Acest forum foloseste cookies
Acest site foloseste cookies pentru a personaliza continutul si publicitatea, pentru a analiza traficul si pentru a oferi optiuni social media. Prin navigarea pe acest site, va exprimati acordul asupra folosirii cookie-urilor.

pompieri


Postează răspuns 
 
Evaluarea subiectului:
  • 4 voturi - 5 în medie
  • 1
  • 2
  • 3
  • 4
  • 5
Stresul profesional
Autor Mesaj
Homefire News Offline
Old firefighter Moderator
*******

Mesaje: 7,103
Alăturat: Nov 2010
Locatie:
Thanks: 7731
Given 7000 thank(s) in 3426 post(s)

Mesaj: #11
RE: Stresul profesional
Vă sună cunoscut ? Mie da ...

MOBBINGUL - teroarea psihologică la locul de muncă.

[Imagine: 646x404.jpg]

Ce este mobbingul şi de ce este mai grav decât alte forme de stres la serviciu

Citat:Umilirea, intimidarea, insultarea, denigrarea şi discreditarea, violenţa verbală şi chiar fizică exercitată asupra unui angajat de către un superior, un coleg sau un grup de salariaţi ai aceleiaşi firme, în mod constant şi intenţionat, poartă numele de mobbing, o formă de hărţuire psihologică la locul de muncă. Menţinut pe timp îndelungat,mobbingul conduce la anxietate, depresie şi poate împinge chiar la sinucidere.
“Mobbingul sau teroarea psihologică la locul de muncă se defineşte prin rele tratamente aplicate
unui angajat de către un coleg sau un grup de colegi, cu scopul de a-l sabota din punct de vedere
profesional. Este o sursă de stres mai nocivă decât altele de la locul de muncă, având în vedere faptul că efectele se resimt la nivel individual, la nivel social, apoi la nivel organizaţional şi economic”, explică, pentru “Adevărul”, Erna Constantin, psihoterapeut - Psihoterapie integrativă şi Psihologia resurselor umane.

Mobbingul este o formă de agresivitate

Potrivit unor studii în domeniu, mobbingul este un fenomen psihologic întâlnit în toată lumea, mai ales în organizaţiile mari, dar nu numai, pentru că genurile de agresiune pe care le acoperă sunt întâlnite inclusiv în alte grupuri . Femeile sunt într-un procent mai mare ţinte ale mobbingului, mai ales în acele domenii de activitate considerate, în continuare, apanajul bărbaţilor (poliţie, aramată).

“Omul este o fiinţă socială. De-a lungul vieţii devine membru în diferite grupuri: grupul de prieteni, grupul de colegi/foşti colegi de şcoală, facultate, grupul colegilor de la serviciu care au anumite interese comune, grupul fanilor unei formaţii şi aşa mai departe. Pe unele grupuri le păstrează, în altele devine membru doar pentru puţin timp ca apoi să se reîntoarcă sau nu în funcţie de propriile nevoi sociale. Căderea de la sentimentul de siguranţă şi susţinere asociat grupului, la respingere şi mobbing este una abruptă cu consecinţe de ordin psihologic. Mobbingul este o formă de agresivitate”, mai spune psihoterapeutul.

Cei care recurg la umilirea, intimidarea, denigrarea, discreditarea, insultarea unui subaltern sau a unui coleg sau chiar recurg la acte de violenţă, sunt persoane aflate, de obicei, în căutarea unei poziţii centrale, de cele mai multe ori indivizi cu o gândire opacă.

“Cel agresat poate fi sau nu conştient de ceea ce i se întâmplă. Mobbingul apare prin interacţiunea dintre: psihologia agresorului, psihologia victimei, cultura şi structura organizaţiei, evenimentul declanşator şi factorii din afara organizaţiei. Când ne referim la agresori, trebuie să ţinem cont de: cine sunt, ce funcţii au în interiorul organizaţiei, ce profil psihologic au, dacă sunt sociopaţi, paranoici sau actele lor sunt învăţate, ce au de câştigat prin agresarea victimei”, spune Erna Constantin.

