Evaluarea subiectului:
- 2 voturi - 5 în medie
- 1
- 2
- 3
- 4
- 5
Istoria pompierilor din Vaslui
|
Autor |
Mesaj |
Covalciuc Bogdan
Administrator
Mesaje: 14,624
Alăturat: Aug 2010
Locatie:
Thanks: 6420
Given 19009 thank(s) in 7934 post(s)
|
Istoria pompierilor din Vaslui
Comanda Pojarnicească din Barlad
Citat:Este absolut normal ca o aşezare ca Bârladul secolului al XIX-lea alcătuit din case care nu aveau în construcţia lor decât materialul caracteristic regiunii, adică lemn şi pământ, să sufere mult de pe urma incendiilor. Pe uliţele strâmte şi întortochiate, casele, construite în cea mai mare parte din paiante şi vălătuci acoperite cu paie, stuf, scânduri sau şindrilă, cu coşuri defectuoase, erau un permanent material inflamabil pentru orice scânteie. Înfiinţarea unui asemenea serviciu de pompieri sau tulumbagii, cum se spunea pe atunci, era foarte interesant şi util, în contextul deselor calamităţi ce au afectat oraşul. Astfel, în 14 octombrie 1826, “Uliţa mare” (str. Paloda de astăzi n. ns. M. P.) a ars timp de şase ore, cu această ocazie arzând şi biserica Vovidenia cu tot ce exista în ea. Foarte pustiitor a fost incendiul şi din 17 aprilie 1851, păstrat în amintiri ca focul cel mare. Oraşul a ars timp de 23 de zile fără întrerupere, “focul pornind de la Solomon, feciorul lui Leiba stolerul. Au ars 2500 de case, printre care şi biserica Sf. Ilie”. În Bârlad mai fuseseră asemenea focuri care au consumat câteva case de pe o singură stradă şi chiar parte o dintr-o mahala, dar o asemenea distrugere nu mai cunoscuse şi nici nu avea să mai cunoască. Însăşi menţiunea de Uliţa arsă, dintr-un document datat 20 mai 1855 pare să amintească acest dezastru. Existenţa Uliţei focului situată lângă Piaţa Pompierilor arată că şi-a luat denumirea de la Foişorul de foc al Bârladului, existent în prima jumătate a secolului al XIX-lea. Pericolul permanent al unor incendii devastatoare a impus nu numai organizarea serviciului de pompieri în oraşul Bârlad, ci şi stabilirea unor reglementări privind modul de realizare a construcţiilor.
În a doua jumătate a secolului, se acordă o importanţă sporită stabilirii unor reguli, care să rezolve spre binele ambelor părţi relaţia oraşului cu locuitorii din punct de vedere al spaţiului construit. La început, regulamentele de construcţie ce se întocmesc vor mai ales să ferească urbea de pericolul teribil al incendiilor, apoi, încetul cu încetul, se adaugă celelalte aspecte specific citadine: alinierea, înălţimea, calitatea construcţiilor, igiena şi chiar estetica faţadelor. Înşişi târgoveţii, puşi în faţa unor asemenea nenorociri, în reconstruirea caselor afectate luau şi măsuri de prevedere. Coşurile de fum erau mai înalte, sobele erau mai îngrijit realizate şi cuptoarele de copt pâine au început a fi amplasate cât mai departe posibil de pereţii casei .
În timpul domnitorului Alexandru Ioan Cuza, prin decretul nr. 143 din 24 septembrie 1860, se hotăra că “…pompierii districtelor din Moldova până la înfiinţarea unei noi legi vor fi supuşi legii ostăşeşti precum dorobanţii şi grănicerii din Ţara Românească.” Un alt decret, nr. 702 din 28 martie 1874, venea să stabilească structura noilor unităţi de pompieri. Organizarea lor era pe “divizioane, baterii, semibaterii şi secţiuni conform cu importanţa oraşului”. În cadrul acestei forme de organizare, la Divizia a III-a Galaţi, erau înfiinţate Bateriile Galaţi - cu o secţie la Brăila, una la Focşani şi o alta la Bârlad .
SURSA : http://romanberladnicul.blogspot.ro/
"Audacia Et Devotio"
Cutezanță, îndrăzneală, curaj şi devotament.
|
|
31-05-2014 06:34 PM |
|
{myadvertisements[zone_3]}
|
Bine ai venit, Vizitator! |
Trebuie să vă înregistraţi înainte să postaţi aici.
|
Sustinem | |
|
|