pompieri

Citat:Turnul Pompierilor se năruie sub ochii clujenilor după ce a fost dat cadou unei asociaţii sindicale a pompierilor civili. Dacă la momentul primirii actualii proprietari s-au legat să deschidă aici un muzeu şi să întreţină monumentul istoric, în arhivele Primăriei Cluj-Napoca nu există niciun document în care să se prevadă aceste obligativităţi.
Turnul Pompierilor veghează Piaţa Mihai Viteazul încă din 1574. Dacă la acea vreme rolul său era unul de apărare, iar ulterior, de supraveghere a focarelor incendiilor din oraş, acum atât utilitatea sa, cât şi importanta moştenire istorică pe care o poartă se pierd pe “strada aurarilor” - cum este numită în jargon strada Tipografiei, unde rromii comercializează aur - între magazine fast-food şi case de amanet. Turnul se află din 1997, în administrarea Federaţiei Naţionale a Pompierilor Civili (FNPC), o asociaţie de tip sindical cu sediul la Cluj.
În 1997, Consiliul Local (CL) Cluj-Napoca a votat o hotărâre, în urma unui proiect iniţiat de primarul oraşului, Gheorghe Funar, de concesionare a monumentului istoric către Federaţie pe o perioadă de 25 de ani. “Analizând referatul nr.43119/11.11.1997 al Direcţiei de administrare a fondului imobiliar de stat prin care se propune atribuirea în folosinţă gratuită pe termen de 25 de ani a Turnului Pompierilor”, CL de la acea dată decide în favoarea proiectului cu 22 de voturi pentru. Cu toate acestea, singura dovadă a concesiunii rămâne hotărârea CL 414 din 1997, întrucât autorităţile nu au mai procedat la întocmirea unui contract sau a unui grafic de folosinţă şi nici nu au trecut actul de cedare a Turnului în Cartea funciară.
În documentele cadastrale ale zonei, ultima intrare datează din 1938 şi precizează că imobilele vechi şi comasate prin transformare de număr topo aparţin municipiului Cluj. “Şi pentru noi a fost o surpriză să constatăm că nu există niciun document privind cesiunea. În HCL nu e prevăzut niciun grafic. De-a lungul timpului au existat mai multe propuneri, din partea Inspectoratului pentru Situaţii de Urgenţă (ISU), să se organizeze acolo un veritabil muzeu al pompierilor. Şi noi ne-am documentat despre situaţia Turnului odată cu reabilitarea Bastionului Croitorilor”, a declarat Florin Moroşanu, directorul Direcţiei Comunicare, relaţii publice şi turism din cadrul Primăriei Cluj-Napoca.
Dacă în ultimii 13 ani Turnul Pompierilor a reuşit performanţa de a fi deschis ca “muzeu” timp de trei ani, între 1998 şi 2001, ideile de reorganizare a spaţiului există din abundenţă. “Am vorbit cu dl Ioan Conţ (preşedintele FNPC - n. red.), s-a discutat despre transformarea spaţiului într-un punct plurivalent, un pol de evenimente, dat fiind că spaţiul expoziţional este foarte redus pe cele şapte etaje. Au fost inventariate obiectele expuse, s-au făcut nişte proiecţii foto, s-a ajuns până la a organiza Balul Arhitecţilor”, spune arhitectul Tiberiu Bucşa, de la SKBD. Discuţiile s-au oprit însă în jurul anului 2008, fără să se finalizeze cu un contract sau protocol de colaborare. “Le-am dat şi noi câteva exponate, câteva uniforme. Prin 2007 şi 2008 am avut şi noi discuţii cu primăria în ideea organizării unui muzeu al pompierilor, dar nu s-au concretizat, apoi a venit criza, iar alte proiecte au avut prioritate”, a declarat şi generalul Vasile Şomlea, şeful Inspectoratului pentru Situaţii de Urgenţă (ISU) Cluj.
