Acest forum foloseste cookies
Acest site foloseste cookies pentru a personaliza continutul si publicitatea, pentru a analiza traficul si pentru a oferi optiuni social media. Prin navigarea pe acest site, va exprimati acordul asupra folosirii cookie-urilor.

pompieri


Postează răspuns 
 
Evaluarea subiectului:
  • 5 voturi - 5 în medie
  • 1
  • 2
  • 3
  • 4
  • 5
13 Septembrie - Ziua Pompierilor din Romania
Autor Mesaj
Doru Offline
Administrator
********

Mesaje: 748
Alăturat: Aug 2010
Locatie:
Thanks: 1210
Given 763 thank(s) in 156 post(s)

Mesaj: #1
13 Septembrie - Ziua Pompierilor din Romania
Astazi este Ziua Pompierilor din România, când se împlinesc 162 de ani de la batalia din Dealul Spirii. Pe 13 septembrie 1848, Compania de Pompieri din Bucuresti, sub comanda capitanului Pavel Zaganescu, a învins oastea turcilor. 166 de ostasi români au rezistat cu stoicism în fata a 5.000 de ieniceri turci, batalia din Dealul Spirii ramânând în istoria neamului ca fiind un act eroic al pompierilor militari în apararea revolutiei de la 1848 si prima afirmare patriotica a calitatilor morale si de lupta ale ostasilor tinerei armate române moderne.

Pe 13 septembrie 1848, Compania de Pompieri din Bucuresti, sub comanda capitanului Pavel Zaganescu, a învins oastea turcilor. 166 de ostasi români au rezistat cu stoicism în fata a 5.000 de ieniceri turci, batalia din Dealul Spirii ramânând în istoria neamului ca fiind un act eroic al pompierilor militari în apararea revolutiei de la 1848 si prima afirmare patriotica a calitatilor morale si de lupta ale ostasilor tinerei armate române moderne.

Intrarea în Bucuresti a trupelor de invazie a prilejuit unitatilor române prezente în garnizoana – printre care si Compania de Pompieri – unul dintre cele mai înaltatoare momente ale Revolutiei române de la 1848: înclestarea din Dealul Spirii, devenita simbol al luptei pentru libertate si independenta nationala a poporului român. Comandantul Regimentului 2 Infanterie si seful garnizoanei Capitalei, colonelul Radu Golescu, primise ordin în ziua de 12 septembrie din partea Locotenentei Domnesti sa deplaseze în ziua urmatoare subunitatile în Dealul Spirii, pentru a participa la primirea unei coloane otomane formata din aproape 6.000 luptatori si comandata de Kerim Pasa, ce urma sa preia cazarma din acea zona.

Însa lucrurile au luat cu totul alt curs. Printr-o coincidenta, în aceeasi zi de 13 septembrie, cu putin timp înaintea sosirii trupelor otomane avusese loc înmânarea noilor drapele ale Regimentului 2 infanterie. Solemnitatea a influentat moralul si devotamentul ostasilor, vointa de a apara demnitatea nationala. Aceeasi stare de spirit îi caracteriza si pe ostasii Companiei de Pompieri comandati de capitanul Pavel Zaganescu; acestia voiau sa mearga cu totii la cazarma din Dealul Spirii, convinsi de iminenta unui conflict armat cu otomanii. Soldatii lasati pentru paza cazarmii au cerut comandantului lor: “Luati-ne si pe noi, nu ne lasati în cazarma, ca pe niste nevrednici, caci daca acolo, în Dealul Spirii, va fi vreun razboi, noi vrem sa murim cu fratii nostri.”

Înclestarea propriu-zisa s-a declansat ca urmare a unei altercatii între un ofiter al companiei de Pompieri (sublocotenentul Dinca Balsan) si unul otoman; desi împresurati din toate partile de turci, pompierii s-au avântat cu curaj împotriva acestora, alternând focurile de arma cu lupta la baioneta si lovind fara crutare inamicul care, în pofida superioritatii numerice, a fost cuprins de panica. Otomanii au reusit sa puna în pozitie de tragere doua piese de artilerie si au deschis focul asupra pompierilor. Acestia au pornit împotriva tunurilor inamice si dupa o scurta lupta au capturat gurile de foc, pe care le-au întors împotriva dusmanului. Efectele au fost puternice: din rândurile otomanilor au cazut zeci de morti si raniti; numai ca, din cauza lipsei de munitie, în cele din urma tunurile au fost abandonate.

Pompierii nu au încetat lupta decât atunci când Kerim-Pasa, vazând ca nu poate înfrânge rezistenta garnizoanei din Dealul Spirii, a trimis un ofiter care a propus încetarea focului, garantând în schimb “libera iesire din cazarma” – angajament care mai apoi nu a fost însa respectat de otomani. Pompierii au dovedit pe timpul luptei din Dealul Spirii vitejie, curaj si dibacie în rezolvarea situatiilor de lupta, capacitate de rezistenta si spirit de sacrificiu în inegala confruntare cu trupele otomane covârsitoare.
sus

Primul Parlament al României, apreciind sacrificiul eroilor de la 13 septembrie, curajul si patriotismul pompierilor militari, acorda în anul 1860 participantilor la eroicul act pensii pe viata si prima medalie româneasca: PRO VIRTUTE MILITARI. Iar în 1863, când ostirea româna primea noile drapele, nu întâmplator domnitorul Alexandru Ioan Cuza alegea pentru aceasta festivitate data de 13 septembrie.

