Acest forum foloseste cookies
Acest site foloseste cookies pentru a personaliza continutul si publicitatea, pentru a analiza traficul si pentru a oferi optiuni social media. Prin navigarea pe acest site, va exprimati acordul asupra folosirii cookie-urilor.

pompieri


Postează răspuns 
 
Evaluarea subiectului:
  • 4 voturi - 5 în medie
  • 1
  • 2
  • 3
  • 4
  • 5
Cutremurele de pământ
Autor Mesaj
Covalciuc Bogdan Offline
Administrator
********

Mesaje: 12,356
Alăturat: Aug 2010
Locatie:
Thanks: 4561
Given 11186 thank(s) in 5008 post(s)

Mesaj: #101
RE: Cutremurele de pământ
Cutremur puternic cu magnitudinea de 6,5 grade in centrul Italiei


[Imagine: 540796_regional.jpg]

[Imagine: screenshot_374.png]
SURSA foto : http://www.emsc-csem.org/

Citat:Un cutremur puternic, cu magnitudinea moment de 6,5 grade, s-a produs in ziua de duminica, 30 octombrie, in centrul Italiei, cu sursa aproximativ in aceeasi zona in care un alt cutremur, cu magnitudinea de 6,1 grade, a mai avut loc in ziua de 26 octombrie.

Seismul a avut loc la ora 6h40min UTC (ora locala 7h40min). Potrivit datelor publicate de Centrul Seismologic Euro-Mediteranean, epicentrul seismului a fost localizat in centrul Italiei, la Sud-Est de Perugia si la 59 km Nord-Vest de L'Aquila. Cutremurul s-a produs la adancimea de 10 km si a avut magnitudinea de 6,5 grade pe scara bazata pe moment seismic. Miscarea seismica a fost urmata de mai multe replici cu magnitudini de pana la 4,8 grade.
Cutremurul a fost resimtit foarte puternic in zona afectata de seismul din 26 octombrie. Mai multe sate au fost distruse, conform relatarilor de la fata locului. De asemenea, orasul Norcia a fost cel mai sever afectat, mai multe cladiri subrezite de miscarea seismica din 26 octombrie fiind acum distruse.
Seismul a fost resimtit pe o arie destul de larga, care a cuprins si partea de Nord a tarii, precum si Slovenia. Seismul a fost resimtit pe o arie destul de larga, care a cuprins si partea de Nord a tarii, precum si Slovenia. Seismul a fost resimtit pe o arie destul de larga, care a cuprins si partea de Nord a tarii, precum si Slovenia. Seismul a fost resimtit pe o arie destul de larga, care a cuprins si partea de Nord a tarii, precum si Slovenia.
Seismul a fost resimtit pe o arie destul de larga, care a cuprins si partea de Nord a tarii, precum si Slovenia. Cutremurul de astazi a fost cel mai puternic seism care a afectat Italia dupa cel produs la 23 noiembrie 1980 in regiunea Irpinia din partea de sud a tarii, eveniment care a afectat inclusiv orasul Neapole. Seismul din 1980 a avut magnitudinea 6,9. Mai recent, la 6 aprilie 2009 un cutremur cu magnitudinea de 6,3 grade a afectat orasul L'Aquila, iar la 24 august 2016 un seism cu magnitudinea de 6,2 grade s-a produs in zona orasului Amatrice din centrul Italiei.
SURSA : http://www.cutremur.net/


Cutremur cu magnitudinea de 6,5 in centrul Italiei. Cladiri, prabusite peste oameni: "S-a deschis pamantul".

[Imagine: screenshot_373.png]

[Imagine: 61843718.jpg]


Citat:Un nou cutremur major a zguduit duminica dimineata centrul Italiei. Seismul a provocat daramarea unor cladiri in centrul Italiei, relateaza Reuters.

Un nou seism puternic a zguduit duminica dimineata Italia. Cutremurul a avut o magnitudine de 6,5 pe scara Richter si a avut epicentrul la sud-est de Perugia. Cutremurul a fost resimtit la Roma. Acest nou seism care s-a produs la o adancime de 10 km si al carui epicentru este situat in centrul Italiei, la sase kilometri la nordul de micul oras Norcia, din provincia Perugia, survine la cateva zile dupa alte doua cutremure cu magnitudinea de 5,6 si 6,1 grade care s-au produs in centrul Italiei.

09:00 Primar din Italia: “S-a deschis pamantul, este fum, un dezastru”

Primarul din localitatea Castelsantangelo (centrul Italiei), Mauro Falcucci, aflata in apropiere de epicentru, a declarat ca in localitatea pe care o administreaza s-au prabusit numeroase cladiri in urma seismului produs duminica, la ora locala 7.41 (8.41 ora Romaniei), in Peninsula, relateaza La Repubblica.
“Eu sunt la Fano, unde locuiesc, dar mi s-a spus ca exista (cladiri – n.r.) prabusite, ca este un dezastru! S-a deschis pamantul, este fum, un dezastru. Sper ca incapatanatii care ramasesera la Santangelo s-au mutat in cursul noptii”, a declarat edilul.
Cutremurul, care a avut epicentrul localizat intre Marche si Umbria, in zona afectata deja de seismele din 24 august si de saptamana aceasta, a fost resimtit in tot centrul Peninsulei, inclusiv la Roma, unde oamenii au iesit in strada.Localitatile cele mai apropiate de epicentru sunt Castelsantangelo, Norcia si Preci.
Presa locala scrie ca seismul a fost resimtit si in Croatia si Bosnia Hertegovina. Cutremurul a fost urmat deja de mai multe replici, dintre care cea mai puternica a avut magnitudinea 4,9.

09:30 Cladiri, prabusite peste oameni
Mai multe cladiri, inclusiv doua biserici, s-au prabusit peste oameni in urma seismului, spun martorii, relateaza La Repubblica.
Locuitori din Tolentino (regiunea Marche) au declarat ca s-a prabusit o biserica in care se aflau circa 30 de credinciosi care asistau la slujba de duminica. La Norcia, s-a prabusit catedrala in care se aflau mai multi calugari, dar si credinciosi.
La Amatrice, cel putin doi oameni au fost scosi de sub daramaturi. “Totul s-a prabusit, vad coloane de fum, este un dezastru", a spus primarul din Ussita, unde centrul istoric a fost evacuat in totalitate.
SURSA : http://stirileprotv.ro/

[Imagine: screenshot_367.png]

[Imagine: screenshot_368.png]

[Imagine: screenshot_369.png]

[Imagine: screenshot_370.png]

[Imagine: screenshot_371.png]

[Imagine: screenshot_372.png]

"Audacia Et Devotio"
Cutezanță, îndrăzneală, curaj şi devotament.
30-10-2016 11:34 AM
Citaţi acest mesaj într-un răspuns
 Thanks given by: HomefireNews
Covalciuc Bogdan Offline
Administrator
********

Mesaje: 12,356
Alăturat: Aug 2010
Locatie:
Thanks: 4561
Given 11186 thank(s) in 5008 post(s)

Mesaj: #102
RE: Cutremurele de pământ
Un cutremur de suprafață cu magnitudinea de 6,5 grade pe Scara Richter s-a produs duminică, la ora 7.40, în regiunea Umbria, fiind simţit puternic în centrul Italiei, inclusiv la Roma.
Citat:Seismul iniţial, care a prăbuşit numeroase clădiri, a fost urmat de cel puţin şase replici cu magnitudini între 4 şi 4,7 grade. Potrivit bilanţului preliminar, zeci de persoane au fost rănite. Șeful Protecției Civile, Fabrizio Curcio, a anunțat că numai în orașul Rieti au fost semnalate circa zece persoane rănite. Călugărițele de la mănăstirea benedictină din Nurcia, oraș unde seismul a distrus numeroase construcții, au declarat că majoritatea populației a rămas blocată în piața din centrul orașului, de teama prăbușirii altor clădiri pe străzile din restul orașului. La Roma, circulaţia metroului a fost suspendată temporar, pe unele tronsoane, iar centrul istoric al oraşului a fost închis pentru verificări, în urma cutremurului, numeroase clădiri din capitală, inclusiv Bazilica San Paolo, suferind daune structurale, informează cotidianul ”Il Messaggero”. Un ascensor s-a prăbuşit într-un bloc rezidenţial situat în zona Bartolomeo Cristofori / Marconi din capitala Italiei. Traficul rutier a fost suspendat în cartierul Clodia, unde două clădiri au suferit daune structurale, zona fiind izolată de poliţie şi carabinieri.

Cutremurul de duminică dimineaţă este cea mai puternică mişcare telurică produsă în Italia în ultimii 36 de ani, afirmă experţi citaţi de cotidianul ”La Repubblica”. Seismul s-a produs la o adâncime de doar 10 kilometri şi a fost urmat până la ora prânzului de 50 de replici cu magnitudini între 2,5 şi 4,7 grade. Sute de clădiri s-au prăbuşit sau au suferit daune semnificative în centrul Italiei. În ultimele trei zile şi jumătate, în centrul Italiei au avut loc 900 de seisme, de la cele de miercuri seară, cu magnitudini de 5,6 şi 6 grade, până la zecile de replici ale cutremurului de duminică. Seismul de duminică este cel mai puternic produs în Italia după anul 1980, fiind mai intens decât cel din provincia L'Aquila (aprilie 2009, 5,9 grade, 309 morţi) şi decât cel din Accumoli (august 2016, 6,2 grade, 298 morţi).
SURSA : http://www.telegrafonline.ro/

[Imagine: citaliaterorizatadeunnouseismzec_1477831407.jpg]

[Imagine: citaliaterorizatadeunnouseismzec_1477831410.jpg]

"Audacia Et Devotio"
Cutezanță, îndrăzneală, curaj şi devotament.
31-10-2016 07:18 AM
Citaţi acest mesaj într-un răspuns
 Thanks given by: HomefireNews
Valentin P Offline
Veteran
*****

Mesaje: 1,390
Alăturat: Jun 2011
Locatie:
Thanks: 685
Given 891 thank(s) in 359 post(s)

Mesaj: #103
RE: Cutremurele de pământ
Japonia, tara in care copiii de gradinita stiu ce sa faca in caz de cutremur. Radiografia modelului oferit de niponi



Citat:Exista viata dupa cutremur, lectia japoneza, EPISODUL 1. V-ati intrebat cum veti reactiona in cazul unui cutremur devastator, de 8 sau 9 pe Richter, mai ales daca locuiti intr-un imobil vechi, neconsolidat?

Dar ce veti face in primele ore de la tragedie intr-un oras paralizat de urmari catastrofale? Tocmai de aceea, Stirile Pro TV demareaza campania "Exista viata dupa cutremur - Lectia japoneza", menita sa traga un semnal de alarma in privinta situatiei dezastruoase in care se afla un numar impresionant de imobile din Romania.

Va prezentam, in saptamanile care urmeaza, o radiografie complexa a modelului japonez, stat care demonstreaza ca este cel mai bine pregatit in cazul unui dezastru.

Intreaga natiune nipona a dezvotat o adevarata constiinta seismica. De la copilasii din gradinite, pana la liderii din aparatul de stat, toti stiu cum sa reactioneze in caz de cutremur, dar si in primele trei zile dupa un dezastru. Este momentul sa invatam si noi. Trebuie sa stim ce sa facem in propriile locuinte sau la locul de munca. Si pretindem autoritatilor sa inceapa rapid programe reale, eficiente, prin care romanii sa fie educati si antrenati constant.

"Exista viata dupa cutremur - lectia japoneza!". Stirile Pro TV lanseaza o campanie care trage un semnal de alarma

[Imagine: 61869318.jpg_zps73hn5ntk.png]

Noiembrie 2016, un cutremur de peste 7 pe Richter loveste Japonia. Cateva sute de locuinte afectate si doar noua victime. Japonezii mai fusesera zdruncinati in aprilie, acelasi an, de un seism de 7,3 pe Richter, in sud-vestul tarii. Au cazut multe case vechi, in mediul rural, locuinte din lemn si zidarie portanta. Mii de persoane au scapat din daramaturi pentru ca au invatat cum, iar autoritatile au stiut sa intervina rapid si foarte organizat. Per total, putine pierderi de vieti omenesti, dar o spaima teribila.

Japonia e o tara care demonstreaza ca a invatat sa infrunte cutremurul mare, sa invete din tragedii. La seismul catastrofal din 1995 au avut peste 6.000 de morti.

Au mai avut unul de cosmar in 2011, cand, la peste 9 pe Richter, a miscat axa Pamantului cu 10 centimetri si a provocat un Tsunami cu valuri de 40 de metri. Au fost 2.000 de victime in cladiri prabusite si alte peste 16.000 de la valurile ucigase care au maturat localitatile costiere. Si totusi, in orasele mari, in frunte cu capitala Tokyo, au fost doar 22 de morti. Din care jumatate au facut infarct, de pe urma unor atacuri de panica si a mobilierului prabusit peste ei in locuinte.

