Acest forum foloseste cookies
Acest site foloseste cookies pentru a personaliza continutul si publicitatea, pentru a analiza traficul si pentru a oferi optiuni social media. Prin navigarea pe acest site, va exprimati acordul asupra folosirii cookie-urilor.

pompieri


Postează răspuns 
 
Evaluarea subiectului:
  • 4 voturi - 5 în medie
  • 1
  • 2
  • 3
  • 4
  • 5
Sfântul Ierarh Iosif cel Nou de la Partoș
Autor Mesaj
Covalciuc Bogdan Offline
Administrator
********

Mesaje: 14,625
Alăturat: Aug 2010
Locatie:
Thanks: 6420
Given 19009 thank(s) in 7934 post(s)

Mesaj: #1
Sfântul Ierarh Iosif cel Nou de la Partoș
SFÂNTUL IERARH IOSIF CEL NOU DE LA PARTOŞ, OCROTITORUL ŞI PROTECTORUL POMPIERILOR

Patron Spiritual Pompieri



Citat:SFÂNTUL IERARH IOSIF CEL NOU DE LA PARTOŞ
Mitropolit al Timişoarei
(+ 1656)

Acest ierarh sfânt şi purtător de Dumnezeu, Iosif cel Nou de la Partoş, s-a născut pe la anul 1568, în oraşul Raguza Dalmaţiei, dintr-o familie de creştini valahi. Din botez se numea Iacob. Rămânând orfan de mic, mama sa i-a dat o creştere aleasă, iar la vârsta de 12 ani a fost trimis la Ohrida să înveţe carte.

Când avea 15 ani, tânărul Iacob este chemat de Hristos la sfânta nevoinţă călugărească, în Mănăstirea Maicii Domnului din localitate. După cinci ani se duce la Muntele Athos şi intră în obştea Mănăstirii Pantocrator. Aici, după aspre osteneli duhovniceşti, îmbracă schima marelui şi îngerescului chip cu numele de Iosif.

La Pantocrator, Cuviosul schimonah Iosif „Valahul" s-a nevoit mulţi ani de zile împreună cu numeroşi alţi monahi greci, români şi macedoneni. Acolo a deprins meşteşugul luptei duhovniceşti, postul desăvârşit, privegherea de toată noaptea, ascultarea şi smerenia. Apoi, făcându-se sihastru în pădurile din împrejurimi şi mult ostenindu-se, a ajuns la măsura desăvârşirii, învrednicindu-se de la Dumnezeu de darul lacrimilor şi al rugăciunii neadormite care se lucrează cu mintea în inimă. Pentru sfinţenia vieţii sale avea încă şi darul facerii de minuni, vindecând multe boli, îndeosebi pe cei ologi. Pentru aceasta era chemat în multe mănăstiri atonite şi vindeca pe călugări de grele suferinţe trupeşti.

Văzându-l umbrit de harul Duhului Sfânt, părinţii au chemat în obşte pe Cuviosul Iosif Valahul şi, făcându-l preot, l-au rânduit duhovnic al călugărilor din Muntele Athos. Şi era atât de iscusit povăţuitor de suflete, încât ajunsese vestit până la patriarhul de la Constantinopol. Pentru aceea a fost rânduit egumen la Mănăstirea Sfântul Ştefan din Adrianopol, pe care o conduce cu multă înţelepciune şase ani. Apoi este numit egumen în Mănăstirea Cutlumuş din Athos, renumită ctitorie a domnilor Ţării Româneşti, unde se nevoiau mulţi călugări români şi macedoneni.

După ce formează numeroşi fii duhovniceşti, se retrage la linişte în preajma Mănăstirii Vatopedu. Dar, răposând mitropolitul Timişoarei, românii din Banat, călăuziţi de Duhul Sfânt, au ales păstor în locul lui pe Cuviosul Iosif Valahul, deşi avea 80 de ani, fiind vestit în toate ţările balcanice şi cinstit ca sfânt încă din viaţă.

În anul 1650 este hirotonit arhiereu şi aşezat în scaunul de mitropolit al Timişoarei. Aici, bunul păstor s-a dovedit mare apărător al Ortodoxiei, mângâind şi povăţuind către Hristos timp de trei ani de zile Biserica Banatului. Căci era tare în credinţă, înţelept la cuvânt, blând la inimă şi neadormit în rugăciune. A făcut şi unele minuni, spre lauda lui Dumnezeu şi alinarea suferinţelor unor credincioşi, punând mâinile pe capul lor şi rugându-se pentru ei. De asemenea, a stins cu rugăciunea sa focul ce cuprinsese partea de apus a Timişoarei. Căci, ieşind din biserică cu Sfintele Taine în mâinile sale şi rugându-se cu lacrimi, îndată a trimis Dumnezeu o ploaie puternică şi s-a stins focul..

În anul 1653, Sfântul Ierarh Iosif cel Nou se retrage la Mănăstirea Partoş. Aici, mai trăind încă trei ani, în toamna anului 1656 îşi dă sufletul în mâinile Marelui Arhiereu Iisus Hristos, fiind în vârstă de peste 85 de ani. Biserica Ortodoxă Română l-a canonizat la 7 octombrie 1956, şi se face pomenirea lui la 15 septembrie.

"Audacia Et Devotio"
Cutezanță, îndrăzneală, curaj şi devotament.
(Acest mesaj a fost modificat ultima dată: 15-09-2021 05:53 AM de Homefire News.)
05-03-2011 11:25 PM
Citaţi acest mesaj într-un răspuns
 Thanks given by: Coffeeman , Baloo
{myadvertisements[zone_3]}
Covalciuc Bogdan Offline
Administrator
********

Mesaje: 14,625
Alăturat: Aug 2010
Locatie:
Thanks: 6420
Given 19009 thank(s) in 7934 post(s)

Mesaj: #2
RE: SFÂNTUL IERARH IOSIF CEL NOU DE LA PARTOŞ, OCROTITORUL ŞI PROTECTORUL POMPIERILOR
15 septembrie - SFÂNTUL IERARH IOSIF CEL NOU DE LA PARTOŞ, OCROTITORUL ŞI PROTECTORUL POMPIERILOR

[Imagine: 09-15-Sf-Ier-Iosif-Partos-Icoane9.jpg]

VIAŢA ŞI NEVOINŢELE

Citat:În părţile de apus ale ţării noastre, în Banat, a cunoscut mireasma sfinţeniei, încă din vremea petrecerii sale în lume, unul din ierarhii de aici, mitropolitul Iosif al Timişoarei. Ştirile despre viaţa bisericească din această latură de ţară coboară până în primele veacuri creştine, în timpul strămoşilor noştri daco-romani, când se pare că exista un scaun vlădicesc la Morisena (azi Cenad, jud.Timiş), unde s-au descoperit urmele unei bazilici din secolele IV-VI, precum şi un număr de obiecte paleo-creştine. În primii ani ai veacului al Xl-lea, un conducător local, cu numele Ahtum sau Ohtum, a ridicat o mănăstire la Morisena, cu „călugări greci”, adică ortodocşi, trecută nu peste mult timp în stăpânirea unor călugări latini, în veacurile al XlV-lea şi al XV-lea, ştim că preoţii şi credincioşii români de aici s-au confruntat cu o puternică acţiune prozelitistă a Bisericii catolice, sprijinită de regii Ungariei urmărindu-se, prin aceasta, catolicizarea şi deznaţionalizarea strămoşilor noştri.

Acelaşi lucru l-au încercat şi calvinii în veacurile al XVI-lea şi al XVII-lea. În ciuda acestor vitregii ale vremurilor, preoţii şi credincioşii români din Banat au stat tari în credinţa lor ortodoxă, împotrivindu-se oricăror încercări de înstrăinare de neam, de limbă şi de credinţă, în veacurile XIV şi XV fiinţau mai multe mănăstiri şi biserici ctitorite de cneji, preoţi şi credincioşii ortodocşi români din aceste părţi. Dar, în 1552, partea apuseană a Banatului a căzut sub stăpânire turcească, fiind prefăcută într-un „paşalâc”, cu sediul la Timişoara. Mai bine de un veac şi jumătate au suportat românii bănăţeni acest jug străin asupritor. Abia către sfârşitul veacului al XVII-lea, armatele imperiului austriac au început să elibereze o seamă de teritorii din Europa centrală de sub stăpânirea turcească, în această situaţie, Banatul - în care s-au dat ani în şir lupte pustiitoare între cele două mari împărăţii -, a fost eliberat, în 1718, dar a trecut, tot atunci, în stăpânirea imperiului austriac al Habsburgilor, rămânând în această stare până în 1918.

Încă din primii ani ai veacului al XVII-lea, se cunosc cu numele mai mulţi vlădici ortodocşi în Banat, avându-şi scaunul în Timişoara, între ei a strălucit, prin viaţa şi lucrarea lui duhovnicească, Sfântul Ierarh Iosif supranumit „cel Nou”. Ştirile despre acest sfânt ierarh sunt foarte sărace. Unii spun că s-ar trage dintr-o familie de „vlahi” din părţile Dalmaţiei, alţii dimpotrivă, îl consideră un localnic. De tânăr s-a închinoviat în mănăstirea Pantocrator din Muntele Athos, fiind călugărit sub numele Iosif, în locul celui de lacob, primit prin Taina Sfântului Botez, îndeplineşte, cu aleasă râvnă, mai multe ascultări - între care şi cea de preot slujitor - în câteva mănăstiri atonite. În 1650, cu binecuvântarea patriarhului din Constantinopol, deşi foarte înaintat în vârstă, a fost rânduit mitropolit al Timişoarei. Presupunem că a fost hirotonit arhiereu de către patriarhul sârb de la Ipek, care, pe atunci, purta grija duhovnicească a credincioşilor ortodocşi din teritoriile aparţinătoare Iugoslaviei de azi şi din Banat, ocupate atunci de turci. A păstorit la Timişoara numai trei ani, deci până în 1653, timp în care a pus rânduială în viaţa bisericească, a hirotonit preoţi, a întărit în Ortodoxie pe credincioşii bănăţeni.

Vârsta înaintată l-a făcut să se retragă din scaun şi să se aşeze la mănăstirea Partoş, ridicată prin secolul al XV-lea, situată în apropierea graniţei româno-iugoslave de azi, pe valea Bârzavei. A îndrumat şi aici duhovniceşte pe cei care-l cercetau, săvârşind slujbe tămăduitoare de boale trupeşti pentru cei aflaţi în suferinţă. Se spune că încă înainte de mutarea sa la cele veşnice, Dumnezeu l-a învrednicit de darul cel mai presus de fire al minunilor. La Partoş a mai trăit încă trei ani, până în 1656, când Domnul l-a chemat la Sine, aşezându-l în ceata aleşilor Săi.

Despre sfârşitul său avem câteva ştiri. Astfel, piatra sa de mormânt, aflată la mănăstirea Partoş, a fost citită în secolul trecut, având următorul cuprins: „Prea sfinţitul Iosif cel Nou, fost mitropolit al Timişoarei”. O ştire ceva mai bogată ne oferă o însemnare pe un Minei slavon, aflat azi la Episcopia ortodoxă sârbă din Vârşeţ: „Această carte este a mitropolitului chir Iosif al Timişoarei, la anul 1655... care de bună voie a părăsit eparhia, retrăgându-se la mănăstirea Partoş, unde a trăit câţiva ani, apoi s-a mutat la viaţa veşnică, unde se odihnesc sfinţii”. O însemnare mai târzie pe o Evanghelie - aflată azi la Vicariatul ortodox sârb din Timişoara - arăta că a fost dăruită mănăstirii Partoş „unde este aşezat trupul Sfântului vlădică Iosif . În 1782, un preot bănăţean a pictat o icoană a sa, care a fost aşezată apoi deasupra mormântului său de la Partoş. O inscripţie de pe icoană arăta că ea reprezintă pe „Sfântul Părintele nostru Iosif cel Nou”; dar pe aceeaşi icoană era scris şi „troparul” său cu următorul cuprins: „Din tinereţe te-ai supus cu totul Domnului, în rugăciuni şi nevoinţe şi în posturi, chipul bunătăţii fiind. Pentru aceasta Dumnezeu văzând osârdia ta cea bună, arhiereu şi păstor Bisericii Sale te-a pus. Drept aceea, şi după moarte, cinstit trupul tău întreg şi nestricat s-a păstrat Sfinte Iosif e, roagă-te lui Hristos Dumnezeu să dăruiască iertare celor ce cu credinţă şi dragoste săvârşesc sfântă pomenirea ta”.

Iată numai câteva mărturii din care se desprinde că mitropolitul Iosif era considerat de români ca „sfânt” îndată după mutarea sa la Domnul. Un preot bănăţean care i-a cercetat viaţa şi nevoinţele, scria, în urmă cu 60 de ani, că la mormântul lui se petreceau adeseori fapte mai presus de fire. „Poporul din împrejurimi şi din depărtări mari - scria el - îşi aduce de veacuri bolnavii la mănăstirea Partoşului, ca să se atingă de mormântul sfântului, ori să petreacă în priveghere noaptea întreagă la acest mormânt. Şi mulţi au aflat alinarea suferinţelor şi mângâiere sufletească la mormântul Sfântului Iosif. Între altele, tradiţia spune că fiica lui Marcu Muţiu, primarul Timişoarei, s-a vindecat de o boală de care suferea de multă vreme, la mănăstire, în semn de recunoştinţă, acest credincios a ridicat la Partoş, pe la mijlocul veacului al XVIII-lea, - alături de biserica veche a mănăstirii, în care slujise şi alesul ierarh Iosif -, una nouă, încăpătoare, care dăinuieşte până azi.