"Agresorul a fost şi el victimă la un moment dat"

Victima mobbingului este adusă în situaţia de a nu mai putea reuşi să facă faţă atacurilor, ceea ce-i provoacă depresii, insomnii, tulburări de comportament, iar, într-un final, reducerea randamentului la serviciu şi, de multe ori, pierderea locului de muncă. Agresivitatea şefului, colegului sau grupului vine, cel mai adesea, spun specialiştii, dintr-o formă de frustrare.

“Agresorii pot fi frustraţi, care prin mobbing pot atinge echilibrul emoţional de care au nevoie.
În ceea ce priveşte victima, trebuie să ţinem seama de asemenea de profilul psihologic, rezistenţa la stres, gradul de dezvoltare emoţională şi cognitivă, suportul social (familia). Dacă sunt mai multe victime în interiorul organizaţiei, trebuie avut în vedere dacă au ceva în comun, ceva ce ar putea avantaja agresorii şi dacă sunt vizate separat sau împreună. Agresorul a fost şi el victimă la un moment dat. Agresivitatea se poate defini prin comportament înnăscut (ereditar), comportament învăţat (educaţie, mediu) dar şi prin reacţie la frustrare.”, mai spune specialistul în Psihologia resurselor umane.

În cele maii grave cazuri, victima este agresată sexual

Subminarea psihologică a victimei poate fi atât de intensă încât cel vizat de mobbing se simte vânat şi atacat sistematic şi ajunge la concluzia că indiferent ce ar spune şi orice ar face , totul se va întoarce împotriva sa.

“Dacă se menţine pe timp îndelungat, fie pentru că agresorii nu încetează, fie pentru că victima nu iese din cercul vicios, mobbingul conduce la anxietate, depresie şi chiar suicid. Comportamentele care avertizează cu privire la existenţa mobbingului în organizaţie sunt: victima nu are posibilitatea de a-şi expune părerile în faţa şefilor şi este împiedicată de colegi sau întreruptă atunci când vorbeşte; victima este privată de informaţii, izolată ca şi poziţionare a biroului şi este ignorată de colegi; victimei i se construieşte un portret negativ, lansându-se diverse zvonuri despre ea; victimei nu i se dau sarcini de lucru sau dacă i se dau sunt peste nivelul de pregătire sau din alt domeniu. O situaţie mai gravă este cea în care victimei i se dau sarcini umilitoare; victima este ameninţată fizic, verbal şi, în cazuri şi mai grave, este agresată sexual”, mai spune cunoscutul psihoterapeut.

"Hărţuirea este în totalitate indezirabilă”

La locul de muncă sunt însă şi conflicte avantajoase organizaţiei, mobbingul însă nu aduce nimic constructiv. De aceea, averizează psihoterapeutul Erna Constantin, având în vedere implicaţiile acestui fenomen, este foarte importantă informarea, sesizarea şi reclamarea lui.

"Orice formă de agresivitate are la bază un conflict personal care, neînţeles sau needucat se transformă mai devreme sau mai târziu în conflict interpersonal. Conflictul are şi unele avantaje, dacă este folosit în scop de motivare. De exemplu, o echipă pune presiune pe o altă echipă pentru îndeplinirea obiectivelor comune. Vorbim aici despre un conflict controlat. Hărţuirea sau teroarea psihologică nu se încadrează în acest tip de conflict acceptat. Hărţuirea este în totalitate indezirabilă”, mai spune psihoterapeutul.