La astfel de forte distructive, Romania ar fi fost ingropata in moloz, recunosc toti specialistii nostri. S-a vazut in tari unde modul de construire si de pregatire a natiunii pentru dezastre se asemana mult cu ce gasim la noi.

1999, Turcia, 18.000 de morti - 7,4 Richter
2004, Indonezia, 150.000 de morti - 9,1 Richter
2005, Pakistan, 80.000 de morti - 7,6 Richter
2008, China, 87.000 de morti - 7,9 Richter
2010, Haiti, 222.500 morti - 7,0 Richter


La peste 9 pe Richter, cutremurul japonez din 2011 a fost de 300 de ori mai puternic decat cel din Haiti, in 2010, care este oficial catastrofa cu cele mai multe victime, peste 220.000 la numar, desi seismul a aut doar 7 pe Richter.

In insula indoneziana Sumatra, in 2004, au fost 150.000 de morti, in Pakistan sau China, cutremure de putin peste 7 au facut cladiri praf si pulbere si s-au inregistrat cate 80.000 de decese. In Turcia au fost peste 18.000 de morti, multi in blocuri cu peste 3 etaje care au picat precum castelele de nisip. Doar chilienii, in 2010, la 8,8 magnitudine, au avut mai putin de o mie de victime, si asta datorita faptului ca statul chilian a studiat si copiat la perfectie modelul japonez.

Ar fi posibil ca Romania sa reduca numarul de victime in cazul unui cutremur devastator, daca ar aplica modelul japonez? Ca sa afle raspunsul, o echipa a Stirilor Pro TV a zburat 17.000 de kilometri, pentru a vedea ce inseamna cu adevarat pregatirea unei intregi natiuni pentru un dezastru de proportii.

Care e secretul japonezilor? Cum reusesc ei sa ridice constructii care nu cad la cutremure si ce ar trebui sa invete autoritatile romane de la ei? Cum se pregatesc sa infrunte un seism mare si ce sa faca imediat dupa ce acesta are loc? Veti afla pas cu pas, in cadrul unei campanii a Stirilor Pro TV.

Japonezii sunt mereu in garda, pentru a evita tragedii de proportii. La acest capitol sunt, de departe, natiunea cel mai bine pregatita pentru dezastru. I-am vazut cum se antreneaza de mici, in zeci si sute de exercitii si aplicatii prin scoli si gradinite. Unde, obligatoriu, sunt implicati locatarii riverani. Prezenta membrilor comunitatii e vitala si impusa prin lege.

[Imagine: 61869320.jpg_zps1t70uv43.png]

Autoritatile japoneze au creat un sistem eficient, prin care oamenii sunt informati, educati si practic antrenati zi de zi sa dea piept cu o eventuala tragedie. Terenul de practica - zeci de laboratoare unde localnicii sunt pregatiti pentru a sti la ce sa se astepte si cum sa actioneze.

Paza buna inseamna si tehnici de supravietuire urbana. Omul de la bloc invata sa treaca primejdia rea ajutandu-se chiar si de o banala plasa de cumparaturi.

Sunt pregatiti mental, disciplinati si nu se mai panicheaza in fata unui cutremur serios. Dar au de ce sa se teama. La seismul de peste 9, din 2011, cand la nivelul solului apa nu mai statea in fantanile oraselor, strazile au vuit minute intregi de zgomotul cladirilor greu incercate. Si totusi oamenii nu tipaa, nu se inghesuiau, nu au creat busculade.

Japonezul vede periodic pe pielea si pe buzunarul lui ce inseamna un seism mare. Si invata cum sa-si aranjeze casa, incat sa nu isi puna viata si nici bunurile in pericol. Si la acest capitol sunt permanent informati.

La Stirile Pro TV veti vedea care e diferenta intre cum isi aranjeaza japonezul casa si ce gasim in casele romanesti. Japonia dezvolta o intreaga industrie eficienta, menita sa iti salveze viata in propria locuinta sau la birou.

O uriasa statie de cai ferate tremura, totul in jur se misca, iar un japonez filmeaza calm totul... Stie ca nu i se va intimpla nimic, ca structura e proiectata sa reziste la cutremure de pana la 10 pe Richter.

Am filmat cum arata si cum functioneaza locul din care trebuie gestionata o catastrofa de proportii, atunci cand in oras e haos, pica toate retelele si nu mai functioneaza nici cladirea Guvernului. Campania va prezinta care e rolul multelor tuneluri subterane de la metroul japonez sau cum actioneaza pompierii, armata sau primaria. Specialisti romani scoliti in Japonia vor explica si cat de important este sa fii alertat cu zeci de secunde si chiar cu minute inainte de producerea unui cutremur mare.

Va aratam si de ce in Japonia siesmologii lucreaza impreuna cu matematicieni de top.

[Imagine: 61869317.jpg_zpswwhm7ywx.png]

Built Better Before! - acesta e mesajul pe care ni-l transmit specialistii japonezi in izolare seismica a cladirilor, dupa ce au vazut Bucurestiul si alte orase mari de la noi. La japonezi, tot ce ajunge nou in tara in materie de constructii, trebuie testat, dar nu oricum, la scara larga. Case si blocuri in marime naturala sunt zguduite intens, iar la Stirile Pro TV va prezentam examenul japonez al sigurantei in constructii.

Vom vorbi despre cum se face inspectia in constructii in Japonia, cine sunt cei care monitorizeaza santierele si cine raspunde pentru vicii la imobilele vechi si noi. Legislatia japoneza vorbeste despre garantii si despre un termen de valabilitate la cladiri.

Veti vedea cum arata scoli, spitale si blocuri consolidate inteligent, nu numai pentru a salva vieti, ci, mai mult, pentru a le mentine functionale. Marii profesori din Japonia au vazut cum s-a construit in Turcia, Italia sau alte zone cu tragedii seismice. Cum ar fi Romania, unde intalnesti imobile noi cu etaje amplasate in afara proiectului sau ridicate cu baza mai ingusta decat restul structurii.

Si, au mai aflat japonezii, ca in multe blocuri vechi de la noi romanii au demolat peretii despartitori. "Nu e bine, trebuie sa plecati repede din acele blocuri"- ne sfatuiesc ei.

Japonezii invata din tragedii si fiecare seism major ii face sa isi perfectioneze codurile din constructii. Cercetatori tineri si profesori eminenti au pe mana bugete mai mari ca PIB-ul Romaniei, dar le aloca de fiecare data cu folos, pentru programe, inventii si inovatii care sa protejeze vieti. Turnurile foarte inalte din metropolele japoneze se balanseaza usor, fara ca cineva din interior sa fie in pericol.

"Cel mult e ca la raul de mare… Ma simt mai sigur in cladire decat afara, unde poate sa imi cada ceva in cap", spune un japonez care lucreaza intr-un zgarie nori.

In Japonia, modul cum se construieste e prioritate nationala. Veti vedea blocuri noi, construite rezistent dupa coduri moderne, care au, chiar si asa, extra masuri de siguranta.

Noua campanie a Stirilor Pro TV isi propune sa redeschida un dosar greu, pe care niciun guvern romanesc nu a reusit sa-l rezolve pana acum: siguranta caselor noastre, vechi sau noi, la urmatorul cutremur mare. Cum ne protejam viata, ce inseamna cu adevarat masuri de siguranta si cat de periculoase pot fi imobilele vechi de la noi, sunt subiecte care vor fi readuse pe tapet, la Stirile Pro TV.

E un demers jurnalistic menit sa puna in garda si autoritatile noastre, care trebuie sa inteleaga mai mult ca oricand ca au pe umeri raspunderea a mii de vieti. Se construieste in continuare haotic si necontrolat in Romania, iar un cutremur mare n-am mai avut de 40 de ani. Este exact intervalul de timp scurs intre marile seisme din zona Vrancei. Urmatorul cutremur devastator s-ar putea produce chiar acum.
Sursa:Protv.ro
(Acest mesaj a fost modificat ultima dată: 01-03-2017 12:04 AM de Valentin P.)
27-02-2017 10:02 PM
Citaţi acest mesaj într-un răspuns
 Thanks given by: HomefireNews , Covalciuc Bogdan
Valentin P Offline
Veteran
*****

Mesaje: 1,390
Alăturat: Jun 2011
Locatie:
Thanks: 685
Given 891 thank(s) in 359 post(s)

Mesaj: #104
RE: Cutremurele de pământ
Ce trebuie sa invatam de la japonezi in privinta cutremurelor. Primele 3 lucruri pe care trebuie sa le facem la un seism



Citat:Exista viata dupa cutremur, lectia japoneza, EPISODUL 2. Stiti care sunt primele 3 lucruri pe care trebuie sa le faceti atunci cand incepe un cutremur major?

In multe cazuri, nu cladirea subreda, ci modul in care reactionati va poate pune viata in pericol. Japonezii stiu asta, pentru ca sunt antrenati sa reactioneze rapid.

Campania Stirilor PRO TV "Exista viata dupa cutremur" continua cu lectia japoneza despre constientizarea pericolului.

Japonezii au un program national anual de pregatire psihologica a cetatenilor, cum nu gasim in nicio alta tara. Japonia are o suprafata de aproape doua ori mai intinsa decat a Romaniei, dar si o populatie de 6 ori mai mare. Sunt in total peste 127 de milioane de locuitori, din care numai capitala Tokyo are aproape cat toata tara noastra: adica peste 16 milioane de locuitori, intr-o aglomerare urbana pe verticala, intinsa pe 24 de districte.

Practic 24 de orase si orasele organizate armonios, unde calitatea vietii e umbrita doar de densitatea uriasa a populatiei si de dimensiunile foarte mici ale spatiilor de locuit.

Lectia japoneza. In caz de cutremur, niponii se simt in siguranta in turnuri, nu afara: "Ar putea sa imi cada ceva in cap"

Si aproape ca nu e an in care Japonia sa nu fie zgaltaita de cel putin un seism de peste 6 pe Richter. Iar cele care provoaca pagube mari vin cam odata la 10 ani. Interval in care, sustin specialistii lor, pana si japonezii au tendinta sa uite repede ce inseamna un cutremur urat.

Aceiasi specialisti spun ca japonezii tind sa ignore in timp pericolul, uita si cum sa actioneze corespunzator. Cum se intampla si la noi, unde frecventa seismelor mari e si mai mica, iar romanii tind sa ignore orice risc.

Isi risca viata in cladiri vechi si subrede si fiecare face cum ii dicteaza constiinta.

Imaginile surprinse imediat dupa cutremurele din China, Pakistan sau mult mai aproape de Romania, in Turcia, arata cladiri prabusite si oameni prinsi intre plafoane si blocuri de beton. Imagini apocaliptice, durere, tragedii la magnitudine de 7.

Asta sa ne astepte si pe noi la primul cutremur mare? O tragedie provocata de legi permisive si lipsa controlului, cum s-a intimplat in Turcia?

Daca seismul ar veni acum, expertii japonezi spun fara retinere ca scenariul turcesc sau cel mai recent, din Italia, se va repeta la noi. Iar japonezii ne arata ca un rol important in evitarea unor dezastre de proportii il are pregatirea sistematica a intregii natiuni.

In Japonia exista viziune, iar autoritatile au prefectionat o pregatire continua pentru iminenta unei tragedii. Tara are sute de locuri special amenajate, unde oamenii testeaza la propriu, forta cutremurelor. Laboratoare, centre ale unor ONG-uri dar si sectii ale pompierilor - toate au plaftorme si camere mobile care te zguduie bine, la intensitatea unor seisme reale.

La o demonstratie la un centru de pregatire al pompierilor din Ikebukuro, cel mai intins district din Tokyo, angajata centrului seteaza un computer sa simuleze undele din 2011, de peste 9 pe Richter. Poti simti cum se zguduie casa cu tine si la etajul 50 al unui zgarie nori izolat seismic, dar si la etajul 5, intr-un bloc vechi, cum se gasesc si la noi.

Refugiul sub masa nu e un gest reflex, ci recomandarea specialistilor japonezi. In fiecare casa din Japonia e religie sa ai o masa extrem de rezistenta, care se transforma in adapost temporar. Insa tot in timpul seismului, japonezii sunt invatati care sunt primele decizii pe care trebuie sa le ia, in conditii de stres real. Iti fuge podeaua de sub picioare, in timp ce specialistii iti spun cum sa actionezi.