Cunoscând aceste lucruri, Sfântul Sinod al Bisericii noastre a hotărât să se purceadă la „canonizarea” oficială a Sfântului Ierarh Iosif. Acest act s-a săvârşit în zilele de 6-8 octombrie 1956, în catedrala mitropolitană din Timişoara, unde i-au fost aşezate sfintele moaşte, spre a fi cinstite cu toată cuviinţa de către binecredincioşii creştini. S-a hotărât ca prăznuirea lui să se facă în ziua de 15 septembrie a fiecărui an. În această zi a fost trecut în calendar, precum şi în slujba din Minei. S-a alcătuit apoi un frumos Acatist în cinstea sa, în care îi sunt preamărite virtuţile şi viaţa sa fără de prihană. Nu peste mult timp, în anul 1965, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Sârbe a hotărât ca numele lui să fie introdus în calendarele şi slujbele acestei Biserici surori, ca mărturie a veneraţiei de care se bucură în întreg Banatul şi chiar în afara lui.

„Făcătorule de minuni, Sfinte Iosife, precum în vremea vieţuirii tale pe pământ, prin rugăciunile tale ai izbăvit pe păstoriţii tăi de tot felul de primejdii, aşa şi astăzi, trimite mila ta celor ce locuiesc în ţara aceasta, rugându-te lui Dumnezeu să dăruiască tuturor cele de trebuinţă şi pace lumii, pentru ca împreună cu tine să-i cântăm Lui Aliluia”. (Din Acatistul Sfântului Ierarh, Condacul 12).
Sursa: Mircea Păcurariu, Sfinţi daco-romani şi români, Trinitas, Iaşi, 1994, p. 49-51
[Imagine: 121202_iosif_cel_nou_partos.jpg]

Sf. Ierarh Iosif cel Nou de la Partoş


ACATISTUL

Citat:CONDACELE ŞI ICOASELE:

Condacul 1:
Apărător nebiruit şi neînfrânat, te pune înainte pe tine pământul Banatului, mulţumire aducându-ţi, ca cel ce prin tine din primejdii s-a mântuit. Ci ca cel ce ai îndrăzneală către Dumnezeu, roagă-L să ne apere de toate nevoile, ca să cântăm ţie: Bucură-te, părintele nostru Iosife, făcătorule de minuni!
Icosul 1:
Credincioşii din părţile Banatului cunoscând puterea credinţei tale şi mulţimea minunilor prin care, ridicându-te mai presus de firea lucrurilor ai ruşinat pornirile cele fără de judecată ale agarenilor, asupra credinţei noastre celei drepte, din inimi pline de dragoste şi cu umilinţă îţi grăiesc ţie acestea:
Bucură-te, Ierarhe al Mântuitorului Hristos;
Bucură-te, cel ce ai făcut să strălucească dreapta credinţă;
Bucură-te, scăparea celor ce aleargă la tine;
Bucură-te, ajutorul şi limanul celor necăjiţi;
Bucură-te, stâlp neclintit al strămoşeştii noastre credinţe;
Bucură-te, că ai arătat şi păgânilor puterea lui Dumnezeu;
Bucură-te, că ai fost scut Bisericii tale;
Bucură-te, cel ce purtător de biruinţă asupra celor răi ai fost;
Bucură-te, făclie care luminezi pe cei din întunericul păcatului;
Bucură-te, cel ce ai arătat cunoştinţa dumnezeiască celor ce umblau întru întunericul neştiinţei;
Bucură-te, cel ce cu blândeţe ai primit la tine pe cei greşiţi;
Bucură-te, cel ce cu negrăită dulceaţă îndreptezi pe cei nepricepuţi;
Bucură-te, părintele nostru Iosife, făcătorule de minuni!

Condacul al 2-lea:
Deşi nu avem destulă vrednicie şi pricepere noi, păcătoşii, lăudăm cu potrivite cuvinte minunile tale; ci pentru că din suflet curat şi din inimă umilită le spunem, primeşte, Sfinte Iosife, aceste mărturisiri de la noi cei ce cântăm Celui ce ţi-a dat ţie putere: Aliluia!
Icosul al 2-lea:
Purtând numele nevinovatului Iosif, care a scăpat de la pierire pe fraţii săi, ajungând el mai mare în ţara Egiptului, aşa şi tu te-ai făcut apărător şi pavăză sfintei Biserici şi, după cum acela, cu puterea dată lui de la Dumnezeu de a cunoaşte cele viitoare, a aflat har înaintea feţei lui Faraon, aşa şi tu, prin puterea minunilor tale, ai dobândit linişte bisericii şi turmei tale; pentru care noi lăudântu-te, îţi grăim unele ca acestea:
Bucură-te, cel asemenea lui Ilie prin rugăciunile tale;
Bucură-te, ierarhe, pururea rugătorule;
Bucură-te, că rugăciunile tale au fost ascultate de Făcătorul lumii;
Bucură-te, că rugăciunile tale au fost împlinite de Ziditorul;
Bucură-te, căruia ţi s-au supus ploile şi focul;
Bucură-te, că te-ai milostivit spre toată durerea;
Bucură-te, că ai tămăduit toată rana;
Bucură-te, uşurătorule al celor ce nasc;
Bucură-te, tămăduitorule al celor slăbănogi;
Bucură-te, vindecătorule al celor ologi;
Bucură-te, că ai biruit iuţimea altora cu blândeţile tale;
Bucură-te, prin care Dumnezeu a binevoit spre pământul acesta;
Bucură-te, părintele nostru Iosife, făcătorule de minuni!

Condacul al 3-lea:
Împovăraţi fiind de multe ispite şi în noianul păcatelor celor mai vătămătoare aflându-ne noi, în tine ne punem nădejdea, sfinte, ajutorul şi mângâierea noastră; fii, dar, mijlocitor, al celor ce te rugăm, şi împreună cu tine cântăm lui Dumnezeu cântarea de laudă: Aliluia!
Icosul al 3-lea:
Locuitor făcându-te sfântului Munte al Atosului şi petrecând înţelepţeşte viaţa ta întru cuvioşie, ai luat darul Duhului Sfânt, împodobindu-te cu veşmântul cel luminat al arhieriei, sfintite nevoitorule Iosife, fiind păstor turmei celei cuvântătoare din Mitropolia Banatului, pe care ai dus-o la păşune aleasă, prin pilda vieţii tale celei sfinte şi prin semnele pe care le-ai săvârşit alesule al lui Dumnezeu, spre întărirea dreptei credinţe; pentru acesta îţi aducem cântare aşa:
Bucură-te, mitropolitule al Timişoarei;
Bucură-te, luminate ierarh al Banatului;
Bucură-te, lauda poporului nostru celui credincios;
Bucură-te, tămăduitorule al bolnavilor;
Bucură-te, că eşti rugător la Dumnezeu pentru cei cuprinşi de patimi;
Bucură-te, că din primejdii izbăveşti pe cei ce vin către tine;
Bucură-te, că oricine aleargă la ajutorul tău nu iese nemiluit;
Bucură-te, tămăduitorul rănilor celor de moarte;
Bucură-te, că la orice întâmplare, fiind chemat, eşti grabnic ajutător;
Bucură-te, doctorul cel fără de plată;
Bucură-te, nădejdea tuturor, acoperământul şi scăparea noastră;
Bucură-te, cel ce cu lumina minunilor tale ai îndreptat turma ta spre cele de sus;
Bucură-te, părintele nostru Iosife, făcătorule de minuni!

Condacul al 4-lea:
Mult-milostive părinte, primeşte rugăciunea aceasta a noastră, a păcătoşilor, şi cu obişnuita ta bunătate şi milostivire, mijloceşte către Ziditorul tuturor, pentru ca să dăruiască vindecare şi sănătate robilor săi, celor ce te cheamă în ajutor şi cântă cu tine: Aliluia!
Icosul al 4-lea:
Astăzi, noi, nevrednicii, stând înaintea icoanei şi înaintea moaştelor tale, mărturisim minunile tale, pe care le-ai făcut, Sfinte Iosife, şi ne rugăm ţie: ascultă această puţină rugăciune a noastră şi întinde dreapta ta cea binecuvântătoare spre ajutorul nostru, pentru a putea cu vrednicie să săvârşim o cântare ca aceasta:
Bucură-te, cel ce eşti împreună-slujitor cu îngerii;
Bucură-te, cel ce din pruncie între vieţuitorii sfântului munte te-ai numărat;
Bucură-te, cel ce ai luat din tinereţe îngerescul chip;
Bucură-te, cel ce te-ai arătat până la bătrâneţe nevoitor asemănării cu Făcătorul;
Bucură-te, dar făcut de Dumnezeu pământului acestuia;
Bucură-te, slobozitorule din dureri al celor ce pătimesc;
Bucură-te, că ale tale minuni în tot Banatul s-au vestit;
Bucură-te, cel ce nu ai cruţat osteneala pentru a face bunătate;
Bucură-te, cel ce nu conteneşti a fi rugător pentru toţi cei ce te cheamă pe tine;
Bucură-te, învăţătorul dogmelor creştineşti;
Bucură-te, iubitorule al cuvioasei slujiri a Celui Preaînalt;
Bucură-te, lauda ierarhilor şi a cuvioşilor monahi;
Bucură-te, părintele nostru Iosife, făcătorule de minuni!

Condacul al 5-lea:
Auzit-am, părinte Iosife, minunile tale şi ne-am bucurat că Dumnezeu S-a milostivit în vremurile cele de demult şi spre Biserica noastră din părţile Banatului, trimiţându-i povăţuitor luminat şi părinte alinător de patimi trupeşti şi sufleteşti; pentru care noi acum, mulţumitori arătându-te iubitorului de oameni Dumnezeu, împreună cu tine Îi cântăm: Aliluia!
Icosul 5:
Dezlegat-ai limba fetei celei mute şi urechile ei le-ai deschis pentru a auzi cuvintele darului celui dumnezeiesc şi din chinuirea diavolească ai slobozit pe cea ţinută sub tirania vrăşmaşului. Pentru aceea, acum şi noi, păcătoşii şi nevrednicii, a căror limbă este folosită spre rău, ale căror urechi sunt închise pentru sfintele graiuri ale Scripturilor şi ale predaniilor, îndrăznind îţi aducem această cântare:
Bucură-te, tămăduitorul neputinţelor celor credincioşi;
Bucură-te, purtătorul darului minunatelor vindecări;
Bucură-te, alinătorul durerilor celor în suferinţă;
Bucură-te, mângâierea grabnică a celor bolnavi;
Bucură-te, reazimul cel neclintit al celor sănătoşi;
Bucură-te, cel ce eşti vistierie de tămăduire;
Bucură-te, prin care munţii grăiesc şi surzii aud;
Bucură-te, că prin ale tale rugăciuni se întăresc slăbănogii;
Bucură-te, că au adus la tine pe paturi pe cei bolnavi, aşa cum îi puneau şi înaintea lui Petru apostolul;
Bucură-te, vintecătorul fără de plată al celor ce se roagă ţie;
Bucură-te, cel din al cărui mormânt se revarsă tămăduiri;
Bucură-te, că nu ai lipsit de ajutorul tău nici pe cei necredincioşi;
Bucură-te, părintele nostru Iosife, făcătorule de minuni!
Condacul al 6-lea:
Sfinte Ierarhe Iosife, făcător de minuni te-ai arătat şi după trupeasca ta mutare de la noi, fiind pururea apărător al turmei tale; căci atunci, când tâlharii nelegiuiţi au vrut să necinstească pe fecioarele care au alergat, ca la un scut tare, la mormântul tău, tu ai oprit spurcata lor îndrăzneală, pentru care fecioarele acelea pline de spaimă şi de mirare, au cântat lui Dumnezeu: Aliluia!
Icosul al 6-lea:
Puterile cele fără de trup se minunează, părinte, de credinţa ta cea tare în Dumnezeu, prin care rânduielile firii le-ai biruit. Apostolii şi ierarhii se laudă cu tine, nevoitorii spre desăvârşire, monahii te au pildă şi reazem strădaniilor lor, iar bolnavii şi neputincioşii spre tine au nădejde nedezminţită. Pentru aceasta, şi noi, cei ce cinstim cu laude pomenirea ta, îţi aducem acestă cântare:
Bucură-te, că eşti împreună -locuitor cu îngerii;
Bucură-te, că aduci frica demonilor;
Bucură-te, că ai socotit a fi fără de preţ cele ale lumii aceasteia;
Bucură-te, nevoitorule spre post şi omule al rugăciunii;
Bucură-te, următorule al apostolilor;
Bucură-te, păstorule al turmei tale;
Bucură-te, îndreptătorule al credinţei;
Bucură-te, vistierie a milei lui Dumnezeu;
Bucură-te, că ne izbăveşti pe noi din necazuri, cu rugăciunile tale;
Bucură-te, împărţitorul bunătăţilor lui Dumnezeu;
Bucură-te, bucuria şi veselia celor ce aleargă la tine;
Bucură-te, că slăveşti pe Dumnezeu în ceruri cu îngerii;
Bucură-te, părintele nostru Iosife, făcătorule de minuni!

