Acest forum foloseste cookies
Acest site foloseste cookies pentru a personaliza continutul si publicitatea, pentru a analiza traficul si pentru a oferi optiuni social media. Prin navigarea pe acest site, va exprimati acordul asupra folosirii cookie-urilor.

pompieri


Postează răspuns 
 
Evaluarea subiectului:
  • 2 voturi - 5 în medie
  • 1
  • 2
  • 3
  • 4
  • 5
13 Septembrie - Ziua Pompierilor din Romania
Autor Mesaj
Covalciuc Bogdan Offline
Administrator
********

Mesaje: 12,318
Alăturat: Aug 2010
Locatie:
Thanks: 4537
Given 11139 thank(s) in 4976 post(s)

Mesaj: #61
RE: 13 Septembrie - Ziua Pompierilor din Romania
Bătălia din Dealul Spirii- ultima luptă dintre români și turci

Citat:Bătălia din Dealul Spirii de la Bucureşti a fost un act eroic al pompierilor militari în apărarea revoluţiei de la 1848 şi prima afirmare patriotică a calităţilor morale şi de luptă ale ostaşilor tinerei armate române moderne, constituită în urma Păcii de la Adrianopole din 1829. Bătălia din Dealul Spirii a fost ultima confruntare dintre forțe exclusiv românești și tucești. Lupte au mai fost în cadrul războiului de independență, dar atunci oștile României se aflau în coaliție cu cele ruse. În 1848 s-a consumat penultima ocupare a Bucureștiului de către otomani. Cea din urmă a fost în 1916-1918 în cadul alianței Imperiului Otoman cu Puerile Centrale, când inamicii României din primul război mondial au ocupat 2/3 din teritoriul României, inclusiv Capitala.
[Imagine: Monumentul_Eroilor_Pompieri.jpg]
Intrarea în Bucureşti a trupelor de invazie a prilejuit unităţilor române prezente în garnizoană – printre care şi Compania de Pompieri – unul dintre cele mai înălţătoare momente ale Revoluţiei române de la 1848: încleştarea din Dealul Spirii, devenită simbol al luptei pentru libertate şi independenţă naţională a poporului român. Comandantul Regimentului 2 Infanterie şi şeful garnizoanei Capitalei, colonelul Radu Golescu, primise ordin în ziua de 12 septembrie din partea Locotenenţei Domneşti să deplaseze în ziua următoare subunităţile în Dealul Spirii, pentru a participa la primirea unei coloane otomane formată din aproape 6.000 luptători şi comandată de Kerim Paşa, ce urma să preia cazarma din acea zonă. Însa lucrurile au luat cu totul alt curs.
[Imagine: Dealul_Spirii_la_1837.jpg]
Dealul Spirii la 1837
Printr-o coincidenţă, în aceeaşi zi de 13 septembrie, cu puţin timp înaintea sosirii trupelor otomane avusese loc înmânarea noilor drapele ale Regimentului 2 infanterie. Solemnitatea a influenţat moralul şi devotamentul ostaşilor, voinţa de a apăra demnitatea naţională. Aceeaşi stare de spirit îi caracteriza şi pe ostaşii Companiei de Pompieri comandaţi de căpitanul Pavel Zăgănescu; aceştia voiau să meargă cu toţii la cazarma din Dealul Spirii, convinşi de iminenţa unui conflict armat cu otomanii. Soldaţii lăsaţi pentru paza cazărmii au cerut comandantului lor: “Luaţi-ne şi pe noi, nu ne lăsaţi în cazarmă, ca pe nişte nevrednici, căci dacă acolo, în Dealul Spirii, va fi vreun război, noi vrem să murim cu fraţii noştri.”
ncleştarea propriu-zisă s-a declanşat ca urmare a unei altercaţii între un ofiţer al companiei de Pompieri (sublocotenentul Dincă Bălsan) şi unul otoman; deşi împresuraţi din toate părţile de turci, pompierii s-au avântat cu curaj împotriva acestora, alternând focurile de armă cu lupta la baionetă şi lovind fără cruţare inamicul care, în pofida superiorităţii numerice, a fost cuprins de panică. Otomanii au reuşit să pună în poziţie de tragere doua piese de artilerie şi au deschis focul asupra pompierilor.
[Imagine: Dealul_Spirii.jpg]
Aceştia au pornit împotriva tunurilor inamice şi după o scurtă luptă au capturat gurile de foc, pe care le-au întors mpotriva duşmanului. Efectele au fost puternice: din rândurile otomanilor au căzut zeci de morţi şi răniţi; numai că, din cauza lipsei de muniţie, în cele din urmă tunurile au fost abandonate. Pompierii nu au încetat lupta decât atunci când Kerim-Pasa, văzând că nu poate înfrânge rezistenţa garnizoanei din Dealul Spirii, a trimis un ofiţer care a propus încetarea focului, garantând în schimb “libera ieşire din cazarmă” – angajament care mai apoi nu a fost însă respectat de otomani. Pompierii au dovedit pe timpul luptei din Dealul Spirii vitejie, curaj şi dibăcie în rezolvarea situaţiilor de luptă, capacitate de rezistenţă şi spirit de sacrificiu în inegala confruntare cu trupele otomane covârşitoare.
A căzut în această eroică bătălie mai mult de jumătate din efectivul companiei de pompieri. Şi-au pierdut viaţa în inegala încleştare 200 de otomani, 47 de soldaţi pompieri şi 2 ofiţeri (înhumaţi în curtea Bisericii Sf. Gheorghe Plevenei), şi au rezultat peste 100 de răniţi. O parte din pompieri, în frunte cu sublocotenentul Dincă Bălăşeanu, s-au retras, pentru a continua lupta, în tabăra generalului Gheorghe Magheru de la Râureni. După dizolvarea acesteia, eroicii pompieri, alături de cei care activaseră în gărzile naţionale, au trecut munţii şi s-au înrolat în armata revoluţionară condusă de Avram Iancu, unde Dincă Bălăşeanu a ocupat funcţia de centurion. Primul Parlament al României, apreciind sacrificiul eroilor de la 13 septembrie, curajul şi patriotismul pompierilor militari, acordă în anul 1860 participanţilor la eroicul act pensii pe viaţă şi prima medalie românească: PRO VIRTUTE MILITARI, iar în 1863, când oştirea română primea noile drapele, nu întâmplător domnitorul Alexandru Ioan Cuza alegea pentru această festivitate data de 13 septembrie.
[Imagine: Ordinul_acordat_de_Cuza_1024x930.jpg]
SURSa : http://www.istorie-pe-scurt.ro/

