pompieri

Citat:În dup-amiaza zilei de 21 aprilie 1689 izbucnește în Brașov, pe Ulița Funarilor (actuala stradă a Castelului), un incendiu întețit de un vânt puternic. În câteva zeci de minute, focul răspândit de vânt cuprinde întreaga parte a Brașovului dinspre Tâmpa. Apar alte focare, în Târgul Cailor (G. Bariț) și pe strada Porții (Republicii) astfel încât în doar câteva ore întreg Brașovul este cuprins de flăcări. Chiar clădiri izolate precum Turnul Alb, Turnul Negru, Casa Sfatului sau Biserica Neagră au fost atinse de para focului, astfel că, în scurtă vreme, acoperișurile ultimelor două s-au prăbușit, vitraliile s-au spart, orga și clopotele s-au topit (ultimele căzând peste ceasul din turn, distrugându-l), iar altarul și toate bunurile dinlăuntru au fost arse. A pierit și vestita bibliotecă a lui Johannes Honterus, plină cu incunabule și manuscrise vechi, și atelierele meșteșugărești împreună cu sculele și mărfurile depozitate.
S-au numărat circa 300 de victime, iar pagubele materiale au fost imposibil de evaluat. Practic, întreg orașul a fost distrus, iar puterea economică a acestuia a fost redusă la zero. Ani la rând, Brașovul a rămas o ruină înnegrită de fum. De atunci Biserica Sf. Maria și Turnul Negru poartă numele de „Negre”, datorită culorii zidurilor lor.
Au reușit să fie salvate din incendiu biserica iezuiților, magazia militară și Bastionul Țesătorilor, în dreptul cărora a fost asigurată o pază militară strictă.
Unii contemporani au lansat ideea că incendierea a fost preeditată, fiind efectuată de către trupele imperiale, la ordinul superiorilor. Se vorbește chiar despre bombardarea orașului, în timpul incendiului, de către bateria de tunuri din Cetățuie, ce reprezenta la acea vreme garnizoana trupelor habsburgice. Motivele ar fi fost multiple, printre cele mai plauzibile fiind o răzbunare împotriva răscoalei din anul precedent precum și dorința de a da o lovitură luteranilor, ce nu erau simpatizați.

Citat:Stampă a Brașovului dinaintea incendiului din 1689. Pe rândul din față, de la stânga la dreapta: Bastionul Aurarilor, Poarta Vămii (în dreptul ei, în fundal, Poarta Ecaterinei), Bastionul Curelarilor. Pe dealul din dreapta, Turnul Negru (cel subțire) și Turnul Alb. În fudal, pe centru: Casa Sfatului și Biserica Sf. Maria (Neagră după incendiul din același an). În stânga, pe linia zidului: Bastionul Funarilor (Frânghierilor), două turnuri de pulbere, Bastionul Țesătorilor de la care pornește un zid înspre Tâmpa cu Turnul Cuțitarilor). Imagine fără drept de autor (>70 ani...)