Turnul Pompierilor pare să aibă o karmă negativă, destinul său tragic repetându-se circular. În anii ’80, un grup de arhitecţi a revenit asupra structurii medievale, constituind un acoperiş din sticlă pentru a rezolva, totodată, problema precipitaţiilor care afectau din interior clădirea. “Atunci era proprietatea Casei Municipale de Cultură, care a vrut să organizeze acolo un muzeu al astronomiei. Am adăugat sus nişte obloane mobile care se puteau deschide, seara, urmând să fie acolo un fel de observator astronomic popular. Muzeul nu s-a mai deschis pentru că nu erau bani”, a explicat, pentru ZIUA de CLUJ, arhitectul Gheorghe Vais, unul dintre membrii echipei care a realizat acoperişul Turnului.
Preşedintele FNPC spune că în anii în care Turnul s-a aflat în administrarea asociaţiei a fost refăcută zugrăveala, s-au colectat 170 de exponate din ţară şi s-au făcut copii color după planurile vechi ale Turnului, descoperite în arhivele statului. “Din lipsa banilor pentru întreţinere şi plata celor doi muzeografi am închis muzeul. Exponatele au fost depozitate în altă parte, nu mai sunt utilităţi. Nu le pot plăti din buzunarul meu”, a declarat Ioan Conţ. El a amânat în mod repetat o întâlnire cu redactorii ZIUA de CLUJ care i-au solicitat accesul în Turnul Pompierilor. Conţ mai susţine că federaţia pe care o conduce are circa 1.500 de membri în ţară. Reprezentanţii Primăriei au declarat că analizează o posibilă retragere a concesiunii acordate FNPC, tot în baza unui HCl, dat fiind că un monument de primă mărime putrezeşte în centrul oraşului.
Pompierii civili - o meserie din celălalt regim
Şeful FNPC, Ioan Conţ, este fost pompier civil în cadrul societăţii Clujana. În perioada comunistă, marile obiective cu rol economic erau păzite de pompieri-proletari, care nu făceau parte din structurile Ministerului de Interne, însă erau supravegheaţi de specialiştii acestuia. În Cluj, existau grupări de pompieri civili la CUG, la Fabrica de Mobilă Dej, la Combinatul de Prelucrare a Lemnului (CPL) Gherla, precum şi în cadrul primăriilor comunale. După Revoluţie, majoritatea marilor combinate au falimentat, grupările de pompieri civili dispărând, iar apoi s-a revenit la o formă de privatizare a situaţiilor de urgenţă. Actualmente, Aeroportul Internaţional Cluj-Napoca sau SC Mechel Câmpia Turzii au propriii pompieri. Federaţia sindicală a lui Conţ a luat fiinţă “pentru a proteja” drepturile pompierilor civili” drept categorie profesională. Asta în timp ce pompierii militari din cadrul MAI nu au dreptul, potrivit legii, să se constituie în sindicat.
De la Turnul Lăcătuşilor la cel al Pompierilor
Turnul Pompierilor, denumit uneori Turnul Lăcătuşilor, este situat pe strada Tipografiei din municipiul Cluj-Napoca. Edificiul a fost construit în anul 1574, în cadrul celei de-a doua incinte medievale de apărare a oraşului. Iniţial, a purtat denumirea de “Poarta Mică din uliţa Săpunului”. “Iniţial, turnul care făcea parte din incinta de apărare a oraşului a fost în grija breslei lăcătuşilor, ulterior, deja în secolul XIX, a fost cedat pompierilor. În acea perioadă s-au ridicat şi etajele superioare, cele tencuite aşezate deasupra celor din piatră brută. Pe acoperişul turnului era o platformă pe care stătea de veghe un pompier care dădea alarma dacă vedea fum ziua sau flăcări noaptea”, ne-a declarat istoricul Lukacs Jozsef, autorul cărţii “Povestea oraşului comoară”.
de Bianca Felseghi