"Audacia Et Devotio"
Cutezanță, îndrăzneală, curaj şi devotament.
09-09-2015 07:22 PM
Citaţi acest mesaj într-un răspuns
 Thanks given by: HomefireNews
Karin Offline
Moderator
*******

Mesaje: 132
Alăturat: Nov 2010
Locatie:
Thanks: 1945
Given 2620 thank(s) in 793 post(s)

Mesaj: #62
RE: 13 Septembrie - Ziua Pompierilor din Romania



Facebook Pompierii Fagaras

"Pompierii nu mor niciodata, ei ard pentru eternitate in inimile oamenilor ale caror vieti le-au salvat " - Susan Diane Murphree


(Acest mesaj a fost modificat ultima dată: 10-09-2015 07:37 PM de Covalciuc Bogdan.)
10-09-2015 06:06 PM
Citaţi acest mesaj într-un răspuns
 Thanks given by: HomefireNews , Covalciuc Bogdan , pompier_talpas
HomefireNews Offline
Old firefighter Moderator
*******

Mesaje: 5,302
Alăturat: Nov 2010
Locatie:
Thanks: 4507
Given 2887 thank(s) in 1711 post(s)

Mesaj: #63
RE: 13 Septembrie - Ziua Pompierilor din Romania
Prima zi de sacrificiu a pompierilor militari 19 iunie 1848

Alexandru Pelimon născut în Gorj, La Novaci pe 17.01.1822, scriitor, traducător, jurnalist, memorialist, revoluţionar patriot, participant la evenimentele anului 1848 scria:
Citat:„De vreo lună mai în toate nopţile, venea la Compania de pompieri un under-ofiţer de la şcoala militară, care avea o secretă înţelegere cu under-ofiţerul Dincă Bălşanu”.

Tot Pelimon, sintetizând rolul acestor patrioţi scria că:
Citat: „Pompierii, însă, sub nişte ofiţeri ca Deivos, Zăgănescu, Dănescu şi Stărostescu şi sub sergenţi ca Dincă Bălşanu, pe care revoluţiunea îl ridică la gradul de sublocotenent, deveniră arma cea inteligentă şi puternică a Poliţiei Capitalei.”

Gazeta de Transilvania aprecia la rândul său că:
Citat:„Sub conducerea unor astfel de ofiţeri Compania de pompieri s-a disciplinat şi îndoctrinat pentru revoluţie.”