Citat:Cel mai dramatic eveniment petrecut în Braşov este considerat marele incendiu din 1689, care aproape că a distrus toată cetatea. Se spune că focul ar fi fost aprins de o mână criminală. Potrivit unor legende, trupele austriece nu au uitat refuzul braşovenilor de a ceda oraşul şi s-au răzbunat. Cu un an înainte, la Făgăraş se semnase un tratat prin care cetatea braşoveană trebuia să găzduiască o garnizoană austriacă. Localnicii nu sunt, însă, de accord cu acest lucru şi se revoltă. Austriecii asediează cetatea, la zidurile căreia se duc lupte puternice. Judele oraşului şi mai mulţi senatori au fost arestaţi de către protestatari pentru că cedaseră atât de uşor şi vânduseră cetatea austrieciilor. În cele din urmă, încercuiţi, capii răscoalei cedează şi predau cheile oraşului. După un an, la 21 aprilie 1689, are loc cel mai mare incendiu din istoria burgului braşovean. Era o zi de primăvară caldă şi uscată, cu un vânt puternic care a înteţit şi răspândit rapid un foc ce izbucnise pe Strada Fânarilor ( azi, Castelului), din motive necunoscute. Casele, fiind în mare parte construite din lemn au ars în întregime, iar sute de oameni- circa 300 , potrivit unor surse documentare, au murit arşi sau asfixiaţi. În câteva ore, arde aproape tot oraşul. Pe lângă locuinţe, limbile de foc mistuie magazinele şi atelierele breslelor, Turnul Casei Sfatului se năruie, fiind afectate chiar şi clădiri izolate precum Turnul Alb şi Turnul Negru (numit aşa după acest incendiu). Ca să anunţe nenorocirea, tunurile de pe Cetăţuie au început să bubuie, speriind şi mai tare oamenii care fugeau care încotro. Şi Biserica evanghelică Sfânta Maria a suferit pierderi imense. A ars întâi acoperişul, care din cauza greutăţii s-a prăbuşit, focul s-a extins apoi în interiorul bisericii, unde au ars mobilierul şi toate materialele perisabile. Potrivit istoricul de artă Balint Agnes, în incendiu s-au mai topit clopotele bisericii şi orga, dar şi altarul. În duminica următoare, slujba s-a ţinut în aer liber. De atunci, lăcaşul a căpătat denumirea Biserica Neagră, de la culoare cenuşiu închis pe care au căpătat-o zidurile. Tot în marele incendiu din 1689, au fost distruse toate manuscrisele şi cărţile din bogata şi vasta bibliotecă fondată de cărturarul Johannes Honterus. Sinistrul a făcut ca puterea economică a Braşovului să scadă aproape total. Mulţi ani după aceea, Braşovul a fost o ruină înnegrită. În urma acestei calamităţi, autorităţile braşovene decid interzicerea construcţiei caselor din lemn. Refacerea oraşului a durat mai bine de un secol.E. C.

Citat:Pe 21 aprilie 1689 Braşov este cuprins de un mare incendiu. Flăcările au distrus acoperişul ca şi întreaga parte superioară a navelor, clopotniţa a ars în întregime, iar cele cinci clopote s-au prăbuşit pe jumătate topite. Au mai ars o orgă valoroasă, covoare preţioase, amvonul, altarul, epitafe şi celebra bibliotecă, fondată de reformatorul Johannes Honterus; numai periferia a fost cruţată. Numeroşi martori au confirmat faptul că incendiul a fost provocat. Preotul Markus Fronius scrie în cronica sa, din anii 1689-1691, că este ciudat faptul, că în timp ce acoperişul bisericii ardea, focul nu cuprinsese bolta, deşi ardea şi în biserică, unde nu numai lemnul ci şi zidurile au fost distruse. Izvoarele timpului atestă o scrisoare a generalului austriac, Caraffa, din anul 1688, care le spunea braşovenilor, că în cazul în care se vor opune instalării trupelor austriece, oraşul lor o să fie făcut praf şi cenuşă. Sub stema Corvineştilor, situată pe unul din stâlpii din faţa amvonului, a fost plasată stema oraşului Braşov, iar unele influenţe de artă barocă indică faptul că stema Braşovului a fost realizată după incendiul din 1689.

Citat:Aflată mereu la datorie, prin specificul ei, atât în timp de pace cât şi în timp de război, instituţia pompierilor s-a afirmat prin înaltă conştiinţă civică manifestată prin salvarea vieţii oamenilor, în apărarea avuţiei acestora. Parte integranta a instituţiei pompierilor din România, pompierii Braşoveni au avut o evoluţie determinată de condiţiile istorice generale şi social-istorice ale regiunii în care este situat judeţul. In procesul făuririi instituţiei pompierilor braşoveni putem distinge două procese majore:
1799 - 1936, procesul făuririi şi dezvoltării pompierilor civili
1936 - 2008, procesul formării şi dezvoltării instituţiei pompierilor militari
Perioada 1799-1936 poate fi delimitată prin existenţa a două etape distincte.
Prima etapa, delimitată până la înfiinţarea instituţiei pompierilor şi a poliţiei de incendiu în 1869, se caracterizează prin lipsa organizării serviciului de pompieri, a unor oameni anume pregătiţi pentru lupta cu focul, şi prin existenţa unui inventar pompieristic redus şi prost întreţinut, care de cele mai multe ori se dovedea a fi ineficient. În Braşov, ca în majoritatea oraşelor transilvane, organizarea combaterii incendiilor se făcea prin forme specifice, care în ansamblu, foloseau priceperea profesională a breslelor şi aveau ca model Regulamentul pentru prevenirea şi stingerea incendiilor, elaborat de Curtea de la Viena prin Magistratura Capitalei imperiului.