Citat:Turnul Pompierilor, denumit uneori Turnul Lăcătușilor, este situat pe strada Tipografiei din municipiul Cluj. Edificiul a fost construit în anul 1574 în cadrul celei de-a doua incinte medievale de apărare a orașului. Inițial a purtat denumirea de "Poarta Mică din ulița Săpunului" (în maghiară Szappany utcai kis kapu).
Turnul Pompierilor împreună cu o porține de zid este unul din puținele fragmente din a doua incintă medievală de apărare a Clujului care se mai păstrează și astăzi.
Respectiva poartă a supraviețuit deoarece în secolul al XIX-lea a fost înălțată și folosită până la începutul secolului XX de pompieri pentru supravegherea orașului, de aici provenind și numele uzual: Turnul Pompierilor. După ce a încetat a mai fi folosit ca punct de observare a incendiilor, turnul a găzduit Muzeul Pompierilor, care în prezent nu mai funcționează.

Citat:Turnul Pompierilor, denumit în perioada medievală Turnul Lăcătuşilor, este situat pe strada Tipografiei din municipiul Cluj-Napoca. Edificiul a fost construit în anul 1574, în cadrul celei de-a doua incinte medievale de apărare a orașului. Inițial a purtat denumirea de “Poarta Mică din ulița Săpunului” (în maghiară Szappany utcai kis kapu). Turnul Pompierilor împreună cu o porțiune de zid este unul din puținele fragmente din a doua incintă medievală de apărare a Clujului care se mai păstrează și astăzi. Respectiva poartă a supraviețuit deoarece în secolul al XIX-lea a fost înălțată și folosită până la începutul secolului XX de pompieri pentru supravegherea orașului, de aici provenind și numele uzual: Turnul Pompierilor.
“Dacă Turnul Croitorilor era unul dintre cele mai importante ale Clujului medieval, turnul situat pe strada Săpunarilor (astăzi Tipografiei), era unul dintre cele mai puţin semnificative. El a fost ridicat, de altfel, abia în anul 1574, odată cu perfecţionarea tehnicilor de asediu şi cu dezvoltarea artileriei, când s-a considerat necesară ridicarea unui mic turn suplimentar de apărare în această zonă a oraşului. Această zonă a Clujului era una relativ săracă şi poluată; aici se aflau atelierele urât mirositoare (săpunari, tăbăcari, fierari etc.), cârciumile populare şi casele cu felinare roşii cele mai ieftine. În această zonă nu a fost ridicată nici o reşedinţă aristocratică şi, în general, nu au fost realizate investiţii majore până în secolul al XX-lea.Tocmai această lipsă de atractivitate a zonei a permis supravieţuirea turnului până astăzi…Clădirile din această zonă ale oraşului erau cele mai expuse incendiilor. Astfel turnul a fost încredinţat pompierilor clujeni, care aveau misiunea de a supraveghea zona şi a interveni de urgenţă în cazul izbucnirii unor incendii, pentru a împiedica răspândirea focului către părţile mai bogate ale oraşului” afirma anii trecuţi în media clujeană, istoricul Tudor Sălăgean.
În 1997, Consiliul Local (CL) Cluj-Napoca a votat o hotărâre, în urma unui proiect iniţiat de primarul de atunci, Gheorghe Funar, de concesionare a monumentului istoric către Federaţie pe o perioadă de 25 de ani. “Analizând referatul nr.43119/11.11.1997 al Direcţiei de administrare a fondului imobiliar de stat prin care se propune atribuirea în folosinţă gratuită pe termen de 25 de ani a Turnului Pompierilor”, CL de la acea dată decide în favoarea proiectului cu 22 de voturi pentru. Cu toate acestea, singura dovadă a concesiunii rămâne hotărârea CL 414 din 1997, întrucât autorităţile nu au mai procedat la întocmirea unui contract sau a unui grafic de folosinţă şi nici nu au trecut actul de cedare a Turnului în Cartea funciară. Nici acum nu înţeleg de ce s-a înstrăinat un simbol istoric al Clujului, pentru a rămâne, astăzi, o clădire în paragină şi neutilizată în scopuri turistice.
Problema conservării turnului a intrat în atenţia autorităţilor comuniste în anii 80 când s-a ridicat cupola de sticlă pentru a se proteja de intemperii şi igrasie zidurile. Pe aunci Turnul Pompierilor era proprietatea Casei Municipale de Cultură, iar marele chirurg clujean, profesorul Crişan Mircioiu, rectorul Universităţii Populare, s-a implicat activ în organizarea la ultimul etaj a unui muzeu al astronomiei. Comuniştii lui Ioachim Moga, prim-secretarul judeţului, au refuzat propunerea lui Crişan Mircioiu, dar, mai târziu, după ce Turnul Pompierilor a fost oferit gratis Sindicatului Pompierilor Civili au început negocierile între municipalitate şi conducerea acestuia pentru a se amenaja un muzeu al astronomiei. Soarta a fost ca să fac parte din comisia de organizare a acestui muzeu “fantomă”. Încă, pe atunci, mai funcţiona în turnul, cu scări înguste şi încăperi mici, un pseudo-muzeu al pompierilor. La poartă te întâmpina o fată de la sindicat, care tăia un bilet ieftin de hârtie pentru a vizita cele câteva costume ponosite de pompier şi ceva mostre de logistică ruginită de stins incendiile. Şi acum ţin minte ziua când într-o oră s-a amenajat “celebru” muzeu al astronomiei. Era un iulie fierbinte, cu temperaturi de peste 35 grade Celsius de mi se afundau sandalele în asfaltul din spatele magazinului Central. Era anul 1999 şi începuse nebunia cu Eclipsa totală de soare. Muzeul trebuia musai deschis până la data eclipsei. Se dăduse şi un HCL pentru amenajarea muzeului, cu ceva bani de la buget. Şi nu erau puţini. Personal, nu am crezut niciodată în seriozitatea acestui “proiect”.
În ziua aceea toridă de vară împreună cu colegul, geograful Andrei Buta şi profesorul Crişan Mircioiu am purces cu câteva poze color, ce reprezentau planetele sistemului solar, şi o lunetă spre Turnul Pompierilor. La intrare, noroc că i-am zis fetei de la poartă că suntem de la primărie, că era să ne taie biletele de intrare. Am urcat scările înguste cu pozele şi luneta în braţe până la ultimul etaj unde era mansarda de sticlă. Acolo pe un stativ am pus luneta şi între bordură şi geamurile de sticlă am aranjat pozele uniform. Treaba a durat circa o oră şi Clujul avea “amenajat” într-o manieră kafkiană primul “muzeu” de astronomie. În presa de atunci s-a făcut mare tam-tam cu înfiinţarea muzeului, dar inaugurarea oficială nu s-a mai făcut, pentru că nu avea ce să se arate.
Păcat că, şi astăzi, Turnul Pompierilor, care este un simbol medieval al Clujului, este închis şi nu se află pe harta turistică a municipiului. Amenajarea unui muzeu real al breslelor şi pompierilor în acest turn vechi de 500 de ani ar putea deveni o atracţie turistică aducătoare de venituri la bugetul local şi un simbol al Clujului istoric.