Citat:Soldaţii pompieri s-au aflat în permanenţă în primele rânduri ale revoluţiei, ei fiind recrutaţi din rândul meseriaşilor cu care erau în contact pentru păstrarea şi repararea utilajelor de stingerea incendiilor, având strânse legături cu populaţia Capitalei.
Programul de la Izlaz, care era numit de revoluţionari „Constituţie”, a fost semnat de Domnitorul Gheorghe Bibescu după declanşarea revoluţiei, sub presiunea populaţiei.
Fostele reacţionare nu au renunţat la luptă, iar la 19 iunie revoluţia a dat primele ei jertfe.
Şeful Oştirii, Colonelul Ion Odobescu, sprijinit de un grup de ofiţeri a arestat o parte a membrilor Guvernului Provizoriu. Acest lucru a provocat nemulţumirea populaţiei bucureştene care, folosind scânduri, pietre, dar şi alte obiecte la îndemână s-a îndreptat spre palat. Locotenentul Zăgănescu „s-a dus însuşi cu comanda şi armele de s-au înfăţişat Guvernului”. Membri Guvernului revoluţionar sunt eliberaţi.
„Comanda pompierilor se afla toată strânsă în curtea palatului” scria Pelimon, iar Gazeta de Transilvania informându-şi cititorii scria despre rolul pompierilor: „Guvernul erau acum reîntrunit, pompierii se adunaseră în apărarea lui şi poporul făcu împrejur patru baricade spre a înfrunta vreo nouă năvală ”.
Primul complot al reacţiunii a fost lichidat şi revoluţia a fost salvată ca urmare a ataşamentului populaţiei la care a aderat şi Compania de pompieri.
Ziua de 19 iunie a marcat prima manifestarea publică a ataşamentului faţă de cauza revoluţiei de care era animată Compania de pompieri a Capitalei.
col. ® Marin Sorescu SURSA : http://www.gorjeanul.ro/

"Foc . O stivă de replici uscate, plus cuvântul scânteie."
21-09-2015 05:50 AM
Citaţi acest mesaj într-un răspuns
 Thanks given by: Covalciuc Bogdan , maf150
Covalciuc Bogdan Offline
Administrator
********

Mesaje: 12,318
Alăturat: Aug 2010
Locatie:
Thanks: 4537
Given 11139 thank(s) in 4976 post(s)

Mesaj: #64
RE: 13 Septembrie - Ziua Pompierilor din Romania

"Audacia Et Devotio"
Cutezanță, îndrăzneală, curaj şi devotament.
31-07-2016 10:10 AM
Citaţi acest mesaj într-un răspuns
Covalciuc Bogdan Offline
Administrator
********

Mesaje: 12,318
Alăturat: Aug 2010
Locatie:
Thanks: 4537
Given 11139 thank(s) in 4976 post(s)

Mesaj: #65
RE: 13 Septembrie - Ziua Pompierilor din Romania
Cine a fost Dincă Bălşan din Caracal, pompierul care a declanşat sângeroasa luptă din Dealul Spirii de la 1848


Citat:Toată lumea a auzit despre celebra şi, totodată, sângeroasa luptă din Dealul Spirii – Bucureşti de la 13 septembrie 1848 dintre pompierii din Capitală şi turci. Puţini cunosc însă faptul că „scânteia” de la care a pornit bătălia a fost „pusă” de un pompier originar din oraşul Caracal. Este vorba despre Dincă Bălşan, care făcea parte, la momentul respectiv, din grupul de pompieri condus de Pavel Zăgănescu.

Pompierul Constantin (Dincă) Bălşan s-a născut la 15 martie 1817 în oraşul Caracal. A făcut parte din roata de pompieri a lui Pavel Zăgănescu la momentul intrării trupelor turceşti în Bucureşti. Profesorul Ion D. Tîlvănoiu din comuna Găneasa, director al Asociaţiei Culturale Memoria Oltului, spune despre Dincă Bălşan că şi-a petrecut copilăria pe uliţele prăfoase ale mahalalei Sfântul Nicolae din Caracal, într-o familie care se ocupa cu agricultura şi vânzarea diferitelor produse pe piaţa oraşului, activităţi pe care şi tânărul le va desfăşura până când, în aprilie 1836, se înrolează ca voluntar în armata regulată a Ţării Româneşti.

”Dincă Bălşan a slujit în armată aproape 40 de ani, între 1836-1874, urcând treptat cu succes în ierarhia militară. A fost puternic influenţat de ideile înaintate ale epocii sale, astfel că declanşarea Revoluţiei de la 1848 îl găseşte în Roata de pompieri a capitalei Bucureşti. Guvernul revoluţionar, ca răsplată a contribuţiei aduse în fruntea companiei de pompieri la restabilirea puterii revoluţionare după complotul din 29 iunie/11 iulie 1848, dar şi a celui de-al doilea complot din 30 iunie/12 iulie, îl avansează pe Dincă Bălşan la gradul de sublocotenent prin decretul 193 din 7 iulie 1848”, spune Ion D. Tîlvănoiu.

Pentru înfrângerea revoluţiei intervin trupele otomane, care trec Dunărea avansând spre Bucureşti. La 13 septembrie 1848, trupele otomane care intraseră în Bucureşti au dorit să ia în stăpânire cazarma din Dealul Spirii. Căpitanul Pavel Zăgănescu, aflat în fruntea roatei de pompieri, era însoţit de locotenenţii Dănescu şi Starostescu şi unterofiţerul (subofiţer, n.r.) Constantin (Dincă) Bălşan, fiind cu toţii animaţi de apărarea idealurilor Revoluţiei. Căpitanul Pavel Zăgănescu avea ordin ca, la ivirea turcilor, să pornească imediat de la Cazarma Agiei către Dealul Spirii, unde să se alăture infanteriştilor în vederea executării protocolului stabilit. Când observatorul din foişorul Agiei a anunţat, după ora 14, că otomanii îşi croiesc drum spre Capitală, roata de pompieri condusă de căpitanul Pavel Zăgănescu, însoţit de locotenentul Nicolae Dănescu şi sublocotenenţii Pantelie Stărostescu, Dincă Bălşan şi Vasile Fochianu, s-au îndreptat spre locul fixat. Erau în total 165 de ostaşi constituiţi în două plutoane, din care 150 de soldaţi, 6 sergenţi, 2 gornişti, 2 toboşari şi 5 ofiţeri, care cu toţii se grăbeau să-şi ocupe locurile la intrarea în cazarmă. Cazarma se găsea sub ordinele colonelului Radu Golescu.