Mihai este roman, detine un restaurant in Tokyo, iar fiica lui e studenta in Japonia. Tanara ofera detalii despre atentia cu care, inca din copilarie a aflat ce sa faca, atunci cand cand incep zgaltaielile: "Intai deschizi usa, pentru ca usa se blocheaza in Japonia cateodata si risti sa ramai blocat, apoi dai fuga si inchizi gazele, si apoi te bagi si masa…"

In Japonia CONSTIENTIZAREA PERICOLULUI este prinsa in legislata care tine de siguranta nationala.

Astfel de testari sunt obligatorii o data pe an in Japonia. Iar marile corporatii isi trimit angajatii odata pe trimestru, la fel se intampla cu scolile si gradinitele care ii duc pe elevi sa experimenteze forta unui cutremur. Asa vezi si cum corpurile de mobilier iti pun viata in pericol.

O japoneza a fost filmata de fiul ei, in timpul unui cutremur de peste 7 pe Richter. Locuinta se afla la ultimul etaj al unui bloc din Tokyo, si femeia s-a mutat de curand, dupa o viata intreaga petrecuta la casa, in mediul rural.

Tanarul e calm, mama sa e in stare de soc. Aceasta reactie este data exemplu de catre autoritatile japoneze la capitolul "Asa NU!" si episodul a fost intens analizat la televiziunile japoneze.

Femeia se expune unui pericol mare, incercand sa isi protejeze bunurile din mobilier. Este extrem de panicata, nu inchide gazele, nu deschide usa de la iesire si nici nu se pune la adapost, ci prefera sa isi puna viata in pericol, actionand instinctiv.

Groaza ei este perfect justificata de intensitatea seismului, dar este exact genul de reactie pe care auroritatile japoneze incearca sa il evite, prin demonstratiile bazate pe multe zgaltaieli.

Paradoxal e ca japonezii sunt zguduiti in acest mod artificial, desi au parte de suficienta zgaltaiala de la mama natura.

"Practica, mama invataturii" e principiul prin care autoritatile vor sa-i faca pe cetateni nu numai sa constientizeze permament pericolul dar si sa refuze sa isi mai riste viata in locuinte subrede. De la testarile cu platforme mobile oamenii inteleg ce ar putea pati daca isi demoleaza pereti interiori in propria casa, sau cum sa isi aseze mobilierul, astfel incat sa nu isi puna viata in pericol.

Iar cand unda ii prinde afara, toti se aseaza pe un genunchi, pe mijlocul strazilor, asa cum sunt invatati de mici, de la scoala. Programa scolara japoneza include cursuri de aparare la dezastru, iar elevilor le sunt predate lectii in centre unde urmarile unui dezastru sunt prezentate explicit.

Pare o disciplina de fier, copii si adulti exerseaza si vizualizeaza permanent cutremurul si urmarile lui. Iar apoi, oamenii sunt dispusi sa investeasca pentru consolidarea cladirilor vechi, cu risc seismic, dar si sa se documenteze bine atunci cand isi cumpara o locuinta. Dezvoltatorii si proiectantii se gandesc bine cand incep o constructie, iar cei care asigura inspectia inteleg ca trebuie sa controleze riguros.

O intreaga natiune pare mai constienta ca oricand, ca e predispusa la dezastru. Un cutremur devastator poate veni oricand, exact cum s-ar putea intampla si in Romania.

Doar ca noi traim relaxati, cu speranta ca poate cutremurul nu ne va lovi tocmai pe noi.
Sursa:Protv.ro
28-02-2017 10:17 PM
Citaţi acest mesaj într-un răspuns
 Thanks given by: HomefireNews , Covalciuc Bogdan
Covalciuc Bogdan Offline
Administrator
********

Mesaje: 12,356
Alăturat: Aug 2010
Locatie:
Thanks: 4561
Given 11186 thank(s) in 5008 post(s)

Mesaj: #105
RE: Cutremurele de pământ
40 ani de atunci...

DOCUMENTAR: 40 de ani de la cutremurul din 4 martie 1977


Citat:În seara de vineri, 4 martie 1977, la ora 21.22, România a fost zguduită de un puternic cutremur cu o magnitudine de 7,2 grade pe scara Richter, având epicentrul în Munții Vrancei. Era al doilea mare seism din secolul XX produs în România, după cel din 10 noiembrie 1940, care a avut o magnitudine de 7,4 grade pe scara Richter.

[img] https://s6.postimg.org/o7qplxrkh/image_Resize.jpg[/img]
Imagine cu blocul ''Casata'' din București, după cutremurul din 4 martie 1977 (7 martie 1977)

Puternicul seism din 4 martie 1977 a provocat prăbușirea sau avarierea gravă a sute de imobile, sub ruinele cărora au fost prinse mii de victime, precum și avarierea a mii de alte clădiri de locuințe, unități spitalicești, școli și instituții de învățământ superior, grădinițe, creșe de copii, cămine-internat, așezăminte culturale, monumente istorice. Cel mai grav afectate au fost Bucureștii, regiunea de sud și cea de est a țării. În urma cutremurului, și-au pierdut viața 1.578 de persoane.

[Imagine: 03032050_1355000702.jpg]
Imagine cu blocul Continental-Colonadelor din București, după cutremurul din 4 martie 1977 (7 martie 1977)


Dintre imobilele prăbușite în București amintim: blocul ''Casata'', blocul ''Continental'', blocul ''Nestor'', blocul ''Dunărea'', blocul aflat lângă hotelul ''Lido'', blocul Wilson, o clădire de pe strada Ion Ghica, un bloc de pe strada Brezoianu, un bloc de pe strada Tudor Arghezi, un bloc de pe strada Hristo Botev, un imobil de pe strada Alexandru Sahia, blocul din strada Moșilor nr. 135, un imobil din strada Galați, blocul de la intersecția bulevardului Ștefan cel Mare cu strada Lizeanu, blocul OD16 din cartierul Militari. S-a prăbușit, de asemenea, clădirea nouă a Centrului de calcul aparținând Ministerului Transporturilor și Telecomunicațiilor, din apropiere de Gara de Nord. Tot în București, Spitalul Fundeni și Spitalul de Urgență au suferit avarii importante și a trebuit să fie evacuate. La Spitalul de Urgență, unda de șoc a seismului a produs avarii la una dintre structurile de rezistență dintr-o aripă a clădirii, ceea ce a determinat evacuarea bolnavilor chiar în noaptea de 4 martie.

[Imagine: 03032052_1354853592.jpg]
Imagine din orașul Focșani, județul Vrancea, după cutremurul din 4 martie 1977 (7 martie 1977)

În țară, cele mai afectate județe au fost Teleorman, Dolj, Ilfov, Prahova, Iași, Vaslui, Buzău, Vrancea. Numeroase clădiri din Buzău, Ploiești, Craiova, Zimnicea, Alexandria, Focșani, Iași, Bârlad, Vaslui și alte localități au suferit avarii grave.

La 5 martie 1977, a doua zi după producerea cutremurului, a fost instituită, prin decret prezidențial, starea de necesitate pe întreg teritoriul țării. În dimineața de sâmbătă, 5 martie, președintele Nicolae Ceaușescu a revenit în țară din vizita pe care o efectua în Republica Federală Nigeria.

[Imagine: 03032054_1354750233.jpg]
Imagine cu blocul ''Scala'' din București, după cutremurul din 4 martie 1977 (5 martie 1977)

Pe primul plan s-a aflat urgentarea scoaterii tuturor victimelor cutremurului de sub dărâmături, identificarea tuturor locuințelor și a clădirilor publice cu avarii, în vederea evacuării lor imediate, după cum relata ziarul ''Scânteia'' în ediția din 6 martie 1977. Au fost luate măsuri pentru asigurarea cazării sinistraților, în acest scop stabilindu-se închiderea temporară a unor institute de învățământ superior și punerea la dispoziția populației sinistrate a căminelor. În București și în alte localități din țară unde s-au produs avarii ale clădirilor și ale rețelei de distribuire a gazelor, a fost oprită, provizoriu, aprovizionarea cu gaze naturale, pentru a se evita producerea unor explozii și incendii. Sub titlul ''Primele mărturii despre proporțiile dezastrului'', ''Scânteia'' relata că în Capitală s-au prăbușit 32 de blocuri de locuințe, alte peste 130 de blocuri au fost grav avariate, iar nouă unități spitalicești au fost scoase din funcțiune. Conform datelor centralizate la Ministerul Sănătății, până în seara de 5 martie, la București au fost internate și tratate 1.773 de persoane, au fost înregistrați 508 morți și peste 2.600 de răniți, iar în restul țării s-au înregistrat 614 răniți și 72 de decese.

[Imagine: 03032056_1354644139.jpg]
Acțiuni de degajare a ruinelor la blocul ''Scala'', în urma cutremurului din 4 martie 1977 (5 martie 1977)

Tot în ediția din 6 martie 1977, ''Scânteia'' informa despre ''caracteristicile cutremurului din 4 martie'': ''Seismul din seara zilei de 4 martie a.c. a avut epicentrul în Vrancea. Focarul cutremurului s-a situat sub scoarța terestră la o adâncime de cca 100 km. Magnitudinea cutremurului după scara Richter a fost estimată la 7,2 — valoare care situează seismul printre cele mai puternice care au avut loc în România. Cutremurul a fost practic simțit pe întreg teritoriul țării, precum și în țările vecine, fiind înregistrat de aproape toate observatoarele seismologice din întreaga lume.(...)''

AGERPRES relatează pe larg, începând din 7 martie 1977, despre acțiunile de salvare de sub ruine a victimelor cutremurului. În toate punctele din București unde s-au prăbușit imobile au acționat ostași, studenți, echipe de specialiști, cascadori, cadre sanitare, dar și simpli cetățeni veniți să ajute la operațiunile de salvare. Mulți dintre aceștia au lucrat fără întrerupere zi și noapte la degajarea ruinelor. ''Alături de medici, în Capitală participă la salvarea vieții răniților și studenții anilor V și VI ai Facultății de medicină generală'', relata și ziarul ''România liberă'' din 7 martie 1977.

[Imagine: 03032058_1354524905.jpg]
Acțiuni de degajare a ruinelor în strada Brezoianu, în urma cutremurului din 4 martie 1977 (5 martie 1977)


''(...) Acolo unde mai există șanse de a se găsi supraviețuitori, se lucrează cu mâna, evitându-se folosirea utilajelor grele. Om lângă om, umăr la umăr, lucrează aici neîntrerupt, ziua și noaptea. Se ia cărămidă cu cărămidă, fiecare bucată de moloz, pentru a evita surparea ruinelor (...)'', se arăta într-o știre AGERPRES din data de 7 martie 1977. ''Munca lor plină de abnegație este răsplătită, nu o dată, de bucuria adânc trăită a salvării unui om. În blocul cofetăriei Casata au fost salvate o femeie și o fetiță de câteva luni. Pe Calea Victoriei, de sub dărâmături și molozuri, au fost scoși 4 supraviețuitori. De sub ruinele imobilului de pe strada Ghica a fost salvată în această dimineață o fetiță de opt ani. Din nefericire, bunica și frățiorul ei nu mai trăiau în momentul în care echipele de intervenții i-au scos de sub dărâmături''.

''Relevând intensitatea distrugătorului cutremur, Agenția France Presse transmite că acesta a lovit România cu o forță echivalentă cu cea a zece bombe atomice de tipul celei de la Hiroshima. Pagubele materiale provocate la București — arată agenția — sunt mult mai serioase decât s-ar fi putut crede imediat după producerea sinistrului'', notează ziarul ''România liberă'' din 8 martie 1977. Într-o telegramă din Roma, agenția REUTER relata că, ''adresându-se miilor de turiști și pelerini adunați în Piața Sfântul Petru, Papa Paul și-a exprimat durerea în legătură cu cutremurul din România: 'Suntem îndurerați pentru numeroasele victime ale unui atât de vast dezastru, a spus el, și ne alăturăm cu compasiune unei țări care — din atâtea motive — ne este dragă.' '' (''Scânteia'' din 8 martie 1977).

[Imagine: 03032059_1354419921.jpg]
Acțiuni de degajare a ruinelor la blocul din strada Ion Ghica, în urma cutremurului din 4 martie 1977 (5 martie 1977)

Începând cu 8 martie, atât în București cât și în restul țării, întreaga rețea de învățământ și-a reluat activitatea. Prin decret prezidențial, începând cu data de 10 martie 1977, a încetat starea de necesitate instituită pe teritoriul țării, cu excepția municipiului București, precum și a unităților sistemului de telecomunicații și al Radioteleviziunii. Printr-un nou decret prezidențial, începând cu data de 15 martie 1977, starea de necesitate a încetat și în municipiul București, precum și în unitățile sistemului de telecomunicații și al Radioteleviziunii. ''Lucrătorii din transporturi și telecomunicații depun mari eforturi pentru restabilirea cât mai grabnică și integrală a comunicațiilor feroviare, rutiere, precum și pentru funcționarea normală a serviciilor de poștă și telecomunicații'', scria AGERPRES la 9 martie 1977, informând, totodată, că, potrivit Ministerului Transporturilor și Telecomunicațiilor, ''în prezent circulația feroviară este deschisă pe toate liniile (...)''.