Condacul al 7-lea:
La sfânta mănăstire a Partoşului întâmpinându-te oarecând bătrânii şi schilozii şi tot felul de neputincioişi, pentru că prin atingerea şi umbrirea ta să dobândească vindecare, nădejdea lor nu a fost ruşinată, căci mulţime de vindecări ai făcut, sfinte. De care minunându-ne, Părinte Iosife, lui Dumnezeu, Celui ce ţi-a dat ţie darul acesta, Îi cântăm: Aliluia!
Icosul 7:
Ca să arăţi marea ta milostivire pentru turma ta şi râvna pentru slobozirea ei din toate nevoile ce-o împresoară, atunci când pârjolul focului s-a întins să cotropească toată cetatea Timişoarei, nu ai fugit ca un fricos, ci ai stat ca un viteaz, biruind puterea focului, prin rugăciunea ta mai fierbinte decât vâlvătaia lui, scăpând neatinsă biserica slujirii tale şi oprind, prin ploaia năpraznică pe care cerul a trimis-o ţie în ajutor, întinderea focului; pentru care auzi de la toţi:
Bucură-te, ierarhe, cel cu nume mare;
Bucură-te, părinte, ocrotitor al fiilor tăi;
Bucură-te, sfinte, alesule al lui Dumnezeu;
Bucură-te, trăitorule după chipul celor bineplăcuţi lui Dumnezeu;
Bucură-te, împlinitorule al voii Tatălui din cer;
Bucură-te, următorule al iubirii de oameni a Fiului Său;
Bucură-te, cel sfinţit prin darurile Sfântului Duh;
Bucură-te, arătătorule al Sfintei Treimi;
Bucură-te, alinătorule al necazurilor;
Bucură-te, că ai biruit focul, aducând ploaie pe pământ;
Bucură-te, că ţi-ai pus sufletul pentru poporul tău;
Bucură-te, apărătorule al oraşului tău de scaun;
Bucură-te, părintele nostru Iosife, făcătorule de minuni!

Condacul al 8-lea:
Toţi credincioşii Mitropoliei Banatului, având nădejde către tine, în orice împrejurare grea nu se vor ruşina, Părinte Iosife, tu fiind mare folositor tuturor. Pentru aceea, nu trece cu vederea şi ale noastre rugăciuni de acum, ci ne izbăveşte din toate nevoile şi ne apără de toate necazurile care pentru păcatele noastre sunt asupra noastră; ca să cântăm împreună cu tine lui Dumnezeu: Aliluia!
Icosul 8:
Aducându-ţi aminte de fraţii tăi şi ascultător făcându-te voii lui Dumnezeu, ai lăsat viaţa cea plină de duhovnicească dulceaţă a Atosului, pentru a veni iarăşi între ai tăi, ca să le fii povăţuitor şi îndrumător pe calea împlinirii sfintelor porunci ale Mântuitorului Hristos, strălucind prin faptele cele minunate, pe care lăudându-le, zicem acestea:
Bucură-te, sfinte al Banatului;
Bucură-te, lauda Timişoarei;
Bucură-te, cinstea Partoşului;
Bucură-te, podoaba Bisericii;
Bucură-te, cinstite slujitor al darului;
Bucură-te, secerătorule de bogată roadă;
Bucură-te, făcătorule de bine al tuturor;
Bucură-te, că ai primit cununa cea neveştejită a sfinţeniei;
Bucură-te, că prin credinţă ai putut face minuni;
Bucură-te, cel care prin minuni ai dat strălucire credinţei;
Bucură-te, că pentru slăvirea ziditorului ai făcut minuni;
Bucură-te, că pe tine te-au cinstit cei necredincioşi întocmai ca şi fiii tăi duhovniceşti;
Bucură-te, părintele nostru Iosife, făcătorule de minuni!
Condacul al 9-lea:
Cinstitorule de Dumnezeu şi dumnezeiescule Iosife, ascultă această rugăciune a noastră din ceasul de acum şi, prin rugăciunile tale cele sfinte şi de Dumnezeu primite, fereşte-ne de războaiele ce ne înspăimântă, precum ai izbăvit de foc cetatea ta de scaun, pentru ca şi noi, asemenea celor izbăviţi atunci, să aducem cântare: Aliluia!
Icosul al 9-lea:
Cu graiuri alese s-au împodobit cântările, pe care Biserica, al cărei stâlp ai fost, le-a rânduit pentru cinstirea ta, sfinte, şi cu bucurie vin creştinii cei de acum la sfânta ta slujbă, ierarhe al strămoşilor lor; pentru care şi noi, împreună cu dânşii, aducem ţie aceste cuvinte de laudă:
Bucură-te, comoară a legii celei străbune;
Bucură-te, laudă a ierarhilor şi a dascălilor;
Bucură-te, vestitorule al Evangheliei;
Bucură-te, prin care este preaslăvit Dumnezeu;
Bucură-te, mustrătorule al celor cu nechibzuite vorbe;
Bucură-te, cel ce ai ruşinat pe cei păcătoşi;
Bucură-te, cel ce ai smerit trufia răufăcătorilor;
Bucură-te, cel ce ai adus pe păcătoşi la pocăinţă;
Bucură-te, că pe tine te-au urmat toate satele când ai mers la mănăstire;
Bucură-te, că tu, mijlocind către Mântuitorul, ne mântuieşti de orice primejdie;
Bucură-te, nădejdea şi scăparea noastră;
Bucură-te, părintele nostru Iosife, făcătorule de minuni!

Condacul al 10-lea:
O, preamilostive şi mult-îndurate Doamne, nu trece cu vederea rugăciunile robilor Tăi, ci ne ajută şi ne miluieşte cu marea Ta iubire de oameni, scăpându-ne de toate necazurile cu care ne cerţi pentru mulţimea păcatelor noastre şi ne ridică din căderi şi din nevoi, pentru rugăciunile Sfântului Iosif cel Nou, cu care dimpreună îţi cântăm: Aliluia!
Icosul al 10-lea:
Asemenea sihaştrilor din pustiuri, te-ai rupt din dulceaţa amăgitoare a lumii acesteia, biruind puterea diavolului şi, rupând tocmirile cele nedrepte, prin care a fost stricată lumea prin păcatul strămoşilor, ai arătat tuturor ca, prin nevinovăţie şi smerenie, firea poate fi adusă la starea cea dintâi. Drept aceea şi noi, lăudându-te, cântăm:
Bucură-te, că prin post şi rugăciune ai biruit pornirile firii celei căzute;
Bucură-te, că ai arătat blândeţea mai presus de răutate;
Bucură-te, că prin bunătatea ta cea mare ai făcut ascultătoare pe animalele cele necuvântătoare;
Bucură-te, îmblânzitorule al fiarelor sălbatice;
Bucură-te, că asemenea Mântuitorului ai dormit în timpul furtunii;
Bucură-te, că nu te-ai temut de furia valurilor Dunării;
Bucură-te, cel ce ai stins puterea mistuitoare a focului;
Bucură-te, cel ce ai făcut norii să verse ploaie pe pământ;
Bucură-te, că tu în mijlocul ploii ai rămas neudat;
Bucură-te, prin care s-au arătat străluciri de curcubeie;
Bucură-te, cel ce porţi pe mâna ta semnul luminos al patimilor Fiului lui Dumnezeu;
Bucură-te, cel a cărui moarte au vestit-o clopotele pe care nu le-a tras mâna omenească;
Bucură-te, părintele nostru Iosife, făcătorule de minuni!
Condacul al 11-lea:
Creştinătăţii mare folositor te-ai arătat, cu învăţăturile, cu minunile şi cu chipul vieţuirii tale pline de sfinţenie. Pentru aceea, nu trece cu vederea şi ale noastre rugăciuni, milostive, ci ne ajută şi ne scapă de toate nevoile, măcar că suntem nevrednici, ca să cântăm împreună cu tine lui Dumnezeu: Aliluia!
Icosul al 11-lea:
Întru virtuţi duhovniceşti crescând din pruncie şi tare împotriva ispitelor arătându-te, din tinereţile tale, şi în sfinţenie petrecându-ţi toată viaţa, Cuvioase Părinte Iosife, pe toţi ai uimit cu blândeţile, cu curăţia, cu smerenia şi cu firea ta cea paşnică pentru aceasta, văzând Dumnezeu nevoinţele tale, arhiereu şi păstor Bisericii Sale te-a pus, iar noi, preaslăvire aducând Celui ce te-a înălţat la tine, fericite, îţi cântăm aşa:
Bucură-te, cel ce bine ai păzit cuvintele cele dumnezeieşti ale Stăpânului tău;
Bucură-te, cel ce pildă te-ai făcut bunătăţii;
Bucură-te, cel ce te-ai încununat cu cununa nevoinţei;
Bucură-te, luminătorule al Bisericii;
Bucură-te, cel ce ai izgonit întunericul neştiinţei;
Bucură-te, cel ce ai fost de cele cereşti gânditor;
Bucură-te, că prin multă răbdare şi smerenie te-ai făcut vas ales al Domnului;
Bucură-te, îndreptătorul şi pilda neîntrecută a călugărilor;
Bucură-te, podoaba ierarhilor;
Bucură-te, izgonitorul tuturor patimilor;
Bucură-te, folositorul nostru cel preacald;
Bucură-te, scăparea tuturor credincioşilor;
Bucură-te, părintele nostru Iosife, făcătorule de minuni!
Condacul al 12-lea:
Făcătorule de minuni, Sfinte Iosife, precum în vremea vieţuirii tale pe pământ, prin rugăciunile tale ai izbăvit pe păstoriţii tăi de tot felul de primejdii, aşa şi astăzi, trimite mila ta celor ce locuiesc ţara aceasta, rugându-te lui Dumnezeu să dăruiască tuturor cele de trebuinţă şi pace lumii, pentru ca împreună cu tine să-I cântăm Lui: Aliluia!
Icosul al 12-lea:
Sfinte Iosife, arhiereule a lui Hristos, slujitorule al darului, soleşte nouă păcătoşilor, prin bogate mijlocirile tale către Stăpânul, ca să ne învrednicim noi, nevrednicii, a ne împărtăşi de bunătăţile cele făgăduite credincioşilor creştini şi a primi cele bune şi de folos sufletelor şi trupurilor noastre şi să cântăm ţie:
Bucură-te, care te-ai trudit spre a te asemăna cu Ziditorul;
Bucură-te, omule a lui Dumnezeu cel purtător de Dumnezeu te-ai arătat;
Bucură-te, cuvioase, care întru viaţă de cinste ai petrecut;
Bucură-te, prealăudate, lauda cea preafrumoasă a Timişoarei;
Bucură-te, luminătorule, care ai luminat strălucit Biserica Banatului;
Bucură-te, părinte, care milostiv şi iubitor ai fost spre toţi;
Bucură-te, tămăduitorule, care vindeci bolile şi neputinţele;
Bucură-te, ierarhe, care ai adăpat turma ta cu apa cea vie a adevărului lui Hristos;
Bucură-te, arhiereule, care ai învăţat pe toţi cinstirea de Dumnezeu;
Bucură-te, mărite, că numele tău s-a scris în ceruri;
Bucură-te, fericite, că ţie ţi s-au deschis porţile cereşti;
Bucură-te, sfinte, cel ce ai fost arătat sfânt încă din viaţa de aici;
Bucură-te, părintele nostru Iosife, făcătorule de minuni!
Condacul al 13-lea:
O, preasfinte şi întru tot lăudate Părinte Iosife, primind acest dar de acum al puţinei noastre rugăciuni, fii mijlocitor către îndurătorul Dumnezeu, ca, pentru ale tale sfinte rugăciuni şi a Sa multă iubire de oameni, să apere de tot răul sfânta Sa Biserica, oraşul tău şi pe toţi credincioşii din sfânta Mitropolie a Banatului, că aceştia pururea, cu o gură şi cu o inimă, împreună să cânte ca şi părinţii lor: Aliluia! (acest condac se zice de trei ori)
Apoi se zic iarăşi
Icosul 1: „Credincioşii din părţile Banatului ...” şi
Condacul 1: „Apărător nebiruit şi neînfrânat ...”
După aceea zicem aceste rugăciuni:
Rugăciunea către Sfântul Iosif cel Nou:
Preabunule şi întru-tot-lăudate Părinte Iosife, păstorul şi învăţătorul celor ce aleargă cu credinţă la a ta folosire şi cu rugăciune fierbinte te cheamă pe tine, grăbeşte de ne ajută şi nouă celor ce cu credinţă şi cu dragoste săvârşim pomenirea ta, stând rugător către Atotmilostivul Dumnezeu, pentru ca dreapta credinţă să se întărească şi să sporească şi toată creştinătatea să fie îngrădită şi păzită prin sfintele tale rugăciuni de certurile cele lumeşti şi de toată dezbinarea şi neînţelegerea. Şi pentru ca Domnul Dumnezeul nostru să ne acopere şi să ne apere de tot răul: de foamete, de cutremur, de potop, de foc; de sabie, de încălcarea noastră de alte neamuri, de robie, de prăpădul războiului, de toate bolile şi rănile cele aducătoare de moarte şi de cumplita moarte cea prin dezlănţuirea puterilor fără de zăgaz ale firii. Roagă pe ziditorul tuturor, făcătorule de bine, să dea: pace lumii, linişte văzduhurilor, ploaie la bună vreme, roadă îmbelşugată pământului, bunăstare poporului, înţelegere soţilor, ascultare copiilor, iubire de fii părinţilor, dragoste frăţească tuturor, îndreptare păcătoşilor, spor duhovnicesc celor aleşi, râvnă multă către Domnul preoţilor, virtute călugărilor, înaltă înţelepciune ierarhilor şi sănătate tuturor. Iar pe noi cei ce ne-am adunat la aceasta sfântă pomenire a ta ne miluieşte, îndrăznitorule către Dumnezeu. Ca, prin solirea ta, cu folosinţa rugăciunilor tale şi cu harul lui Hristos Dumnezeu, viaţă lină, fără de păcat să ni se dăruiască, spre a vieţui cu bună cuviinţă în veacul acesta şi de partea stării de-a stânga, la înfricoşătoarea judecată a toată lumea, să fim scutiţi, şi în partea celor de-a dreapta să ne învrednicim a fi, împreună cu toţi cei din veac bineplăcuţi Domnului. Amin.
Rugăciune specială către Sfântul Iosif cel Nou de la Partoş:
Cu umilinţă şi evlavie ne plecăm astăzi genunchii înaintea slavei Marelui Dumnezeu, Cel ce te-a mărit pe tine, Preasfinte Părintele nostru Iosife, şi prinos de cinstire şi de mulţumită îi aducem, pentru că ni te-a dăruit fierbinte rugător şi puternic ocrotitor în ceruri.
Că tu, ca un izbăvitor ai fost trimis, de sus, dreptmăritorilor creştini din părţile Banatului, la vreme de strâmtorare; şi, ca un bun păstor şi părinte, cu dragoste şi cu înţelepciune, i-ai păstorit pe dânşii, chip de smerenie, de înfrânare şi de curăţie făcându-te tuturor, cu nevoinţele tale pustniceşti, cu postul, cu privegherea şi cu rugăciunea.
Pentru aceasta, încă mai-înainte de mutarea ta la veşnicile locaşuri, te-ai învrednicit de darul cel mai presus de fire al minunilor; cununa biruinţei s-a împletit ţie în ceruri, şi la cetele sfinţilor şi ale drepţilor, celor ce, de la începutul veacului, au bineplăcut lui Dumnezeu, te-ai adăugat; iar nouă, pe pământ, ai binevoit a ne lăsa cinstitele tale moaşte, ca pe un izvor de daruri şi tămăduiri celor ce aleargă la tine cu credinţă.
Drept aceea, şi noi acum, cu bucurie şi cu dragoste te lăudăm pe tine, sfinte ierarhe, şi cinstire de obşte făcându-ţi, cu evlavie sărutăm sfintele tale moaşte şi cu smerenie ne rugăm ţie: ocroteşte Biserica ta, ţara aceasta şi pe toţi cei ce au credinţă şi cu dragoste cheamă într-ajutor numele tău cel sfânt. Şi, ca unul ce stai înaintea feţei Ziditorului tuturor, îndrăzire având către Dânsul, ajută-ne cu mijlocirile tale şi roagă-L, părinte sfinte, milostiv să fie nouă, iertare de păcate să ne dăruiască şi de toată reaua întâmplare să ne izbăvească; credinţa cea dreaptă să o întărească; întăririle eresurilor să le strice, cu puterea Preasfântului Său Duh; dragostea să o înmulţească; ura să o stingă; războaiele să le înlăture şi pacea a toată lumea desăvârşit să o întemeieze.
Şi aşa, virtuţilor tale urmând, Sfinte Iosife, neîncetat să sporim în credinţă, în dragostea către Dumnezeu şi către aproapele şi în toată fapta cea bună, ca să ajungem toţi la limanul cel mult dorit al mântuirii. Şi, lăudând, până la sfârşitul veacului, pururea cinstita pomenirea ta, cu inimi curate să cântăm: slavă Ţie, Dumnezeule, Cel mare şi minunat întru sfinţi, în vecii vecilor. Amin.
SURSA : Acatistier, Editura Biserica Ortodoxă, Alexandria, 2004, p.141-156