LA MULTI ANI, DRAGI POMPIERI!

si un mic cadou pentru toti Wink

Afla cum sa te comporti pe forum
(Acest mesaj a fost modificat ultima dată: 13-09-2010 01:36 PM de Doru.)
13-09-2010 01:30 PM
Citaţi acest mesaj într-un răspuns
 Thanks given by: Covalciuc Bogdan
{myadvertisements[zone_3]}
Covalciuc Bogdan Offline
Administrator
********

Mesaje: 14,622
Alăturat: Aug 2010
Locatie:
Thanks: 6420
Given 19005 thank(s) in 7934 post(s)

Mesaj: #2
RE: 13 Septembrie - Ziua Pompierilor din Romania
13 SEPTEMBRIE
Prof. Mandache Constantin, muzeograf
Muzeul Naţional al Pompierilor


13septembrie
SURSA : http://www.cultura.mai.gov.ro/


"Audacia Et Devotio"
Cutezanță, îndrăzneală, curaj şi devotament.
(Acest mesaj a fost modificat ultima dată: 12-09-2017 06:04 AM de Covalciuc Bogdan.)
07-11-2010 08:24 PM
Citaţi acest mesaj într-un răspuns
 Thanks given by: ion
{myadvertisements[zone_3]}
Pompier tălpaș Offline
Super Moderator
*******

Mesaje: 650
Alăturat: Aug 2010
Locatie:
Thanks: 2798
Given 1371 thank(s) in 185 post(s)

Mesaj: #3
13 Septembrie - Ziua Pompierilor din Romania

“Lupta împotriva incendiilor este o ştiinţă care nu se schimbă niciodată. Lucruri care se schimbă sunt utilajele, aparatele,uneltele.“
(Acest mesaj a fost modificat ultima dată: 13-09-2021 05:19 AM de Covalciuc Bogdan.)
31-05-2011 08:21 PM
Citaţi acest mesaj într-un răspuns
{myadvertisements[zone_3]}
vionora Offline
Membru junior
**

Mesaje: 40
Alăturat: Jan 2011
Locatie:
Thanks: 81
Given 33 thank(s) in 3 post(s)

Mesaj: #4
RE: 13 Septembrie - Ziua Pompierilor din Romania
1948 - a se citi 1848

Un popor de oi naste un guvern de lupi!
(Acest mesaj a fost modificat ultima dată: 12-04-2012 08:40 PM de Covalciuc Bogdan.)
01-06-2011 08:25 PM
Citaţi acest mesaj într-un răspuns
 Thanks given by: Covalciuc Bogdan , Pompier tălpaș
{myadvertisements[zone_3]}
Covalciuc Bogdan Offline
Administrator
********

Mesaje: 14,622
Alăturat: Aug 2010
Locatie:
Thanks: 6420
Given 19005 thank(s) in 7934 post(s)

Mesaj: #5
RE: 13 Septembrie - Ziua Pompierilor din Romania
Film de prezentare realizat de ISUJ Iasi cu ocazia aniversării a 163 de ani de la bătălia din Dealul Spirii și a Zilei Pompierilor din România

"Audacia Et Devotio"
Cutezanță, îndrăzneală, curaj şi devotament.
(Acest mesaj a fost modificat ultima dată: 13-09-2021 05:19 AM de Covalciuc Bogdan.)
04-10-2011 12:15 PM
Citaţi acest mesaj într-un răspuns
 Thanks given by: Pompier tălpaș , Homefire News
{myadvertisements[zone_3]}
Covalciuc Bogdan Offline
Administrator
********

Mesaje: 14,622
Alăturat: Aug 2010
Locatie:
Thanks: 6420
Given 19005 thank(s) in 7934 post(s)

Mesaj: #6
RE: 13 Septembrie - Ziua Pompierilor din Romania
Pavel Zaganescu , buzoianul care a tinut piept turcilor , pe 13 septembrie 1848 , in Dealul Spirii .