[Imagine: 03032156_1351036061.jpg]
Imagine din orașul Buzău, după cutremurul din 4 martie 1977 (7 martie 1977)

Într-o știre din 9 martie 1977, AGERPRES relata despre analiza primară a caracteristicilor cutremurului din 4 martie a.c., care fusese recent încheiată de Centrul de Fizica Pământului și Seismologie din România, în colaborare cu Institutul de Geologie-Geofizică: ''Concluziile care se desprind demonstrează pregnant că mișcarea tectonică din 4 martie întrunește toate elementele ce caracterizează cutremurele cu epicentrul în Munții Vrancei, seismele de acest gen fiind de mare adâncime, cu șoc foarte puternic în prima sa manifestare. (....) Istoricul seismelor care au avut loc în țara noastră, statistica pe ultimii 500 de ani constituie tot atâtea argumente care atestă permanența acestor caracteristici ale cutremurelor din regiunea Vrancei. În 1802, cutremurul principal, cu o magnitudine de 7,4 pe scara Richter, a fost urmat de o serie de replici tot mai slabe. Elemente asemănătoare de manifestare și desfășurare le-a prezentat și seismul din 1940. Șocul principal de magnitudine — 7,4, de la 10 noiembrie 1940, nu s-a mai repetat, replicile care au durat până la sfârșitul lunii nedepășind 5,5 pe scara Richter. Astfel de caracteristici întrunește și cutremurul de vineri seara, de 7,2 grade pe scara Richter, care a fost urmat, la scurt timp, chiar în noaptea de 4 spre 5 martie, de o serie de replici cu o intensitate atât de slabă, magnitudinea lor nedepășind 4, 5 grade, încât nu au fost înregistrate decât de seismografe, nefiind percepute de populație. Asemenea replici de mică intensitate ale cutremurului din 4 martie specifice seismelor de mare adâncime din Vrancea au continuat și în zilele de 5-8 martie, perioadă în care frecvența lor a scăzut progresiv''.

O altă știre, din 10 martie 1977, rememorează activitatea din acele zile a personalului sanitar: ''Directori de spitale suprasolicitați, medici cu ochii înroșiți de nesomn, abia ieșiți din sala de operație ori chemați grabnic pentru alte intervenții, chirurgi lucrând, în primele ore ale catastrofei, la lumina lumânărilor sau a lămpilor petromax (...) În noaptea absurdă din 4-5 martie, ca și în cele care au urmat, medicii au fost cu toții la datorie. Mulți dintre ei s-au prezentat la post după primele momente ce au urmat cataclismului. Ei au primit un ajutor substanțial din partea colegilor din provincie (...), precum și din partea studenților Facultății de Medicină, care au făcut perfuzii, au cărat brancarde (...)''. Imediat după seism și în tot cursul perioadei de necesitate, numeroase persoane din Capitală și din întreaga țară s-au oferit să doneze sânge. ''Pentru a dispune mereu de sânge proaspăt, s-a trecut la programarea eșalonată a recoltărilor. Acțiunea continuă zilnic în strânsă legătură cu nevoile spitalelor, cu capacitatea aparaturii de conservare și cu durata de valabilitate a acestui prețios medicament biologic (....) '', relata AGERPRES, la 14 martie 1977.

Cutremurul din România a stârnit un larg ecou în întreaga lume. ''Guverne, conducători de state, organizații naționale și organizații internaționale, firme și oameni de afaceri, persoane particulare din alte țări își exprimă sentimentele de solidaritate cu poporul român, oferind ajutoare în medicamente, aparatură medicală, alimente, bani, instalații industriale'' (AGERPRES, 10 martie 1977)

[Imagine: 03032158_1350908202.jpg]
Imagine din București, după cutremurul din 4 martie 1977 (8 martie 1977)

Au rămas întipărite atunci în memoria oamenilor episoadele salvării, în condiții adesea dramatice, a unor supraviețuitori: Floarea Iordache, scoasă de sub ruinele blocului ''Scala'' după 65 de ore de la producerea seismului; fetița Gabriela Corduneanu, scoasă de sub ruinele blocului din str. Ion Ghica la 7 martie; Livia Negoescu, salvată din ruinele blocului din str. Arghezi după 130 de ore; Elena Enache, la blocul din str. Al. Sahia, după ce a stat mai bine de 187 de ore sub dărâmături; Sorin Crainic, după ce a stat 253 de ore sub ruinele blocului ''Continental''. Printre cei aflați în primele rânduri la operațiunile de salvare s-au aflat cascadorii, printre aceștia numărându-se Mircea Pascu și Tudor Stavru. Acesta din urmă avea să-și piardă viața la o intervenție de la blocul ''Nestor''.

La 14 martie 1977, AGERPRES informa că ''numărul total al celor decedați până luni 14 martie, ora 18,00, este de 1.541, din care 1.391 în Capitală și 150 în restul țării. Numărul celor decedați în Capitală include și 157 de persoane care au încetat din viață în spitale în urma rănilor și afecțiunilor grave ce le-au fost pricinuite de seism, cu toate îngrijirile deosebite acordate de cadrele medicale pentru a le salva''. Numărul final al persoanelor decedate în urma seismului avea să ajungă, ulterior, la 1.578.

În urma cutremurului din 4 martie 1977, și-au pierdut viața multe personalități ale vieții culturale, artistice și științifice: Anatol Emilian Baconsky, Savin Bratu, Alexandru Ivasiuc, Mihai Gafița, Mihail Petroveanu, Veronica Porumbacu, Toma Caragiu, Doina Badea, Alexandru Bocăneț, Eliza Petrăchescu, Liviu Popa, Mihaela Mărăcineanu, fizicianul academician Florin Ciorăscu ș.a.


[Imagine: 16864989_267985293626086_6878654894595662326_n.jpg]

Citat:4 martie 1977: Puternic cutremur de pământ în România (ora 21:23), soldat cu mii de victime (11300 accidentate şi 1570 decedate) şi însemnate pagube materiale (a fost unul dintre cele mai puternice cutremure de pământ înregistrate în secolul al XX-lea în Europa), cu magnitudinea de 7,2 pe scara Richter, cu o durată de aproape 50 de secunde, cu epicentrul în zona Vrancea (la o adâncime de 97 km) şi care s-a resimţit pe întreg teritoriul ţării. La nivelul întregii țări au fost circa 11.300 de răniți și aproximativ 35.000 de locuințe s-au prăbușit. Majoritatea pagubelor materiale s-au concentrat la București unde peste 33 de clădiri și blocuri mari s-au prăbușit.Cutremurul a afectat de asemenea și Bulgaria. În orașul Sviștov, trei blocuri de locuințe au fost distruse și peste 100 de oameni au murit. Deși cutremurul a fost foarte puternic (unda de șoc simțindu-se aproape în toți Balcanii), replicile sale au avut o magnitudine mică pe scara Richter. Astfel, cea mai puternică replică s-a produs pe data de 5 martie la ora 02:00, la adâncimea de 109 km. Această replică a avut magnitudinea 4,9 grade pe scara Richter, fiind urmată de alte replici cu magnitudini între 4,3 respectiv 4,5 grade pe scara Richter. Cutremurul s-a simțit în aproape toată Europa de Sud-Est, iar în nord, s-a simțit până în Moscova și Sankt Petersburg. În nord-estul Munteniei, sudul Moldovei, cutremurul a produs efecte puternice asupra solului, incluzând crăpături și fenomene de lichefiere a solului. Pe Valea Prahovei, au avut loc alunecări de teren. A fost cel mai violent fenomen natural ce a lovit România în secolul al XX-lea, din punctul de vedere al pierderilor umane. Totodată, s-a situat pe locul al patrulea în topul seismelor produse în România în ultimii 200 de ani. Pierderile economice înregistrate s-au ridicat la aproximativ două miliarde de dolari, cifră neconfirmată de autoritățile vremii. Un raport amănunțit al distrugerilor pe care le-a provocat cumplitul dezastru nu a fost dat publicității.În București s-au prăbușit atunci o mulțime de clădiri. În centru au dispărut blocurile Scala, Continental-Colonadelor, Dunărea, Casata, Nestor ș.a. Din cele 33 de clădiri înalte prăbușite atunci, 28 erau construite înainte de 1940. În afară de capitala țării, cele mai afectate județe au fost cele situate în proximitatea Bucureștiului: Prahova, Dâmbovița, Teleorman, Vaslui, Iași, Galați și Buzău. Orașul Zimnicea a trebuit refăcut în totalitate. Printre personalitățile care și-au pierdut viața atunci, s-au numărat Toma Caragiu, unul dintre cei mai mari actori ai scenei românești; cântăreața de muzică ușoară Doina Badea, regizorul Alexandru Bocăneț, Anatol E. Baconsky, poet, teoretician literar, prozatorul Alexandru Ivasiuc, scriitorul Mihai Gafița. Corneliu M. Popescu, cel mai apreciat traducător al operei eminesciene în limba engleză, a murit la vârsta de doar 19 ani. Alte personalități ale vremii decedate la cutremurul din 4 martie 1977 au fost: poeta Daniela Caurea; scriitorii Mihail Petroveanu, Veronica Porumbacu, Nicolae Vatamanu și Viorica Vizante; actrița Eliza Petrăchescu; pianistul și compozitorul Tudor Dumitrescu; lingvistul și istoricul literar Ioan Siadbei; mezzosoprana Mihaela Mărăcineanu; cântăreața Filofteia Lăcătușu; scenograful Liviu Popa; fizicianul Florin Ciorăscu.Pe lângă pierderile de vieți omenești, cutremurul a produs și dispariția multor monumente de arhitectură. Regimul comunist a folosit pretextul cutremurului pentru a demola o serie de clădiri considerate incomode, din varii motive.
SURSA : Nicolae Uszkai https://www.facebook.com

"Audacia Et Devotio"
Cutezanță, îndrăzneală, curaj şi devotament.
04-03-2017 08:41 AM
Citaţi acest mesaj într-un răspuns
 Thanks given by: HomefireNews
svsuborlesti Offline
Membru junior
**

Mesaje: 49
Alăturat: Feb 2014
Locatie:
Thanks: 18
Given 81 thank(s) in 34 post(s)

Mesaj: #106
RE: Cutremurele de pământ
http://ziarulceahlaul.ro/o-scoala-din-bo...a-japonia/


Bine, de atunci sunt doua scoli cu astfel de dispozitiv.

M-am inspirat de aici:






Apoi am facut mesaje preinregistrate, cu copyright, ca aici:

View My Video


Original Video - More videos at TinyPic

[Imagine: tumblr_n8b1zhurob1sgp55vo1_250.gif]
(Acest mesaj a fost modificat ultima dată: 06-03-2017 09:30 PM de Covalciuc Bogdan.)
06-03-2017 01:39 PM
Citaţi acest mesaj într-un răspuns
 Thanks given by: Covalciuc Bogdan
HomefireNews Offline
Old firefighter Moderator
*******

Mesaje: 5,339
Alăturat: Nov 2010
Locatie:
Thanks: 4548
Given 2914 thank(s) in 1734 post(s)

Mesaj: #107
RE: Cutremurele de pământ
Sistem de monitorizare seismică unic în România, inaugurat la Izvoarele-Schela -jud.Galati

[Imagine: statii-seismice-5-938x535.jpg]