SFINTE MOAŞTE

[Imagine: sf_iosif_moaste.jpg]

Sfântul Ioan cel Nou de la Partoș a fost canonizat in anul 1956.
Moaştele Sfântului se află la:
• Catedrala Mitropolitană din Timişoara, Piaţa Victoriei, nr. 2.
• Biserica Podeanu, Bucureşti (Pţa.Chibrit - Bucureştii Noi); ; Părticele din Moaștele Sfântului Iosif de la Partoș au fost primite în dar cu ocazia prăznuirii Sf. Apostol Simon Zilotul în data de 10 mai 2011;
• Schitul Bran - localitatea Şimon-Bran, nr 280B, judeţul Braşov (din Şoseaua Naţională Braşov-Piteşti, la ieşirea din staţiunea turistică Bran, intersecţie stânga spre satul Şimon - drum asfaltat -, apoi intersecţie stanga pe Valea Tisei şi continuare pe drum forestier până pe culmea Dealului Balaban - Schitul este situat la 6 km de Şoseaua Naţională şi la 7 km de Castelul Bran).

RACLA CU MOAŞTELE SFÂNTULUI IOSIF CEL NOU DE LA PARTOŞ.

[Imagine: sf_iosif_moaste2.jpg]

Citat:Racla - adevărată lucrare de artă - este opera sculptorului Grigorie Dumitrescu de la Sfânta Arhiepiscopie a Bucureştilor. Confecţionată din lemn de palisandru, păr, tisă şi lămâi, racla are următoarele dimensiuni: lungimea raclei propriu-zise 137 cm, iar cu capac cu tot 148 cm; lăţimea raclei 37,5 cm, iar cu capac 50 cm; înălţimea raclei 30 cm, iar cu capac şi soclu 45,5 cm.

Pe capac este sculptat, în lemn de lămâi, chipul Sfântului Ierarh Iosif cel Nou, mort, înveşmântat în toate odăjdiile arhiereşti, purtând mitra pe cap, în mâna dreaptă având cârja, iar în stânga metaniile. Pe spaţiul liber de deasupra capului este sculptat, în lemn de tis un serafim, încadrat în ghirlandele de crini şi Frunze care se continuă în jurul chipului Sfântului. Spaţiul liber din partea de jos, de sub picioare, de asemenea este sculptat cu aceleaşi motive florale ornamentale.

Pe marginile capacului este sculptată, în lemn de păr, o friză cu ornamente vegetale bizantine. Faţa capacului, unde este chipul Sfântului, e acoperită cu cristal, fixat cu o baghetă de oţel argintat. Pe spaţiul liber, în formă de sul desfăcut, de sub picioarele Sfântului Iosif, este săpată, în lemnul de lămâi, următoarea inscripţie: „În anul 1956 cu binecuvântarea Prea Fericitului Patriarh Justinian şi din porunca I.P. Sf. Mitropolit Vasile al Timişoarei, ostenitu-m-am lucrând această Sf. Raclă spre lauda Sf. Iosif, podoaba pământului românesc. Eu smeritul sculptor Grigore Dumitrescu”.

Soclul, cu motive florale şi geometrice în stil bizantin, este sculptat în lemn de palisandru. Pe el sunt fixate 8 colonete, sculptate în acelaşi lemn, cu fusul canelat, partea superioară subţiindu-se cu capiteluri corintice. Colonetele împart cele patru laturi ale raclei în 8 panouri, reprezentând tot atâtea scene, sculptate în relief, în lemn de lămâi, din viaţa Sfântului Ierarh Iosif cel Nou. Panourile sunt fixate de raclă cu baghete de oţel argintat.

Legendele scenelor, săpate în benzi de oţel argintat, prinse de marginea superioară a soclului raclei, au următorul cuprins:

Latura dreaptă, de la cap la picioare:

1. „Pe uliţa argintarilor Sf. Iosif vindecă pe un bătrân olog adus de fiii săi pe targă”.
2. „Prin grija Sf. Iosif în toată Ţara Banatului se ridică biserici cu turn şi cruce”.
3. „Sf. Iosif se roagă în genunchi pentru credincioşii bolnavi care i-au cerut vindecarea”.

Pe latura stângă, de la cap la picioare:

1. Un trăsnet a lovit pe aidamacii care au vrut să atace fecioarele fugite de frică lângă mormântul Sf. Iosif”.
2. „Sf. Iosif însoţit de diacul său şi mulţi credincioşi trece prin lanurile de grâu spre mănăstirea Partoş”.
3. „Sf. Iosif se roagă pentru stingerea focului care ardea Timişoara. O ploaie torenţială a stins focul”.

Pe latura de la cap:

„Fata chenezului Roman Muică, surdo-mută, s-a vindecat în urma rugăciunilor la mormântul Sf. Iosif”.

Pe latura de la picioare:

„Turcul Aga Mustafa a cerut îngăduinţă să se roage la mormântul Sf. Iosif pentru vindecarea de ologeală”.
Sursa: Viaţa, slujba şi acatistul Sf. Ierarh Iosif cel Nou de la Partoş, Ed. Învierea, Arhiepiscopia Timișoarei 2006.

Mormântul Sf. Ierarh Iosif de la Partoş

[Imagine: 09_15_Sf_Ier_Iosif_cel_Nou_Mormantul.jpg]

PROCES-VERBAL LUAT LA DEZGROPAREA MOAŞTELOR SFÂNTULUI IOSIF CEL NOU, LA MĂNĂSTIREA PARTOŞULUI.
Citat:„Astăzi, şase septembrie, anul una mie nouăsute cincizeci şi şase, în biserica sfintei mănăstiri a Partoşului, (…) la ceasurile 10 din zi, prin preoţii de faţă s-a săvârşit în sobor înălţătoarea slujbă de mulţumire pentru harul şi binecuvântarea revărsate peste acest dumnezeiesc locaş şi s-au rostit rugăciuni de cerere pentru binecuvântare şi ajutor în această prea-evlavioasă lucrare, niciodată cunoscută în trecutul vieţii religioase a Banatului.

Mormântul zidit deasupra grobniţei, la intrarea în sfânta mănăstire, lung de 240 cm, lat de 135 cm şi înalt de 95 cm, înfăţişat amănunţit în raportul din 31 mai 1955, prilejuit de cele dintâi săpături făcute în zilele de 25, 30 şi 31 mai 1955 în faţa Înalt Prea Sfinţitului Mitropolit dr. Vasile Lazarescu şi păstrat în arhiva Sfintei Mitropolii, a fost desfăcut, lucrările fiind începute de Prea Cuvioşia Sa protosinghelul Ieronim Balintoni, exarh al mănăstirilor, ajutat de ieromonahii, preoţii şi diaconii de faţă. Partea de către altar a feţei superioare a mormântului, privit din uşa sfintei mănăstiri, a fost ridicată din cărămizi lucrate de mână, fără semne şi legate între ele prin mortar obişnuit de var şi nisip, fel în care a fost lucrată întreaga lui zidire.

Partea stângă o alcătuieşte o lespede de piatră, gălbuie, fărâmicioasă, roasă de vreme, lungă de 116 cm şi groasă de 10 cm, acoperită cu tencuială şi straturi de var. Credem că în corpul ei a fost săpată inscripţia citită cu un veac în urmă de preotul istoric Nicolae Tincu-Velia şi însemnată în Istorioara bisericească politiconaţiunale la pagina 185. Scurtimea vremii n-a îngăduit o cercetare mai amănunţită. La nivelul podelei s-a ajuns la pământ amestecat cu bucăţi de cărămidă de altă factură, lipsite şi ele de semne, poate rămăşiţele unei zidării de suprafaţă, mai vechi.

Lucrările au continuat într-o linişte plină de pietate. Ţărâna acoperitoare de moaşte sfinte a fost aşezată în încăperea sfintei mănăstiri. De sub primul strat a apărut brâul de cărămizi cu semnul crucii, cumpăna formată din braţul orizontal şi alte semne în relief, aşa cum au fost găsite în săpăturile făcute anul trecut (2005?) în dosul mormântului şi descrise în raportul amintit, brâu în grosime de două cărămizi şi care însemna grobniţa lungă de 175 cm şi lată de 80 cm. Săparea, continuată cu smerenie, a scos la iveală câteva bucăţi de oscioare.

La ceasurile 2 ale zilei, în emoţia ce stăpânea puternic pe cei de faţă, s-a descoperit la adâncimea de 57 cm de la nivelul podelei, în pământ neumblat, braţele încrucişate, parcă într-o neîntreruptă rugăciune, ale aceluia care, chip al bunătăţii şi suferinţei, ostenitor în rugă fierbinte şi în duh de viaţă înălţător, după cum mărturiseşte şi troparul scris pe icoana cu chipul Sfântului, a săvârşit în trăirea pământească şi în cea nemuritoare după înveşnicire, vindecări minunate şi fără număr.

Mireasma sfinţeniei şi prospeţimea moaştelor au ridicat sufletele ce au încercat simţăminte de evlavie necunoscute vreodată. Am trăit momente de o măreţie cu neputinţă de uitat. Sub stăpânirea acestor clipe de într-aripare duhovnicească, sfintele moaşte, pline de strălucire, primesc mângâierea luminii după veacuri de odihnire în ţărâna din faţa sfântului altar, spre care îi era îndreptată prea cinstita faţă.

La nivelul moaştelor s-au mai găsit rămăşiţa unui piron de fier, lung de 11 cm, măcinat de vreme, cu urme din lemnul sicriului din care nu s-a mai păstrat nimic, iar în regiunea pieptului, un rest de metal oxidat, cu urme de decor, lung de 3 cm şi lat de 5 mm, probabil braţul unei cruci.

Osemintele ce nu au fost clintite, pe deplin păstrate până în cele mai mici amănunţimi şi arătând o fiinţă de statură potrivită, în lungime de 165 cm, au fost acoperite de giulgi curat, rămânând aici în rugăciune şi priveghere, cinstiţii ieromonahi.

Desăvârşit este Domnul întru Sfinţii Săi! Amin.


Partoş, la 6 septembrie 1956.
Sursa: Viaţa, slujba şi acatistul Sf. Ierarh Iosif cel Nou de la Partoş, Ed. Învierea, Arhiepiscopia Timișoarei 2006.

