Acest forum foloseste cookies
Acest site foloseste cookies pentru a personaliza continutul si publicitatea, pentru a analiza traficul si pentru a oferi optiuni social media. Prin navigarea pe acest site, va exprimati acordul asupra folosirii cookie-urilor.

pompieri


Postează răspuns 
 
Evaluarea subiectului:
  • 6 voturi - 5 în medie
  • 1
  • 2
  • 3
  • 4
  • 5
Istoria pompierilor din Iași
Autor Mesaj
Covalciuc Bogdan Offline
Administrator
********

Mesaje: 14,623
Alăturat: Aug 2010
Locatie:
Thanks: 6420
Given 19009 thank(s) in 7934 post(s)

Mesaj: #21
RE: Istoria pompierilor din Iași
”Turnul de strajă” - Iași 1976

Citat:O imagine cu totul inedită: Turnul de strajă, aflat în curtea interioară a fostului Tribunal de pe strada Palat

[Imagine: 272898942-10159659545711069-3089802782303512513-n.jpg]

"Audacia Et Devotio"
Cutezanță, îndrăzneală, curaj şi devotament.
03-02-2022 08:00 AM
Citaţi acest mesaj într-un răspuns
 Thanks given by: Pompier leneș , Homefire News , Pompier tălpaș
{myadvertisements[zone_3]}
Homefire News Offline
Old firefighter Moderator
*******

Mesaje: 7,103
Alăturat: Nov 2010
Locatie:
Thanks: 7731
Given 7005 thank(s) in 3427 post(s)

Mesaj: #22
RE: Istoria pompierilor din Iași
Turnul de apă din Iași și pompieria - 1899

[Imagine: screenshot-1688.png]
„Albumul pompierilor români”, Col. Dr. Ing. Stelian Duduș, M.m. Emanuel Erena, București, 2014
SURSA foto : https://imagoromaniae.ro

"Foc . O stivă de replici uscate, plus cuvântul scânteie."
(Acest mesaj a fost modificat ultima dată: 07-10-2022 07:23 AM de Homefire News.)
07-10-2022 07:22 AM
Citaţi acest mesaj într-un răspuns
 Thanks given by: Pompier leneș , apca2003 , Covalciuc Bogdan , Pompier tălpaș
{myadvertisements[zone_3]}
Covalciuc Bogdan Offline
Administrator
********

Mesaje: 14,623
Alăturat: Aug 2010
Locatie:
Thanks: 6420
Given 19009 thank(s) in 7934 post(s)

Mesaj: #23
RE: Istoria pompierilor din Iași
Incendiile care au pârjolit orașul IASI

Citat:„Ardeee… arde Iașul!” a fost strigatul de disperare și ajutor care s-a auzit de multe ori în istoria orașului, fie după ce a fost atacat și jefuit, fie din neatenția și lipsa de responsabilitate a propriilor cetățeni.

Timp de sute de ani, atacurile și jafurile asupra Iașului au fost urmate adesea de incendierea localității, în întregime sau într-o proporție considerabilă. Acestea au fost provocate, în cea mai mare parte și aproape alternativ, de turci sau tătari. O primă mențiune este într-un letopiseț rusesc unde se arată că turcii au dat foc Iașului în 1476. Apoi, în 1510 are loc un incendiu provocat de incursiunea tătarilor în Moldova. Și tot tătarii, în frunte cu fiul hanului, Bet Ghirei, sunt cei care peste trei ani au prădat Moldova și au dat foc Iașului. În 1538 „a venit rândul” otomanilor, aceștia incendiază clădirile nou construite pe ruinele târgului pârjolit anterior de tătari. Urmează atacul tătărăsc din anul 1574 când, după uciderea lui Ioan Vodă, sunt arse majoritatea orașelor Moldovei, inclusiv Iași.

Povestea marilor incendii continuă cu cel din 1650. Atunci cazacii și tătarii au atacat Moldova și au dat foc capitalei acesteia pentru că Vasile Lupu a refuzat căsătoria fiicei sale cu fiul hatmanului cazacilor ucrainieni (căsătoria va avea loc totuși peste doi ani!). Miron Costin scria că „au ars atunce tot orașu”, curtea fiind abandonată de dărăbanii (ostașii pedeștri) lăsați de domn pentru pază, iar oamenii s-au adăpostit în Codrii Iașilor din apropiere.