SURSA : https://snapromania.ro

"Foc . O stivă de replici uscate, plus cuvântul scânteie."
(Acest mesaj a fost modificat ultima dată: 28-05-2019 07:20 AM de Covalciuc Bogdan.)
13-04-2016 07:11 AM
Citaţi acest mesaj într-un răspuns
 Thanks given by: SPGFire
{myadvertisements[zone_3]}
Covalciuc Bogdan Offline
Administrator
********

Mesaje: 14,622
Alăturat: Aug 2010
Locatie:
Thanks: 6420
Given 19005 thank(s) in 7934 post(s)

Mesaj: #12
RE: Stresul profesional
De ce au pompierii cel mai mare risc de stres post-traumatic?
AUTOR: GABI ENACHE / 8 IANUARIE 2020 LINK: https://www.neurofm.ro

Citat:Australia arde.

Suficient cât să ne gândim la toate animalele chinuite în flăcări și la cei care încearcă disperați să mai salveze ceva din iadul în care se scaldă această țară.

Iar printre acești salvatori se regăsesc și pompierii.

Miile de pompieri mobilizați nu doar să salveze o țară, ci o întreagă planetă.

Nu putem trece cu vederea încărcătura emoțională și responsabilitatea care se află pe umerii lor, ce simt și ce gândesc cei care se luptă în zilele acestea cu focul.

Și care este prețul fizic și psihic ce trebuie plătit pentru a susține asemenea eforturi.

Nu putem să nu ne gândim că, uneori, salvatorii au și ei nevoie să fie salvați.

În ultima vreme, psihologii din domeniul situațiilor de urgență au făcut pași mari și importanți în ceea ce privește identificarea stresului post-traumatic (PTSD) apărut ca urmare a provocărilor la care sunt expuși pompierii pe toată activitatea lor.

Din păcate, mă refer aici la cercetări care au avut loc în alte țări, România poziționându-se destul de discret când vine vorba de sănătatea mintală a angajaților din domeniul situațiilor de urgență.

Dar, asta este cu totul altă poveste.

Ultimele date referitoare la incidența acestui sindrom ne arată că pompierii înregistrează cea mai mare rată de PTSD, aproximativ la fel de mare ca cea înregistrată de soldații care se întorc din teatrele de război.

Aproape toți pompierii operativi au experimentat sau vor experimenta un eveniment cu potențial traumatic la un moment dat.

Un studiu asupra pompierilor din Statele Unite în care s-a analizat tipul de evenimente traumatice trăite de aceștia, a dezvăluit ratele mari de încărcătură traumatică la care au fost expuși.

De exemplu, mulți au fost expuși la incidente ale victimelor agresiunilor fizice, persoane care au fost găsite moarte sau „ciopârțite” în casă, (acolo unde decesul nu s-a datorat cauzelor naturale) sau accidente în care au existat persoane grav rănite.

Unii au raportat un stres imens asociat intervențiilor de acordare a ajutorului medical copiilor și sugarilor răniți sau în stare de inconștiență.

Într-un alt studiu s-a descoperit că pompierii au raportat, în general, urgențele medicale și accidentele grave de circulație ca fiind cele mai traumatizante solicitări.

Problema pompierilor care se confruntă cu aceste situații tulburătoare nu este lipsa conștientizării existenței acestui sindrom de stres post-traumatic, ci recunoașterea simptomelor acestei afecțiuni la care sunt expuși.

Pentru că, cel mai important lucru îl reprezintă depistarea din timp a bolii și identificarea tratamentelor disponibile.

Care sunt simptomele și ce putem face pentru a preveni instalarea acestei afecțiuni?

PTSD începe cu expunerea la un eveniment traumatic, atât într-un mod direct dar și ca martor ocular, în urma căruia persoana expusă va fi cuprinsă, o perioadă, de reamintirea obsesivă a imaginilor traumatice ale evenimentului.

Poate fi vorba despre un copil care ne-a murit în brațe încercând să-l salvăm, despre o mamă rănită critic și îngrijorată de soțul ei sau de copilul acesteia, de locuințe mistuite în flăcări și despre oamenii care plâng după ele, despre vehicule distruse și pierderi multiple de vieți omenești.

PTSD poate apărea sub diferite forme.