ICOANE

[Imagine: 09-15-Sf-Ier-Iosif-Partos-Icoane1.jpg]

[Imagine: 09-15-Sf-Ier-Iosif-Partos-Icoane2.jpg]

[Imagine: 09-15-Sf-Ier-Iosif-Partos-Icoane3.jpg]

[Imagine: 09.15%20Sf.%20Ier.%20Iosif%20Partos-Icoane4.jpg]

[Imagine: 09-15-Sf-Ier-Iosif-Partos-Icoane5.jpg]

[Imagine: 09-15-Sf-Ier-Iosif-Partos-Icoane6.jpg]

[Imagine: 09-15-Sf-Ier-Iosif-Partos-Icoane7-Radu-Voda.jpg]

SURSA : http://sfintiromani.ro

Sfântul Iosif vindecă un slăbănog
[Imagine: Sf-Iosif-T%C4%83m%C4%83duitorul-300x208.jpg]

Actul Sinodal
[Imagine: 09-15-Sf-Ier-Iosif-cel-Nou-Actul-sinodal.jpg]
[/quote]Dintre ierarhii Bisericii ortodoxe din Banat se ridică personalitatea luminoasă şi încununată de aureola sfinţeniei a Sfântului Iosif cel Nou, Mitropolitul Timişoarei şi a toată Ţara Banatului, "podoaba ierarhilor, izgonitorul tuturor patimilor, izbăvirea credincioşilor, lauda prea frumoasă a Timişoarei", cum îl numeşte Acatistul închinat în cinstea lui.
Din viaţa şi faptele sale cunoaştem prea puţin încă, dar suficient pentru ca să ne dăm seama de călugărul neprihănit care şi-a dat toată viaţa lui Hristos şi Bisericii. De aceea s-a bucurat încă din timpul vieţii de aureola sfinţeniei având darul facerii de minuni şi întărind în dreapta credinţă pe strămoşii acestor meleaguri. Ştim despre el că s-a călugărit de tânăr, a parcurs toate treptele slujirii în Biserică, până ce a fost ales mitropolit al Timişoarei păstorind între anii 1650 - 1653. De aici s-a retras de bună voie la mănăstirea Partoş unde a mai trăit câţiva ani, după care s-a mutat la veşnicele locaşuri. Lespedea care-i acoperea mormântul a fost identificată la începutul secolului trecut ca având următoarea inscripţie: "Prea Sfinţitul Iosif cel Nou, fost Mitropolit al Timişoarei".
Drept mărturie asupra sfinţeniei lui avem o însemnare de pe un Minei slavon din 1529: "Această carte este a Mitropolitului Kir Iosif al Timişoarei la anul 1655 ... care de bună voie a părăsit eparhia, retrăgându-se la mănăstirea Partoş, unde a trăit câţiva ani şi apoi s-a mutat la viaţa veşnică unde se odihnesc sfinţii". În anul 1929 preotul Bizerea scria că "încă de pe când trăia se bucura de faima unui adevărat sfânt, iar după moarte a lăsat în popor şi între călugări amintirea unui Sfânt adevărat". La 1749 un anume Peici, "hagiu" la Ierusalim donează înainte de plecare mănăstirii de la Partoş o Evanghelie pe care scrie:
"Această sfântă carte, aşa-numită Evanghelie o depun eu, păcătosul robul lui Dumnezeu Hagi Peici, la mănăstirea Partoş unde este aşezat trupul Sfântului vlădică Iosif, cu hramul Sfântul Arhanghel Mihail, pentru binele nostru şi călătoria fericită spre marea cetate Ierusalim".
Tradiţia mai spune că fiica judelui Timişoarei, Marcu Muţiu s-a vindecat de boală la mormântul sfântului şi drept mulţumire tatăl va construi lângă biserica de lemn una din piatră, în stil baroc, care există şi astăzi.
Drept mărturie asupra sfinţeniei lui avem o însemnare de pe un Minei slavon din 1529: "Această carte este a Mitropolitului Kir Iosif al Timişoarei la anul 1655 ... care de bună voie a părăsit eparhia, retrăgându-se la mănăstirea Partoş, unde a trăit câţiva ani şi apoi s-a mutat la viaţa veşnică unde se odihnesc sfinţii". În anul 1929 preotul Bizerea scria că "încă de pe când trăia se bucura de faima unui adevărat sfânt, iar după moarte a lăsat în popor şi între călugări amintirea unui Sfânt adevărat". La 1749 un anume Peici, "hagiu" la Ierusalim donează înainte de plecare mănăstirii de la Partoş o Evanghelie pe care scrie:
"Această sfântă carte, aşa-numită Evanghelie o depun eu, păcătosul robul lui Dumnezeu Hagi Peici, la mănăstirea Partoş unde este aşezat trupul Sfântului vlădică Iosif, cu hramul Sfântul Arhanghel Mihail, pentru binele nostru şi călătoria fericită spre marea cetate Ierusalim".
Tradiţia mai spune că fiica judelui Timişoarei, Marcu Muţiu s-a vindecat de boală la mormântul sfântului şi drept mulţumire tatăl va construi lângă biserica de lemn una din piatră, în stil baroc, care există şi astăzi.

Sursa: Sfântul Ierarh Iosif cel Nou de la Partoş, ocrotitorul Banatului.

Mănăstirea Partoș.


"Audacia Et Devotio"
Cutezanță, îndrăzneală, curaj şi devotament.
(Acest mesaj a fost modificat ultima dată: 15-09-2021 05:52 AM de Homefire News.)
15-09-2012 07:25 AM
Citaţi acest mesaj într-un răspuns
 Thanks given by: Pompier tălpaș , Baloo
{myadvertisements[zone_3]}
Covalciuc Bogdan Offline
Administrator
********

Mesaje: 14,625
Alăturat: Aug 2010
Locatie:
Thanks: 6420
Given 19009 thank(s) in 7934 post(s)

Mesaj: #3
RE: SFÂNTUL IERARH IOSIF CEL NOU DE LA PARTOŞ, OCROTITORUL ŞI PROTECTORUL POMPIERILOR
Sânpetru German, județul Arad- Monument închinat Sfântului Iosif cel Nou de la Partoș (ocrotitor al pompierilor)

[Imagine: sanpetru_german_monument_sf_iosif_preview.jpg]
Citat:Monumentul a fost ridicat de Formația Civilă de Pompieri din Sânpetru German, în anul 2005.
Foto: Petru Isac, 2011
SURSA : http://www.banaterra.eu

"Audacia Et Devotio"
Cutezanță, îndrăzneală, curaj şi devotament.
22-09-2012 12:42 PM
Citaţi acest mesaj într-un răspuns
 Thanks given by: Homefire News , Baloo
{myadvertisements[zone_3]}
Covalciuc Bogdan Offline
Administrator
********

Mesaje: 14,625
Alăturat: Aug 2010
Locatie:
Thanks: 6420
Given 19009 thank(s) in 7934 post(s)

Mesaj: #4
RE: SFÂNTUL IERARH IOSIF CEL NOU DE LA PARTOŞ, OCROTITORUL ŞI PROTECTORUL POMPIERILOR
În inima Bucovinei, o Catedrală Ortodoxă închinată cu dragoste și recunoștință, de pompieri, Sfântului lor Ocrotitor, Iosif cel Nou de la Partoș
Miercuri, 04 Septembrie 2013 Suceava
Autor: Ioana Anamaria Ungur
SURSA : http://agendapompierului.ro

[Imagine: In-inima-Bucovinei-o-Catedrala-Ortodoxa-...oste-s.jpg]

Citat:În inima Bucovinei, tărâmul binecuvântat și înfloritor al Ortodoxiei, din dragoste nețărmuită față de Sfântul lor Ocrotitor, Iosif cel Nou de la Partoș, pompierii suceveni, demonstrând o dată în plus că sunt vrednici urmași ai Domnului Moldovei - Sfântul Ștefan cel Mare, au ridicat o adevărată catedrală ortodoxă. Construcția Bisericii, cea mai mare dintre lăcașele de cult din cadrul unităților militare ale Ministerului de Interne, a durat 13 ani. Poate nu întâmplător, întrucât 13, este o cifră cu mare semnificație în viața pompierilor, întrucât, an de an, la această dată, în septembrie, ei aniversează Ziua Armei.
De la ideea unei bisericuțe, la construcția impresionantă a unei catedrale
La capătul a 13 ani de muncă și jertfă asiduă, pompierii militari suceveni, se pregătesc de un ceas de mare sărbătoare a sufletelor. Astfel, imediat după 13 Septembrie, Ziua Pompierilor din România, și după praznicul patronului lor spiritual, Sfântul Iosif cel Nou de la Partoș (15 septembrie), pe 17 septembrie 2013, va avea loc sfințirea Bisericii Ortodoxe având hramul Sfântul Iosif cel Nou de la Partoș și Sfântul Ștefan cel Mare.

Construcția impunătoare de azi își datorează existența din nevoii oamenilor de a se apropia de Dumnezeu. La început timizi, pompierii suceveni au luat inițiativa realizării unui Paraclis în clădirea Detașamentului de Pompieri Suceava, Paraclis ce a fost sfințit în 1998. În anul 2000, s-a ajuns la concluzia că, incăperea, de doar câțiva metri pătrați, este prea mică și, după ce au primit din partea Primăriei un teren, vizavi de sediul Inspectoratului pentru Situații de Urgență “Bucovina” al județului Suceava, pompierii au purces la treabă.

“S-a pornit cu ideea înființării unei bisericuțe, dar, întrucât inimile au fost atât de largi, a ieșit o Catedrală” - spune preotul I.S.U. Suceava, Ovidiu Iacob. “Biserica a fost realizată 85% cu sprijinul pompierilor, 10% cu cel al polițiștilor și 5% cu sprijinul altor oameni de bine din județ. Această proporție o păstrează de altfel și clopotele din fața bisericii, cel mai mare, de 140 de kilograme, fiind realizat tot de pompieri, urmând cel mijlociu, de 90 de kilograme, realizat de polițiștii suceveni și cel mic, de 70 kilograme, realizat de cei de la Serviciul Român de Informații Suceava.” - spune părintele Iacob.

De altfel, se pare că Biserica și Sfinții Săi Ocrotitori, adună în jurul ei toate cadrele militare din Suceava: pompieri, jandarmi, polițiști, reprezentanți ai Centrului Militar Județean sau ai SRI, venind aici, de ziua armei lor, pentru a înălța o rugăciune.
Col.dr.Ion Burlui, omul care a crezut în acest proiect și l-a sprijinit necondiționat

Lăcașul de rugăciune al pompierilor suceveni are acoperișul din tablă în culoarea Armei Pompierilor, roșu-vișiniu, o lungime de 24 de metri și o lățime de 8, înălțimea ei ajungând, în dreptul Crucii de pe turlă, la 37 de metri. Arhitectura construcției este caracteristică zonei Bucovinei. Pictura, surprinzător de frumoasă și expresivă, este pur bizantină, fiind inspirată din pictura unei biserici sârbe din secolul XIV. Ea a fost realizată, în timp record - 1 an și jumătate - de un colectiv de tineri sub 30 ani, doctoranzi și masteranzi care s-au folosit de munca depusă, pentru susținerea diferitelor teze sau lucrări.

În dreptul Altarului, în exterior, s-a realizat un monument reprezentând un pompier din bronz, în timpul intervenției, echipat pentru lupta cu focul. Alături de pompierul - simbol al curajului cavalerilor frontului incandescent, se află și un tun de apă pregătit de intervenție.

Când privește înapoi la toți acești ani în care Catedrala Ortodoxă a ISU Suceava a crescut, vazând cu ochii, părintele Iacob își aduce aminte de sprijinul nemijlocit și incontestabil al Sfântului Iosif cel Nou de la Partoș și al oamenilor de bine care au condus pompierii suceveni în acești ani și care au sprijinit acest proiect îndrăzneț. Dintre toți, poate cel mai dedicat și cel care s-a implicat cel mai intens în realizarea acestei ofrande aduse Ocrotitorului Pompierilor din România, a fost actualul inspector general al Inspectoratului General pentru Situații de Urgență, col.dr. Ion Burlui. “A fost omul care pe care am putut conta la orice oră din zi și din noapte, omul care a sprijinit necondiționat acest proiect și a făcut tot ce i-a stat în putință pentru ca el să se realizeze” - spune preotul Ovidiu Iacob.
Cu binecuvântarea Mitropolitului Banatului, IPS Nicolae Corneanu, moaștele Sfântului Iosif sunt, acasă, și la Suceava

Din anul 2007, cu binecuvântarea Înaltpreasfințitului Părinte Nicolae Corneanu, Arhiepiscopul Timișoarei și Mitropolitul Banatului, Biserica pompierilor suceveni a primit o părticică din moaștele Sfântului Iosif cel Nou de la Partoș. În semn de aleasă prețuire și mare dragoste, aceștia au așezat moaștele într-o raclă aurită, în Biserică, alături de o icoană a Sfântului Părinte, permițând astfel tuturor creștinilor să se închine la Sfintele Moaște ale Ocrotitorului Pompierilor.

Această casă a Sfântului Iosif cel Nou de la Partoș ridicată în inima Bucovinei, în capătul de țară aflat în opoziție geografică cu Banatul pe care l-a păstorit, nu este niciodată închisă celor care vor să-i treacă pragul. Până și noaptea, cei care doresc, pot intra prin ușa din dreptul Altarului, păzită de santinelă, pentru a se ruga sau a aprinde o lumânare. De altfel, pompierii trec prin “casa bucovineană a Sfântului Iosif” ori de câte ori au ocazia, când intră sau când ies din turele de serviciu. Atunci când apelul primit de la un seamăn îi cheamă grabnic în ajutor, militarii suceveni, pot fi văzuți făcându-și semnul Sfintei Cruci când trec, în autospecialele de luptă, prin dreptul Bisericii Sfântului Iosif cel Nou, rugându-l să-i ocrotescă și să-i păzească în timpul intervenției. Când se întorc, făcând semnul Aceleiași Cistite Cruci, ei îi mulțumesc pentru ajutorul oferit și pentru că a fost, încă o dată, alături de ei, pe frontul incandescent.