După jaful și incendiul din 1650, a urmat marele incendiu provocat de polonezi în 1686. Situația a fost atât de dramatică încât oamenii, pentru a scăpa de foc sau de pericolul robiei, s-au ascuns la curte sau prin mănăstiri, singurele locuri fortificate din oraș.

„Ardeee… arde Iașul!” s-a strigat cu disperare și când incendiile au fost cauzate de neatenția și iresponsabilitatea oamenilor sau au fost puse intenționat de „răi voitori și vagabonţi”. Nici nu era greu să se pornească un foc în vremurile în care majoritatea caselor erau construite din lemn și acoperite cu paie, stuf sau draniță ce se aprindeau la cea mai mică scânteie. În plus, pârjolurile au căpătat proporții înspăimântătoare și s-au răspândit rapid din mahala în mahala, construcțiile fiind foarte apropiate una de alta, iar ulițele foarte înguste. În urma unui astfel de prăpăd, orașul rămânea pustiu, focul făcea scrum, deopotrivă, bordeie și curți boierești. Și tot atunci cădeau pradă flăcărilor bunuri culturale, artistice şi documentare. La toate acestea s-au mai adăugat lipsa apei și a unei structuri bine organizate care să intervină imediat pentru localizarea și stingerea focului.

Până la apariția „roții de pojarnici“, străbunica pompierilor, și chiar mulți ani după aceea, au fost mai multe încercări ale administrațiilor pentru a rezolva problema incendiilor, dar soluțiile găsite nu au fost întotdeauna cele mai eficiente.

Drept urmare, în 1646 s-au înregistrat peste 40 de incendii. De asemenea, în 1723, în timpul domniei lui Mihai Racoviță, a ars o mare parte din oraș: Curtea Domnească, Biserica Sfântul Nicolae și casele de după iazurile de la Curtea Domnească. Peste doi ani, în 1725, incendiul care a pornit de la Biserica Sfântul Dumitru Balș a cuprins Ulița Mare (actualul Bulevard Ștefan cel Mare) și Curtea Domnească.

Unul dintre cele mai mari incendii a fost cel din 1735 când a fost afectat Târgul de Sus. Focul a izbucnit de la Biserica Armenească și s-a extins în câteva ore pană la Golia și Sărarie. Documentele consemnează panica populației disperate de flăcările care cuprindeau orașul și imposibilitatea de a stinge focul din cauza lipsei apei.

Din a doua jumătate a secolului al XVIII-lea sunt informații despre incendiul din 1753 care a distrus aproape întreg orașul. Atunci au fost transformate în scrum Curtea Domnească, Feredeul Mare (Baia) și locuințele din jur. Câțiva ani mai târziu, în 1766 un alt incendiu distruge din nou o parte din oraș.

În 1785, focul a făcut scrum Palatul Principelui, una dintre cele mai vechi construcţii din oraş. Alexandru Mavrocordat s-a refugiat atunci la reședința mitropolitului care însă a ars la scurt timp după ce a ajuns acolo. Situația s-a repetat și după ce ulterior s-a stabilit la Galata unde au luat foc casele egumenești ale mănăstirii. Domnitorul, zis și „Pârlea Vodă”, parcă era urmărit de foc în toate locurile în care se muta!

Evenimentele istorice din anul 1821 din Moldova au cauzat foarte multe incendii, cu pagube imense, mai ales prin pierderea ireparabilă a unor documente şi obiecte de artă ce se găseau în imobilele mistuite de foc. Un an mai târziu, în februarie 1822, ard peste 250 de case, iar la 10 august, același an, un incendiu care a durat 7 ore preface în cenuşă numeroase clădiri, între care 11 biserici şi 6 sinagogi.

Vorbind despre incendiul din 1827, cronicarul Manolache Drăghici precizează că: „La 1827, iulie în 19 au fost focul cel mare în care s-a topit ispisoace şi acte vechi ale pământului, aflătoare în arhiva Vistieriei şi a Divanului, ce se ţinea de condicarul Curţii sau Izbaşa“. Incendiul, care a distrus două treimi din construcțiile Iașului, nu a ocolit nici bordeiele sărăcăcioase din mahalale, dar nici casele boiereşti sau Curtea Domnească.