Ca formă specifică de organizare se poate remarca împărţirea oraşului pe vecinătăţi care cuprindeau teritoriul a 2-4 străzi, având drept scop realizarea si apărarea intereselor vecinilor, asigurarea lor publică, obligaţia de a întreţine curăţenia caselor şi străzilor, pe aceea de a întreţine aparatele de stingere a incendiilor, cât şi îndeplinirea funcţiei de pompier în caz de incendiu. În fruntea vecinătăţilor se alegeau doi vilici care aveau îndatorirea de a supraveghea luarea măsurilor de prevenire, inspectarea hornurilor şi a locurilor favorabile izbucnirii incendiilor. Vecinătăţile aveau şi un regulament pompieristic, datat 1800, prin care se organizau plutoane dotate cu cele necesare şi care erau conduse de către un comandant. Atribuţiile specifice pentru stingerea incendiilor erau bine împărţite astfel: pielarii aduceau apa, dulgherii dărâmau obiectivul incendiat iar urloierii stingeau focul. Pentru stingerea incendiilor se foloseau găleţi de piele (care se umpleau cu apa şi se dădeau din mână în mână), scări, târnăcoape. Mult mai târziu prin secolul al XVIII-lea apar şi pompele de mână şi pe roţi, stropitorile de incendiu. Un inventar din anul 1799 menţionează că la acea dată în oraşul Braşov existau 8 pompe pe roţi, 12 pompe de mână, 18 scări, 41 târnăcoape si 41 găleţi din piele.

In aceasta perioada poate fi remarcat cel mai mare şi devastator incendiu, care s-a produs la 21 aprilie 1689 pe strada Neagra (astăzi Castelului), incendiu favorizat de un vânt puternic, s-a extins cu repeziciune asupra străzilor Spitalului, G. Bariţiu apoi în Piaţa Sfatului. In acest incendiu a fost afectată şi biserica gotică, care datorită zidurilor înnegrite de fum, monumentul a primit denumirea de Biserica Neagră. In acest incendiu au murit în flăcări aproximativ 300 de persoane şi au fost distruse numeroase mărfuri ale negustorilor moldoveni şi valahi.

A doua etapa începe în anul 1869, când in Braşov se înfiinţează prima “reuniune a pompierilor voluntari”, care in anul 1874 se va reorganiza. Aceasta noua etapa este caracterizata prin organizarea serviciului de pompieri cu oameni bine pregătiţi teoretic şi practic, prin întocmirea unor regulamente şi instrucţiuni de serviciu, prin înzestrarea cu echipament şi aparate eficace pentru stingerea incendiilor.

Sunt cumpărate hidrofoare, scări, securi, cordoane, iar în anul 1876 se pune la dispoziţie marea pompă de apa. Se înfiinţează 5 staţiuni de semnalizare şi înştiinţare a pompierilor în caz de incendiu. Astfel, intervenţiile pompierilor au fost încununate de succes cu ocazia incendiului de pe Dealul Furcilor din 17 noiembrie 1874, şi a celui din 1878, când flăcările au cuprins clădirea Hotelului nr. 1 existent în capătul străzii Lungi, când peste. 15 ore s-au luptat pompierii cu focul iar în anul 1890 cu ocazia incendiului izbucnit la două canistre de 35.000 litri de petrol aparţinând „Fabricii de petrol” din Braşov.

In 1899, Reuniunea pompierilor voluntari din Braşov număra 103 membrii activi şi 500 membrii ajutători, fiind menţionate 308 incendii la care aceştia au intervenit. Instrucţia se realiza la Turnul Pompierilor, care era construit din lemn şi era amplasat în Livada Poştei.
Însufleţită de dorinţa unei dezvoltări moderne, reuniunea a trimis în anul 1901 pe comandantul şi adjunctul său la marea expoziţie pentru apărare împotriva focului şi probleme de salvare de la Berlin, unde în acelaşi timp s-a ţinut şi adunarea Congresului European al Pompierilor. Influenţa acestei călătorii de documentare s-a concretizat prin repararea aparatelor existente, modificarea şi îmbunătăţirea statutelor. După primul război .mondial activitatea reuniunii a slăbit, rămânând cu o dotare slabă, necorespunzătoare. In perioada 1919-1923 se întăreşte disciplina în cadrul reuniunii, se organizează exerciţii festive generale, speciale, participând-se la stingerea a 344 de incendii.