Ionuţ Ţene 11 February 2011

Citat:Turnul Pompierilor, una dintre cele mai vechi clădiri din Cluj-Napoca zace abandonată de peste un deceniu. După ce a preluat-o în administrare în această vară municipalitatea plănuieşte să o restaureze. “Turnul Pompierilor este o prioritate pentru anul 2012. Acum se conturează conceptul pentru turn, iar când proiectul va fi gata vom anunţa funcţionalitatea”, a spus Ovidiu Câmpean, şef serviciu Relaţii Comunitare şi Turism din cadrul Primăriei.
Cele opt etaje ale turnului, pline de praf şi mizerie mai poartă semnele ultimei funcţii îndeplinite, cea de Muzeu al Pompierilor, deschis în 1998. Din păcate, după doar câţiva ani acesta a fost închis, iar de atunci privirile curioşilor nu au putut pătrunde în interior. Luminată doar de ferestre, deoarece electricitatea nu funcţionează, clădirea este acum adăpostul pentru multe deşeuri. Pe alocuri tencuiala a căzut, în alte zone s-au realizat găuri pentru a vedea cât de groasă este, informaţie utilă în procesul de restaurare.
Cei care se încumetă să urce până la partea acoperită cu bolta de sticlă au parte de o privelişte minunată asupra oraşului, chiar dacă şi aici e multă mizerie şi câteva geamuri sunt sparte.