Deși Regulamentul Organic, pus în aplicare în Moldova la l ianuarie 1832, cuprindea dispoziții speciale privind apărarea orașelor împotriva incendiilor, aceste „măsuri feritoare de foc“ nu au fost puse în aplicare, dovadă că în același an a izbucnit un incendiu care nu a putut fi oprit. La fel și cel din anul următor – la 25 iunie 1833, un foc imens a pornit din mahalaua Tătărașilor și care, odată ajuns în partea mai înaltă a orașului, s-a împărțit în două ramuri. Au fost făcute scrum atunci 262 de case și două biserici… A urmat un incendiu mare și în 1844 care a distrus partea de nord-vest a orașului.

Se pare că aceste ultime situații aveau să schimbe atitudinea autorităților. La ordinul generalului Kisselef, Sfatul administrativ propune înființarea unei „roate“ (companii) de pojarnici, înzestrată cu toate uneltele necesare în caz de foc. Încă din noiembrie 1833, se întocmește un proiect „pentru formarisirea comandei de foc supt numire de pojarnici, pentru oraşul Eşi“. A fost un pas important în evoluția ulterioară a structurilor care vor interveni eficient pentru apărarea Iașului împotriva incendiilor.

Incendiu la Palatul Administrativ Iasi 1866

[Imagine: incendiu-la-palatul-administrativ-iasi-1866.jpg]
SURSA info : https://iasi.travel

"Audacia Et Devotio"
Cutezanță, îndrăzneală, curaj şi devotament.
26-10-2022 03:24 PM
Citaţi acest mesaj într-un răspuns
 Thanks given by: Homefire News , Pompier tălpaș
{myadvertisements[zone_3]}
Covalciuc Bogdan Offline
Administrator
********

Mesaje: 14,623
Alăturat: Aug 2010
Locatie:
Thanks: 6420
Given 19009 thank(s) in 7934 post(s)

Mesaj: #24
RE: Istoria pompierilor din Iași
Activitatea Companiei de Pompieri din Iaşi reflectată în surse arhivistice (1918-1939)
Autor: Radu Filipescu
Extras din Revista ”Archiva Moldaviae” nr II -2010
Publicată de: Societatea de Studii Istorice din România

SURSA doc : https://www.ceeol.com

The Activity of the Company...


"Audacia Et Devotio"
Cutezanță, îndrăzneală, curaj şi devotament.
15-11-2022 08:09 PM
Citaţi acest mesaj într-un răspuns
 Thanks given by: Homefire News , Pompier tălpaș
{myadvertisements[zone_3]}
Homefire News Offline
Old firefighter Moderator
*******

Mesaje: 7,103
Alăturat: Nov 2010
Locatie:
Thanks: 7731
Given 7005 thank(s) in 3427 post(s)

Mesaj: #25
RE: Istoria pompierilor din Iași
15 mai 1835 - Infiintarea primei formatiuni de pompieri militari in Romania
188 DE ANI DE TRADIŢIE A POMPIERILOR IEŞENI

Citat:Instabilitatea membrilor ,,steagurilor de foc” a determinat, mai tot timpul, autoritatile sa se preocupe de completarea efectivelor acestora. Progresul tehnicii de lupta contra incendiilor incepea sa puna problema pregatirii celor ce urmau sa foloseasca pompele tot mai complexe, activitate ce se putea realiza numai prin asigurarea stabilitatii oamenilor.

Astfel, in ianuarie 1833, vel aga Iancu Filipescu intocmeste un proiect de reorganizare a serviciilor pompierilor din Bucuresti, preluat si modernizat de generalul Starov. Desi elaborat in anul 1833 pana in anul 1835 acesta nu se aplicase. Ajuns si la Iasi in anul 1833, a fost pus in aplicare doi ani mai tarziu, in baza sa luand fiinta prima unitate de pompieri militari din tara noastra. La 3 ianuarie 1835, dupa studierea si modificarea proiectului, de catre „Madularele Sfatului administrativ” inaintau documentul domnitorului Mihail Grigore Sturza care aprobandu-l, hotara „sa se puna fara intarziere in lucrare”. In aceeasi zi, prin porunca numarul 1 pe anul 1835[1], domnitorul instituia o comisie alcatuita din vel aga Stefan Catargi, colonelul Latescu, „comandirul polcului militiei”, si spatarul Vasile Beldiman, „prezidentul eforiei orasului”, pentru ca „impreuna sa va indeletniciti atat cu adunarea cinurilor de gios cat si cu informaluirea imbracamintei lor”.