[Imagine: In-inima-Bucovinei-o-Catedrala-Ortodoxa-...oste-s.jpg]

[Imagine: In-inima-Bucovinei-o-Catedrala-Ortodoxa-...oste-s.jpg]

[Imagine: In-inima-Bucovinei-o-Catedrala-Ortodoxa-...oste-s.jpg]

[Imagine: In-inima-Bucovinei-o-Catedrala-Ortodoxa-...oste-s.jpg]

[Imagine: In-inima-Bucovinei-o-Catedrala-Ortodoxa-...oste-s.jpg]

[Imagine: In-inima-Bucovinei-o-Catedrala-Ortodoxa-...oste-s.jpg]

[Imagine: In-inima-Bucovinei-o-Catedrala-Ortodoxa-...oste-s.jpg]

[Imagine: In-inima-Bucovinei-o-Catedrala-Ortodoxa-...oste-s.jpg]

SURSA foto : http://agendapompierului.ro

"Audacia Et Devotio"
Cutezanță, îndrăzneală, curaj şi devotament.
(Acest mesaj a fost modificat ultima dată: 15-09-2019 06:22 AM de Homefire News.)
06-09-2013 06:55 AM
Citaţi acest mesaj într-un răspuns
 Thanks given by: corina , maf150 , Baloo
{myadvertisements[zone_3]}
Covalciuc Bogdan Offline
Administrator
********

Mesaje: 14,625
Alăturat: Aug 2010
Locatie:
Thanks: 6420
Given 19009 thank(s) in 7934 post(s)

Mesaj: #5
RE: SFÂNTUL IERARH IOSIF CEL NOU DE LA PARTOŞ, OCROTITORUL ŞI PROTECTORUL POMPIERILOR
15 septembrie - Sfantul Ierarh Iosif cel Nou de la Partos

[Imagine: icoana-Sf-Iosif-cel-Nou-large.png]

Citat:Sfantul Iosif cel Nou de la Partos s-a nascut in 1568, in orasul Raguza din Dalmatia. Dupa moartea tatalui sau, s-a mutat impreuna cu mama sa in Ohrida, la sud de Dunare. Cand a implinit varsta de 15 ani a intrat in manastirea Maicii Domnului din Ohrida. Dupa cinci ani de vietuire in aceasta manastire, ajunge in Muntele Athos, la Manstirea Pantocrator. Aici s-a calugarit si a primit numele de Iosif.

La cererea patriarhului de Constantinopol este trimis egumen pentru marea lavra a Sfantului Stefan din Adrianopol, iar dupa sase ani este pus egumen in marea lavra romaneasca Cutlumus.

Este trimis de patriarhia din Constantinopol ca mitropolit al Timisoarei. Asezarea in scaun a fost savarsita pe 20 iulie 1650.

In anul 1653 s-a retras la Manastirea Partos, aproape de Timisoara. Aici a mai vietuit trei ani si apoi si-a dat sufletul in mainile Domnului. Potrivit Traditiei, in momentul trecerii sale la cele vesnice, clopotele manastirii au inceput sa bata singure. A fost inmormantat in naosul bisericii manastiresti.

In anul 1956 moastele sale au fost stramutate in Catedrala mitropolitana din Timisoara.

Sfantul Iosif cel Nou de la Partos a fost trecut in randul sfintilor de catre Sfantul Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane pe 28 februarie 1950.

Sfantul Ierarh Iosif cel Nou de la Partos - Patronul pompierilor din Romania

In urma adresei Ministerului de Interne din anul 1997, Sfantul Sinod a aprobat ca Sfantul Ierarh Iosif cel Nou sa fie patron al pompierilor.

Din minunile sale mentionam si salvarea de la un incendiu a unei parti din Timisoara. Aceasta minune este trecuta si in Acatistul care ii este inchinat: "Ca sa arati marea ta milostivire pentru turma ta si ravna ta pentru slobozirea ei din toate nevoile ce o impresurau, atunci cand parjolul focului s-a intins sa cotropeasca toata cetatea Timisoarei, nu ai fugit ca un fricos, ci ai stat ca un viteaz, biruind puterea focului, prin rugaciunea ta mai fierbinte decat valvataia focului, scapand neatinsa biserica slujirii tale si oprind, prin ploaie napraznica, pe care cerul a trimis-o tie in ajutor, intinderea focului...“ (Icosul 7).
SURSA : http://www.crestinortodox.ro

"Audacia Et Devotio"
Cutezanță, îndrăzneală, curaj şi devotament.
(Acest mesaj a fost modificat ultima dată: 15-09-2019 06:23 AM de Homefire News.)
15-09-2013 07:21 AM
Citaţi acest mesaj într-un răspuns
 Thanks given by: Pompier tălpaș , Baloo
{myadvertisements[zone_3]}
Covalciuc Bogdan Offline
Administrator
********

Mesaje: 14,625
Alăturat: Aug 2010
Locatie:
Thanks: 6420
Given 19009 thank(s) in 7934 post(s)

Mesaj: #6
RE: SFÂNTUL IERARH IOSIF CEL NOU DE LA PARTOŞ, OCROTITORUL ŞI PROTECTORUL POMPIERILOR
Un dar de Crăciun: cartea "Sfântul Iosif cel Nou de la Partoș - icoana din inima pompierilor"

[Imagine: coperta1.png]

Citat:Cu ocazia Sfintei Sărbători a Nașterii Mântuitorului, revista Agenda Pompierului, oferă cititorilor în dar, cu acordul autorilor, cartea "Sfântul Iosif cel Nou de la Partoș - icoana din inima pompierilor".

Volumul a fost lansat pe 13 Septembrie, anul curent, de Ziua Pompierilor din România și adună gânduri și date biografice despre minunatul patron spiritual al cavalerilor frontului incandescent: Sfântul Iosif cel Nou de la Partoș. Cartea, în format ".pdf" este oferită cu drag tuturor celor care doresc să cunoască mai multe despre Sfântul ocrotitor al pompierilor din România.

Ea poate fi printată, sau distribuită cu condiția ca acest lucru să se facă GRATUIT.
SURSA : http://agendapompierului.ro

Descarca : http://agendapompierului.ro/Sf_Iosif_cel...Partos.pdf

Sf Iosif Cel Nou de La Partos


"Audacia Et Devotio"
Cutezanță, îndrăzneală, curaj şi devotament.
(Acest mesaj a fost modificat ultima dată: 15-09-2019 06:24 AM de Homefire News.)
27-12-2013 10:23 AM
Citaţi acest mesaj într-un răspuns
 Thanks given by: Baloo
{myadvertisements[zone_3]}
Covalciuc Bogdan Offline
Administrator
********

Mesaje: 14,625
Alăturat: Aug 2010
Locatie:
Thanks: 6420
Given 19009 thank(s) in 7934 post(s)

Mesaj: #7
RE: SFÂNTUL IERARH IOSIF CEL NOU DE LA PARTOŞ, OCROTITORUL ŞI PROTECTORUL POMPIERILOR
Viaţa Sfântului Iosif cel Nou

[Imagine: Sf-Iosif-cel-Nou1.jpg]

Citat:Dintre ierarhii Bisericii ortodoxe din Banat se ridică personalitatea luminoasă şi încununată de aureola sfinţeniei a Sfântului Iosif cel Nou, Mitropolitul Timişoarei şi a toată Ţara Banatului, “podoaba ierarhilor, izgonitorul tuturor patimilor, izbăvirea credincioşilor, lauda prea frumoasă a Timişoarei”, cum îl numeşte Acatistul închinat în cinstea lui.

Din viaţa şi faptele sale cunoaştem prea puţin încă, dar suficient pentru ca să ne dăm seama de călugărul neprihănit care şi-a dat toată viaţa lui Hristos şi Bisericii. De aceea s-a bucurat încă din timpul vieţii de aureola sfinţeniei având darul facerii de minuni şi întărind în dreapta credinţă pe strămoşii acestor meleaguri. Ştim despre el că s-a călugărit de tânăr, a parcurs toate treptele slujirii în Biserică, până ce a fost ales mitropolit al Timişoarei păstorind între anii 1650 – 1653. De aici s-a retras de bună voie la mănăstirea Partoş unde a mai trăit câţiva ani, după care s-a mutat la veşnicele locaşuri. Lespedea care-i acoperea mormântul a fost identificată la începutul secolului trecut ca având următoarea inscripţie: “Prea Sfinţitul Iosif cel Nou, fost Mitropolit al Timişoarei”.

Drept mărturie asupra sfinţeniei lui avem o însemnare de pe un Minei slavon din 1529: “Această carte este a Mitropolitului Kir Iosif al Timişoarei la anul 1655 … care de bună voie a părăsit eparhia, retrăgându-se la mănăstirea Partoş, unde a trăit câţiva ani şi apoi s-a mutat la viaţa veşnică unde se odihnesc sfinţii”. În anul 1929 preotul Bizerea scria că “încă de pe când trăia se bucura de faima unui adevărat sfânt, iar după moarte a lăsat în popor şi între călugări amintirea unui Sfânt adevărat”. La 1749 un anume Peici, “hagiu” la Ierusalim donează înainte de plecare mănăstirii de la Partoş o Evanghelie pe care scrie:

“Această sfântă carte, aşa-numită Evanghelie o depun eu, păcătosul robul lui Dumnezeu Hagi Peici, la mănăstirea Partoş unde este aşezat trupul Sfântului vlădică Iosif, cu hramul Sfântul Arhanghel Mihail, pentru binele nostru şi călătoria fericită spre marea cetate Ierusalim”.

Tradiţia mai spune că fiica judelui Timişoarei, Marcu Muţiu s-a vindecat de boală la mormântul sfântului şi drept mulţumire tatăl va construi lângă biserica de lemn una din piatră, în stil baroc, care există şi astăzi.

Din anul 1782 avem păstrată icoana Sfântului Iosif cel Nou pictată de preotul Ştefan Bogoslovici la cererea protopopului Jebelului, Ioan Şuboni, care a donat-o mănăstirii spre a fi aşezată deasupra mormântului.

La 28 februarie 1950 Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a hotărât canonizarea Sfântului Iosif cel Nou de la Partoş şi strămutarea moaştelor sale din biserica mănăstirii Partoş în catedrala mitropolitană din Timişoara. Canonizarea solemnă a avut loc în zilele de 6 – 7 octombrie 1956 la Timişoara. De atunci şi până astăzi moaştele Sfântului Iosif odihnesc în dreapta pronaosului catedralei, în raclă din lemn de palisandru, tisă şi lămâi frumos sculptată.
SURSA : http://mitropolia-banatului.ro

"Audacia Et Devotio"
Cutezanță, îndrăzneală, curaj şi devotament.
(Acest mesaj a fost modificat ultima dată: 15-09-2019 06:25 AM de Homefire News.)
15-09-2014 10:53 AM
Citaţi acest mesaj într-un răspuns
 Thanks given by: Pompier tălpaș , Baloo
{myadvertisements[zone_3]}
Covalciuc Bogdan Offline
Administrator
********

Mesaje: 14,625
Alăturat: Aug 2010
Locatie:
Thanks: 6420
Given 19009 thank(s) in 7934 post(s)

Mesaj: #8
RE: Sfântul Ierarh Iosif cel Nou de la Partoș
Sânpetru German, județul Arad - Monument închinat Sfântului Iosif cel Nou de la Partoș
Monumentul a fost ridicat de Formația Civilă de Pompieri din Sânpetru German, în anul 2005.

[Imagine: sanpetru-german-monument-sf-iosif-preview.jpg]
SURSA foto : http://www.banaterra.eu/

"Audacia Et Devotio"
Cutezanță, îndrăzneală, curaj şi devotament.
(Acest mesaj a fost modificat ultima dată: 15-09-2021 05:55 AM de Homefire News.)
04-01-2015 12:44 PM
Citaţi acest mesaj într-un răspuns
 Thanks given by: Baloo
{myadvertisements[zone_3]}
Covalciuc Bogdan Offline
Administrator
********

Mesaje: 14,625
Alăturat: Aug 2010
Locatie:
Thanks: 6420
Given 19009 thank(s) in 7934 post(s)

Mesaj: #9
RE: Sfântul Ierarh Iosif cel Nou de la Partoș
Sfântul Ierarh Iosif cel Nou de la Partoş, ocrotitorul și patronul pompierilor din România

[Imagine: sfantul-ierarh-iosif-cel-nou-de-la-parto...opolie.jpg]