[Imagine: 37568493_1_big.jpg]
Citat:* Cel mai cunoscut erou al pompierilor se trage dintr-o familie de boieri din Râmnicu Sărat şi a fost unul dintre personajele importante ale revoluţiei de la 1848
Astăzi se aniversează ziua pompierilor, la o dată ce are o importantă semnificaţie atât pentru istoria acestei arme, cât şi pentru istoria naţională, marcând un moment important al Revoluţiei de la 1848, mai exact data la care s-a purtat celebra bătălie din Dealul Spirii. Atunci, 166 de pompieri comandaţi ce căpitanul Pavel Zăgănescu au înfruntat cu succes peste 5.000 de ieniceri turci conduşi de Kerim Paşa, trimişi să înăbuşe revoluţia ce izbucnise în Capitală.
Puţini sunt, însă, aceia care ştiu că eroul din Dealul Spirii are o strânsă legătură cu Buzăul, fiind originar din Râmnicu Sărat, unde a copilărit şi de unde a plecat pentru a îmbrăţişa cariera militară.
Participant activ la Revoluţia de la ‘48
Pavel Zăgănescu s-a născut pe 17 ianuarie 1815, fiind fiul lui Grozescu Căminarul şi al Smarandei, mama sa ţinând să primească numele de familie al bunicului, care decedase în 1784, lăsând moştenire familiei 400 de stânjeni de moşie, 14 pogoane de vie şi o cârciumă în Bucureşti. Fiind originar dintr-o familie de condiţie medie, a urmat cursurile Şcolii Primare Greceşti din Râmnicu Sărat, fiind apoi trimis să-şi continue studiile la Bucureşti, unde a făcut parte din primele generaţii de tineri care au studiat în limba română.
La 15 ani, cuprins de elanul patriotic şi revoluţionar al vremii, a intrat în Miliţia Naţională ca aspirant la gradul de ofiţer, iar 10 ani mai târziu, în 1840, a primit gradul de sublocotenent şi a fost trecut la Batalionul I din Regimentul II. În 1844 se număra deja printre ofiţerii care conduceau nou înfiinţata companie de pompieri din Bucureşti, iar în 1845 s-a remarcat în mod deosebit în timpul Marelui Incendiu ce a mistuit o serie de clădiri din Capitală, pe 23 martie 1847. În acelaşi an, a fost avansat la gradul de locotenent, iar un an mai târziu a devenit comandantul „Roatei de Pompieri” a Capitalei, remarcându-se ca adept al lui Nicolae Bălcescu alături de care a participat la anihilarea acţiunilor contrarevoluţionare. La 23 aprilie 1848, domnitorul Gheorghe Bibescu l-a avansat la rangul de parucic „pentru activă împlinire a datoriilor slujbei”.
Cum au decurs ostilităţile în Delaul Spirii
În septembrie 1848, îngrijorat de amploarea pe care o luase mişcarea revoluţionară, guvernul de atunci a chemat în ajutor trupele otomane, o coloană formată aproape 6.000 de ieniceri conduşi de Kerim Paşa pornind spre Bucureşti. La 12 septembrie, colonelul Radu Golescu, comandantul Regimentului 2 Infanterie şi şeful Garnizoanei Bucureşti a primit ordin din partea Locotenenţei Domneşti să deplaseze a doua zi subunităţile în Dealul Spirii pentru a întâmpina trupele otomane ce urmau să intre în Capitală.
Coincidenţa face ca în aceeaşi zi de 13 septembrie, Regimentului 2 Infanterie să i se înmâneze drapelul de luptă, solemnitatea ceremoniei influenţând moralul ostaşilor. Starea de spirit a acestora s-a transmis şi pompierilor comandaţi de căpitanul Pavel Zăgănescu, care presimţeau iminenţa unui conflict şi au ţinut să meargă cu toţii în cazarma din Dealul Spirii.
Încleştarea propriu-zisă s-a declanşat ca urmare a unei altercaţii dintre sublocotenentul Companiei de Pompieri, Dincă Bâlsan, şi un soldat otoman.
În netă superioritate numerică, turcii i-au împresurat din toate părţile pe pompieri, care s-au avântat în luptă, alternând focurile de armă cu lupta la baionetă. Riposta fermă a pompierilor i-a panicat pe turci, aceştia reuşind totuşi să pună în poziţie două tunuri cu care au deschis foc împotriva pompierilor. Militarii lui Pavel Zăgănescu au capturat însă cele două piese de artilerie, pe care le-au întors împotriva inamicului, provocându-i pierderi însemnate. În cele din urmă, văzând că nu poate înfrânge rezistenţa pompierilor, Kerim-Paşa a trimis un ofiţer, care i-a propus lui Zăgănescu încetarea focului, garantând în schimb „libera ieşire din cazarmă”, angajament ce nu a fost însă respectat.
Bătălia din Dealul Spirii constituie un moment important în istoria armatei române moderne, compania formată din 166 de ostaşi comandaţi de căpitanul Pavel Zăgănescu reuşind să ţină în loc o armată formată din circa 6.000 de otomani. Confruntarea a durat cam două ore şi jumătate, între 16.30 şi 19.00, de partea română înregistrându-se 48 de morţi şi 57 de răniţi, în timp ce în tabăra turcilor s-a consemnat că au murit 158 de persoane şi 500 au fost rănite.
Închis la Văcăreşti şi numit apoi prefectul Poliţiei Capitalei
Odată cu înăbuşirea revoluţiei, Pavel Zăgănescu şi alţi ofiţeri au fost daţi afară din armată, arestaţi şi închişi doi ani la Văcăreşti. Ofiţerul buzoian a fost judecat de o comisie creată pentru cercetarea evenimentului de la 1848, care l-a găsit nevinovat, cu toate acestea, Zăgănescu nemaifiind primit în armată.
După numeroase demersuri, în 1852, domnitorul Barbu Ştirbei a acceptat reprimirea sa în armată la Roata de Pompieri, cu gradul de locotenent, avansat apoi căpitan, în 1857 maior, iar în 1859 colonel.
Doi ani mai târziu, devine inspector al frontierei Dunării, iar domnitorul Alexandru Ioan Cuza l-a însărcinat cu reorganizarea Corpului Grănicerilor.
În 1864 a demisionat din armată, în urma unor neînţelegeri cu generalul Florescu, iar în acelaşi an este numit prefectul Poliţiei Capitalei, funcţie pe care a deţinut-o până în 1870.
A decedat în 1897, rămânând unul dintre simbolurile revoluţiei de la 1848.
SURSA : http://www.opiniabuzau.ro

Scenă din Lupta din Dealul Spirii (Dimitrie Papazoglu)
[Imagine: lupta_din_dealul_spirii.jpg]

"Audacia Et Devotio"
Cutezanță, îndrăzneală, curaj şi devotament.
(Acest mesaj a fost modificat ultima dată: 28-12-2014 11:00 AM de Covalciuc Bogdan.)
23-02-2012 07:01 PM
Citaţi acest mesaj într-un răspuns
{myadvertisements[zone_3]}
Covalciuc Bogdan Offline
Administrator
********

Mesaje: 14,622
Alăturat: Aug 2010
Locatie:
Thanks: 6420
Given 19005 thank(s) in 7934 post(s)

Mesaj: #7
RE: 13 Septembrie - Ziua Pompierilor din Romania
13 septembrie – Ziua Pompierilor
„Am văzut căzând fraţi de ai noştri, companioni de arme”
Citat:13 septembrie – Ziua Pompierilor
„Am văzut căzând fraţi de ai noştri, companioni de arme”
Bătălia din Dealul Spirii, luni 13 septembrie 1848, reprezintă punctul culminat al revoluţiei române la Bucureşti. Este momentul în care 600 de militari şi pompieri români s-au opus, datorită neînţelegerii evenimentelor de către turci, unei armate de zece ori mai mare.