[Imagine: 646x404.jpg]

Trupele otomane erau conduse de generalul Kerim Paşa, de un colonel şi de un maior arab. Kerim Paşa l-a somat pe colonelul Golescu să predea cazarma, dar acesta a refuzat, pretextând că nu avea ordin de la superiorul său, spunând: ”Datoria unui soldat este să moară cu arma în mână decât să se lase dezarmat”. Kerim Paşa, iritat de atitudinea colonelului Golescu, şi-a continuat însă drumul spre cazarmă. Cele două tabere, pompierii şi trupele otomane, s-au întâlnit în vârful Dealului Spirii, la poarta de zid de unde începe a se vedea Cazarma. Paşa a încercat să îi oprească pe pompieri făcându-le semn să se întoarcă. Fără a lua în seamă avertismentele, pompierii şi-au tăiat drum prin mijlocul coloanei otomane. În învălmăşeala creată, în aripa stângă a companiei de pompieri s-a creat o busculadă. Un martor al evenimentelor relata: ”La podişca de lângă cazarmă fiind postată infanteria şi artileria otomană şi spaţiul de trecere fiind strâmt, sublocotenentul Bălşan din roata de pompieri, atingând cu cotul pe un artilerist turc, acesta căzu în şanţ. Un maior otoman de artilerie, văzând aceasta, loveşte cu latul săbiei pe sublocotenentul Bălşan: acesta ripostează cu pistolul şi omoară pe maior. Cu alt pistol vizează pe Kerim Paşa şi-i ucude numai calul. De aici izbucneşte încăierarea între turci şi pompierii români”.

Un alt martor-participant la Bătălia de pe Dealul Spirii, Dimitrie Papazoglu, şef al Companiei a 5-a din Regimentul 2, povesteşte lupta în lucrarea ”Istoria fondărei oraşului Bucureşti”:

„La semnalul ce dete Kerim Paşa a se da în lături din drum, această trupă (de pompieri, n.r.) nu înţelese şi se împreună amândouă flancurile începând a se încurca prin rândurile otomane, grăbeau de a sosi în cazarmă. Se vede că atingerea ce avură rând cu rând, soldat cu soldat, se învrăjbiră amândouă flancurile, încât începu lupta deodată; sublocotenenetul Dincă slobozi pistoalele în generalul turc şi maiorul arab, aşa încât maiorul căzu mort, cum şi calul generalului; flancurile se băteau în focuri şi în baionete, şi Kerim Paşa comandă, strigând, a veni tunuri. Pe dată ce sosiră două tunuri, cari până să-şi ia poziţia şi pregătirea, pompierii traseră în manevră de lagări, trântiţi pe brânci, şi omorând vreo câţiva artilerişti, răpiră cele două tunuri din mâinile lor; lupta se făcu mai crâncenă şi încăierarea mai serioasă, atunci se omorî sublocotenentul Stărostescu. După aceasta, luptându-se pompierii cu bărbăţie şi văzându-se năpădiţi de mulţimea otomanilor, unii începură a se retrage în dezordine în vale de Dealul Spirii, coborându-se în dreapta, prin grădinile locuitorilor, alţii apucară de sosiră în cazarmă, printre mulţimea rândurilor otomane”.

[Imagine: 646x404_1.jpg]

Pompierii s-au luptat cu oastea otomană mult superioară numeric şi doar grupa lui Dincă Bălşan a reuşit să-şi croiască drum până la cazarmă. Dovedind stăpânire de sine, el reuşeşte să- şi conducă trupa în interiorul cazărmii de unde cu toţii declanşează un foc necruţător împotriva turcilor. Confruntarea a durat cam două ore şi jumătate, între 16.30 şi 19.00, de partea română înregistrându-se 48 de morţi şi 57 de răniţi, în timp ce în tabăra turcilor s-a consemnat că au murit 158 de persoane şi 500 au fost rănite. În cele din urmă, văzând că nu poate înfrânge rezistenţa pompierilor, Kerim-Paşa a trimis un ofiţer care i-a propus lui Zăgănescu încetarea focului, garantând în schimb ”libera ieşire din cazarmă”, angajament ce nu a fost însă ulterior respectat.