Perioada 1936 - 2008 poate fi delimită prin existenţa a trei etape distincte.
Prima etapă, cuprinde perioada 1936-1945 şi este caracterizată prin înfiinţarea structurilor militare ale pompierilor militari, care au evoluat funcţie de factorii administrativi şi politici ai vremii. Astfel prin Legea pentru organizarea pompierilor, promulgată la 3 aprilie 1936 se reglementa activitatea pompierilor militari şi civili din întreaga ţară. Potrivit articolului 4 din Lege, Corpul Pompierilor Militari se compunea din comandament de serviciu, grupuri de unităţi, centre de instrucţie, unităţi de pompieri militari, ateliere şi depozite, formaţiuni de pompieri rurali.

Pentru aplicarea prevederilor legii, începând cu luna iunie 1936 s-au înfiinţat noi unităţi de pompieri militari. In municipiul Braşov reşedinţa judeţului cu acelaşi nume, s-a constituit o companie de pompieri la 4 iulie 1936. Comandantul Companiei de pompieri militari Braşov a fost numit lt. Trăistaru Vasile, care a deţinut această funcţie până la 15.02.1937 când a fost numit cpt Paul Tittes.
Potrivit legii comandantul companiei de pompieri militari devine şi şeful formaţiunilor de pompieri din judeţ. Tot comandantului companiei îi erau încredinţate şi executarea măsurilor ce revin pompierilor din Regulamentul apărării pasive contra atacurilor aeriene.

In scurt timp, în cele 47 de comune ale judeţului Braşov s-au constituit comisii de apărare pasivă din oare făceau parte şi şefii formaţiunilor de pompieri. Din punct de vedere organizatoric, ca urmare a modificărilor operate de Marele Stat Major cu data de 12 februarie 1937, Compania de pompieri din Braşov aparţi¬nea de Grupul Teritorial Bucureşti, unul dintre cele 7 grupuri ale Corpul Pompierilor Militari. În privinţa dotării cu tehnică de luptă este de menţionat că unitatea de pompieri militari din Braşov a preluat, potrivit Legii din 1936, multe şi valoroase materiale de la formaţiunile de pompieri voluntari, materiale achiziţionate de acestea în 67 de ani de existenţă.

Cazarma Companiei de pompieri Braşov a fost construită între anii 1936-1939 după un proiect tip eliberat de la Bucureşti. Printre altele proiectul prevedea dispunerea garajelor la faţada din stradă, în apropiere, erau dispuse atelierele de reparaţii pentru maşini şi diverse accesorii. Dormitoarele erau dispuse fie deasupra garajului, fie alături. Odată cu intrarea României în război, şi trupele de pompieri sunt implicate în operaţiunile militare cu care ocazie Compania de pompieri Braşov intră în subordinea Grupului 2 pompieri Bucureşti, iar Secţia Făgăraş în cea a Grupului 6 pompieri Sibiu. Pompierii braşoveni au participat la stingerea incendiilor provocate de aviaţia americană în aprilie - iulie 1944 în cartierul industrial al Gării şi gara Braşov, uzinele Voinea, I.A.R. , Vacuum Oil etc. De asemenea pompierii militari braşoveni şi-au adus contribuţia la înfăptuirea şi desăvârşirea actului insurecţional de la 23 august 1944, participând în data de 28 august 1944, la dezarmarea unui convoi de maşini germane care se aflau în trecere prin faţa cazărmii, iar împreună cu efective din Compania Iaşi şi subunităţi din Regimentul 6 Călăraşi dislocate la Bod, au apărat cu succes postul de radio Bod, atacat de trupe duşmane. Din păcate informaţiile prelucrate din aceasta perioadă sunt foarte sumare, deoarece odată cu retragere trupelor naziste şi hortiste, arhiva Companiei de pompieri Braşov se pare că a fost distrusă.