Proiectul „Pentru formarisirea comandei de foc supt numire de roata de pojarnici pentru orasul Esi” stabilea efectivele acesteia la 3 ofiteri, 9 subofiteri, 2 tobosari, 90 soldati pompieri si un fierar. ,,Punerea in lucrare” a companiei de pompieri ieseni s-a facut intr-un timp foarte scurt. La 13 februarie 1835, domnitorul Mihail Sturza Voievod numea pe capitanul Bacinski „comandir la roata de pojarnici”, iar ca ofiteri pe locotenentii Raclis, din cavalerie si Macarescu, din infanterie. La randul ei, ,,Comisia pentru informarisirea comandei de foc” inainta domnitorului, la 22 mai, un raport care continea rezolvarea diferitelor probleme legate de aplicarea proiectului. Se raporta rezolvarea problemei uniformei, care era data in lucru, detasarea ofiterilor, subofiterilor si a 78 de soldati, pusi in drepturi incepand cu data de 15 mai 1835, data la care prima unitate de pompieri militari din Romania isi incepea existenta.

Dupa modelul acesteia, au luat fiinta pe rand, in diferite orase din Moldova, comenzi de foc (Botosani, Barlad, Tecuci, Falticeni, Targu Frumos, Roman, Bacau, Focsani, Husi, Targu Ocna , etc.).
SURSA : FORME PREINSTITUTIONALE DE COMBATERE A INCENDIILOR. INFIINTAREA PRIMELOR FORMATIUNI DE POMPIERI MILITARI IN ROMANIA

Citat:"Roata de pojarnici", prima companie românească de pompieri
Datele şi documentele vremii atestă faptul că domnitorul Moldovei – Mihail Grigore Sturdza – a aprobat la 3 ianuarie 1835 „Proiectul Sfatului administrativ pentru formarea Roatei de pojarnici pentru oraşul Iaşi”, cu rezoluţia de „punere grabnică în aplicare”.
La 15 mai 1835, comisia desemnată cu înfiinţarea primei unităţi de pompieri militari înainta un raport domnitorului prin care semnalează că au fost rezolvate problemele legate de organizarea unităţii, completarea efectivelor, tehnica de intervenţie, cazărmile, uniformele şi asigurarea materială.
De la 15 mai 1835, "" a început să funcţioneze, sub comanda căpitanului Bacinschi şi a locotenenţilor Racliş şi Măcărescu. "Pojarnicii" au fost luaţi de la diferite arme. La origine, nu au existat ofiţeri de pompieri ca formaţie: unul era cavalerist, altul infanterist, altul artilerist. Primul căpitan-comandant de pompieri consemnat la Iaşi a fost Bacinschi, cel al cărui nume o poartă astăzi o stradă din municipiul Iaşi.
Pojarnicii ieşeni aveau la dispoziţie 76 de cai, 24 de sacale, patru tulumbe şi cinci căruţe. Anexa la Regulamentul de înfiinţare a „roatei“ prevedea că „toate instrumenturile de pojar“ trebuie ţinute sub acoperiş, vara, iar iarna la loc ferit de îngheţ. De asemenea, paharele de aramă de la tulumbe trebuiau unse cu său după fiecare utilizare, la fel ca şi furtunurile, care erau confecţionate din piele.
SURSA info : ISU Iasi

"Foc . O stivă de replici uscate, plus cuvântul scânteie."
(Acest mesaj a fost modificat ultima dată: 15-05-2023 12:19 PM de Homefire News.)
15-05-2023 10:05 AM
Citaţi acest mesaj într-un răspuns
 Thanks given by: Pompier tălpaș
{myadvertisements[zone_3]}
Covalciuc Bogdan Offline
Administrator
********