Nicolae Bălcescu l-a numit pe Dincă Bălşan ”Eroul bătăliei de la Bucureşti cu turcii”, iar, într-o scrisoare către Ion Ghica din 22 octombrie 1849 trimisă de la Paris, Bălcescu descrie faptele lui Dincă Bălşan şi îl apreciază în mod deosebit.

„Eroul oltean era cunoscut şi peste munţi. Astfel, «Gazeta de Transilvania» scria, în zilele după lupta din Dealul Spirii, că: «…tânărul ofiţer Dincă Bălşanu tăie şase soldaţi şi omorî un ofiţer turc», şi îl dădea ca exemplu soldaţilor ardeleni din oastea lui Avram Iancu. După «Baia de sânge de la Bucureşti», cum a fost denumită această luptă, Dincă Bălşan, alături de alţi revolu ţionari, s-a îndreptat către tabăra militară de la Câmpul lui Traian condusă de generalul Gheorghe Magheru pentru a scăpa de represaliile otomane. Ajuns în tabăra generalului, el va asista la dizolvarea acesteia trecând apoi, cu alţi revoluţionari, în Ardeal, spre a lupta alături de Avram Iancu şi tribunii săi. L-a însoţit pe Nicolae Bălcescu în acţiunile sale de apropiere a celor două tabere, română şi maghiară. Arestat de autorităţile maghiare, caraleanul reuşeşte să scape şi ajunge în tabăra subprefectului Axente Sever, aici primind diferite misiuni între 15 decembrie 1848 şi 17 mai 1849. Eliberându-l de sub ordinele sale, Axente Sever îi eliberează o dovadă prin care se arată mulţumit de serviciile aduse revoluţiei din Transilvania de Dincă Bălşan, recunoscându-i meritele în luptele cu Hatvany, ofiţer ungur pe care l-a învins la Vinţu de Sus, judeţul Alba”, mai spune profesorul Ion D. Tîlvănoiu.

Dincă Bălşan s-a întors în ţară în 1850 unde, recunoscându-i-se meritele, i se încredinţează comanda dorobanţilor din judeţul Mehedinţi prin decretul domnesc din 23 octombrie 1851 ”pentru silinţa ce a pus la formarea dorobanţilor, […] feldvebelul C. Bălşan al judeţului Mehedinţi se înalţă în grad de praporcic”. La 17 decembrie 1860, domnitorul Alexandru Ioan Cuza, prin înaltul ordin de zi nr. 245, îl avansează la gradul de căpitan, numindu-l apoi comandantul escadronului de dorobanţi al judeţului Mehedinţi, iar în 1877 era comandantul garnizoanei Craiova. A murit la 8 august 1883, fiind înmormântat în cimitirul oraşului Caracal.

Deşi caraleanul Dincă Bălşan a fost unul dintre reprezentanţii de seamă ai generaţiei de la 1848, memoria şi faptele acestuia par a nu-i fi impresionat pe diriguitorii urbei natale, care nu au catadicsit să îi ridice nici măcar un bust, darămite un alt monument mai impozant. Din această cauză, în oraşul de baştină al eroului puţini sunt localnicii care să fii auzit de numele său şi cu atât mai puţin de faptele sale.
SURSA : http://adevarul.ro

"Audacia Et Devotio"
Cutezanță, îndrăzneală, curaj şi devotament.
18-11-2017 07:53 AM
Citaţi acest mesaj într-un răspuns
 Thanks given by: HomefireNews
Covalciuc Bogdan Offline
Administrator
********

Mesaje: 12,318
Alăturat: Aug 2010
Locatie:
Thanks: 4537
Given 11139 thank(s) in 4976 post(s)

Mesaj: #66
RE: 13 Septembrie - Ziua Pompierilor din Romania
Termopile de România, o luptă ca în filme: cum s-au războit cu eroism 700 de militari români cu peste 9.000 de soldaţi otomani pe Dealul Spirii

Citat:Pe 13 septembrie 1848, aproximativ 700 de oşteni români (după unele surse doar 500) au înfruntat vitejeşte, pe Dealul Spirii, nu mai puţin de 9.000 de soldaţi otomani care invadau Bucureştiul. În acestă bătălie ce poate fi asemănată cu cea de la Termopile s-au distins prin eroism numeroşi soldaţi şi ofiţeri români.

În anul 1848, trei corpuri de armată româneşti participau la o cruntă bătălie care a durat doar trei ceasuri, dar care poate fi măcar asemănată cu bătălia de la Temopile din 480 îHR, când o mână de spartani viteji au ţinut piept trei zile uriaşei armate persane.

Deşi cu greu considerată o bătălie în toată regula, lupta de pe Dealul Spirii dintre aproximativ 700 de ostaşi români şi 9.000 de soldaţi turci este una dintre cele mai eroice înfruntări la care au participat în secolul al XIX lea militarii români.

