un accident rutier produs între două autovehicule, în urma căruia au rămas încarcerate trei victime. Având în vedere gradul mare de avariere a autovehiculelor și faptul că se înnoptase, intervenția a fost dificilă. Subofițerul a dat dovadă de experiență, profesionalism și mult tact la această situație de urgență colaborând foarte bine cu echipajul de descarcerare. În 10 septembrie 2014, subofițerul s-a deplasat la accidentul rutier produs pe Valea Bogății, soldat cu rănirea gravă a trei persoane. Și de această dată militarul a fost apreciat pentru calmul, priceperea și îndemânarea de care a dat dovadă în stabilizarea victimelor și transportarea acestora de urgență la Unitatea de Primiri Urgențe a Spitalului Județean Brașov.

Cel de al doilea brașovean recompensat este plutonierul major Croitoru Săndel Ștefan, încadrat ca subofițer operativ principal la Detașamentul 1 Pompieri Brașov, începând din noiembrie 2007. El a lucrat pe autospecialele de intervenție cu apă și spumă, ambulanțele SMURD tip C (terapie intensivă) și tip B, participând la nenumărate intervenții, deblocări și incendii, acesta fiind evidențiat pentru stăpânirea de sine în îndeplinirea misiunilor încredințate. Una din intervențiile mai deosebite la care s-a făcut remarcat a fost cea din 5 octombrie 2014, când acesta a acordat primul ajutor unei fetițe de 4 ani care prezenta arsuri pe 20% din corp, în urma incendiului izbucnit acasă, la Tărlungeni. Subofițerul s-a remarcat și la accidentul rutier produs pe podul de pe strada Hărmanului, unde în urma unei coliziuni dintre două autovehicule, două persoane au suferit răni profunde, fracturi de bazin și de stern. Militarul a fost apreciat pentru priceperea și îndemânarea de care a dat dovadă pentru stabilizarea victimelor și transportarea lor la spital. În momentul de față, subofițerul își desfășoară activitatea în cadrul ISU București – Ilfov, fiind mutat la cerere.
http://newsbv.ro/


RE: Oameni care salvează vieţi / Eroi de profesie - Karin - 23-07-2015 06:18 PM

Parvu Ciprian (39 de ani), sef garda interventie la Detasamentul 1 de pompieri Ploiesti.
Poate salva o viata in fiecare secunda. Cum reuseste sa fie plin de energie 24 de ore din 24


<iframe src='http://www.stirileprotv.ro/lbin/video_embed.php?media_id=61696311&section=20641&video_section_id=' frameborder='0' style='width: 600px; height: 368px; scrolling: no;'></iframe>

Citat:Orice meserie care presupune salvarea si ajutorarea oamenilor aflati in necaz reprezinta o provocare. O provocare in care curajul, determinarea si stapanirea de sine se imbina perfect
Pentru pompieri, succesele se numara in numarul de interventii reusite, in numarul de vieti salvate, dar si in numarul de zile in care nu este nevoie de ajutorul lor.
Dintre cei 30.000 de pompieri care lucreaza in Romania face parte si Parvu Ciprian (39 de ani), sef garda interventie la Detasamentul 1 de pompieri Ploiesti. Cu o experienta de 20 de ani, cu sute de interventii reusite, dar si cu numeroase momente in care s-a simtit neputincios in fata puterii naturii sau a gravitatii situatiei, el este unul dintre oamenii pentru care pericolul inseamna “un amestec de sentimente de satisfactie, implinire amestecate cu cele de neputinta si dezamagire, atunci cand este deja prea tarziu”, asa cum ne-a povestit chiar comandantul.
Desi este mereu in alerta, pregatit in orice moment pentru sunetul alarmei care se aude precum un strigat de ajutor, Ciprian nu uita sa zambeasca, facand sa para totul mult mai usor. „De la 14 ani mi-am dorit sa devin pompier, mi se parea un lucru maret. Am crescut langa Scoala de Subofiteri Boldesti si imi amintesc cum urmaream deseori elevii care se antrenau. Daca ar fi sa o iau de la capat, sunt sigur ca as face acelasi lucru”, povesteste acesta.
24 de ore dureaza tura unui pompier
Secundele pot parea minute sau ore, iar de ele depinde salvarea vietii unui om. De aceea este mereu in alerta, pregatit sa actioneze cand cineva are nevoie de ajutor. Este constient de presiunea pe care o are pe umeri si intotdeauna cu un pas inainte tuturor, motivat de dorinta de a face cat mai mult bine.
Deciziile corecte, misiunile incheiate cu succes nu se premiaza cu note sau cu medalii, ci cu zambete si multumiri din partea oamenilor care isi pun baza in el, iar satisfactia unei zile reusite reprezinta cea mai buna motivatie pentru a continua si pentru a uita de oboseala. „Faptul ca ii poti ajuta pe oameni atunci cand au cea mai mare nevoie, cand se afla intr-un moment dificil valoreaza mai mult decat orice premiu, iar atunci cand cetatenii vin si ne multumesc, totul capata o aura speciala”, explica Ciprian in timp ce isi aranja echipamentul.
90% dintre cei care sunt pompieri se declara incantati de meseria pe care si-au ales-o
„Nu exista loc de plictiseala, cu energie te incarci din si dupa fiecare misiune”. Iar cafeaua de dimineata reprezinta debutul perfect pentru o zi in care nu stii la ce sa te astepti si ce pericole trebuie sa infrunti. Pentru ca da, in meseria de pompier exista atat interventii spectaculoase, despinse din filme, cat si unele care par dintr-o lume paralela, misiuni care demonstreaza ca a fi pompier necesita si un dram de nebunie, aceea nebunie care face diferenta dintre un om obisnuit de cel care nu se teme sa intre in foc si pentru care viata celor aflati in pericol este mai presus de a lor.
Ziua de lucru incepe dimineata cu instructajul, pregatire teoretica, iar cand se da alarma, totul se desfasoara in ritm alert, in care nu sunt acceptate erorile. De cele mai multe ori se pleaca imediat, iar echipajul află detaliile pe drum si este nevoit sa se pregateasca din mers si in cele 10-15 secunde cat dureaza pana se imbraca in costumele speciale. De energia lor depinde viata atator oameni. O secunda in care nu sunt conectati 100% poate face diferenta.
1000°C, timp de 10 sec este temperatura la care poate rezista o casca de pompier
Viata unui pompier nu incepe din ziua in care ajunge sa conduca autospecialele de 22 de tone, ci necesita ani de pregatire intensa, in care le sunt testate capacitatile fizice, dar si cele decizionale. Orice miscare gresita si orice secunda pierduta poate reprezenta diferenta dintre dezastru si succes.
De fapt, pregatirea nu se incheie decat atunci cand se retrage definitiv din activitate. Testarile sunt obligatorii de-a lungul timpului, iar exercitiile de simulare ii pun in fata unor situatii pe care spera sa nu le intalneasca si in realitate, antrenamentele constante fiind cele care ii pregatesc pentru cele mai negre scenarii, asa cum s-a intamplat si in cazul lui Parvu Cristian, care a participat la trei interventii periculoase la Rafinariile din Ploiesti.
http://stirileprotv.ro/

[Imagine: screenshot_530.png]

[Imagine: screenshot_526.png]

[Imagine: screenshot_527.png]

[Imagine: screenshot_528.png]

[Imagine: screenshot_529.png]