Mesaje: 14,623
Alăturat: Aug 2010
Locatie:
Thanks: 6420
Given 19009 thank(s) in 7934 post(s)

Mesaj: #26
RE: Istoria pompierilor din Iași
Turnul de apă din Iași, trecut și prezent

"Audacia Et Devotio"
Cutezanță, îndrăzneală, curaj şi devotament.
25-08-2023 01:06 PM
Citaţi acest mesaj într-un răspuns
 Thanks given by: Pompier tălpaș , apca2003
{myadvertisements[zone_3]}
Homefire News Offline
Old firefighter Moderator
*******

Mesaje: 7,103
Alăturat: Nov 2010
Locatie:
Thanks: 7731
Given 7005 thank(s) in 3427 post(s)

Mesaj: #27
RE: Istoria pompierilor din Iași
Incendii care au pârjolit orașul Iași

[Imagine: incendiu-la-palatul-administrativ-iasi-1866.jpg]
Citat:„Ardeee… arde Iașul!” a fost strigatul de disperare și ajutor care s-a auzit de multe ori în istoria orașului, fie după ce a fost atacat și jefuit, fie din neatenția și lipsa de responsabilitate a propriilor cetățeni.

Timp de sute de ani, atacurile și jafurile asupra Iașului au fost urmate adesea de incendierea localității, în întregime sau într-o proporție considerabilă. Acestea au fost provocate, în cea mai mare parte și aproape alternativ, de turci sau tătari. O primă mențiune este într-un letopiseț rusesc unde se arată că turcii au dat foc Iașului în 1476. Apoi, în 1510 are loc un incendiu provocat de incursiunea tătarilor în Moldova. Și tot tătarii, în frunte cu fiul hanului, Bet Ghirei, sunt cei care peste trei ani au prădat Moldova și au dat foc Iașului. În 1538 „a venit rândul” otomanilor, aceștia incendiază clădirile nou construite pe ruinele târgului pârjolit anterior de tătari. Urmează atacul tătărăsc din anul 1574 când, după uciderea lui Ioan Vodă, sunt arse majoritatea orașelor Moldovei, inclusiv Iași.

Povestea marilor incendii continuă cu cel din 1650. Atunci cazacii și tătarii au atacat Moldova și au dat foc capitalei acesteia pentru că Vasile Lupu a refuzat căsătoria fiicei sale cu fiul hatmanului cazacilor ucrainieni (căsătoria va avea loc totuși peste doi ani!). Miron Costin scria că „au ars atunce tot orașu”, curtea fiind abandonată de dărăbanii (ostașii pedeștri) lăsați de domn pentru pază, iar oamenii s-au adăpostit în Codrii Iașilor din apropiere.

După jaful și incendiul din 1650, a urmat marele incendiu provocat de polonezi în 1686. Situația a fost atât de dramatică încât oamenii, pentru a scăpa de foc sau de pericolul robiei, s-au ascuns la curte sau prin mănăstiri, singurele locuri fortificate din oraș.

„Ardeee… arde Iașul!” a fost strigatul de disperare și ajutor care s-a auzit de multe ori în istoria orașului, fie după ce a fost atacat și jefuit, fie din neatenția și lipsa de responsabilitate a propriilor cetățeni.

Timp de sute de ani, atacurile și jafurile asupra Iașului au fost urmate adesea de incendierea localității, în întregime sau într-o proporție considerabilă. Acestea au fost provocate, în cea mai mare parte și aproape alternativ, de turci sau tătari. O primă mențiune este într-un letopiseț rusesc unde se arată că turcii au dat foc Iașului în 1476. Apoi, în 1510 are loc un incendiu provocat de incursiunea tătarilor în Moldova. Și tot tătarii, în frunte cu fiul hanului, Bet Ghirei, sunt cei care peste trei ani au prădat Moldova și au dat foc Iașului. În 1538 „a venit rândul” otomanilor, aceștia incendiază clădirile nou construite pe ruinele târgului pârjolit anterior de tătari. Urmează atacul tătărăsc din anul 1574 când, după uciderea lui Ioan Vodă, sunt arse majoritatea orașelor Moldovei, inclusiv Iași.