Etapa a doua cuprinde perioada 1945 -1968 se caracterizează în principal prin profunde transformări determinate de conducerea politică a vremii. Astfel după încetarea războiului, la data de 18 iulie 1945, este constituit Grupul 5 Pompieri Braşov, care avea în compunere Compania pompieri Braşov, Secţia de pompieri Făgăraş, Secţia Ucea, Secţia de pompieri Predeal, care în cursul anului anul 1946 şe înfiinţează la Braşov Inspectoratul Regional cu Grupurile 5 Ploieşti şi 6 Braşov. Grupul 6 avea în organică Compania de pompieri Braşov, Secţia de pompieri Făgăraş, Secţia de pompieri Predeal, Secţia Ucea. Un an mai târziu, în 1947 inspectoratele regionale s-au redus la 4, ceea ce a determinat mărirea numărului de grupuri. În urma acestor schimbări, la Braşov va funcţiona Grupul 9, încadrat la Inspectoratul Regional nr. 3 Cluj.

Începând cu 01.01.1948 în arhiva unităţii există documente din care rezultă că Grupul de pompieri Braşov asigura administrativ, tehnic, material şi financiar următoarele subunităţi: Compania de pompieri Braşov, Sibiu, Alba Iulia, Secţia de pompieri Sfântu Gheorghe, Miercurea Ciuc, Odorhei, Făgăraş, Ucea, Sighişoara. Târnăveni, Mediaş, Blaj, Deva, Mârşa-Avrig, Sebeş Alba, Aiud, Orăştie.

În ceea ce priveşte dotarea Grupului din acea perioadă, nu avem date concrete însă din ordinele de zi erau alocate la drepturi autospeciale cum ar fi autoscară mecanică Magirus , A.P.C Magirus, APC, Autocamion, Motocicletă, Motopompă de tip Magirus, Rozenbauer, Honved sau autocamioane de tip Skoda. Totodată începând cu anul 1948 sunt înfiinţate centre de instrucţie ale pompierilor militari, aflate sub comanda directă a Comandamentului Pompierilor Militari. La Braşov, a fost înfiinţat Centrul de instrucţie pompieri nr. 19, care a funcţionat până în anul 1952. Sediul centrului a fost în actuala cazarmă a Brigăzii de jandarmi din Braşov, pe atunci formată din 17 barăci, iar instrucţia se efectua pe locul numit Lempes, de lângă Sântpetru. În anul 1951 Grupul de Pompieri regional Stalin avea în organică Companiile de pompieri oraş Stalin, Sibiu, Făgăraş, Mediaş şi Secţiile de pompieri Predeal, Zărneşti, Ucea, Târnăveni, Blaj.

Activitatea de prevenirea incendiilor se organizează la nivelul anului 1956 prin înfiinţarea Inspecţia regională de supraveghere prevenirea incendiilor (S.P.I), cu sediul în oraşul Stalin şi care era formată din 3 inspecţii orăşeneşti S.P.I în oraşele Braşov, Sibiu, Mediaş, 8 inspecţii raionate S.P.I. in fiecare raion al regiunii Braşov.

Etapa a treia cuprinde perioada din 1968 şi până în prezent care este marcată de organizarea administrativă determinată de dispariţia regiunilor şi apariţia judeţelor. Ca urmare a reorganizării administrative la 1 octombrie 1968, a avut loc şi reorganizarea Corpului Pompierilor Militari, când pompierilor militari din Braşov i s-a atribuit denumirea de Grupul de Pompieri al Judeţului Braşov, grup de tip A şi care avea în organică Comandamentul, Statul Major, Secţia de prevenirea incendiilor, Secţia tehnic utilaj, Subunităţi de intervenţie: Compania de pompieri Braşov, Compania de pompieri Făgăraş, Compania de pompieri Predeal. Subunităţile de intervenţie au fost întărite prin înfiinţarea la data de 19.07.1974 a Companiei de pompieri Braşov 3, iar un an mai târziu, la l iulie 1975 a Companiei de pompieri Victoria, cu menirea de a apăra din punct de vedere al prevenirii şi stingerii incendiilor obiectivele din cartierul „Steagu Roşu” Braşov respectiv Combinatul Chimic Victoria.