Din amici, au devenit duşmani

Turcii sosiseră la nord de Dunăre încă din Iulie 1848, sub comanda lui Suleiman Paşa, otoman cu idei înaintate, care înţelegea în cea mai mare parte cauza revoluţionarilor români, motiv pentru care turcii „peste o lună de zile în Giurgiu fură amici, ce se sărutau şi jucau cu soldaţii noştri, ce cu orăşenii şi sătenii din Vlaşca trăiră ca fraţii, ce însuflară atâta dragoste şi încredere românilor”, după cum scria în „Gazeta de Transilvania” , la 19 septembrie 1848. Presiunile politice şi militare ale Rusiei erijată în apărătoarea creştinătăţii sud – dunărene au determinat rechemarea la Istnabul a lui Suleiman Paşa însoţit la Giurgiu de 8000 de bucureşteni „afară de atâtea mii de săteni ce aleargă de prin judeţe” care îl petrecură până la port „în aclamaţii de recunoştinţă”, motiv pentru care „simţitorul Paşă era mişcat până la lacrimi şi până în departe îşi tot lua al său adio cu cea mai mare cordialitate”.

În locul său misiunea otomană a trecut sub comanda lui Fuad Efendi, a cărui carieră de diplomat fusese ratată şi care avea misiunea de a înăbuşi prin orice mijloace revoluţia de la Bucureşti. Imperiul Otoman încearcă, în acest fel, să împiedice permanentizarea prezenţei armatei ţariste între Carpaţi şi Dunăre. Era omul potrivit la momentul potrivit deoarece aflându-se la Giurgiu „abia ieşi la fereastră după atâtea strigări, să primească atâta popor şi atâtea aclamaţii”. Conform ordinului primit „era surd cu totul la strigările: să trăiască Sultanul! Pentru că erau însoţite de alte strigări: să trăiască drepturile Românilor. Ieşi în cele din urmă... ieşi la fereastră şi zise poporului: Huzur, adică să se astâmpere, că va veni singur la Bucureşti şi-i va căuta drepturile”.

Încrezători în cuvintele reprezentantului Imperiului Otoman cetăţenii, parte din ei plini de bucurie, parte din ei dominaţi de gânduri negre, s-au întors în Bucureşti şi s-a dat vestea şi în judeţele vecine de unde „cu zecile de mii veneau sătenii cu preoţi, stindarde, şi cruci, spre a primi la venirea sa în Capitală pe noul trimis”. Acesta însă, chiar dacă ar fi dorit să facă dreptate românilor nu ar fi putut, deoarece era însoţit de reprezentantul Imperiului Rus care avea sarcina de a supraveghea permanent misiunea otomană.

Prietenii nu cer armele

Fără să ceară consimţământul Locotenenţei Domneşti, Fuad Efendi a pătruns cu cei 10.000 de soldaţi ai săi în Bucureşti, în ziua de luni 13 septembrie 1848. cei trei membri ai Locotenenţei Domneşti erau conştienţi că nu se va putea rezista puhoiului otoman cu cei 400 de militari care asigurau liniştea publică în Bucureşti, la care se adăugau aproximativ 200 de pompieri, aflaţi la Poliţia Capitalei sub comanda căpitanului Pavel Zăgănescu. Din această cauză Ion Heliade Rădulescu a cerut bucureştenilor să meargă liniştiţi acasă pentru „a nu da pricina de nevoi ce nu le merită ţara” menţionând următoarele: „Vie răul de unde va veni, numai de la noi să nu vie. Cine va începe va fi responsabil”.

Anterior cu o zi, comandantul garnizoanei Bucureşti, colonelul Radu Golescu a ridicat problema dacă va preda sau nu cazarma la cererea turcilor (aceasta poate fi predată deoarece „turcii vin ca nişte oaspeţi”, numai că în cazarmă vor trebui să stea militarii români „unde să vie şi compania de pompieri spre a da onorurile ostăşeşti generalului turc şi oştirii, şi apoi după primirea să se retragă soldaţii noştri în oraş”. În ceea ce priveşte dacă vor preda sau nu armele răspunsul a fost foarte clar: „ Să nu le daţi prietenii nu cer armele”. În concluzie în ziua de 13 septembrie 1848 cei 400 de militari români erau în cazarma din Dealul Spirii, pregătiţi să dea onorurile oştirii otomane iar în momentul în care a venit ştirea că acesta se apropie „se trimise ştire către pompieri ce erau la poliţie să vină a se uni cu ceilalţi soldaţi şi a face onorurile cuvenite turcilor”.

Pregătirea onorului

Conform declaraţiei făcute după 13 septembrie 1848, de către căpitanul Deivos, militarii se aflau în garnizoană la ora 14 şi 15 minute, sub conducerea maiorului Greceanu care se afla la comandă. Batalionul format din patru divizioane a primit ordinul de a prezenta armele în onoarea stindardului nostru tricolor care era scos din cancelaria regimentului. În sunete de tobe şi trâmbiţaşi „pe rândurile stindardului intraseră în centrul batalionului”, a fost zărită oastea otomană defilând pe la poarta cazarmei urmată de Kerim Paşa şi de mai multe companii de infanterie cu muzica lor în frunte. Dacă în prima fază infanteria otomană era „risipită şi fără nici o regulă”, venind în fuga mare, „de odată zărim că se împărţi pe cele două laturi ale şoselei din faţa cazarmei”. În timp de trei minute militarii români „cu puştile în cumpănire, porniră cu pas iute şi iarăşi se opriră către piaţa cazarmei, după comanda şefului de batalion”, în timp ce la poarta unităţii se afla, încă de la sosirea armatei turceşti, „în pichet de vre-o 20 de soldaţi de-ai noştri, cu puşca în mână şi subt ordinele d-lui sublocotenent Ioniţă”, ofiţerul de serviciu în această zi memorabilă.