Monografia Inspectoratului pentru Situaţii de Urgenţă ,,Avram Iancu” al judeţului Cluj
SURSA : http://isucj.ro

Citat:Ulita in panta, care se vede in spatele pompierilor este foarte probabil actuala str. Tribunul Corches. Cred ca grupul de pompieri s-a pozat pe malul Paraului Racilor (undeva langa fostul abator), pe actuala str. A. Vlaicu. In planul secund se vede cimitirul.

Citat:Mai trece un an fără ca Turnul Pompierilor să fie reabilitat. Acesta stă închis de mai mulţi ani iar întrebat când se va face ceva concret pentru repararea clădirii, primarul Emil Boc dă un răspuns evaziv.

Citat:"Va fi reabilitat în funcţie de resursele pe care le vom avea în 2013 sau dacă ne rămân rezerve din fondurile europene, din economiile de la licitaţii", a spus Boc.

"Se lucrează la proiect, va fi o prioritate pentru anul 2012. Se lucrează la conceptul de reamenajare a turnului. Destinaţia va fi asemănătoare cu cea a Turnului Croitorilor. Vor putea fi amenajate expoziţii, evenimente, iar la ultimul etaj va fi amenajată o zonă de observaţie a centrului istoric al oraşului", spunea în urmă cu un an șeful serviciului de relații comunitare al Primăriei, Ovidiu Câmpean.

Turnul Pompierilor a fost construit în anul 1574 şi a purtat iniţial denumirea "Poarta mică din uliţa Săpunului". Este unul dintre puţinele fragmente din a doua incintă de apărare a oraşului care poate fi observat astăzi. A fost folosit până la începutul secolului XX de pompieri, pentru a supraveghea oraşul, iar ulterior a găzduit Muzeul Pompierilor, între 1998 şi 2001, după care a fost închis. Clădirea a fost preluată în administraţie în 1997 de Federaţia Naţională a Pompierilor din România iar în acest an administraţia acesteia a fost retrasă de Primărie, nemulţumită de faptul că imobilul a fost închis.

Citat:Alături de Turnul Croitorilor se mai păstrează integral doar Turnul Pompierilor, care are însă o istorie cu totul diferită. "Dacă Turnul Croitorilor era unul dintre cele mai importante ale Clujului medieval, turnul situat pe strada Săpunarilor (astăzi Tipografiei), era unul dintre cele mai puţin semnificative. El a fost ridicat, de altfel, abia în anul 1574, odată cu perfecţionarea tehnicilor de asediu şi cu dezvoltarea artileriei, când s-a considerat necesară ridicarea unui mic turn suplimentar de apărare în această zonă a oraşului. Această zonă a Clujului era una relativ săracă şi poluată; aici se aflau atelierele urât mirositoare (săpunari, tăbăcari, fierari etc.), cârciumile populare şi casele cu felinare roşii cele mai ieftine. În această zonă nu a fost ridicată nici o reşedinţă aristocratică şi, în general, nu au fost realizate investiţii majore până în secolul al XX-lea.

Tocmai această lipsă de atractivitate a zonei a permis supravieţuirea turnului până astăzi", explică Tudor Sălăgean. Funcţiunea de Turn a Pompierilor a fost stabilită abia mai târziu, când deja vechile ziduri de apărare ale cetăţii nu mai erau atât de importante. "Clădirile din această zonă ale oraşului erau cele mai expuse incendiilor. Astfel turnul a fost încredinţat pompierilor clujeni, care aveau misiunea de a supraveghea zona şi a interveni de urgenţă în cazul izbucnirii unor incendii, pentru a împiedica răspândirea focului către părţile mai bogate ale oraşului" adăugă Tudor Sălăgean.

Citat:Bastionul Lăcătuşilor(strada Tipografiei). Edificiul a fost construit în anul 1574 în cadrul celei de-a doua incinte medievale de apărare a oraşului. La sfârşitul secolului 19 şi începutul secolului 20 a fost folosit de pompieri pentru supravegherea oraşului, de aici provenind şi numele uzual: Turnul Pompierilor. După ce a încetat a mai fi folosit ca punct de observare a incendiilor, turnul a găzduit Muzeul Pompierilor.