Deşi nici măcar nu exista o armată naţională, istoricii spun că soldaţii români şi-au arătat valoarea şi capacitatea combativă în această luptă, valoare ce urma să fie confirmată în 1877-1878, la Războiul de Independenţă. Unul dintre participanţii la această înfruntare, ofiţerul Dimitrie Papazoglu, a descris cu lux de amănunte înfruntarea de pe Dealul Spirii.

Bătălia de pe Dealul Spirii a avut loc într-un context cu totul special pentru Ţările Române, Revoluţia de la 1848, evenimentul care a marcat cu adevărat începutul modernizării principatelor medievale de pe teritoriul actual al României.

„Primăvara popoarelor”

Anul 1848 a fost, în toată Europa, un an al revoluţiei. Franţa a intrat prima în „primăvara popoarelor”, aducând un val de schimbare a mentalităţilor, dar şi a regimurilor politice. Europa se descotorosea de ultimele rămăşiţe ale medievalului. Fii de boieri şi intelectualii români care studiau la Viena sau Paris au adus scânteia revoluţiei şi în Principatele Române. Dacă în Moldova anul 1848, a fost unul al emancipării, dar nu şi al faptelor, în Ţara Românească revoluţionarii au acţionat.

[Imagine: 627x0.png]

A fost organizat un guvern provizoriu, a fost concepută o constituţie, iar armata a trecut de partea revoluţionarilor. Ţara Românească se afla sub suzeranitatea Imperiului Otoman, care la presiunea Imperiului Ţarist, care exercita un protectorat asupra ţărilor române, a decis să intervină pentru înăbuşirea revoluţiei muntenilor. Pe 13 septembrie 1848, trei coloane militare otomane au trecut Dunărea. Fostul comandant otoman, Soliman Paşa, era înlocuit cu Fuad Paşa. Şi asta după ce Soliman recunoscuse locotenenţa domnească a revoluţionarilor şi programul lor de reforme. Ruşii au protestat, spunând că Soliman Paşa a fost mituit. Fuad Paşa preia comanda armatei.

Era renumit ca fiind omul intervenţiilor în forţă. Sub comanda sa peste 20.000 de soldaţi otomani au trecut Dunărea. Batalionul 2 infanterie din Regimentul 2 Linie Infanterie şi Compania a 7 a din regimentul 1 linie infanterie, două corpuri de armată care era de partea revoluţionarilor, au fost comasate în cazarma de pe Dealul Spirii.

De altfel, Regimentul 2 Infanterie a fost primul care a purtat tricolorul revoluţionar. În total cele două unităţi numărau în jur de 700 de militari comandaţi de colonelul Radu Golescu. Către ei se îndrepta Kerim Paşa, cu a treia coloană militară otomană compusă din peste 9.000 de soldaţi turci, inclusiv cu artilerie, determinaţi să ocupe Bucureştiul.

Bătălie începută de la o întâmplare hazlie

Acestea sunt premisele bătăliei de pe Dealul Spirii. Cât despre desfăşurarea evenimentelor, cele mai interesante amănunte sunt oferite de Dimitrie Papazoglu colonel în armata română şi participant la bătălia de pe Dealul Spirii. Acesta a descris cu lux de amănunte toate etapele înfruntării în lucrarea sa „Istoria fondărei oraşului Bucureşti” în capitolul „Ceva despre revoluţia de la 1848”. Acesta spune că trupele lui Kerim Paşa au fost întâmpinate pe Dealul Spirii de colonelul Golescu şi detaşamentele româneşti.

„Pe dată ce sosi avangarda şi, după dânsa, generalul Kerim paşa, cu colonelul şi maiorul Arabu, comandanţii regimentului de infanterie, ce urma în marş, se popri împotriva porţii cazărmii, dând comanda trupei să se oprească. Kerim paşa, adresându-se către colonelul Golescu, ceru de a lăsa trupele să intre în cazarmă. Bravul colonel Golescu răspunse, prin căpitanul Caragea, în limba turcă, că dânsul nu poate împlini această dorinţă fără ordinul generalului său şi, pe dată ce-i va trimite ordin, îi va putea libera cazarma”, preciza Papzoglu. Mai mult decât atât, colonelul Golescu i-ar fi transmis comandantului otoman că „Datoria unui soldat este să moară cu arma în mână şi că mai mulţumit este în acest caz decât să se vadă dezarmat”.

Răspunsul îi plăcuse lui Kerim Paşa, care a respectat decizia ofiţerului român şi a dat ordin trupelor să ocolească cazarma de pe Dealul Spirii. De altfel, ocupaţia era ca şi rezolvată. Prezenţa trupelor româneşti era doar o formalitate, locotenenţa domnească dorind să evite intervenţia în forţă a trupelor otomane, sfătuiau trupele să nu opună rezistenţă otomanilor. Cu toate acestea, cum spun şi istoricii, ostaşii români nu-i înghiţeau pe otomani, iar atmosfera era încordată. Mai trebuia doar o scânteie să aprindă butoiul cu pulbere. Ei bine, cei care au aprins-o au fost nişte pompieri militari care şi-au făcut apariţia pe Dealul Spirii sub conducerea căpitanului Pavel Zăgănescu. Erau doar 166 de oameni care au dat, după cum spune şi Papazoglu, „nas în nas” cu trupele lui Kerim Paşa.