Consulul Franţei la Bucureşti martor ocular pe „Dealul Spirii” arată că oastea otomană formată dintr-un escadron de cavalerie, două companii de infanterie, şase piese de artilerie, restul urmând în dezordine, a oprit escadronul „în curtea palatului strălucitor”, infanteria „s-a aşezat în ambuscadă în spatele palisadei cazărmii , iar piesele de artilerie au fost îndreptate înspre aceasta, în vreme ce militarii români erau aşezaţi” în coloane drepte şi paralele, dând onorurile militare turcilor.

Acel aer românesc

Armata otomană s-a aşezat toată, în ordine de bătaie, în faţa cazarmei moment în care, aceasta mirându-se „de paşnica noastră atitudine”, un ofiţer turc s-a oprit la poartă şi a început să discute în româneşte cu Radu Golescu propunându-i ca militarii români să-şi depună armele. La care proastă cerere d. Golescu răspunse „cu acel aer românesc”, că „datoria unui soldat este să moară cu arma în mână şi că mai mult este mulţumit în acest caz decât să se vadă dezarmat”. Mişcările efectuate de români au fost explicate ca exerciţiiobişnuite şi cum puştile nu erau încărcate turcii nu aveau de ce să se teme, ne fiind vorba de o „preparare ostilă în contră-le”.

Atacul otoman

Eşuând încercarea de a dezarma pe români prin vicleşug „nu trecu un minut şi văzurăm un pluton de cavaleri lănceri năvălind asupra pichetului din poartă. Soldaţii care compuneau acest pichet se arătară demni de misia lor şi, fără să se descurajeze de mulţimea turcilor, luară puşca la cătare şi-i împinseră cu dispreţ, fără însă de vre-o descărcătură de armă”. În faţa unei asemenea riposte curajoase călăreţii turci au fost obligaţi să se retragă.

„Acum se putea citi pe frunţile turcilor sceleratul lor scop, scop mediat pe care îl mai creaseră şi asupra ţăranilor, care cu mâinile goale le ieşiră înainte ca să-i primească ca pe nişte amici”.

Într-o asemenea împrejurare, în care se cerea atitudine fermă din partea ofiţerilor pentru ca soldaţii să aibă exemplu de urmat, a intervenit părăsirea cazarmei de către maiorul Greceanu „ce se oprise cam între noi şi poartă, spre a observa poate mişcarea turcilor şi cunoscând aevea fatala înşelăciune, comandă umplerea puştii liberă şi fără comandă. Aceasta îi fu ultima comandă şi văzurăm apoi pe bietul maior luând-o la picior şi, pe o portiţă... se făcu nevăzut”.

Sub presiunea focului inamic, colonelul Radu Golescu şi ofiţerii care îi însoţeau, s-a retras în cazarmă, în vreme ce „comandierul Papazoghu” aflat la comanda unei rezerve de aproximativ 40 militari situată în colţul dinspre oraş al fortificaţiei şi cu sarcina de a nu permite accesul spre „ierbărie” (magazin cu praf de puşcă), a început să răcnească „ca disperaţii că turci ne topesc şi nu mai este altă scăpare decât fuga”. Împreună cu o parte din cei aflaţi sub comanda sa a alergat prin spatele „casarmei de amuniţii” pentru ca în cele din urmă să ajungă „în sânul familiei sale ce şade la Câmpul Libertăţii. În vreme ce Greceanu şi Papazoghu îşi găseau refugiu în oraş, „auzirăm descărcături de puşti urmate de bubuitul canonadelor şi am văzut căzând fraţi de ai noştri, companioni de arme ce postau pichetul de la poartă”.

Pompierii şi Pavel Zăgănescu



Acesta este momentul în care de cazarma din Dealul Spirii se apropia compania de pompieri condusă de căpitanul Pavel Zăgănescu care avea ordin de a se uni cu cei din cazarmă. Pentru a ilustra dramatismul conflictului dăm cuvântul căpitanului de pompieri: „Cum văzui acea orânduire ostilă , îmi veni să stau şi să comand înapoi în oraş însă ştiam ordinele şi mă hotărâi să trec înainte a mă uni cu ceilalţi soldaţi din cazarmă. Comandai cu pas iute şi cu soldaţi cu puşca alene pe umăr, îmi făcui loc prin mulţimea turcilor, despicându-i la dreapta şi la stânga.Văzui fitilele aprinse la tunuri şi turci aşteptându-ne să venim îndărătul lor. Comandai mai iute. Turcii comandară ca mai toţi ai lor, ce-i despicam spre dreapta, să treacă către dânşii la stânga; în iuţeala lor un turc se împiedică de unul din soldaţii mei şi căzu. Un ofiţer turc lovi cu latul sabiei pe soldatul meu; un alt soldat turc, văzând exemplul ofiţerului, descărcă puşca într-unul din soldaţii mei şi-l culcă jos mort”.

Pe tunuri că ne prăpădesc

În urma acestei acţiuni „eram drept în gura tunurilor şi zisei să dăm mai iute a ne apropia de cazarmă. Soldaţii mei erau cu puştile goale (neîncărcate). Când trecurăm mai mult de jumătate din dreptul tunurilor, şi când toţi turcii trecuseră în partea stângă, de odată pocni un tun şi deschise drum larg între soldaţii mei. Se repetară tunurile, mai omorâră câţiva, începură puştile carabinele turceşti; era încă mai la adăpost lângă cazarmă. Umplură flăcăii puştile şi comandai foc. De vre-o două trei ori descărcară ai noştri. Mitralia însă ne prăpădea. Începură soldaţii a se culca la pământ, când se descărcau tunurile şi disperaţi strigară cu toţii: „Pe tunuri, copii, că ne prăpădesc”. De odată alergară cu toţii; tunurile erau pline (încărcate) şi li se puneau în acel moment foc (pentru a putea trage). Soldaţii mai năvală le suciră odată în loc şi le întoarseră cu gura către turci. Pocniră odată şi stinseră mulţimea de vrăjmaşi. Aceasta fu prada cea mai mare. Ai noştri erau stăpâni pe tunuri”.

