pompieri

Citat:În dup-amiaza zilei de 21 aprilie 1689 izbucnește în Brașov, pe Ulița Funarilor (actuala stradă a Castelului), un incendiu întețit de un vânt puternic. În câteva zeci de minute, focul răspândit de vânt cuprinde întreaga parte a Brașovului dinspre Tâmpa. Apar alte focare, în Târgul Cailor (G. Bariț) și pe strada Porții (Republicii) astfel încât în doar câteva ore întreg Brașovul este cuprins de flăcări. Chiar clădiri izolate precum Turnul Alb, Turnul Negru, Casa Sfatului sau Biserica Neagră au fost atinse de para focului, astfel că, în scurtă vreme, acoperișurile ultimelor două s-au prăbușit, vitraliile s-au spart, orga și clopotele s-au topit (ultimele căzând peste ceasul din turn, distrugându-l), iar altarul și toate bunurile dinlăuntru au fost arse. A pierit și vestita bibliotecă a lui Johannes Honterus, plină cu incunabule și manuscrise vechi, și atelierele meșteșugărești împreună cu sculele și mărfurile depozitate.
S-au numărat circa 300 de victime, iar pagubele materiale au fost imposibil de evaluat. Practic, întreg orașul a fost distrus, iar puterea economică a acestuia a fost redusă la zero. Ani la rând, Brașovul a rămas o ruină înnegrită de fum. De atunci Biserica Sf. Maria și Turnul Negru poartă numele de „Negre”, datorită culorii zidurilor lor.
Au reușit să fie salvate din incendiu biserica iezuiților, magazia militară și Bastionul Țesătorilor, în dreptul cărora a fost asigurată o pază militară strictă.
Unii contemporani au lansat ideea că incendierea a fost preeditată, fiind efectuată de către trupele imperiale, la ordinul superiorilor. Se vorbește chiar despre bombardarea orașului, în timpul incendiului, de către bateria de tunuri din Cetățuie, ce reprezenta la acea vreme garnizoana trupelor habsburgice. Motivele ar fi fost multiple, printre cele mai plauzibile fiind o răzbunare împotriva răscoalei din anul precedent precum și dorința de a da o lovitură luteranilor, ce nu erau simpatizați.

Citat:Stampă a Brașovului dinaintea incendiului din 1689. Pe rândul din față, de la stânga la dreapta: Bastionul Aurarilor, Poarta Vămii (în dreptul ei, în fundal, Poarta Ecaterinei), Bastionul Curelarilor. Pe dealul din dreapta, Turnul Negru (cel subțire) și Turnul Alb. În fudal, pe centru: Casa Sfatului și Biserica Sf. Maria (Neagră după incendiul din același an). În stânga, pe linia zidului: Bastionul Funarilor (Frânghierilor), două turnuri de pulbere, Bastionul Țesătorilor de la care pornește un zid înspre Tâmpa cu Turnul Cuțitarilor). Imagine fără drept de autor (>70 ani...)

Citat:Cel mai dramatic eveniment petrecut în Braşov este considerat marele incendiu din 1689, care aproape că a distrus toată cetatea. Se spune că focul ar fi fost aprins de o mână criminală. Potrivit unor legende, trupele austriece nu au uitat refuzul braşovenilor de a ceda oraşul şi s-au răzbunat. Cu un an înainte, la Făgăraş se semnase un tratat prin care cetatea braşoveană trebuia să găzduiască o garnizoană austriacă. Localnicii nu sunt, însă, de accord cu acest lucru şi se revoltă. Austriecii asediează cetatea, la zidurile căreia se duc lupte puternice. Judele oraşului şi mai mulţi senatori au fost arestaţi de către protestatari pentru că cedaseră atât de uşor şi vânduseră cetatea austrieciilor. În cele din urmă, încercuiţi, capii răscoalei cedează şi predau cheile oraşului. După un an, la 21 aprilie 1689, are loc cel mai mare incendiu din istoria burgului braşovean. Era o zi de primăvară caldă şi uscată, cu un vânt puternic care a înteţit şi răspândit rapid un foc ce izbucnise pe Strada Fânarilor ( azi, Castelului), din motive necunoscute. Casele, fiind în mare parte construite din lemn au ars în întregime, iar sute de oameni- circa 300 , potrivit unor surse documentare, au murit arşi sau asfixiaţi. În câteva ore, arde aproape tot oraşul. Pe lângă locuinţe, limbile de foc mistuie magazinele şi atelierele breslelor, Turnul Casei Sfatului se năruie, fiind afectate chiar şi clădiri izolate precum Turnul Alb şi Turnul Negru (numit aşa după acest incendiu). Ca să anunţe nenorocirea, tunurile de pe Cetăţuie au început să bubuie, speriind şi mai tare oamenii care fugeau care încotro. Şi Biserica evanghelică Sfânta Maria a suferit pierderi imense. A ars întâi acoperişul, care din cauza greutăţii s-a prăbuşit, focul s-a extins apoi în interiorul bisericii, unde au ars mobilierul şi toate materialele perisabile. Potrivit istoricul de artă Balint Agnes, în incendiu s-au mai topit clopotele bisericii şi orga, dar şi altarul. În duminica următoare, slujba s-a ţinut în aer liber. De atunci, lăcaşul a căpătat denumirea Biserica Neagră, de la culoare cenuşiu închis pe care au căpătat-o zidurile. Tot în marele incendiu din 1689, au fost distruse toate manuscrisele şi cărţile din bogata şi vasta bibliotecă fondată de cărturarul Johannes Honterus. Sinistrul a făcut ca puterea economică a Braşovului să scadă aproape total. Mulţi ani după aceea, Braşovul a fost o ruină înnegrită. În urma acestei calamităţi, autorităţile braşovene decid interzicerea construcţiei caselor din lemn. Refacerea oraşului a durat mai bine de un secol.E. C.

Citat:Pe 21 aprilie 1689 Braşov este cuprins de un mare incendiu. Flăcările au distrus acoperişul ca şi întreaga parte superioară a navelor, clopotniţa a ars în întregime, iar cele cinci clopote s-au prăbuşit pe jumătate topite. Au mai ars o orgă valoroasă, covoare preţioase, amvonul, altarul, epitafe şi celebra bibliotecă, fondată de reformatorul Johannes Honterus; numai periferia a fost cruţată. Numeroşi martori au confirmat faptul că incendiul a fost provocat. Preotul Markus Fronius scrie în cronica sa, din anii 1689-1691, că este ciudat faptul, că în timp ce acoperişul bisericii ardea, focul nu cuprinsese bolta, deşi ardea şi în biserică, unde nu numai lemnul ci şi zidurile au fost distruse. Izvoarele timpului atestă o scrisoare a generalului austriac, Caraffa, din anul 1688, care le spunea braşovenilor, că în cazul în care se vor opune instalării trupelor austriece, oraşul lor o să fie făcut praf şi cenuşă. Sub stema Corvineştilor, situată pe unul din stâlpii din faţa amvonului, a fost plasată stema oraşului Braşov, iar unele influenţe de artă barocă indică faptul că stema Braşovului a fost realizată după incendiul din 1689.