Practic, bătălia de pe Dealul Spirii a început după o întâmplare demnă de cascadorii râsului: un pompier a înghiontit un artilerist turc. Conform martorilor oculari, inclusiv Papazoglu, lucrurile au decurs în felul următor. Trupa de pompieri a lui Zăgănescu a primit ordin să întărească cazarma de pe Dealul Spirii. S-a întâlnit pe drum cu cei 9.000 de turci ai lui Kerim Paşa, care coborau dealul. Deşi Kerim Paşa a făcut semn pompierilor să elibereze drumul, oamenii nu au asculta şi au început să-şi facă loc cu coatele. Un sublocotenent din Caracal, Dincă Bălşan, ceva mai energic, a lovit la trecerea pe un podeţ, cu cotul, un artilerist turc.

Soldatul otoman a căzut direct în mocirlă, spre amuzamentul pompierilor. Un maior turc supărat a lovit cu latul spadei pe sublocotentul oltean. Dincă Bălşan nu a stat pe gânduri şi a reuşit să-şi descarce pistoalele de la brâu în capul maiorului şi în calul lui Kerim Paşa. A început o încăierare ca pe uliţă, cu pumni şi picioare, terminată cu focuri de armă, morţi şi răniţi. „Sublocotenenetul Dincă slobozi pistoalele în generalul turc şi maiorul arab, aşa încât maiorul căzu mort, cum şi calul generalului; flancurile se băteau în focuri şi în baionete, şi Kerim paşa comandă, strigând, a veni tunuri. Pe dată ce sosiră două tunuri, cari până să-şi ia poziţia şi pregătirea, pompierii traseră în manevră de lagări, trântiţi pe brânci, şi omorând vreo câţiva artilerişti, răpiră cele două tunuri din mâinile lor; lupta se făcu mai crâncenă şi încăierarea mai serioasă, atunci se omorî sublocotenentul Stărostescu”, preciza Papazoglu. Pompierii deşi au luptat vitejeşte, după cum o arată martorii oculari, au fost respinşi rapid, fugind prin grădini.

„După aceasta, luptându-se pompierii cu bărbăţie şi văzându-se năpădiţi de mulţimea otomanilor, unii începură a se retrage în dezordine în vale de Dealul Spirii, coborându-se în dreapta, prin grădinile locuitorilor, alţii apucară de sosiră în cazarmă, printre mulţimea rândurilor otomane”, completa ofiţerul român în lucrarea sa. Pierderile în rândul otomanilor erau puţine, iar tot greul bătăliei urma să fie dus de cele două corpuri de armată din cazarmă, adică 700 de oameni în faţa celor aproape 9.000 de otomani.

Termopile de la nordul Dunării

Asupra celor 700 de ostaşi ai colonelui Golescu s-a declanşat iadul. Turcii au pus artileria în poziţie de luptă şi au tras asupra soldaţilor români din cazarmă. Aproape toţi soldaţii otomani erau în poziţie de luptă şi trăgeau asupra garnizoanei româneşti. Ceea ce trebuia să fie o defilare de trupe otomane, urmată de o ocupaţie paşnică, s-a transformat într-o adevărată luptă pentru ocuparea Bucureştiului.


„Nu trecu al 8-lea minut şi tot frontul trupelor otomane, ce se afla mărşuind în despărţiri îndărătul a toatei întinderii cazărmii, având şi tunuri între distanţele batalionelor, se întocmi în front spre cazarmă şi deschise cel mai iute foc de rânduri asupra frontului nostru, cum şi sloboziri de tunuri cu cartece, care curgând ca ploaia dimpreună cu ţăndări de uluci din împrejurimea cazărmii asupra noastră, începurăm şi noi, cu menţionatele 6 companii, a trage focul cel mai teribil asupra lor, încât isprăvind soldaţii câte 20 patroane din patrontaşe, năvăliră în dezordine în fundul cazărmii, unde, lângă magazia regimentului, găsind carul pe două roate în care se păstrau patroanele regimentului şi spărgându-l, încărcară patrontaşele lor şi trăgeau focuri spre inamicii risipiţi prin curtea cazărmii, întinşi pe brânci, rezămând puşca chiar pe trupurile căzute. Fumul cel groaznic, focul cel bengalic al mulţimii trupei otomane, ricoşetele şi vâjâitul gloanţelor făcură ca să nu ne mai vedem unul cu altul, în toată întinderea curţii cea mare a cazărmii”, mărturisea Papazoglu descriind bătălia din Dealul Spirii.