Răniţi români ucişi

Tunurile erau greu însă de păstrat, pompierii aflându-se în mijlocul taberei otomane, astfel că un ofiţer turc s-a repezit spre Pavel Zăgănescu. „Eu luai puşca din mâna unui soldat, îl ochi-i şi-l culcai jos de pe cal. Fraţii noştri din cazarmă dau şi ei mereu, însă focurile lor veneau de departe. Sfârşiserăm patroanele, aleragă soldaţii noştri a se căpui şi luau care cum puteau. Atunci generalul turc, căruia i se ucise calul sub dânsul, strigă să stea focul şi soldaţii noştri din curtea casarmei, ardicară într-o sabie o batistă albă. Începurăm a parlamenta... Locotenentul meu Dănescul era rănit şi zăcea cu capul pe o buturugă. Un turc vine lângă dânsul, îl îmboldeşte puşca în cap; el ardică capul. Turcul, văzându-l că e viu, îi descarcă puşca în cap şi-l lasă mort. Un cetăţean din întâmplare vede acea cruzime; smulge un par şi pocneşte pe turc în cap; îi smulge puşca din mână o înfinge apoi în alt turc ce venea asupra lui, îl ucide şi pe acela, şi ia puşca şi cu amândouă armele se repede de-a fuga la vale în mahalaua Isvor”.

Vânduţi de turci

Revenim la căpitanul Devios care, după ce soldaţii săi au descărcat mai multe rânduri de focuri, arată: „Zării intrând pe poarta cazarmei şase pompieri, care în iuţeala intrării lor, pe loc se văzură împuşcaţi de turci; nu trecu un minut şi iarăţi mai văzui intrând în fuga mare pe d. Căpitan Zăgănescu cu vreo 30 soldaţi pompieri, având stindardul tricolor”. Pentru a asigura apărfarea căpitanului Zăgănescu a rămas la poartă cu vreo zece soldaţi de ai săi, în vreme ce ceilalţi în frunte cu fetfebelul Ion Mince au intrat în rândurile militarilor unde Ion Mince, care era şi port-stindardul companiei a fost rănit, iar alţi soldaţi cu fost răniţi în pulpe. În acelaşi timp Pavel Zăgănescu a mai doborât un cavalerist turc după care s-a retras în flancul stâng al militarilor români.

Referindu-se la acest episod eroul pompierilor menţiona: „restul soldaţilor mai intrase în curtea cazarmei şi se unise cu ceilalţi”. Bieţii oameni, mai mult decât zecimaţi într-un chip infam, ieşiţi din sine de turbare şi disperaţie, mă puseseră în mijloc în strigări ameninţătoare. „Era normal deoarece pompierii săi îl acuzau că i-a adus în mijlocul turcilor cu puştile goale, că turcii i-au ucis şi rănit, că ei au fost vânduţi. Ne ştiind ce să le răspundă a strigat şi el: „Vânduţi fraţilor însă de turci. Să murim cu toţi ca nişte bravi”. Şi aveam dreptate deoarece turcii au fost cei care au provocat acest conflict cu toate că soldaţii pompieri erau convinşi, încă din momentul plecării de la poliţie, că este posibil să aibă loc un conflict armat, în condiţiile în care fuseră lăsaţi să apere acest ordin au zis: „luaţi-ne şi pe noi, nu ne lăsaţi aici ca pe nişte nevolnici, căci dacă acolo în Dealul Spirii ca fi vreu război noi vrem să murim ca fraţii noştri”.

Prezenţa pompierilor, trădarea turcilor şi riposta dură a românilor este surprinsă şi de consulul Franţei la Bucureşti care menţiona în raportul său: „După puţin timp, pompierii pe care colonelul Golescu i-a căutat cu un sfert de oră înaintea defilării armatei au sosit la cazarmă cu arma la umăr traversând rândurile turceşti care ocupau şoseaua. Atunci, fără a avea cea mai mică provocare din partea trupelor valahe, turcii au lansat foc asupra flancului stâng al Companiei de pompieri din care un mare număr va rămâne pe poziţii (vor muri). Pompierii au rezistat eroic, dar cu pierderi grele, iar 30 dintre ei, urmaţi de căpitan, au intrat în cazarmă şi s-au reunit cu trupele de linie. Peste acest număr şase mor în mijlocul curţii, urmare a rănilor lor. Alţii zece erau mai mult sau mai puţin răniţi”.

Promisiuni nerespectate

Văzând hotărârea fermă apompierilor de a lupta până la moarte, turcii au cerut încetarea focului arătând că acesta a fost deschis din greşeală. Pentru acest lucru a fost folosit ca translator pitarul Grigore din Giurgiu care „veni şi zise soldaţilor noştri din partea Paşei, că e pace, numai să lase armele şi să se ducă fiecare pe acasă”. Convinşi de aceste vorbe şi conştienţi, totuşi că nu pot rezista multă vreme, după ce s-au consultat cu ofiţerii” se hotărâră cu toţi a da armele, numai că, imediat după ce au ieşit neînarmaţi din cazarmă, începură tunurile cu mitraliere şi îi secerau grozav”. Zăgănescu, care era încă în cazarmă arată foarte realist: „Fugă ca asta nu ştiu să fi dat nici odată, săream, cădeam, mă sculam, fugeam iute de crăpa fierea în mine. Gloanţele planau după mine, ulucile erau înalte. Sării şi înfipsei mâna pe cuomea lor, ce putere avui în braţ, ce uşurinţă în trup, nu pot spune, căci ca un cerb fui de odată dincolo... Fugeam şi nu ştiam încotro mă duc... şi nimeni în mahalaua Dudescului”. La acelaşi tratament au fost supuşi şi militarii căpitanului Devios care „strigând cu toţii încă odată ura, apucară fiecare unde destinul ne îndrepta paşii, auzii comanda ale vous! Şi o descărcătură a puştilor vărsă asupra noastră o îmbelşugată ploaie de gloanţe care ţinu mai mult de juma de oră”.