Citat:Dar e interesant faptul cum a decurs incendiul si cum s-au facut lucrarile pentru localizarea focului, respectiv pentru stingerea lui. E lucru stiut ca in orasul nostru exista un corp al pompierilor, salarizat din partea orasului, care isi are asa-numita cazarma: corect ar trebui sa i se zica "magazin pentru pastrarea obiectelor de pompieri", caci sub cazarma, s-ar intelege si un local convenabil unde pompierii sa fie obligati a-si petrece noaptea, macar cei de serviciu), chiar a patra casa de la locul incendiului. Le-am spus acestea numai spre lamurire.

Si cu toata aceasta apropiere, in noaptea incendiului la orele 11 1/2, când deja din toate colturile orasului erau adunati la locul incendiului, dintre bravii nostri pompieri unul singur, comandantul, era prezent. In fine, dupa o jumatate de oara soseste primul, se scoate cu mult zgomot pompa incendiara, se transporta la locul incendiului si in cateva clipe se incep lucrarile de stingere.

Adica voiau sa le inceapa, insa când colo, pumpa nu functioneaza. Intre timp, la intervale mai mari sau mai mici, mai apare cate un pompier, fie cu cârlige, fie cu săcuri in mana, care de la poarta se strecoara sfiosi printre lume pana cand ajung in fata, apoi incep sa tipe care mai de care, fara nici un rost si socoteala.

Fiecare pe socoteala lui, fara nici o comanda, incepe sa lucreze, care lucru se margineste insa la a zbiera cat mai tare si a bate biata pompa de pamant, fara a-i afla defectul. Se incearca sa se aduca cealalta, caci avem doua exemplare minunate, insa se observa ca pompa a doua nu-i nicaieri.

In fine dupa un chin de un ceas, unul dintre pompieri afla ca pompa e inghetata.

Imediat se aduce apa calda, si minunea minunilor, de fapt, peste un alt sfert de ora, primul strop de apa cade asupra grajdului incendiat.

Alta belea însa! In scurt timp se gata apa, dar in cateva momente se leaga deolalta mai multe tevi, pompa se transporta peste drum si se incep din nou lucrarile.

In câteva clipe... focul palpâie voios mai departe dar in schimb strada intreaga e plina de... apa, caci tevile sunt defectuoase (asta vara insa toata lumea care a trecut pe strada 2-a dela “Coroana", incepând prin fata cazarmei pompierilor si pana la celalalt colt de strada, se minuna de bogatia aparatelor de pompieri de care dispunem, caci toata lumea atunci se plimba tot pe tevi de la pompe.)

In fine dupa lucru de cateva ore, — in care timp edificiul a ars pâna la pamânt, ramanand din el doar cateva grinzi carbonizate in parte —, focul este localizat multumita zidurilor masive imprejuitoare, caci focul, pe lânga multe calitati rele, are si una buna, anume aceia de a nu trece prin piatra; caci altfel... Cu aceasta se si termina incendiul.

Am mai mentiona doar atât, ca un oras a carui buget se urca la frumusica suma de 7.000.000 Lei, ar putea dispune si de aparate de pompieri mai perfectionate. S-ar putea procura o pompa cu motor corespunzatoare, de care este absolut nevoie si ar fi mult mai bine venita aceasta decat “infrumusetirile" orasului ( parcul din mijloc etc, ), care nu sunt rele, dar nici nu aduc nici un folos real, si pentru cari se cheltuesc sume considerabile.

Ar mai trebui ca Domnii cari conduc destinele orasului, daca cheltuiesc bani pentru intretinerea unui Corp de pompieri, sa-l si supravegheze, sa vada daca acel corp munceste ceva, face exercitii, si ceea ce e mai esential, e ordonat acela sau ba?

Caci la incendiul de care am vorbit, nu numai ca nu s-a observat nici cea mai elementara ordine, dar nici idee n-au de comanda, care de altfel nici nu s-a auzit.

Ba mai mult chiar, in loc de ordine, pompierii nostri mai mult zapacesc lumea prin felul lor de a se comporta.

Credem ca cei in drept se vor gândi la aceste rele si vor dispune in sensul repararii defectelor aratate mai sus, ca nu cumva un al doilea incendiu sa ne gaseasca in aceleasi imprejurari.