Citat:În premieră la nivel naţional fost inaugurat, luni. 20 noiembrie 2017, sistemul de monitorizare seismică a zonei gălăţene Izvoarele-Schela. Acesta reprezintă de fapt o reţea de 11 microstaţii. Trei, cele de foraj, mai mari şi complexe, fiind rpimele inungurate, iar celelalte opt, mai mici, sunt de ani buni în zonă. Specialiştii spun că rolul sistemului este de a da informaţii mai exacte asupra cutremurelor din zonă, pentru realizarea hărţilor de risc precum şi de a arata autorităţilor locale unde se poate construi şi unde nu. Staţiile se alimentează de la panourile solare. Cea mai mică călcare a podelui este suprinsă de senzorii de suprafaţă . Acum două zile a fost ultimul cutremur observat. Unul de mică intensitate. ”În zona Galaţi s-a instalat o microreţea cu senzori de adâncime în foraj. Este o premieră la nivelul cercetării în România. Nu există un alt sistem similar în România“, a spus Constantin Ionescu, director INCDFP. Investiţia a fost făcută prin Ministerul Cercetării şi Inovării, iar ministrul Lucian Georgescu, ministrul Cercetării şi Inovării, a fost prezent la inugurare şi a apreciat importanţa acesteia şi ca obiectiv necesar penteru cercetare şi ca un obiectiv ce vine cu informaţii în sprijinul autorităţilor locale. Informatiile colectate prin acest nou sistestem vor ajută autorităţile locale să „scaneze” zona pentru a obţine informaţiile necesare realizării hărţilor de risc ale judeţului Galaţi, dar şi în ajutorul primarilor care vor şti cum şi unde să elibereze sau nu autorizaţie de construcţie. ”Aceste staţii de profunzime ajută şi la întocmirea hărţilor de risc pentru că vom avea o radiografie mai clară a structurilor de sol “, a precizat Costel Fotea, preşedintele CJ Galaţi. Noua reţea de supraveghere seismică, se speră ca va veni şi în sprijinul avertizării mai rapide a populaţiei. Deocamdată anunţul de la senzori ajunge la INFP cu 20 de secunde înainte, dar se speră ca acest timp să ajungă la 40 de secunde. ”Este indiscutabil că ne vor veni în ajutor aceste microstaţii, mai ales că orice tip de informaţie în acesată zonă este mai mult decât utilă“, a precizat primarul din Slobozia Conachi, Emil Dragomir. Din păcate deocamdată, chiar dacă sătenii din Izvoarele cred că aceste staţii îi vor ajuta să afle despre cutremurte cu mult mai repede, aşa ceva nu se va întâmpla.Cutremurele pornesc din Schela şi Negrea şi s-ar resimţi mai intens în Izvoarele deoarece satul stă pe o ,,patura” de apă şi noroi din cauza izvoarelor subterate obturate care au şi dat numele zonei. ”Şi anul acesta au fost trei secvenţe seismice, dar mai mici, una de 6, de 12 şi una de 26 de cutremure, deci zona este activă“, a precizat Mihai Diaconescu, cercetător INCDFP. În ultimele 48 de ore staţiile au înregistrat un cutremur, dar de mică amplitudine. Staţiile au senzori de adâncime, în foraj, la circa 60 de m, senzori de suprafaţă şi de accelerare. Informnaţiile sunt transmise online către Măgurele. Dacă unii săteni sunt bucuroşi că au noi staţii seismice, alţii cred că acestea nu îi vor ajuta prea mult. ”Nu o să ne ajute la nimica. Degeaba pun ei staţii. Şi acum două zile iar a fost bubuială şi s-au zgălţâit ferestrele“, spunea Sultana Necula, localnică din Izvoarele. Începând cu august 2013, în zona Izvoarele au fost înregistrate aproape 1000 de cutremure.
SURSA : https://www.monitoruldegalati.ro

Prima unitate de cercetare a cutremurelor de suprafaţă din România a fost inaugurată în judeţul Galaţi. Staţiile au fost montate în zona localităţii Izvoarele, unde în urmă cu patru ani s-au produs sute de cutremure misterioase. Unitatea inaugurată la Galaţi a costat aproximativ 400.000 de euro şi este inspirată din sisteme din Japonia şi America. Unitatea a apărut în condiţiile în care, în urmă cu patru ani, sute de cutremure misterioase au fost înregistrate în localitatea Izvoarele. În 2013 şi în 2014 peste 500 de cutremure s-au produs în satul gălăţean.

Citat:Dacă va avea succes, specialiştii români vor solicita finanţare pentru extinderea sistemului în toată ţara. Până atunci, cercetătorii vor încerca să afle ce s-a întâmplat la Izvoarele în urmă cu patru ani.

”În programul de guvernare exista obiectivul de a lega cercetarea de practică... Exact asta se întâmplă astăzi aici. Aceste staţii de observare atât de adâncime, cât şi de suprafaţă, au ca scop construirea de strategii având o bază informativă. Exista riscuri seismice pe care trebuie să le cunoaştem, iar cercetarea are un rol important. Trebuie să ştim cauza şi să găsim soluţii. Este o investiţie strategică, o investiţie importantă pentru cercetare. Sunt trei staţii seismice cu foraje la Izvoarele, Schela şi Negrea, aşezate în formă de triunghi, şi opt staţii de suprafaţă în diferite zone din cele trei localităţi”, a declarat jurnaliştilor ministrul Cercetării şi Inovării, Lucian Georgescu, potrivit Mediafax.

Unitatea de cercetare a cutremurelor de suprafaţă din judeţul Galaţi este construită de Institutul Naţional de Cercetare-Dezvoltare pentru Fizica Pământului cu ajutorul autorităţilor locale. Acestea au concesionat terenul şi au oferit utilităţile necesare.

”Zona aceasta a judeţului Galaţi a devenit o zonă seismică drept pentru care, împreună cu cei de la Institutul de Fizica Pământului, am reuşit să punem bazele acestei staţii de monitorizare. Cred ca cercetătorii vor elucida cauza fenomenelor din aceasta zonă greu încercată de-a lungul timpului”, a declarat prefectul judeţului Galaţi, Gabriel Panaitescu.

Cele trei staţii subterane sunt amplasate la opt kilometri distanţă una de cealaltă, iar senzorii au fost îngropaţi la o adâncime de 60 de metri. Aparatele înregistrează mişcările scoarţei terestre şi trimit informaţiile automat la Institutul de Fizica Pământului.

”Este o premieră la nivelul cercetării în România, nu există un alt sistem similar în ţară. Datele se transmit la Bucureşti în tip real, acolo avem un sistem de calcul automat care colectează datele, localizează cutremurul, spune adâncimea, magnitudinea şi trimite informaţiile în timp real către utilizatori, autorităţi, ISU etc. Utilitatea am putea spune că este multiplă: în primul rând informaţiile obţinute de la această staţie sunt utilizate pentru proiectarea în construcţii, pentru alunecările în teren, cutremurul poate fi un generator pentru alunecările de teren. Şi pe partea de alertare, datele pot fi folosite şi transmise către ISU”, a declarat directorul general al Institutului Naţional de Cercetare-Dezvoltare pentru Fizica Pământului, Constantin Ionescu.

De asemenea, staţia seismică din Galaţi va oferi detalii despre structura solului şi va contribui la întocmirea hărţilor de risc.
SURSA : http://evz.ro

"Foc . O stivă de replici uscate, plus cuvântul scânteie."
22-11-2017 01:10 PM
Citaţi acest mesaj într-un răspuns
 Thanks given by: Covalciuc Bogdan , maf150
Covalciuc Bogdan Offline
Administrator
********

Mesaje: 12,356
Alăturat: Aug 2010
Locatie:
Thanks: 4561
Given 11186 thank(s) in 5008 post(s)

Mesaj: #108
RE: Cutremurele de pământ
41 de ani de la cutremurul din 4 martie 1977

4 martie 1977…
Consemnare: Nicolae Tomescu


[Imagine: 646x404-2.jpg]

Citat:4 martie 1977:

Cutremur de pământ în România (ora 21:22:22)

Mii de victime (11.300 de răniți, 1.570 de morți/1578 conform altor surse) şi însemnate pagube materiale (s-au prăbușit aproximativ 35.000 de locuințe)

Unul dintre cele mai puternice seisme înregistrate în secolul al XX-lea, în Europa

Cu magnitudinea de 7,2 pe scara Richter, cu o durată de 56 de secunde/55 conform altor surse, cu epicentrul în zona Vrancea, la o adâncime de 97 km, a fost resimţit pe întreg teritoriul ţării





Cutremurul din 1977 s-a produs în ziua de 4 martie, la ora 21:22, cu efecte devastatoare asupra ţării. Epicentrul a fost localizat în zona Vrancea, cea mai activă zonă seismică din România, la o adâncime de circa 100 km. A avut o magnitudine de 7,2 grade pe Scara Richter. În aproximativ 55 de secunde, 1.578 de oameni au trecut la cele veşnice, din care 1.424 numai în Bucureşti; 11.300 de oameni au fost răniţi şi aproximativ 35.000 de locuinţe s-au prăbuşit; concentrarea majorităţii pagubelor materiale priveşte Bucureştiul, unde s-au prăbuşit peste 33 de clădiri şi blocuri mari.

În seara de 4 martie 1977, Nicolae Ceauşescu, împreună cu Elena Ceauşescu, participau la banchetul oficial oferit de preşedintele Nigeriei. Potrivit unor surse, după toastul şefului statului african, un secretar al ambasadei noastre a intrat în sală şi l-a informat pe Ceauşescu despre situaţia din România; răspunzând calm (la cuvântare), dictatorul s-a aşezat, anunţându-şi gazda, în particular, de dezastrul survenit; banchetului i s-a pus capăt câteva minute mai târziu… Ştirile ajunse pe căi ocolite erau confuze, vorbindu-se despre un cutremur de gradul 10, despre distrugerea totală a Bucureştiului. Pana de curent din capitala României a făcut imposibilă orice comunicaţie; confuzia autorităţilor locale s-a tradus prin lipsa de măsuri concrete. După restabilirea legăturii, Ceauşescu a cerut un raport sumar al situaţiei, a dat primele ordine de acţiune, a formulat un apel către populaţie, a instituit, prin decret prezidenţial, starea de necesitate pe întreg teritoriul României. În toiul nopţii de 4-5 martie 1977, o aeronavă a readus, pe teritoriu românesc, delegaţia dictatorului. Nicolae Ceauşescu, însoţit, uneori, de soţia sa, a făcut vizite în Bucureşti pentru a evalua pagubele şi pentru a calma populaţia; a dat ordine ferme să fie continuată salvarea victimelor, chiar peste termenul considerat ca limită de supravieţuire; primind ajutoare de la Crucea Roşie (îndeosebi câini, dresaţi special pentru astfel de cazuri), cascadorii şi pompierii au făcut eforturi supraomeneşti pentru a salva cât mai multe vieţi. Cu toată reacţia palidă a autorităţilor (în primele ore), solidaritatea a oferit un impuls la îndepărtarea dărâmăturilor şi în privinţa salvării victimelor. Scurt timp după aşa-numitul apel prezidenţial, s-a trecut la „sporirea producţiei de alimente primare”, pentru a asigura necesarul populaţiei, la restabilirea reţelelor utilitare (apă, gaz, telefoane, energie electrică). Mulţi oameni au lucrat ore în şir fără să se odihnească, acoperind mai multe schimburi; au fost trimise ajutoare, din toată ţara către zonele afectate.

Printre victimele cutremurului s-au numărat personalităţi marcante precum Toma Caragiu, A.E. Baconski, Alexandru Ivasiuc, Mihai Gafiţa, Alexandru Bocăneţ, Doina Badea…

Desigur, cutremurul a afectat monumente de arhitectură. Din nefericire, regimul Ceauşescu a folosit „pretextul cutremurului” pentru a demola o serie de clădiri „incomode”, dintr-un motiv sau altul. Fostul sediu al Uniunii Artiştilor Plastici (Casa arhitect Grigore Cerchez), aflat pe strada Sevastopol, a căzut victimă acţiunii criminale care s-a extins asupra colecţiilor şi colecţionarilor. Sub pretextul „punerii la adăpost”, colecţiile particulare şi casele memoriale au fost văduvite de lucrări aflate în patrimoniul lor, izvorând ideea care s-a desăvârşit, mai târziu, a Muzeului Colecţiilor – cazul casei memoriale „Muzeul Gheorghe Tatarescu”, din care au fost însuşite, „în siguranţă”, opere remarcabile; după multe presiuni făcute de Georgeta Wertheimer, lucrările s-au reîntors în casa memorială…





Alex Aciobăniței a adunat, în propria lui colecție, mai multe fotografii care vorbesc despre consecințele seismului (cum s-a manifestat cutremurul în orașul Iași)

[Imagine: Cutremur-1977-2.jpg]

[Imagine: Cutremur-1977-_Independentei.jpg]

[Imagine: Cutremur-1977-_Independentei-3.jpg]

[Imagine: Cutremur-1977-_Independentei-4.jpg]

[Imagine: Cutremur-1977-langa-_Gara-_Centrala.jpg]

[Imagine: Cutremur-1977-langa-_Gara-_Centrala-2.jpg]

[Imagine: Cutremur-1977-langa-_Gara-_Centrala-3.jpg]

[Imagine: Cutremur-1977-langa-_Gara-_Centrala-4.jpg]

[Imagine: Cutremur-1977-langa-_Palatul-_Culturii.jpg]

[Imagine: Cutremur-1977-langa-_Palatul-_Culturii-2.jpg]

[Imagine: Cutremur-1977-langa-_Palatul-_Culturii-2.jpg]

[Imagine: Cutremur-1977-langa-_Palatul-_Culturii-5.jpg]

[Imagine: Cutremur-1977-langa-_Palatul-_Culturii-6.jpg]

[Imagine: Cutremur-1977-langa-_Palatul-_Culturii-7.jpg]

[Imagine: Cutremur-1977-_Pacurari.jpg]

[Imagine: Cutremurul-1977-_Str.-_Zugravi.jpg]

[Imagine: Cutremurul-1977-_Str.-_Zugravi-2.jpg]



SURSA : http://radioiasi.ro

Un cineast din Focşani prezintă imagini în premieră după dezastrul provocat de cutremurul din 4 martie 1977

[Imagine: 646x404.jpg]

[Imagine: 646x404_1.jpg]

[Imagine: 646x404_2.jpg]

[Imagine: 646x404_3.jpg]

[Imagine: 646x404_4.jpg]

[Imagine: 646x404_5.jpg]

Citat:În urmă cu 41 de ani, zona seismică Vrancea a produs unul dintre cele mai distrugătoare cutremure care au existat în România, cu peste 1500 de morţi la nivel naţional.