În urma confruntării din dealul Spirii, purtată împotriva invadatorilor otomani, pentru izbânda ideilor revoluţiei române, pe câmpul de luptă s-au jertfit peste 80 militari români, în majoritatea lor pompieri. Pierderile suferite de inamic s-au cifrat la aproape 200 de militari.

Evenimentul din 13 septembrie 1848 demonstrează, din punct de vedere stratgic, legătura strânsă dintre cadre şi trupe concretizată prin vitejie, curaj, măiestrie în rezolvaea oportună a diferitelor situaţii de luptă, capacitatea de rezistenţă ridicată şi spirit de scarificiu chiar dacă această confruntarea cu forţele inamice, de zece ori mai mari, a fost inegală.

Premoniţie românească

Conştinet de faptul că înfrângerea revoluţiei de la Bucureşti a fost cauzată de presiunea Rusiei asupra Turciei, Devios avea să menţioneze în zilele imediat următoare: „judece fiecare barbarica purtare a turcilor şi vază până unde misandropia şi păgânătatea i-au îndemnat a fi creaturi ruseşti, creaturi infernale, care n-au cruţat nici legi, nici sacrificiile ce le acordasem, nici proprietăţi, nici femei, nici copii, şi au trecut subt sabie tot ce furia lor întâmpina şi cu toată lăcomia i-a făcut să poftească. Te plâng, Turcio, şi cu atât mai mult te plâng, cu cât îţi prevăd timpuria-ţi cădere şi proasta-ţi politică, care se încovoae ca ceara de o răstire a Rusiei”.

Premoniţia perfectă din moment ce mulţi dintre cei care au participat în lupta de pe Dealul Spirii, în cea mai mare parte tineri, aveau să apuce, peste 29 de ani, anul 1877, când, cu substanţial sprijin militar şi logistic românesc, Rusia avea să înfrângă Turcia, iar România să-şi câştige independenţa naţională.

Vlăsceni în Dealul Spirii

La nivelul actual al documentaţiei noastre avem puţine informaţii despre participarea militarilor vlăsceni, la bătălia din Dealul Spirii. Cu toate acestea studierea documentelor păstrate la Serviciul Judeţean Giurgiu a Arhivelor Naţionale, în fondul „Prefectura judeţului Vlaşca”, ne-a permis să decoperim o informaţie din 6 martie 1875, prin care Stan Baicu Văduva, din Compania de Pompieri şi Stoica Drăghici din Regimentul 2 Infanterie, cereau să li se acorde o pensie lunară de 80 de lei, în conformitate cu „Înaltul decret, Nr.339, înseriat în Monitorul oficial, Nr.12, din a.c. 1875”, care „dă un drept de recompensă mensuală de lei 30 tuturor militarilor care au luat parte în lupta de la 1848 (13 septembrie)”.

În susţinerea motivaţiei, cei doi vin cu „brevetele ce avem, cu care ni s-au dat Medaliile Comemorative pentru acea luptă”, motiv pentru care prefectul judeţului Vlaşca este rugat respectuos, ca reprezentant al guvernului, „de a interveni către Domnul Ministru de Resbel spre a ni se elibera acea recompensă socotit de la 15 martie 1874 de când s-a promulgat Legea prin care se acordase această recompensă numai pompierilor”. Din analiza ultimei fraze a documentului” spre a vă convinge însă de identitatea noastră avem onoarea a vă alătura pe lângă aceasta două dovezi legalizate de Onor Primăria locală”, ne permitem să apreciem că cei doi locuiau în Giurgiu în anul 1875.

După numai 11 zile, Ministrul de război, prin Direcţia Personal şi operaţii militare, înştiinţa pe prefectul judeţului nostru că „nu se poate acorda nici o pensiune foştilor Soldaţi în armată Stan Baicu Văduva şi Stoica Dinu, espre care tratează menţionatul Dv, raport, pentru că recompensa acordată prin legea din 14 februarie anul curent, priveşte numai pe cei care se aflau deja pensionari ai Casei dotaţiei Oastei şi care sânt aceia care au fost răniţi la 1848 şi nu se pot hrăni singuri”. Din rezoluţia prefectului „Ordin la Poliţaiu cerându-i a comunica cele conţinute în prezentul ordin persoanelor reclamate”, întărim concluzia că cei doi locuiau în Giurgiu.

Consilier sup. Ancu Damian
SURSA : http://www.optimalmedia.ro

"Audacia Et Devotio"
Cutezanță, îndrăzneală, curaj şi devotament.
(Acest mesaj a fost modificat ultima dată: 28-12-2014 11:02 AM de Covalciuc Bogdan.)
23-02-2012 07:09 PM
Citaţi acest mesaj într-un răspuns
 Thanks given by: billy the kid , maf150 , ion
{myadvertisements[zone_3]}
Covalciuc Bogdan Offline
Administrator
********

Mesaje: 14,622
Alăturat: Aug 2010
Locatie:
Thanks: 6420
Given 19005 thank(s) in 7934 post(s)

Mesaj: #8
RE: 13 Septembrie - Ziua Pompierilor din Romania
Plansa -13 septembrie 1848 Lupta Pompierilor, Dealul Spirei
Litografie reprezentând lupta pompierilor din Bucureşti cu Armata Turca a lui Kerim Paşa, in Dealul Spirii, la 13 septembrie 1848

[Imagine: 247331906_1991997_700_700.jpg]

1939
Lupta Pompierilor din Bucuresti cu armata turca a lui Kerim-Pasa, in Dealul Spirei, la 13 sept 1848, repro, lito C.Isler, publicata de Col. Papazoglu.