La 10.05.1980 începe construcţia noi cazărmi de la Depozitul Stoc Mobilizare Bod când se construiesc garajul, sera, se împrejmuieşte perimetrul cu gard şi este realizat iluminatul exterior. În acelaşi timp se constituie şi pichetul de incendiu, iar la data de 1 iulie 1994, se reînfiinţează Compania de pompieri Zărneşti. În această perioadă o importantă modificare a organigramei unităţii se produce la 01.05.1998 când unitatea primeşte şi denumirea de Grupul de Pompieri „Ţara Bârsei” al judeţului Braşov, cu următoarea organică: Comandant grup, Statul major, Biroul de prevenirea incendiilor, Compartimentul Logistică şi Biroul asigurare tehnico materială şi reparaţii, Compartimentul financiar contabilitate, Cabinetul Medical, Subunităţi de pompieri: Detaşamentul de pompieri Braşov 1 cu garda de intervenţie Bod, Secţia de pompieri Braşov 2, Secţia de pompieri Făgăraş, Staţia de pompieri Victoria, Staţia de pompieri Predeal, Staţia de pompieri Zărneşti.

O altă modificare majoră în evoluţia unităţii are loc la 15.12.2004 când personalul din structurile Grupului de pompieri „Ţara Bârsei” al judeţului Braşov şi ale Inspectoratului de protecţie civilă judeţean Braşov, se mută în interesul serviciului în Inspectoratul pentru Situaţii de Urgenţă „Ţara Bârsei” al judeţului Braşov. Unitatea nou înfiinţată are în structură Comanda, Centrul operaţional (Monitorizare situaţii de urgenţă şi dispecerat, Management organizatoric, planificare misiuni şi resurse, Comunicaţii şi informatică), Inspecţia de prevenire (Serviciul de prevenirea incendiilor, Serviciul de protecţie civilă), Serviciul logistic, Compartimentul Financiar, Resurse umane, Juridic – contencios, informare, relaţii publice, secretariat şi documente secrete, Structuri de intervenţie (Detaşamentul 1 de pompieri Braşov cu Garda nr. 2 de intervenţie Bod, Detaşamentul 2 de pompieri Braşov, Detaşamentul de pompieri Făgăraş, Secţia de pompieri Victoria, Detaşamentul de pompieri Predeal, Secţia de pompieri Zărneşti.

Cu data de 15.07.2006 a început prima etapă de profesionalizare a structuri prin organizarea de concursuri de încadrare a 438 de posturi de subofiţer, iar în 2007 s-a desfăşurat a II-a etapă de profesionalizare prin organizarea de concursuri de încadrare a 396 posturi de subofiţer, 4 posturi de personal contractual şi 24 posturi de ofiţer. La data de 15.12.2006 a fost trecut în rezervă ultimul contingent de militari în termen, iar de la această dată inspectoratul este încadrat numai cu cadre militare, funcţionari publici, personal contractual, gradaţi şi soldaţi voluntari.

La data de 15.07.2007 a fost efectuată o nouă modificare a satului de organizare a inspectoratului, fiind făcute modificări structurale în special la compartimentele de la reşedinţa unităţii, unitatea fiind structurată astfel: Comanda, Centrul operaţional, Management organizatoric, planificare misiuni şi resurse, Comunicaţii şi informatică, Protecţia informaţiilor clasificate, Inspecţia de prevenire, Serviciul logistic, Financiar, Biroul resurse umane, Juridic şi contencios, Secretariat şi documente clasificate, Informare şi relaţii publice, Structuri de intervenţie: Detaşamentul 1 de pompieri Braşov, Detaşamentul 2 de pompieri Braşov, Detaşamentul de pompieri Făgăraş, Detaşamentul de pompieri Predeal, Secţia de pompieri Victoria, Secţia de pompieri Zărneşti, Pichetul de pompieri Poiana Braşov.

Colonel Şoglu Mircea,

(18-02-2014 01:06 PM)Covalciuc Bogdan Scris:  Cazarma si autospecialele pompierilor- Brasov strada Mihai Viteazul, anii ’40.


SURSA : Colectie Calin Rapea.

Citat:Strada Sforii este localizată în municipiul Brașov, România, între străzile Cerbului și Poarta Șchei. Existența ei este atestată în documentele din secolul al XVII-lea ca un simplu coridor, pentru a ajuta munca pompierilor. Lățimea Străzii Sforii variază între 1,11 și 1,35 m, ceea ce îi conferă titlul de cea mai îngustă stradă a orașului Brașov. Strada Sforii, cu o lungime de 83 metri, reflectă tendințele de urbanizare a Brașovului medieval.Se spune ca ar fi cea mai ingusta din Europa de Est.

Ordinul nr. 359 din 22.12.1964
SURSA : http://www.cnsas.ro/

7388_031 fila 012-015

SURSA : http://www.cnsas.ro