Însă, când vine vorba despre cele mai frecvente simptome manifestate în rândul pompierilor, patru dintre acestea au atras în mod special atenția cercetătorilor din domeniul sănătății mintale.

1. Reexperimentarea situațiilor traumatice.

Într-un raport din anul 2016, Asociația Internațională a Pompierilor (IAFF) a estimat că 20% dintre pompieri și paramedici au prezentat simptome ale PTSD, în comparație cu cele 3,5% asociate populației generale.

Problema la pompieri este că stresul post-traumatic este întâlnit și consolidat cu fiecare eveniment traumatic experimentat pe viitor. Cei afectați ajung să obosească mult mai repede în turele de lucru, să fie demotivați, autocritici, nereușind să mai găsească sensul în ceea ce fac. Rezultatele acestei expuneri repetitive ajung să fie manifestate în coșmaruri, flashback-uri, episoade maniacale și amintiri persistente marcate de tristețe.

Amintirea evenimentelor traumatice, indiferent de manifestare, tinde să încarce negativ adevărata percepție a realității. Acest lucru face ca cei expuși să nu mai fie în stare să își dozeze suficient eforturile la intervenții, find captivi în evenimentele traumatice care se desfășoară constant în filmul minți lor. Pot deveni neatenți sau mult mai expuși pericolelor specifice profesiei de pompier.

2. Evitarea

Un pompier care se confruntă cu un stres peste măsură, va evita locurile, oamenii și situațiile care-i vor trezi sentimente puternice, bune sau rele, dar foarte încărcate afectiv.

O astfel de persoană va fi percepută ca fiind mai iute la mânie, păstrând resentimentele și supărarea pe o perioadă mai lungă de timp, fiindu-i destul de greu să se angajeze emoțional și afectiv în relațiile cu cei din jur.

3. Negativitate constantă.

A percepe negativ lumea, manifestând în mod constant o viziune sumbră asupra vieții, poate fi destul de dăunător pentru noi. Practic, nu facem altceva decât să trăim tot timpul sub stres și amenințarea că, undeva, cândva, ceva rău se va întâmpla.

Așa se întâmplă și în cazul celor afectați de stresul post-traumatic. Se simt mai tot timpul înghiontiți, lucrând mereu sub presiune. Iar asta poate fi destul de periculos atunci când este vorba despre viața oamenilor din jur.

Oboseala emoțională ne omoară optimismul și încrederea în propriile puteri, lucruri de care avem cea mai mare nevoie atunci când trebuie să răspundem provocărilor grele din turele de serviciu.

4. Hipereactivitate.

Iritabilitatea/irascibilitatea generată de negativism se poate transforma ușor în hipereactivitate, adică în reacții exagerate la tot ceea ce se întâmplă în jurul nostru. Ne trezim că tresărim brusc la cel mai mic zgomot sau intrăm în alertă ori de câte ori ni se pare că auzim alarma de incendiu.

Uneori, mai pot apărea dificultăți în a ne relaxa sau probleme de somn atunci când ne aflăm acasă, în timpul liber.

Toate acestea pot fi semne ale stresului post-traumatic date de hipereactivitate.

Variabilitatea simptomelor.

Simptomele și comportamentale de mai sus nu sunt bătute-n cuie. Ele pot varia ca mărime și intensitate, putând apărea în diferite situații, uneori chiar și într-un context opus.

Simptomele pot fi atât de ordin fizic cât și mental.

Pompierii cu PTSD pot avea dureri de cap, frisoane, transpirații, atacuri de panică și chiar palpitații cardiace, toate afectând în egală măsură, atât performanța cât și sănătatea

Ca oameni, suntem foarte diferit construiți.

La fel sunt și semnele și simptomele de stres post-traumatic.

Ideea este să recunoaștem că nu suntem de piatră și că, indiferent de cât de bine am fost pregătiți sau de experiența profesională pe care o avem, putem cădea oricând pradă unui eveniment traumatic mai intens.