Ostaşii români renumiţi ca buni ţintaşi şi pentru faptul că încărcau cu cea mai mare repeziciune armele au produs pagube mari în rândul turcilor. O arată şi statisticile oficiale ale bătăliei. Românii au pierdut doar 48 de ostaşi, având şi 57 de răniţi, inclusiv în rândul pompierilor, în timp ce trupele lui Kerim Paşa au înregistrat 400 de răniţi şi 158 de morţi. În cele din urmă, după ce au rezistat eroic aproape trei ore, sub tir susţinut, inclusiv de artilerie, ostaşii români, la ordinele ofiţerilor, s-au retras ordonat şi continuând să provoace pagube otomanilor.

„Acest conflict, această nepregătită încăierare a unui număr de 500 români, în total, cu numeroasa trupă, de 9.000 oameni, ce marşa în Capitală, ţinu de la 4 1/2 ore după-amiază până la 7 ore seara, la 13 septembrie, până când, cu încetul, ne-am retras prin uliţa din fundul cazărmii, unde întâmpinând în acea furie de retiradă şi o patrulă de Cavalerie otomană, alcătuită de 8 oameni lănceri, vrând a trage cu carabinele în noi, fură trecuţi prin baionete, ei şi caii lor, trecând peste cadavrele lor”,mărturisea Papazoglu.

După bătălie, Bucureştiul a fost ocupat, iar în cele din urmă soldaţii români umiliţi şi dezarmaţi. Totodată Papzoglu spune că s-au comis şi atrocităţi. Soldaţii erau somaţi să lase armele, ofiţerii turci promiţându-le libertatea. După ce lăsau puşca, erau împuşcaţi pe loc. Aceeaşi soartă au avut-o şi ofiţerii recunocuţi de turci că au participat la bătălia de pe Dealul Spirii. Revoluţia de la 1848 din Ţara Românească a fost înăbuşită. Cu toate acestea, procesul de modernizare al Ţărilor Româneşti nu a putut fi oprit. Europa se schimba, iar intelectualii şi revoluţionarii de la 1848, deşi iniţial înfrânţi, au reuşit să contribuie decisiv la Unirea Principatelor Române în 1859.
SURSA : http://adevarul.ro

"Audacia Et Devotio"
Cutezanță, îndrăzneală, curaj şi devotament.
18-11-2017 08:07 AM
Citaţi acest mesaj într-un răspuns
 Thanks given by: HomefireNews
Covalciuc Bogdan Offline
Administrator
********

Mesaje: 12,318
Alăturat: Aug 2010
Locatie:
Thanks: 4537
Given 11139 thank(s) in 4976 post(s)

Mesaj: #67
RE: 13 Septembrie - Ziua Pompierilor din Romania
Ordinul M.I. nr. 496 din 10.09.1974 referitor la "Ziua pompierilor"

Ordinul M.I. nr. 496 din 10.09.1974

SURSA : http://www.cnsas.ro/


"Audacia Et Devotio"
Cutezanță, îndrăzneală, curaj şi devotament.
24-06-2018 06:37 AM
Citaţi acest mesaj într-un răspuns
Postează răspuns 


Săritură forum:




Bine ai venit, Vizitator!
Trebuie să vă înregistraţi înainte să postaţi aici.


  

Parolă
  





Ultimele subiecte
Requiescat in Pacem
Ultimul mesaj a fost postat de: Covalciuc Bogdan
Ieri 01:04 PM
» Mesaje: 362
» Vizualizări: 281419
Decizia ANP privind apara...
Ultimul mesaj a fost postat de: raoul
14-10-2018 09:51 PM
» Mesaje: 0
» Vizualizări: 49
I.S.U. "Dobrogea" al Jude...
Ultimul mesaj a fost postat de: Covalciuc Bogdan
12-10-2018 01:46 PM
» Mesaje: 955
» Vizualizări: 551627
Câini salvatori ...
Ultimul mesaj a fost postat de: infinit77
12-10-2018 05:55 AM
» Mesaje: 47
» Vizualizări: 34262
Istoria pompierilor din P...
Ultimul mesaj a fost postat de: Covalciuc Bogdan
09-10-2018 07:06 PM
» Mesaje: 11
» Vizualizări: 5830
I.S.U. "General Magheru" ...
Ultimul mesaj a fost postat de: HomefireNews
09-10-2018 06:29 PM
» Mesaje: 57
» Vizualizări: 41572
Salvare animale
Ultimul mesaj a fost postat de: HomefireNews
09-10-2018 06:24 PM
» Mesaje: 252
» Vizualizări: 150552
Intervenţii / Diverse / ...
Ultimul mesaj a fost postat de: HomefireNews
09-10-2018 06:49 AM
» Mesaje: 206
» Vizualizări: 102991
I.S.U. "Delta" al Judetul...
Ultimul mesaj a fost postat de: HomefireNews
07-10-2018 05:00 PM
» Mesaje: 100
» Vizualizări: 59844
Salvatori METROREX
Ultimul mesaj a fost postat de: Nicolae Teodor Constantinescu
05-10-2018 10:50 PM
» Mesaje: 37
» Vizualizări: 20764

Sustinem
semperfidelis.ro
agendapompierului.ro