Povestea marilor incendii continuă cu cel din 1650. Atunci cazacii și tătarii au atacat Moldova și au dat foc capitalei acesteia pentru că Vasile Lupu a refuzat căsătoria fiicei sale cu fiul hatmanului cazacilor ucrainieni (căsătoria va avea loc totuși peste doi ani!). Miron Costin scria că „au ars atunce tot orașu”, curtea fiind abandonată de dărăbanii (ostașii pedeștri) lăsați de domn pentru pază, iar oamenii s-au adăpostit în Codrii Iașilor din apropiere.

După jaful și incendiul din 1650, a urmat marele incendiu provocat de polonezi în 1686. Situația a fost atât de dramatică încât oamenii, pentru a scăpa de foc sau de pericolul robiei, s-au ascuns la curte sau prin mănăstiri, singurele locuri fortificate din oraș.

„Ardeee… arde Iașul!” s-a strigat cu disperare și când incendiile au fost cauzate de neatenția și iresponsabilitatea oamenilor sau au fost puse intenționat de „răi voitori și vagabonţi”. Nici nu era greu să se pornească un foc în vremurile în care majoritatea caselor erau construite din lemn și acoperite cu paie, stuf sau draniță ce se aprindeau la cea mai mică scânteie. În plus, pârjolurile au căpătat proporții înspăimântătoare și s-au răspândit rapid din mahala în mahala, construcțiile fiind foarte apropiate una de alta, iar ulițele foarte înguste. În urma unui astfel de prăpăd, orașul rămânea pustiu, focul făcea scrum, deopotrivă, bordeie și curți boierești. Și tot atunci cădeau pradă flăcărilor bunuri culturale, artistice şi documentare. La toate acestea s-au mai adăugat lipsa apei și a unei structuri bine organizate care să intervină imediat pentru localizarea și stingerea focului.

Până la apariția „roții de pojarnici“, străbunica pompierilor, și chiar mulți ani după aceea, au fost mai multe încercări ale administrațiilor pentru a rezolva problema incendiilor, dar soluțiile găsite nu au fost întotdeauna cele mai eficiente.

Drept urmare, în 1646 s-au înregistrat peste 40 de incendii. De asemenea, în 1723, în timpul domniei lui Mihai Racoviță, a ars o mare parte din oraș: Curtea Domnească, Biserica Sfântul Nicolae și casele de după iazurile de la Curtea Domnească. Peste doi ani, în 1725, incendiul care a pornit de la Biserica Sfântul Dumitru Balș a cuprins Ulița Mare (actualul Bulevard Ștefan cel Mare) și Curtea Domnească.

Unul dintre cele mai mari incendii a fost cel din 1735 când a fost afectat Târgul de Sus. Focul a izbucnit de la Biserica Armenească și s-a extins în câteva ore pană la Golia și Sărarie. Documentele consemnează panica populației disperate de flăcările care cuprindeau orașul și imposibilitatea de a stinge focul din cauza lipsei apei.

Din a doua jumătate a secolului al XVIII-lea sunt informații despre incendiul din 1753 care a distrus aproape întreg orașul. Atunci au fost transformate în scrum Curtea Domnească, Feredeul Mare (Baia) și locuințele din jur. Câțiva ani mai târziu, în 1766 un alt incendiu distruge din nou o parte din oraș.

În 1785, focul a făcut scrum Palatul Principelui, una dintre cele mai vechi construcţii din oraş. Alexandru Mavrocordat s-a refugiat atunci la reședința mitropolitului care însă a ars la scurt timp după ce a ajuns acolo. Situația s-a repetat și după ce ulterior s-a stabilit la Galata unde au luat foc casele egumenești ale mănăstirii. Domnitorul, zis și „Pârlea Vodă”, parcă era urmărit de foc în toate locurile în care se muta!

Evenimentele istorice din anul 1821 din Moldova au cauzat foarte multe incendii, cu pagube imense, mai ales prin pierderea ireparabilă a unor documente şi obiecte de artă ce se găseau în imobilele mistuite de foc. Un an mai târziu, în februarie 1822, ard peste 250 de case, iar la 10 august, același an, un incendiu care a durat 7 ore preface în cenuşă numeroase clădiri, între care 11 biserici şi 6 sinagogi.