Cum și unde să căutăm ajutor atunci când suntem copleșiți?

Nu este nevoie de instrumente sau de pastile magice. Recuperarea pompierilor afectați de stresul post-traumatic necesită o abordare simplă.

În primul rând, pompierii aflați în dificultate au nevoie de sprijin și de un angajament onest în a primi ajutorul necesar, indiferent de situație.

Ei trebuie să capete încredere și să simtă că își pot face văzută suferința fără să fie penalizați. Că pot primi ajutor fără să le fie frică de faptul că și-ar putea pierde locul de muncă.

Pentru pompieri, acest lucru poate însemna existența unor politici și proceduri de asistență psihologică adecvată, implementate în fiecare unitate de pompieri din țară.

Nu doar cei din teren, ci și superiorii ar trebui să fie educați să cunoască semnele și simptomele acestei afecțiuni, precum și dobândirea, prin cursuri de specializare, a unor abilități de consiliere psihologică de bază.

Indiferent dacă se află în tură sau în timpul liber, compasiunea și confidențialitatea trebuie să fie pietrele de temelie ale relațiilor profesionale dintre pompieri.

Avem nevoie de noi proceduri și de implementarea unui sistem de întâlniri periodice, confidențiale, cu profesioniștii din domeniul sănătății mintale, făcute în privat și fără stigmat, în urma cărora să fim capabili să recunoaștem că sindromul de stres post-traumatic este o consecință potențială și gravă a profesiei de pompier.

Iar pompierii trebuie să creadă în protecția, eficiența și în confidențialitatea oferită de acest program.

"Audacia Et Devotio"
Cutezanță, îndrăzneală, curaj şi devotament.
09-01-2020 08:08 AM
Citaţi acest mesaj într-un răspuns
 Thanks given by: Homefire News , SPGFire
{myadvertisements[zone_3]}
Postează răspuns 


Săritură forum:



Bine ai venit, Vizitator!
Trebuie să vă înregistraţi înainte să postaţi aici.


  

Parolă
  





Ultimele subiecte
Serviciul Mobil de Urgenț...
Ultimul mesaj a fost postat de: Homefire News
Astăzi 10:01 AM
» Mesaje: 757
» Vizualizări: 1029356
Ghidul carierei cadrelor ...
Ultimul mesaj a fost postat de: Covalciuc Bogdan
Astăzi 07:28 AM
» Mesaje: 22
» Vizualizări: 25180
Normativ privind asigurar...
Ultimul mesaj a fost postat de: Covalciuc Bogdan
Astăzi 06:32 AM
» Mesaje: 2
» Vizualizări: 5279
Volei interarme
Ultimul mesaj a fost postat de: Covalciuc Bogdan
Astăzi 06:03 AM
» Mesaje: 0
» Vizualizări: 4
S.P.S.U. Speed Fire Prote...
Ultimul mesaj a fost postat de: Homefire News
Ieri 08:06 AM
» Mesaje: 1
» Vizualizări: 1900
S.V.S.U. Voluntari / jud....
Ultimul mesaj a fost postat de: Homefire News
Ieri 08:02 AM
» Mesaje: 4
» Vizualizări: 9401
Avizier posturi scoase la...
Ultimul mesaj a fost postat de: Homefire News
Ieri 07:31 AM
» Mesaje: 246
» Vizualizări: 317787
Incendii de pădure
Ultimul mesaj a fost postat de: Homefire News
Ieri 07:17 AM
» Mesaje: 92
» Vizualizări: 145314
I.S.U. "Lt. Col. Dumitru ...
Ultimul mesaj a fost postat de: Homefire News
Ieri 06:58 AM
» Mesaje: 75
» Vizualizări: 108109
S.P.S.U. SSG Fire& Rescue...
Ultimul mesaj a fost postat de: Homefire News
Ieri 06:41 AM
» Mesaje: 1
» Vizualizări: 40

Sustinem
semperfidelis.ro
agendapompierului.ro