Omul de televiziune Constantin Balaci, din Focşani, care în ultima perioadă a scos din arhiva personală mai multe filmuleţe document realizate de el înainte de 1989, ne propune, la 41 de ani de la devastatorul cutremur din 4 martie 1977, imagini în premieră cu dezastrul care s-a abătut asupra României.





Imaginile au fost filmate în Focşani şi acestea suprind mobilizarea oamenilor pentru a înlătura efectele devastatoare ale seismului.

În imagini apar şi câteva instituţii reprezentative care au fost afectate, precum Teatrul Municipal.

"La 41 de ani de la cutremurul din 4 martie 1977, vă prezint imagini-document referitoare la cel mai devastator cutremur din istoria recentă a României,imagini care nu au ajuns pînă acum la publicul larg. Prin Decretul Prezidenţial din 4 martie 1977, Nicolae Ceauşescu instituia starea de necesitate pe teritoriul Republicii Socialiste România. La articolul 10, acesta stipula că: „întreaga populaţie aptă de muncă este obligată să participe la toate acţiunile organizate pentru înlăturarea consecinţelor cutremurului“. Ziarul „Milcovul“ a lucrat pentru realizarea de afişe cu Decretul Prezidenţial,ele fiind afişate în tot oraşul Focşani în dimineaţa zilei de 5 martie.Aşadar,camera de luat vederi a surprins imagini imediat dupa seism şi documentează clădiri avariate din Municipiul Focşani ,dar şi mobilizarea spontană a focşănenilor din noaptea cutremurului.Solidaritatea unui oraş care ne arată că există viaţă după cutremur", scrie Constantin Balaci pe pagina personală de Facebook.

Cel mai mult a avut de suferit de pe urma cutremurului a avut Capitala ţării, acolo unde au murit aproximativ 1500 de oameni.

Statisticile mai indică faptul că s-au înregistrat alţi 113.000 răniţi, 32.900 locuinţe s-au prăbuşit sau au fost grav avariate, iar 35.000 familii au rămas fără adăpost.

Vrancea a scăpat mai ieftin din seism, cu toate că sute de clădiri au fost afectate grav de pe urma cutremurului. În acea noapte de martie şi-au pierdut viaţa două persoane din judeţ, o femeie din Focşani fiind lovită de o cărămidă în cap, iar un bărbat din Odobeşti a decedat după ce a intrat în comă ca urmare a problemelor cardiace.

Tot din cauza cutremurului, 23 de persoane au fost accidentate, iar alte 246 au primit asistenţă medicală de specialitate.

"Au mai fost între 20 şi 30 de persoane grav rănite , 59 de locuinţe prăbuşite total sau parţial. Amintim aici cele mai importante : Cofetăria Macul Roşu , Centrul de Librării , Cooperativa Prestarea, Magazinul Dunărea , Hotelul Vrâncioaia, Unitatea CEC din str Republicii etc . In timpul seismului, 613 familii au rămas fără adăpost, pagubele constatate s-au ridicat la 13 000 000 lei şi peste 5000 de locuinţe particulare în întreg judeţul au fost avariate", precizează Florin Dîrdală, instoric la Arhivele Naţionale Vrancea.
SURSA : http://adevarul.ro


Cum n-au învăţat românii nimic după 4 martie 1977, cumplitul cutremur care a ucis 1.500 de oameni. „Un seism similar ar provoca pagube de trei ori mai mari“

Citat:Cât de pregătiţi sunt românii şi autorităţile pentru a face faţă unui nou seism de aceeaşi mărime? Consolidarea clădirilor cu risc seismic ridicat se face superficial: în ritmul actual lucrările vor fi gata în 80-85 de ani. Experţii cred că dacă seimul din 1977 s-ar repeta acum, pagubele ar depăşi 6 miliarde de euro.

Duminică, 4 martie 2018, se împlinesc 41 de ani de la cel mai devastator cutremur din istoria modernă a României: seismul de 7,2 grade pe scara Richter din 1977. Urmările au fost devastatoare: peste 1.500 de morţi, 11.300 de răniţi şi aproape 35.000 de locuinţe s-au prăbuşit.

Cele mai multe pagube materiale s-au înregistrat în Bucureşti, unde au fost puse la pământ peste 30 de clădiri şi blocuri. Şi judeţele Galaţi şi Brăila au fost grav afectate de cutremur, dar şi alte localităţi din sudul şi estul ţării şi chiar unele ţări vecine, precum Bulgaria şi Iugoslavia.

Însă dincolo de drame şi cifre rămâne întrebarea crucială dacă românii – şi în mod special autorităţile – au învăţat ceva folositor din lecţia dură „predată” de cutremurul devastator din 4 martie 1977. Cum stau, de fapt, lucrurile vom încerca să desluşim în articolul de faţă.

IGSU CITEAZĂ DIN CĂRŢI
Atunci când vine vorba despre protejarea populaţiei în situaţii de castrofă, prima instituţie abilitată de lege să prevină, să educe şi să salveze este Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţă (IGSU), prin structurile sale teritoriale. Însă, dacă pe partea de prevenire şi stingere a incendiilor aminta instituţie excelează, în ceea ce priveşte seismele lucrurile stau cu totul altfel.

De altfel, pe tot site-ul IGSU nu am găsit niciun material propriu, în versiune simplificată prin intermediul unor desene (aşa cum au toate statele care se respectă) legată de cum ar trebui să se comporte populaţia în timpul unui sinistru şi nici despre ceea ce ar trebui să facă oamenii pentru a reduce riscurile.

Singura informare în acest sens este o compilaţie după o carte scrisă de profesorul Emil Sever Georgescu („Managementul Riscului Seismic – 2005). „În SUA, Japonia, ca şi în alte ţări, toate cursurile, manualele şi tehnicile de supravieţuire la cutremur încep cu recomandarea deja clasică: „duck, cover and hold“ (sau „drop, cover and hold on”), adică: în caz de cutremur respectaţi trei faze: vă ghemuiţi, vă acoperiţi / protejaţi şi vă susţineţi (sau vă aruncaţi la pământ, vă acoperiţi / protejaţi şi vă ţineţi de ceva), fiind vorba de ghemuirea sau aşezarea cu faţa în jos, la podea, pe genunchi şi coate sau palme, acoperirea capului cu braţele şi palmele, protecţia sub o banca de clasă, masă solidă sau birou, cadrul uşii etc., după caz apucând cu mâinile piciorul mesei, biroului sau băncii”, explică profesorul Georgescu elementele esenţiale pentru supravieţuire în caz de cutremur.

Dincolo de această teorie eficientă, însă, instrucţiunile clare pentru populaţie pentru caz de cutremur nu există nicăieri în spaţiile publice. O simplă vizită în instituţiile publice care lucrează cu publicul din Galaţi, făcută în ziua de 1 martie 2018, ne-a relevat că nicăieri nu există afişate instrucţiuni specifice pentru momentul producerii unui seism. Există doar planul de evacuare în caz de incendii (şi acela discutabil), cu instrucţiunile aferente.

Surprinzător, cel mai bun tabel de instrucţiuni în caz de cutremur nu l-am găsit la IGSU, ci pe site-ul ISU Dâmboviţa, care reuşeşte, în doar 10-12 fraze, să sintetizeze totul, pe înţelesul tuturor.

CINE-I ÎNVAŢĂ PE OAMENI SĂ EVITE RISCURILE?
Literatura de specialitate (cartea la care făceam referire mai înainte este un bune exemplu) arată că măsurile din timpul unui cutremur pot fi inutile în lipsa unor măsuri preventive eficiente. Singura problemă este că aceste măsuri preventive nu sunt transmise populaţiei. De fapt, autorităţile nu au dezvoltat niciun fel de mecanism în acest sens, oamenii fiind lăsaţi să se informeze cum pot, dacă pot.

„În principiu, cei de la Situaţii de Urgenţă ar trebuie să facă publice, într-un limbaj simplificat şi susţinut cu desene – aşa cum fac japonezii şi americanii – măsurile preventive legate de ancorarea mobilierului, de sistemele de închidere sigure ale uşilor şi ferestrelor, despre locurile sigure şi cele vulnerabile din clădiri şi altele. Faptul că nu se face asta este regretabil“, spune profesorul Iulian Toma, din Galaţi.

VIAŢA ÎNTR-O CASĂ CU „BULINĂ ROŞIE”
În principiu, conform legilor în vigoare (cum ar fi Legea nr. 481 din 8 noiembrie 2004 privind protecţia civilă, publicată în Monitorul Oficial nr. 1094 din 24 noiembrie 2004), autorităţile sunt obligate să asigure atât protecţia populaţiei cât şi informarea şi pregătirea ei în scop preventiv. Însă asta nu se întâmplă.

[Imagine: 646x404_6.jpg]

Un exemplu la îndemână este legat de faptul că autorităţile permit activităţi umane în clădirile cu risc seismic ridicat (aşa zisele imobile cu „bulină roşie”) deşi este evident că viaţa acelor oameni este în pericol iminent în caz de cutremur.

Familia Grigorescu locuieşte într-un astfel de imobil din Galaţi, unul dintre sutele expertizate ca fiind cu risc seismic ridicat în partea centrală a oraşului. Cei şase membri ai familiei (trei adulţi şi trei copii) ocupă două camere, o bucătărie şi o baie dintr-o clădire cu două niveluri în care mai locuiesc încă trei familii. Casa, proprietate a Primăriei, este într-o stare deplorabilă şi este evident – chiar şi fără o expertiză (deşi aceasta există) – că un cutremur de peste 6 grade o pune jos. Şi totuşi, nimeni nu face nimic.

„Am fost la Primărie să le spun că mă tem să nu se dărâme casa pe noi, dar mi-au zis să am răbdare, că sunt multe de făcut şi că trebuie să aşteptăm. Eu bani nu am. Şi chiar dacă aş avea, nu am voie să fac consolidare de capul meu“, spune Ion Grigorescu.

Viaţa în casa cu bulină roşie e complicată. „Se mişcă şi când trece câte un autobuz. Când au fost cutremurele alea de la Izvoarele (N.R.: acum trei ani, localitatea aflată la circa 25 de kilometri de oraşul Galaţi a fost zguduită de peste 300 de seisme în doar câteva luni) am dormit cu groază. Ne venea să dormim în curte de frică“, povesteşte bărbatul.

SE FACE CÂT O PICĂTURĂ ÎNTR-UN OCEAN
În teorie, Ministerul Dezvoltării Regionale şi Admnistraţiei Publice este cel desemnat să intervină pentru consolidarea clădirilor care pun în pericol siguranţa publică în caz de cutremur. În realitatea, însă activitatea sa este un fel de picătură de speranţă într-un ocean de pericol.

Bunăoară, în 2017 (date extrase de pe site-ul instituţiei), au fost începute lucrări de consolidare la doar 30 de imobile din Bucureşti, două din Tulcea şi câte unul din Câmpina şi SF. Gheorghe. De asemenea, s-au făcut proiectări pentru consolidare la alte 53 de imobile (30 din Bucureşti, restul din Bacău, Câmpina, Tg. Mureş, Iaşi, Ploieşti şi Suceava).

Asta înseamnă, însă, doar în listele cu clădirile expertizate cu risc prezentate pe site-ul aceluiaşi minister (liste vechi – atenţie! – de mai bine de un deceniu) figurează peste 2.500 de imobile. Aşadar, ritmul actual e clar: cu puţin noroc, consolidările s-ar putea încheia 80-85 de ani.

1977 VERSUS 2018: DE TREI ORI MAI MULTE PAGUBE
Ce-ar însemna în 2018 un cutremur similar cu cel din 4 martie 1977 explică profesorul Emil Sever Georgescu, unul dintre cei mai importanţi experţi români în siguranţa construcţiilor.