Vorbind despre incendiul din 1827, cronicarul Manolache Drăghici precizează că: „La 1827, iulie în 19 au fost focul cel mare în care s-a topit ispisoace şi acte vechi ale pământului, aflătoare în arhiva Vistieriei şi a Divanului, ce se ţinea de condicarul Curţii sau Izbaşa“. Incendiul, care a distrus două treimi din construcțiile Iașului, nu a ocolit nici bordeiele sărăcăcioase din mahalale, dar nici casele boiereşti sau Curtea Domnească.

Deși Regulamentul Organic, pus în aplicare în Moldova la l ianuarie 1832, cuprindea dispoziții speciale privind apărarea orașelor împotriva incendiilor, aceste „măsuri feritoare de foc“ nu au fost puse în aplicare, dovadă că în același an a izbucnit un incendiu care nu a putut fi oprit. La fel și cel din anul următor – la 25 iunie 1833, un foc imens a pornit din mahalaua Tătărașilor și care, odată ajuns în partea mai înaltă a orașului, s-a împărțit în două ramuri. Au fost făcute scrum atunci 262 de case și două biserici… A urmat un incendiu mare și în 1844 care a distrus partea de nord-vest a orașului.

Se pare că aceste ultime situații aveau să schimbe atitudinea autorităților. La ordinul generalului Kisselef, Sfatul administrativ propune înființarea unei „roate“ (companii) de pojarnici, înzestrată cu toate uneltele necesare în caz de foc. Încă din noiembrie 1833, se întocmește un proiect „pentru formarisirea comandei de foc supt numire de pojarnici, pentru oraşul Eşi“. A fost un pas important în evoluția ulterioară a structurilor care vor interveni eficient pentru apărarea Iașului împotriva incendiilor.
SURSA INFO : https://iasi.travel/ro

"Foc . O stivă de replici uscate, plus cuvântul scânteie."
07-03-2024 08:25 AM
Citaţi acest mesaj într-un răspuns
 Thanks given by: Covalciuc Bogdan , Pompi
{myadvertisements[zone_3]}
Postează răspuns 


Săritură forum:



Bine ai venit, Vizitator!
Trebuie să vă înregistraţi înainte să postaţi aici.


  

Parolă
  





Ultimele subiecte
Machete autospeciale pomp...
Ultimul mesaj a fost postat de: Covalciuc Bogdan
Astăzi 07:39 AM
» Mesaje: 150
» Vizualizări: 198
„Nu există pădure fără u...
Ultimul mesaj a fost postat de: Aggressive Firefighter
Ieri 08:43 PM
» Mesaje: 90
» Vizualizări: 10248
Serviciul Mobil de Urgenț...
Ultimul mesaj a fost postat de: Homefire News
Ieri 10:01 AM
» Mesaje: 757
» Vizualizări: 1029851
Ghidul carierei cadrelor ...
Ultimul mesaj a fost postat de: Covalciuc Bogdan
Ieri 07:28 AM
» Mesaje: 22
» Vizualizări: 25526
Normativ privind asigurar...
Ultimul mesaj a fost postat de: Covalciuc Bogdan
Ieri 06:32 AM
» Mesaje: 2
» Vizualizări: 5358
Volei interarme
Ultimul mesaj a fost postat de: Covalciuc Bogdan
Ieri 06:03 AM
» Mesaje: 0
» Vizualizări: 5
S.P.S.U. Speed Fire Prote...
Ultimul mesaj a fost postat de: Homefire News
27-03-2024 08:06 AM
» Mesaje: 1
» Vizualizări: 1918
S.V.S.U. Voluntari / jud....
Ultimul mesaj a fost postat de: Homefire News
27-03-2024 08:02 AM
» Mesaje: 4
» Vizualizări: 9448
Avizier posturi scoase la...
Ultimul mesaj a fost postat de: Homefire News
27-03-2024 07:31 AM
» Mesaje: 246
» Vizualizări: 318017
Incendii de pădure
Ultimul mesaj a fost postat de: Homefire News
27-03-2024 07:17 AM
» Mesaje: 92
» Vizualizări: 145390

Sustinem
semperfidelis.ro
agendapompierului.ro