Citat:Ocrotitor al Mitropoliei Banatului şi patron al pompierilor din România, Sfântul Ierarh Iosif de la Partoş, ale cărui moaşte se cinstesc în Catedrala ortodoxă din Timişoara, a strălucit cu aureola sfinţeniei încă din timpul vieţii, fiind, aşa cum îl numeşte Acatistul închinat lui, „podoaba ierarhilor, izgonitorul tuturor patimilor, izbăvirea credincioşilor, lauda preafrumoasă a Timişoarei şi cinstea Partoşului“. Sfântul Ierarh Iosif de la Partoş este cinstit în fiecare an la 15 septembrie.
La 15 ani îşi închină viaţa lui Hristos
Sfântul Ierarh Iosif de la Partoş, cinstit cu mare evlavie în fiecare an la 15 septembrie, s-a născut în jurul anului 1568 în oraşul Raguza din Dalmatia, pe malul Mării Adriatice. Tatăl său se pare că era navigator, având o corabie, transporta mărfuri pe Marea Adriatică, Mediterană, pe Marea Neagră şi pe Dunăre.
Despre primii ani din viaţa tânărului Iacob, cum se numea înainte de călugărie, nu cunoaştem multe lucruri. Ştim că tatăl său, murind devreme, Iacob s-a mutat cu mama sa, originară se pare din insula Limnos, neamaiavând neamuri în Raguza, la fratele ei, care era negustor în oraşul Ohrida, la sud de Dunăre. Aici, tânărul Iacob a studiat până la 15 ani, find crescut de mama sa în bună cinstire de Dumnezeu.
La frageda vârstă de 15 ani, Iacob îşi închină viaţa lui Hristos, intrând în Mănăstirea Maicii Domnului chiar din oraş, unde îşi continuă învăţătura şi citirea cărţilor sfinte. Dornic de rugăciune şi de o viaţă mai retrasă, după cinci ani, Iacob părăseşte mănăstirea din Ohrida, îndreptându-se către Sfântul Munte Athos. Aici, intră în Mănăstirea Pantocrator, aşezată pe o stâncă bătută de valuri, la o înălţime de aproape 30 de metri, unde duce o viaţă aspră, în post şi rugăciune, în osteneală şi ascultare. În plin urcuş pe treptele desăvârşirii, Iacob este tuns în monahism, primind numele de Iosif.
Uimeşte sihaştrii Sfântului Munte
Avea doar 21 de ani când tănărul schimonah Iosif, prin desăvârşita lepădare de sine, cu smerita cugetare, cu sărăcie şi înţelepciune, îi uimea pe toţi sihaştrii athoniţi.
Fiind smerit cu mintea şi blând cu inima şi datorită asprelor posturi prin care îşi strunea trupul şi îşi întărea sufletul, Dumnezeu i-a dăruit puterea cuvântului prin care mişca inimile tuturor, înduioşându-se până la lacrimi şi întraripându-le cu dorul cel dumnezeiesc. Pentru curăţenia lui sufletească în înalta sfinţenie la care a ajuns, Dumnezeu i-a dăruit printre multe alte daruri şi pe acela al facerii de minuni încă din timpul vieţii. Părinţii din Sfântul Munte care sufereau de diferite boli, atât trupeşti, cât şi sufleteşti, veneau la părintele Iosif şi prin rugăciunile lui se tămăduiau de toată neputinţa. Ca o comoară nepreţuită este purtat pe rând în mănăstirile Hilandar, Xiropotamu, Vatoped şi la alte mănăstirii, schituri şi chilii ale Sfântului Munte.
Egumen la Adrianopol şi Cutlumuş
Vestea despre viaţa, calităţiile şi minunile lui Iosif se răspândiseră cu mare grabă. Astfel că, fiind nevoie de un îndrumător iscusit în cele duhovniceşti, dar în acelaşi timp şi de un bun organizator al vieţii monahiceşti după rânduielile Sfântului Vasile cel Mare, la cererea patriarhului de Constantinopol este trimis egumen pentru marea lavră a Sfântului Ştefan din Adrianopol. Acolo, timp de şase ani, munceşte fără preget la reorganizarea şi punerea în rânduială a pravilelor duhovniceşti şi regulilor vieţii de obşte.
Este pus apoi egumen în marea lavră românească Cutlumuş, veche ctitorie voievodală a domnitorilor români, începând cu Vlaicu Vodă, iar apoi rezidită de către domnitorii munteni şi moldoveni, Matei Basarab şi Vasile Lupu. Obştea monahală a Mănăstirii Cutlumuş era formată şi din români nord-dunăreni, moldovlahi, transilvăneni, dar şi bănăţeni.
Sfântul arhiereu al bănăţenilor
Ajuns la vârsta patriarhală de 80 de ani, egumenul Iosif se retrage în linştea unei chilii a Mănăstirii Vatoped. În acea vreme însă, scaunul vlădicesc al Timişoarei, devenind vacant, românii îl doresc mitropolit pe fostul lor egumen al lavrei româneşti, care dobândise deja faima de sfânt.
În drum spre Banat, Sfântul Iosif trebuia să treacă Dunărea pe un pod plutitor. Însă caii de la trăsură s-au speriat şi nu au mai voit să înainteze. Toate încercările vizitiului şi ale oamenilor dimprejur de a-i face să înainteze şi să se suie pe pod nu au reuşit. Atunci Sfântul Iosif, deranjat de strigătele furioase ale oamenilor, s-a coborât şi a grăit câteva cuvinte blânde către cai, care s-au făcut blânzi ca nişte miei şi au urcat singuri pe pod unde au stat nemişcaţi până au trecut Dunărea. În drum spre Timişoara, Sfântul a fost rugat de către aga Ismail să se întoarcă nu departe de Vârşeţ. Aici, nevasta agăi, care era creştină, se chinuia să nască de trei zile. Ea fusese vestită în vis că numai vlădica Iosif putea să o tămăduiască. Fără a se teme, Sfântul Iosif a încuviinţat să se întoarcă din drum şi să meargă cu aga Ismail. Când a trecut prin faţa casei agăi, soţia acestuia a născut îndată un băiat. După zeci de ani acest băiat, botezat creştin, s-a călugărit şi a ajuns chiar episcopul Caransebeşului, fiind un apărător de seamă al Ortodoxiei în vremuri foarte grele pentru credinţa srămoşească. Întrebat dacă e bine oare să asculte de rugămintea unui păgân şi să facă voia lui, Sfântul a răspuns: „Dumnezeu Unul este în Sfânta Treime peste toţi şi nimeni a cunoaşte căile Lui nu s-a învrednicit şi ascultare a-i da dator este fiecare om prin gura căruia ar vorbi Domnul“.
Viaţa oricărui ierarh se contopeşte cu a eparhiei sale
Ajungând în Timişoara, Sfântul Iosif a fost întâmpinat de Iovan Capră, un argintar care era olog de 20 de ani, pe care l-a vindecat îndată. La vederea acestei minuni s-au uimit atât credincioşii, cât şi turcii care veniseră în întâmpinarea lui.
Aşezarea în scaun a Sfântului Iosif ca mitroplit al Banatului a fost săvârşită în ziua Sfântului Ilie a anului 1650. Este semnificativă această dată pentru ceea ce a reprezentat ataşamentul credincioşilor faţă de mitropolitul lor, întrucât fiind şi praznicul Proorocului Ilie, patronul unor importante bresle din oraş, ziua a îmbrăcat un caracter sărbătoresc deosebit.
Se ştie că viaţa oricărui ierarh, într-un fel, se contopeşte cu a eparhiei sale. Tot aşa, cronica Mitropoliei Banatului acelei epoci se poate considera şi oglindă a vieţii mitropolitului de la Timişoara.
Noul mitropolit venea investit cu o autoritate vădită în titulatura sa şi, de asemenea, cu prestanţa unei vârste patriarhale de 82 de ani, precum şi a virtuţilor cele mai râvnite, ceea ce constituia implicit un prestigiu al scaunului său. A organizat Biserica, a întemeiat şcoli pentru pregătirea preoţilor, a înălţat altare sfinte, a cercetat mănăstiriile şi parohiile bănăţene, ducând mângâiere şi lumină păstoriţilor săi.
Paşa Fasli îl iubea pe Sfântul Iosif şi îl respecta. Mai mulţi turci, lepădându-se de legea lor, au primit botezul şi aceasta pentru că Sfântul Iosif îi iubea pe toţi deopotrivă, iar uşa lui era deschisă tuturor. Blândeţea, milostenia şi învăţăturile lui pline de foc dumnezeiesc, într-adevăr cucereau pe oricine. Deci, atât creştinii, cât şi musulmanii, îl aveau întru mare evlavie pentru sfinţenia vieţii lui şi pentru darul facerii de minuni cu care Dumnezeu îl înzestrase.
Retras la Mănăstirea Partoş
Vârsta sa înaintată l-a determinat ca, la împlinirea numărului simbolic de trei ani de păstorire arhierească, după ce a pus totul în bună rânduială, prin înnoirea vieţii duhovniceşti şi prin înţeleapta chivernisire a treburilor bisericeşti, să se retragă la Mănăstirea Partoşului. Locul cârmuirii sale vlădiceşti, precum şi întreaga activitate monahală s-au legat de numele său pentru totdeauna, fiind supranumit „de la Partoş“ şi „Mitropolitul Timişoarei“, într-un cuvânt, patronul şi ocrotitorul Mitropoliei Banatului. Era în al 85-lea an al vieţii, iar al mântuirii 1653, când, înconjurat de dragostea tuturor, s-a statornicit în acea vatră străveche de spiritualitate românească. În vremea Sfântului, Mănăstirea Partoş era şi un centru important bisericesc, cu o şcoală pentru preoţi şi care număra nu numai călugări din Banat, ci şi din Ţara Românească. Vieţuirea Sfântului Iosif aici, timp de alţi trei ani, a mărit importanţa şi rosturile aşezământului, spre el îndreptându-se şi mai târziu, cu acelaşi zel, paşii credincioşilor.
Despre aceasta glăsuieşte o însemnare cu mână făcută în 1655 pe un Minei slavon din 1529, care a aparţinut Mănăstirii Sângeorz: „Această carte este a domnului mitropolit Iosif al Timişoarei la anul 1655... care de bunăvoie a părăsit eparhia, retrăgându-se în Mănăstirea Partoş, unde a trăit câţiva ani şi apoi s-a mutat la viaţa veşnică unde sfinţii se odihnesc“.
Clopotele mănăstirii au început să bată singure
Tradiţiile spun că în momentul adormirii sale, clopotele mănăstirii au început să bată singure, fără să le tragă cineva, ducând în depărtări trista veste. Apoi trupul neînsufleţit al marelui mitropolit a fost aşezat într-un mormânt zidit în naosul bisericii mănăstireşti, în dreptul uşii de la intrare care e spre miazăzi. Pe lespedea ce s-a aşezat deasupra, mâini pioase au săpat o inscripţie pe care înainte cu aproape un veac se citea cu uşurinţă: „Sviatitel Iosifa novii bivşii Mitropolita Temişvarskii“ - „Preasfinţitul Iosif cel Nou, fost Mitropolit al Timişoarei“.
Era sfârşitul verii lui 1656, când a trecut la cele veşnice la 85 de ani părintele duhovnicesc al ortodocşilor din părţile Banatului. Sfântul Iosif numit e acum „cel Nou“, spre a-l deosebi de alţi sfinţi mai vechi cu acelaşi nume, nu a încetat nici după moarte să vină într-ajutor credincioşilor, pe mulţi din cei care se apropiau cu rugăciuni de mormântul său.
Despre cinstirea de sfânt care i s-a dat din vechime mărturiseşte, printre altele, icoana pictată la 1782 de preotul Ştefan Bogoslovici la cererea protopopului Jebeului, Ioan Şuboni, şi aşezată pe peretele bisericii mănăstireşti din Partoş, deasupra locului unde a fost îngropat. Se ştie că fostul jude al Timişoarei, Marcu Muţiu, s-a tămăduit de boală venind să se roage aici. Drept mulţumire pentru aceasta el a zidit, în anul 1750, alături de vechea biserică mănăstirească, o alta, nouă, mai mare şi mai trainică. Mai mult decât atât însă, fostul mitropolit al Timişoarei intră statornic în conştinţa credincioşilor bănăţeni, el fiind invocat în orice împrejurare deosebită a vieţii lor.
„A strălucit ca un adevărat vas ales al Domnului“
Ţinând seama de viaţa şi petrecerea cuviosului mitropolit Iosif şi stabilindu-se fără putinţă de tăgadă că el a strălucit ca un adevărat vas ales al Domnului prin credinţa curată şi că a lăsat în urma lui mireasma sfinţeniei, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a hătărât la 28 februarie 1950 să-l aşeze în ceata sfinţilor, statornicind data de 15 septembrie a fiecărui an pentru cinstirea lui cu toată cuviinţa. În acelaşi an, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Sârbe a hotărât în sesiunea de lucru din 14-27 mai să includă în calendarul acestei Biserici pe Sfântul Ierarh Iosif cel Nou de la Partoş.
Aşa cum reiese din procesul verbal luat la dezgroparea moaştelor Sfântului Iosif cel Nou la Mănăstirea Partoş din 6 septembrie 1956, aceasta s-a făcut începând cu ora 10 din zi după o slujbă de mulţumire. Mormântul zidit deasupra grobniţei, la intrarea în sfânta mănăstire, lung de 240 cm, lat de 135 cm şi înalt de 95 cm, a fost desfăcut de preacuvioşia sa protos. Ieronim Balintoni, exarhul mănăstirilor de atunci, ajutat de ieromonahii, preoţii şi diaconii de faţă. Procesul verbal menţionează că „la ceasurile 2 ale zilei, în emoţia ce stăpânea puternic pe cei de faţă, s-a descoperit la adâncimea de 57 cm de la nivelul podelei, în pământ neumblat, braţele încrucişate, parcă într-o neîntreruptă rugăciune, ale aceluia care, chip al bunătăţii şi suferinţei, ostenitor în rugă fierbinte şi în duh de viaţă înălţător, a săvârşit în trăirea pământească şi în cea nemuritoare după înveşnicire vindecări minunate şi fără număr. Mireasma sfinţeniei şi prospeţimea moaştelor au ridicat sufletele ce au încercat simţăminte de evlavie necunoscute vreodată“.
Sfintele moaşte au fost depuse apoi spre închinare în Catedrala miropolitană „Sfinţii Trei Ierarhi“ din Timişoara, într-o frumoasă raclă. Aceasta este opera sculptorului Grigore Dumitrescu de la Arhiepiscopia Bucureştilor, fiind confecţionată din lemn de polisandru, păr, tisă şi lămâi, având o lungime de 137 cm şi o lăţime de 37,5cm. Pe capac este sculptat, în lemn de lămâi, chipul Sfântului Ierarh Iosif, mort, înveşmântat în toate odăjdiile arhiereşti, purtând mitră şi cârjă. Soclul cu motive florale şi geometrice în stil bizantin este sculptat în lemn de palisandru. Pe margini sunt sculptate, de asemenea, în lemn de lămâi, scene din viaţa Sfântului.
Patronul pompierilor din România
În urma adresei Ministerului de Interne din anul 1997 adresată Sfântului Sinod, cu solicitarea de a desemna ca patron spiritual al acestei instituţii fie pe Sfântul Mucenic Corneliu Sutaşul (13 septembrie), fie pe Sfântul Ierarh Iosif cel Nou de la Partoş (15 septembrie), Sfântul Sinod aprobă ca patron al pompierilor pe Sfântul Ierarh Iosif cel Nou.
Decizia în acest sens a avut în vedere viaţa, minunile, calităţile spirituale şi a pornit şi de la faptul că pe seama Sfântului se pune, între altele, salvarea bisericii din Timişoara-Mehala şi a unei părţi din oraş de la un incendiu care a izbucnit pe când el era mitropolit la Timişoara (1650-1653). La această întâmplare face aluzie Acatistul care îi este închinat: „Ca să arăţi marea ta milostivire pentru turma ta şi râvna ta pentru slobozirea ei din toate nevoile ce o împresurau, atunci când pârjolul focului s-a întins să cotropească toată cetatea Timişoarei, nu ai fugit ca un fricos, ci ai stat ca un viteaz, biruind puterea focului, prin rugăciunea ta mai fierbinte decât vâlvătaia focului, scăpând neatinsă biserica slujirii tale şi oprind, prin ploaie năpraznică, pe care cerul a trimis-o ţie în ajutor, întinderea focului...“ (Icosul 7). Legat de această intenţie, putem arăta că în armată există destui sfinţi luaţi ca patroni şi protectori: Sfânta Fecioara Maria, Maica Domnului, e patroana marinei militare, Sfântul Crispinus, al aviatorilor, Sfânta Varvara, a artileriei, Sfântul Iosif de Copertino, al paraşutiştilor etc.
Astăzi mii de credincioşi din întreaga ţară poposesc în oraşul de pe malurile Begăi pentru a înălţa rugăciuni şi a se închina moaştelor Sfântului Ierarh Iosif cel Nou de la Partoş. Seara şi până dimineaţă se săvârşesc rugăciuni, iar dimineaţa în ziua cinstirii Sfânta Liturghie arhierească.
Preasfinţitul Părinte Timotei, Episcopul Aradului, vorbind despre Sfântul Iosif cel Nou de la Partoş menţionează că „în lumina aceluiaşi veşnic nimb, ochii credinciosului de astăzi disting multe din trăsăturile esenţiale ale personalităţii sale pe care Acatistul le sugerează în toată profunzimea: Sfânt al Bantului, lauda Timişoarei, cinstea Partoşului, podoaba Bisericii, slujitor al darului, făcător de bine al tuturor“.
A scăpat cetatea de foc
O altă minune a sa s-a întâmplat în ziua Sfinţilor Petru şi Pavel. Pe când săvârşea Sfânta Liturghie în ziua hramului unei vechi biserici din Timişoara, a izbucnit un mare foc în partea de apus a oraşului. Un vânt puternic întindea pârjolul cu repeziciune asupra întregului oraş. Mulţi au pierit atunci în flăcări, iar groaza îi cuprinse pe toţi. Sfântul Iosif, văzând prăpădul, a ieşit în faţa bisericii luând cu sine Sfintele Taine şi câzând cu faţa la pământ şi cu toată puterea sufletului său cerând îndurare lui Dumnezeu să scape cetatea de prăpăd. Deodată, nori negri s-au ridicat dinspre miazăzi, întunecând tot cerul, şi o ploaie torenţială s-a vărsat timp de câteva ore până a stins cu totul focul nimicitor. Apoi, mergând acasă, s-a închis în chilia sa şi timp de trei zile nu a mai ieşit. Când s-a arătat din nou în lume, iată că pe dosul palmei lui de la mână stângă îi apăruse semnul sfintei cruci, ca şi când ar fi fost ars cu fierul înroşit. Semnul acesta a rămas pe mâna Sfântului până la sfârşitul vieţii lui, semn care i-a fost dat de Dumnezeu pentru aducerea aminte a marei Lui milostiviri.
SURSA : http://ziarullumina.ro/