"Audacia Et Devotio"
Cutezanță, îndrăzneală, curaj şi devotament.
(Acest mesaj a fost modificat ultima dată: 09-09-2012 02:16 PM de Covalciuc Bogdan.)
01-03-2012 07:41 PM
Citaţi acest mesaj într-un răspuns
 Thanks given by: Homefire News
{myadvertisements[zone_3]}
Covalciuc Bogdan Offline
Administrator
********

Mesaje: 14,622
Alăturat: Aug 2010
Locatie:
Thanks: 6420
Given 19005 thank(s) in 7934 post(s)

Mesaj: #9
RE: 13 Septembrie - Ziua Pompierilor din Romania
Valceni participanti la lupta din Dealul Spirii
Gheorghe Simeanu - Revista " Buridava" Nr.3/1979
[Imagine: buridava3.jpg]

B3_16.simeanu
SURSA : http://www.muzee-valcea.ro


"Audacia Et Devotio"
Cutezanță, îndrăzneală, curaj şi devotament.
(Acest mesaj a fost modificat ultima dată: 12-09-2017 06:05 AM de Covalciuc Bogdan.)
02-03-2012 04:57 PM
Citaţi acest mesaj într-un răspuns
 Thanks given by: Karin
{myadvertisements[zone_3]}
Covalciuc Bogdan Offline
Administrator
********

Mesaje: 14,622
Alăturat: Aug 2010
Locatie:
Thanks: 6420
Given 19005 thank(s) in 7934 post(s)

Mesaj: #10
RE: 13 Septembrie - Ziua Pompierilor din Romania
Biserica Sf. Gheorghe-Plevna
Bucureşti Calea Plevnei nr. 122, Sector 6
Citat:Lăcaşul de cult actual a fost ridicat pe locul unde a mai existat cel puţin o biserică. Se ştie că aici s-a aflat la mijlocul secolului al XIX-lea o biserică din lemn care avea hramul Adormirea Maicii Domnului, ctitorită de Vasile şi Chiriac, farmazoni (francmasoni). Chiriac era nepotul polcovnicului (~colonelului) Procopie Canusius, care fusese proprietarul unei importante averi pe malul Dâmboviţei. Aici au fost îngropaţi eroii pompieri căzuţi în luptele cu turcii de la 13 septembrie 1848 de pe Dealul Spirei şi de la bariera de pe Podul de Pământ (Calea Plevnei). Într-o groapă comună au fost înmormântaţi cu toate onorurile doi ofiţeri (lt. Nicolae Dănescu şi slt. Stărostescu) împreună cu 47 de soldaţi pompieri.
Incă din acea vreme, biserica purta supranumele Malmaison, după cazarma care se afla vis-a-vis de ea. A fost construită în anul 1836 pe terenul mănăstirii “Sfântul Sava”, servind drept biserică a cimitirului.
SURSA : http://www.sfgheorgheplevna.ro
[Imagine: IMG_2198.jpg]
[Imagine: IMG_2196.jpg]

"Audacia Et Devotio"
Cutezanță, îndrăzneală, curaj şi devotament.
03-03-2012 04:40 PM
Citaţi acest mesaj într-un răspuns
 Thanks given by: ion , Pompier tălpaș , Homefire News
{myadvertisements[zone_3]}
Postează răspuns 


Săritură forum:



Bine ai venit, Vizitator!
Trebuie să vă înregistraţi înainte să postaţi aici.


  

Parolă
  





Ultimele subiecte
Serviciul Mobil de Urgenț...
Ultimul mesaj a fost postat de: Homefire News
Astăzi 10:01 AM
» Mesaje: 757
» Vizualizări: 1029350
Ghidul carierei cadrelor ...
Ultimul mesaj a fost postat de: Covalciuc Bogdan
Astăzi 07:28 AM
» Mesaje: 22
» Vizualizări: 25162
Normativ privind asigurar...
Ultimul mesaj a fost postat de: Covalciuc Bogdan
Astăzi 06:32 AM
» Mesaje: 2
» Vizualizări: 5277
Volei interarme
Ultimul mesaj a fost postat de: Covalciuc Bogdan
Astăzi 06:03 AM
» Mesaje: 0
» Vizualizări: 4
S.P.S.U. Speed Fire Prote...
Ultimul mesaj a fost postat de: Homefire News
Ieri 08:06 AM
» Mesaje: 1
» Vizualizări: 1899
S.V.S.U. Voluntari / jud....
Ultimul mesaj a fost postat de: Homefire News
Ieri 08:02 AM
» Mesaje: 4
» Vizualizări: 9401
Avizier posturi scoase la...
Ultimul mesaj a fost postat de: Homefire News
Ieri 07:31 AM
» Mesaje: 246
» Vizualizări: 317786
Incendii de pădure
Ultimul mesaj a fost postat de: Homefire News
Ieri 07:17 AM
» Mesaje: 92
» Vizualizări: 145313
I.S.U. "Lt. Col. Dumitru ...
Ultimul mesaj a fost postat de: Homefire News
Ieri 06:58 AM
» Mesaje: 75
» Vizualizări: 108109
S.P.S.U. SSG Fire& Rescue...
Ultimul mesaj a fost postat de: Homefire News
Ieri 06:41 AM
» Mesaje: 1
» Vizualizări: 40

Sustinem
semperfidelis.ro
agendapompierului.ro