[Imagine: 646x404_7.jpg]

„În România, stăm bine la nivel de legislaţie şi coduri, dar implementarea şi controlul măsurilor sunt deficitare. Populaţia încă are nevoie de cunostinţe corect transmise şi să fie sprijinită în reducerea riscurilor. Un cutremur similar cu cel din 1977 ar provoca pagube de 6 miliarde de euro, la nivelul întregii ţări, adică de trei ori mai mari decât acum 41 de ani“, a declarat profesorul Georgescu pentru XprimmTV.

„Paradoxal, am intrat în UE cu acest risc, insuficient cuantificat, şi mulţi au speranţa că Europa ne va ajuta să facem faţă situaţiilor şi stărilor de urgenţă care se vor produce. Pe termen imediat post-seism, poate că aşa va fi. Un mare cutremur de Vrancea va afecta direct peste jumătate de ţară, însă nu doar România, ci şi Republica Moldova, Bulgaria, Ucraina, etc., care vor solicita şi ele ajutoare europene. Consecinţe colaterale: împrumuturi externe pe termen lung, incapacitate de plată, stoparea dezvoltării durabile“, a adăugat expertul.
SURSA : http://stiriklumea.net

"Audacia Et Devotio"
Cutezanță, îndrăzneală, curaj şi devotament.
04-03-2018 07:30 AM
Citaţi acest mesaj într-un răspuns
 Thanks given by: maf150
Covalciuc Bogdan Offline
Administrator
********

Mesaje: 12,356
Alăturat: Aug 2010
Locatie:
Thanks: 4561
Given 11186 thank(s) in 5008 post(s)

Mesaj: #109
RE: Cutremurele de pământ
De citit ...cu mare atenție !

Cutremur în orașul vulnerabil

Text de Georgiana Ilie
Ilustrație de Sorina (Vazelina) Vasilescu
LINK http://www.decatorevista.ro

[Imagine: Sorina-Vasilescu_Cutremur-2_.jpg]

Citat:Bucureștiul stratificat, peticit, absurd, întortocheat, amețit, uitat, cârpit, fragil, low budget, fisurat, dada, înghesuit, încruntat, cu mici și beton.
Cutremurul va veni fără niciun avertisment. Pisicile și câinii nu se vor agita. Izvoarele nu vor bolborosi. Nici calculele celor câtorva pasionați care cred că îl pot prevedea nu vor arăta că se apropie.

Primul semn îl vor primi angajații serviciilor de urgență din București, prin SMS. Reactoarele nucleare de la Pitești și Kozlodui, Bulgaria, se vor opri automat. Aproape în același timp, mesajul va ajunge la vreo 3.400 de abonați la două conturi de social media legate de serverele Institutului Național de Fizica Pământului (INFP). Pe Twitter va fi un mesaj scurt: „***EWS*** S‑a detectat un cutremur de mag. 7.5 #cutremur”. EWS înseamnă sistem de alertă timpurie. Pe Telegram va fi și mai criptic: „Cutremur Magnitudine 7.5”.

La 25 de secunde de la primul semn, timp în care unda P (Prima) va fi urcat mută din adâncurile pământului, clădirile, străzile, parcurile, lacurile, țevile de gaz și de apă, stâlpii de electricitate și sulița cu cartof din Piața Revoluției vor fi împinse brusc în sus. Căderea la loc a Capitalei va fi primul zgomot.

Apoi va veni partea cea mai distructivă. Un huruit răscolitor, care însă nu vine din pământ, pentru că undele înaintează fără zgomot, ci de la clădirile care se rup și se prăbușesc. S (Secunda) se mișcă prin sol ca o coardă. Ondulează străzile, rupe blocurile pe înălțime, prăbușește scările. L (Love) vine după ea, ca un șarpe care atacă: stânga‑dreapta și înainte. I se spune mișcare de forfecare în plan orizontal. L va rupe cele 2.000 de km de țevi de gaz din București. Ultima, R (Rayleigh), va face pământul să se zvârcolească.

De la șocul undei P până la ultima zvârcolire a undei R va dura cam un minut. Acela va fi doar începutul.

București este cea mai mare aglomerație urbană din România și este așezat în zona de impact a seismelor vrâncene. Și istoric, și uitându‑ne la situația de azi, e locul în care mor cei mai mulți oameni și au loc cele mai mari distrugeri. Are peste două milioane de locuitori, mii de clădiri vechi sau înalte, metrou, un lac de acumulare cu un baraj vechi care poate ceda și inunda un sfert de oraș, cea mai mare rețea de distribuție a gazului și, nu în ultimul rând, toate instituțiile care asigură funcționarea statului român. Tot aici sunt autorități care tărăgănează reabilitări, servicii de urgență subdimensionate care nu vor să împartă responsabilitatea intervenției cu cetățenii și locuitori care nu au niciun plan pentru calamități. Și, în ultimul an, activiști care pornesc dialoguri publice despre siguranța la cutremur și caută soluții alternative care să protejeze cât mai mulți oameni și să folosească experiențele altor state în răspunsul la situații de urgență.

Fac asta pentru că nu au niciun dubiu: la următorul cutremur de magnitudine 7,5, orașul și oamenii săi vor suferi ca niciodată. Aceasta este povestea viitorului nostru și a lucrurilor pe care nu le facem pentru a reduce riscul.

_

Acest articol se bazează pe simulările făcute de specialiști ai Institutului Național de Cercetare‑Dezvoltare în Construcții, Urbanism și Dezvoltare Teritorială Durabilă (URBAN INCERC) și ai Universității Tehnice de Construcții, pe planul de intervenție la dezastre al Departamentului pentru Situații de Urgență și pe concluziile exercițiului SEISM 2016, care au fost coroborate cu experiențele locale și internaționale (Turcia, Italia și Japonia) în situații reale asemănătoare. Este un scenariu de intensitate și efect medii și scopul său nu este să sperie, ci să deschidă o dezbatere publică și personală pe tema pregătirii pentru dezastre.

Subiectul cutremurului e mereu prezent, dar parcă ultimul an ne‑a făcut și mai atenți. Au fost cutremurele din Italia din august, unde au murit aproape 300 de oameni, printre care 11 români, un cutremur în septembrie pe care l‑am simțit în București, eroarea aplicației Biziday și comemorarea a 40 de ani de la cutremurul din 1977. Istoria ne arată că un seism similar este inevitabil, chiar dacă nu putem ști când va veni.

Știm, însă, ce ne așteaptă.

_

Ioana Nenciu nu merge niciodată pe lângă clădiri cu risc seismic. Ca să parcurgă cei 1,5 kilometri de la Piața Romană la Universitate, o ia numai pe partea dreaptă, unde trotuarul este mai larg și poate merge la o distanță sigură de clădiri, fără să‑i fie frică de vreo cărămidă dislocată. Sunt clădiri șubrede și pe dreapta, unele cu balcoane care abia se mai țin, altele cu elemente de fațadă desprinse, altele cu tot felul de decorațiuni, precum coloane imense, care nu sunt structuri de rezistență. Dar măcar sunt suficient de departe de ea.

Nenciu, 27 de ani, e urbanist cu specializare în dezvoltare urbană și regională și, înainte să se mute de la Brașov la București pentru facultate, i‑a studiat mai întâi harta de zonare microseismică. E o hartă actualizată periodic de INFP, care arată cum circulă undele cutremurului prin diferite zone. Accelerația undei și timpul de vibrație a solului afectează intensitatea cutremurului și sunt mai mari în unele zone (Otopeni, Băneasa, Casa Presei, Pantelimon) față de altele (Tineretului, Metalurgiei, IMGB). Nenciu a ales să se mute în Tineretului, într‑un bloc cu 10 etaje, pentru că era construit după cutremurul din 1977, după noile norme de construcții, și pentru că era într‑una dintre cele mai sigure zone. „Mama zicea: hai mai bine la Cluj, nu merge la București, că‑s cutremure”, dar a ales Capitala pentru că facultatea era mai bună și a făcut tot ce știa ca să nu se expună la pericole inutile. Și‑a fixat mobila de pereți și își alege traseele cu grijă.

După incendiul din Colectiv, când a pierdut doi colegi, pe arhitecta Cătălina Ioniță și pe urbanistul Mihai Alexandru (chitaristul trupei Goodbye to Gravity), Nenciu și un grup de prieteni au vrut să facă ceva ca să prevină o tragedie similară. Pornind de la legea 282/2015, care interzice funcționarea localurilor în clădiri cu risc seismic – și care a dus la sfârșitul lui 2015 la închiderea sau relocarea a aproape 200 de restaurante, baruri, teatre și cinematografe – s‑au apucat să inventarieze clădirile problematice și pe locatarii lor.

„Voiam să știm ce e dincolo de clădiri, care e riscul social”, spune Nenciu. „Primăria nu avea date despre locuitori, cărțile de imobil nu erau actualizate. Voiam date despre proprietari, despre tipul de proprietate, despre imobil. Am centralizat inclusiv informații despre debranșări și restanțe la întreținere mai mari de șase luni.” Demersul le‑a demonstrat că scara și urgența riscului la care este expus Bucureștiul sunt mult mai grave decât se vedea din afară. Una dintre cele mai mari surprize a fost că cel mai mare proprietar de clădiri cu bulină este statul. Și are și chiriași.

Proiectul se numește Seismic Alert și este prima inițiativă civilă în domeniul limitării riscului seismic. La început, echipa a vorbit cu aproape jumătate din cei 12.000 de oameni estimați că locuiesc în cele 345 de clădiri cu risc seismic 1 (de prăbușire la cutremur). Apoi au pus toate clădirile vulnerabile pe o hartă interactivă a orașului, pe seismic‑alert.ro, au făcut o cercetare profundă a pregătirii pentru riscul seismic – finalizată printr‑un raport numit București. Orașul vulnerabil, au organizat întâlniri cu autorități și au început să facă educație prin social media despre consolidări și problemele de sistem. Mare parte din munca lor se întâmplă însă în continuare în clădiri, stând de vorbă cu proprietari exasperați care vor să consolideze și se lovesc de tot felul de piedici.

Conform clasificării pe tipuri de risc seismic (de la 1 la 4, în funcție de cât de afectate ar fi de un cutremur similar celui din 1977), aproape 800 de clădiri sunt la risc. Din cele 345 cu risc seismic 1, care au obligația de a purta bulină roșie de avertizare, 175 au și categoria „pericol public”. Asta înseamnă că au mai mult de patru niveluri și spațiu comercial la parter, ceea ce înseamnă că la cutremur omoară și clienții afacerilor de la parter, și trecătorii, nu doar locuitorii din ele.

Dar realitatea e că Bucureștiul are probabil peste 2.350 de clădiri cu risc seismic. La începutul anilor ’90, aproape 1.600 au fost expertizate după alte criterii, de urgență a reabilitării, și clasificate U1, U2, U3, adică necesitau consolidări în doi, cinci sau 10 ani. Când s‑a schimbat modul de evaluare, experții nu s‑au întors la aceste clădiri pentru a le încadra corect. Ele au rămas pe lângă lege, vulnerabile, degradându‑se în continuare.

Fondurile publice pentru consolidare sunt disponibile doar pentru cele 175 de clădiri cu risc seismic 1 cu pericol public. E discutabil, în funcție de unde ești pe cadranul politic, dacă este moral ca banii publici să fie investiți în reabilitarea unor proprietăți private, pe care apoi proprietarii le pot valorifica, dar realitatea este că au fost consolidate atât de puține, la costuri atât de mari, încât valoarea investită de proprietari – suma inițială plătită pentru locuință plus împrumutul pentru consolidare – nu prea se poate acoperi din vânzare. Practic, costul fiecărui imobil a crescut cu cel puțin 800 euro/mp, ceea ce îl face necompetitiv pe piață. În multe alte țări, statul nu plătește consolidări, doar demolări (în Japonia) sau te amendează dacă nu demolezi tu (Noua Zeelandă).

Clădirile vulnerabile se văd uneori cu ochiul liber: case din Centrul Vechi cu tencuieli și elemente de fațadă căzute, case părăsite și locuite ilegal de familii sărace, blocuri înalte, scorojite, pe bulevardele principale. Cele mai multe nu se văd însă deloc. La unele, crăpăturile exterioare au fost acoperite cu polistiren pentru izolare termică, la altele, stâlpii de rezistență de la subsol au fost tăiați de un chiriaș nervos că nu avea loc de depozitare. În altele sunt magazine, birouri, apartamente închiriate scump pe Airbnb sau redacții (ca a noastră, care e într‑o clădire clasificată în 1993 cu clasa de urgență U3, adică trebuia consolidată în 10 ani; deci nu știm de fapt cât de riscantă este azi).