"Audacia Et Devotio"
Cutezanță, îndrăzneală, curaj şi devotament.
(Acest mesaj a fost modificat ultima dată: 15-09-2019 06:31 AM de Homefire News.)
15-09-2015 05:21 AM
Citaţi acest mesaj într-un răspuns
 Thanks given by: Baloo
{myadvertisements[zone_3]}
Covalciuc Bogdan Offline
Administrator
********

Mesaje: 14,625
Alăturat: Aug 2010
Locatie:
Thanks: 6420
Given 19009 thank(s) in 7934 post(s)

Mesaj: #10
RE: Sfântul Ierarh Iosif cel Nou de la Partoș
2016 - Anul omagial Sfântul Iosif cel Nou de la Partoș

[Imagine: 2016-Anul-omagial-Sfantul-Iosif-cel-Nou-...rtos-1.jpg]

Citat:Anul 2016 este un an deosebit pentru iubitorii Sfântului Ocrotitor al Pompierilor din România - Iosif cel Nou de la Partoș. Astfel, în acest an binecuvântat se împlinesc 360 de ani de la nașterea Sfântului în Cer (15 august 1656) și 60 de ani de la canonizarea Sa (6-7 octombrie 1956).
În cinstea Sfântului, oameni cu suflet mare au organizat o serie de evenimente menite să-l cinstească pe Sfântul Ocrotitor al Pompierilor. Programul s-a desfășurat sub egida Zilelor Artei Sacre de la Partoș și a cuprins manifestări diferite dedicate tuturor categoriilor de vârstă.
Zilele Artei Sacre de la Partoș au debutat, în prima lor ediție, cu un program dedicat celor mai mici, sâmbătă, 14 mai 2016. Un grup de 35 de copii ai Școlii Gimnaziale din Banloc însoțiți de cadre didactice, au luat parte la proiectul Mai aproape de Tine, derulat la Sala Christiana a Centrului Social al mănăstirii, respectiv în incinta acesteia. O parte dintre ei au pictat, sub îndrumarea domnului Teofil Grecu, icoane pe lemn și pe hârtie, alții călăuziți de fratele Mircea Laza au învățat să bată toaca, iar alții au participat la diferite jocuri dinamice și distractive. Toți participanții au primit la final daruri oferite de către mănăstire.
Seara, de la orele 19, la Sala Christiana a avut loc avanpremiera reprezentației teatrale La început a fost Cuvântul, care, prin textele din Sfânta Scriptură și lirica universală a trimis la fundamentele credinței noastre. Conceptul și interpretarea inegalabilă le-a aparținut Ana Mariei Cojocaru și lui Cătălin Ursu, actori ai Teatrului Național din Timișoara. Ei au oferit publicului o splendidă mărturie de credință, o emoționantă trimitere prin cuvinte și gesturi simbolice la adevărul fundamental al Învierii, al întâlnirii cu Cel viu.
Ziua de luni, 16 mai 2016, a prilejuit, în contextul Zilelor Artei Sacre la Partoș-Banloc, întâlnirea cu renumitul maestru al naiului, Nicolae Voiculeț. Artistul a adus pe scena Căminului Cultural din Partoș, prin programul pe care l-a prezentat în fața a numeroși spectatori, frumusețea doinelor și a cântului tradițional românesc izvorâte din plinătatea sufletului omului adevărat înfrățit prin credință cu Dumnezeu și cu semenii. Evenimentul pricinuit de recitalul maestrului Voiculeț și al admirabilei sale orchestre a fost, așa cum însuși artistul mărturisea, o pledoarie pentru frumos, pentru autentic, pentru tradiție, pentru ceea ce ne este propriu și în același timp ne definește identitatea. O pledoarie pentru întoarcerea la origini, pentru redescoperirea lui Dumnezeu și a oamenilor, a bucuriei de a trăi.
[Imagine: 2016-Anul-omagial-Sfantul-Iosif-cel-Nou-de-la.jpg]
Sâmbătă, 21 Mai 2016, după săvârșirea Sfintei Liturghii închinate Sfinților Împărați Constantin și Elena, la Centrul Social al mănăstirii, în sala media, a fost vernisată expoziția de fotografie „Între Ohrida și Partoș. Mănăstirile Sfântului Iosif”, în prezența a numeroși credincioși.
Este de fapt o recompunere prin texte și câteva zeci de imagini alese cu multă grijă a itinerariului petrecerii monahale a Sfântului Iosif începând cu Mănăstirea Maicii Domnului din Ohrida, în care intră ca frate începător la vârsta de 15 ani, continuând cu mănăstirile athonite Pantocrator, Marea Lavra, Xiropotamu, Cutlumuș, Vatoped, unde se nevoiește mai bine de 60 de ani și încheind cu Partoșul, ultimul său popas pământesc, de unde se mută la Cer în 15 August 1656.
Expoziția poate fi vizitată pe toată durata anului în curs, ea fiind unul din proiectele prin care Sfântul Iosif cel Nou este comemorat la 360 de ani de la mutarea sa la veșnicele locașuri și la 60 de ani de la canonizarea sa.
Duminică, 22 mai a.c., a venit momentul Pledoariei pentru neuitare. Comemorare prin muzică și cuvânt a Reginei Elisabeta Evenimentul acesta, închinat memoriei principesei Elisabeta a României, fostă regină a Elenilor și soră a Regelui Carol al II-lea (n. 12 Oct. 1894 – d. 15 Nov. 1956), a fost organizat de Mănăstirea de la Partoș în colaborare cu Primăria Banloc. Locația acestei frumoase manifestări artistice și de suflet a fost curtea castelului de la Banloc, acolo unde Elisabeta a petrecut din anul 1936 și până în 4 Ian. 1948 când, în contextul politic tulbure de atunci, toți membrii familiei regale au fost siliți să părăsească țara și să își asume calea exilului.Mai amintim că în luna Noiembrie a acestui an se împlinesc 60 de ani de la trecerea la cele veșnice a Reginei care a iubit mult locurile și oamenii de aici și care la rândul lor au prețuit-o și au păstrat-o cu recunoștință în memoria lor.
A fost prezentată de către părintele stareț Varlaam viața Reginei cu multe citate din memoriile Reginei Maria a României, mama Elisabetei și au fost audiate două concerte: unul al corului de copii Flores Castelli și al doilea al cvartetului de muzică clasică, Capricioso, din Timișoara (vioara I-a: Dragalina Cristian Csaba; vioara a II-a: Sonia Ionescu; violă: Miscu Traian Mihai; violoncel: Vizauer Kinga). La finalul momentului artistic au luat cuvântul părintele Arhimandrit Simeon Stana, exarhul mănăstirilor din Arhiepiscopia Timișoarei și domnul Cornel Toța, primarul comunei Banloc.
Acest eveniment a încheiat șirul manifestărilor prilejuite de prima ediție a Zilelor Artei Sacre de la Partoș.
[Imagine: 2016-Anul-omagial-Sfantul-Iosif-cel-Nou-...rtos-2.jpg]
LINK http://agendapompierului.ro

"Audacia Et Devotio"
Cutezanță, îndrăzneală, curaj şi devotament.
(Acest mesaj a fost modificat ultima dată: 15-09-2021 05:56 AM de Homefire News.)
30-05-2016 06:17 PM
Citaţi acest mesaj într-un răspuns
 Thanks given by: Baloo
{myadvertisements[zone_3]}
Postează răspuns 


Săritură forum:



Bine ai venit, Vizitator!
Trebuie să vă înregistraţi înainte să postaţi aici.


  

Parolă
  





Ultimele subiecte
I.S.U. "Dobrogea" al Jude...
Ultimul mesaj a fost postat de: Covalciuc Bogdan
Astăzi 10:35 AM
» Mesaje: 1130
» Vizualizări: 1411595
Legea nr. 80/1995-Statutu...
Ultimul mesaj a fost postat de: Covalciuc Bogdan
Astăzi 08:05 AM
» Mesaje: 90
» Vizualizări: 283757
Machete autospeciale pomp...
Ultimul mesaj a fost postat de: Covalciuc Bogdan
Astăzi 07:39 AM
» Mesaje: 150
» Vizualizări: 198
„Nu există pădure fără u...
Ultimul mesaj a fost postat de: Aggressive Firefighter
Ieri 08:43 PM
» Mesaje: 90
» Vizualizări: 10248
Serviciul Mobil de Urgenț...
Ultimul mesaj a fost postat de: Homefire News
Ieri 10:01 AM
» Mesaje: 757
» Vizualizări: 1030002
Ghidul carierei cadrelor ...
Ultimul mesaj a fost postat de: Covalciuc Bogdan
Ieri 07:28 AM
» Mesaje: 22
» Vizualizări: 25564
Normativ privind asigurar...
Ultimul mesaj a fost postat de: Covalciuc Bogdan
Ieri 06:32 AM
» Mesaje: 2
» Vizualizări: 5378
Volei interarme
Ultimul mesaj a fost postat de: Covalciuc Bogdan
Ieri 06:03 AM
» Mesaje: 0
» Vizualizări: 5
S.P.S.U. Speed Fire Prote...
Ultimul mesaj a fost postat de: Homefire News
27-03-2024 08:06 AM
» Mesaje: 1
» Vizualizări: 1918
S.V.S.U. Voluntari / jud....
Ultimul mesaj a fost postat de: Homefire News
27-03-2024 08:02 AM
» Mesaje: 4
» Vizualizări: 9463

Sustinem
semperfidelis.ro
agendapompierului.ro