Deși există un program național, doar 20 de clădiri din București au fost consolidate după 1990 din bani publici (și vreo 70 din fonduri private). Acest lucru se întâmplă pentru că procesul de accesare a programului este anevoios. În primul rând, locatarii trebuie să se organizeze și să obțină acordul tuturor proprietarilor, iar în unele cazuri aceștia sunt plecați din țară, în altele nu au actele de proprietate sau succesiune în ordine, iar cel mai adesea nu își permit procesul de consolidare. Apoi, dacă reușesc să facă dosarul, îl depun la primărie și poate dura până la doi ani aprobarea lui, pentru că Direcția Dezvoltare și Investiții are prea puțini angajați pentru volumul de muncă. După asta trebuie să părăsească locuința între doi și patru ani și să renunțe la orice control asupra propriei case: firma care face consolidarea este aleasă de primărie prin licitație și proprietarii nu au niciun control asupra modului în care se fac reparațiile. Pentru că reabilitarea se face exclusiv pe interior – se pun stâlpi și pereți de rezistență suplimentari – se întorc întotdeauna în spații mai mici decât cele din care au plecat.

„Ideal ar fi să existe un om de la primărie care să facă legătura între asociație și firma de construcții”, spune Nenciu. Astfel, oamenii ar simți că participă în proces, mai ales că, în final, tot ei îl plătesc: statul achită devizul constructorului, apoi proprietarul trebuie să returneze suma în rate, timp de 25 de ani. Doar persoanele cu venituri foarte mici sau fără sunt scutite de returnarea sumei, dar și ele trebuie să aibă bani să stea în chirie în perioada reabilitării și apoi să își finiseze locuința de la stadiul în care o înapoiază constructorul.

Pentru că, deocamdată, e nevoie de acordul tuturor proprietarilor pentru a demara procesul, cele mai multe clădiri nici nu apucă să intre în programul național. E suficient ca un singur proprietar să nu vrea și demersul se blochează. Un proiect de lege pus în dezbatere publică în martie de Ministerul Dezvoltării Regionale, Administrației Publice și Fondurilor Europene prevede ca acest lucru să nu se mai poată întâmpla: dacă o parte dintre proprietarii dintr‑o clădire cu risc seismic 1 cu pericol public a cerut să intre în programul național de consolidare și cererea a fost aprobată, ceilalți trebuie să accepte sau vor fi evacuați până la încheierea consolidării, prin dispoziția primarului. (Primarul Gabriela Firea ne‑a spus, prin biroul de presă, că până nu se schimbă legislația, nu se poate schimba ritmul reabilitărilor.)

_

Pe lângă toate clădirile cu risc seismic identificat, mai sunt și celelalte. Blocuri înalte cu spații comerciale la parter, extrem de instabile, cărora inginerii le spun „uriași cu picioare de lut”. Blocuri din care proprietarii au scos pereți de rezistență fără acordul Inspectoratului de Stat în Construcții, ca să‑și mărească bucătării sau să extindă livinguri. Blocuri îngreunate de tonele de gresie și faianță puse după 1990 și neluate în calcul la proiectarea clădirii. Blocuri și case avariate la cutremurul din 1977, „reparate” în câteva zile pentru că Ceaușescu voia să șteargă cât mai repede urmele dezastrului și să arate că poporul nu a avut de suferit – li se spunea oamenilor că se folosește „tencuială antiseismică”, o minciună gogonată pe care mulți continuă să o creadă.

Prof. Dr. Ing. Radu Văcăreanu, rectorul Universității Tehnice de Construcții, spune că, pe lângă problemele de sistem identificate de activiști, procesul e blocat și de o serie de mituri. La o dezbatere publică de la Grupul de Dialog Social din 2016 le‑a sumarizat și le‑a tranșat așa. Unu: „dacă clădirea a rezistat în ’40 și ’77, e puternică”. Nu, clădirile nu se antrenează la cutremure, ci se degradează. Înainte de ’63 (când s‑a emis primul cod de construcții pentru risc seismic) nu se proiecta pentru cutremur, rezistența clădirilor construite atunci e întâmplătoare.

Doi: „a fost consolidat după ’77”. Nu. S‑au făcut reparații, nu consolidări. Trei: „știm noi că prin consolidare se face mai rău”. Nu. Multe dintre clădirile construite înainte de ’63 nu au rezistență la încărcări seismice, nu au planșee, nu au structură verticală de rezistență, nu au fundații. Mai rău de atât nu se poate. Patru: „știm noi că se poate face consolidare rapidă și cu locatari înăuntru”. Nu se poate. Cinci: „lista e greșită, expertizele sunt greșite”. Nu. Lista de 120 e vârful riscului, acolo sunt clădirile înalte.

Lista de 120 este făcută la finalul anilor ’90 de autorități în baza primelor evaluări și cuprinde clădiri înalte cu mulți locatari – blocuri de șase‑opt etaje cu 25‑50 de apartamente, precum cele de pe bulevardele Magheru, Nicolae Bălcescu, Dacia. Clădiri în care Văcăreanu spune că „nu ar intra nici în vizită”. Ea se suprapune parțial peste lista actuală de clădiri cu risc seismic 1 cu pericol public, căreia i‑au fost adăugate și clădiri de înălțime mai mică (cu patru niveluri). Introducerea clădirilor mici, de un nivel sau două, pe lista de risc seismic i se pare o exagerare lui Văcăreanu, pentru că impactul prăbușirii lor nu poate fi comparat cu cel al clădirilor înalte și acolo ar trebui concentrate resursele.

„Salvezi clădiri sau salvezi oameni? Avem tendința să fim extremiști, să spunem «Noi vrem să consolidăm clădirile, ca la cutremur să se comporte ca o clădire nouă». Nu se poate.”

Important, spune el, e să se investească în infrastructura de transport și de alimentare cu apă și gaze, în spitale și școli, că de ele depinde reziliența, capacitatea de a ne reveni după cutremur. În orice țară, școlile, sălile de sport și universitățile devin adăposturi post‑seism pentru oamenii rămași fără casă. Faptul că nu investim în direcția asta este o dovadă că nu știm care ne sunt prioritățile.

Toate acestea – lipsa consolidărilor și a investițiilor în infrastructură – vor face ca la următorul cutremur să avem avarii enorme. Văcăreanu estimează, într‑o lucrare de cercetare care analizează șase scenarii de cutremur, că la un seism mediu, de magnitudine 7,5 și 90 de kilometri adâncime, peste 42% dintre cele peste 130.000 de clădiri din București vor suferi distrugeri severe. Unele se vor prăbuși complet, în special cele construite înainte de 1963, iar altele vor deveni nelocuibile. Doar sub 20% dintre clădiri vor avea avarii minore și doar 8%, adică mai puțin de o clădire din 10, nu vor fi afectate.

_

Pe 30 mai 1990, Dragoș Tătaru, pe atunci elev în clasa a III‑a, și‑a uitat tema la matematică acasă, așa că a dat o fugă să‑și ia caietul. La întoarcere, mergând pe marginea drumului principal din satul Vrâncioaia, județul Vrancea, strada din fața lui s‑a ondulat ca un covor scuturat la curățenia de primăvară. Imediat după, s‑a trezit aruncat în șanț, ca și cum cineva i‑a tras preșul de sub picioare.

Cutremurul de atunci, de 6,9 grade, avea să fie urmat a doua zi dimineață de alte două, de 6,4 și 6,1. Douăsprezece persoane au murit în România și Moldova în clădiri care s‑au dărâmat parțial; în Bulgaria cineva a făcut infarct de frică. Tătaru nu a pățit nimic și a devenit doctor în geofizică și cercetător la INFP. Azi, la 36 de ani, povestește experiența copilăriei lui în epicentrul celor mai distrugătoare cutremure din România ca să educe oamenii despre seisme. Este un bărbat înalt și plăcut care vorbește ușor didactic, cu un zâmbet care punctează fiecare frază, fie că explică un mit despre cutremure (cum ar fi că animalele le simt înainte să se întâmple; nu e adevărat), fie că vorbește despre cei care cred că pot calcula când vine cutremurul cel mare („Singura certitudine e că va fi.”). Când nu e de serviciu în centrul de comandă al Institutului de la Măgurele, călătorește prin țară cu o caravană educațională. „Informațiile despre cutremure nu sunt presărate de‑a lungul copilăriei și adulților le este greu să le înțeleagă”, spune el.De aceea lucrează cu profesori și cu elevi, ca să găsească împreună o cale de a „presăra” informațiile de‑a lungul întregului parcurs școlar. Expoziția mobilă are și simulări virtuale, și jocuri în care copiii fac diferite construcții și apoi le supun forțelor seismice ca să vadă cum sunt afectate, dar învață și cum să se protejeze la cutremur.

Vrâncioaia, satul său natal, este deasupra locului din adâncime în care se bat cap în cap trei unități tectonice mari: placa est‑europeană și subplăcile Intra‑Alpină și Moesică. Când rocile sunt supuse acestei coliziuni, se îndoaie ca un arc și apoi, când presiunea devine prea mare, cedează și se rup în cel mai vulnerabil punct. Energia eliberată la aceste ruperi este cutremurul.

Zona Vrancea este cea mai activă zonă seismică din România și singura subcrustală (de adâncime medie), ceea ce înseamnă că afectează o arie foarte mare. Cu cât e mai adânc un cutremur, cu atât mai departe se propagă undele sale. Cutremurele din Vrancea se simt în tot estul și sud‑estul țării și se propagă de cele mai multe ori pe o linie imaginară între Iași și București. În cazuri excepționale precum cutremurul din 1802, cel mai puternic înregistrat vreodată în Vrancea, undele pot ajunge și la Roma și la Sankt Petersburg.

Cutremurele se măsoară în două feluri: intensitate și magnitudine. Scara Mercalli evaluează intensitatea, adică distrugerea pe care o provoacă. Valoarea ei scade odată cu distanța față de epicentru și e împărțită pe o scară de la I (instrumental, abia perceptibil) la XII (catastrofic, distrugere aproape totală, schimbarea reliefului). Singurul cutremur de intensitate XII a fost cel din 1802. A durat două minute și jumătate și a provocat prăbușirea Turnului Colței din București, a turlelor multor biserici și a celor mai multe case. Pământul s‑a crăpat și a ieșit apă cu miros de sulf. A fost urmat de multe incendii de la sobele răsturnate. La Brașov a fost avariată Biserica Neagră și la Sibiu s‑a prăbușit Biserica Catolică. Au murit însă doar patru oameni pentru că s‑a întâmplat ziua, nu existau construcții cu etaj și populația era redusă – Bucureștiul avea doar 30.000 de locuitori.

Celălalt mod de măsurare este cel științific, bazat pe datele preluate de cele 200 de stații seismice așezate în toată țara. Chiar dacă în spațiul public se spune deseori „scara Richter” (o convenție mai veche), evaluarea se face de fapt pe scara Magnitudine moment, Mw (standardul internațional actual).

Scara Mw este logaritmică, adică un cutremur 6Mw este de 32 de ori mai puternic decât unul 5Mw, iar 7Mw este de mai mult de 1.000 de ori mai puternic decât 5Mw.

Plăcile tectonice se mișcă neîncetat și o fac cu viteza de creștere a unghiei. Mișcarea lor a dat naștere continentelor, mărilor, munților și vulcanilor și tot ea le‑a distrus pe unele dintre ele. Tot mișcarea asta îți dă posibilitatea să vezi o ciclicitate în activitatea seismică. În Vrancea, cutremurele semnificative, de magnitudine 7–7,5, apar de trei ori pe secol – suficient de des pentru a provoca distrugeri mari, suficient de rar pentru a nu rămâne în mentalul colectiv și a nu ne educa.

Cele mai mari cutremure vrâncene din secolul XX au fost pe 6 octombrie 1908, 10 noiembrie 1940 și pe 4 martie 1977. Despre cel din 1908 nu se știu prea multe, în afară de faptul că s‑a întâmplat la ora 23:40, a distrus case vechi din București, sudul Moldovei și estul Munteniei și a avut intensitatea IX (Violent) și 7,1Mw. Cel din 1940 s‑a întâmplat la 3:39 dimineața și a avut intensitatea X (Intens) și 7,7Mw. A provocat între 500 și 1.000 de decese (nu există multe detalii despre victime) și prăbușirea și avarierea gravă a multor clădiri din București – pagube totale de 172 milioane de dolari. Cel mai faimos este blocul Carlton, o clădire din beton armat de 12 etaje, inaugurată în 1936 și în care locuiau peste 200 de oameni. La 47 de metri înălțime, era cea mai înaltă clădire interbelică. Pentru că nu era construită pentru zonă seismică, s‑a rupt în două la cutremur; partea superioară s‑a răsucit și apoi s‑a prăbușit în stradă, iar cea inferioară s‑a tasat (un efect numit „sandviș”, în care plafoanele cad unele peste altele și cărămizile care formează pereții zboară în exterior), omorând 150 de oameni, inclusiv pe inginerul care o proiectase. Pe lângă Carlton, au mai fost avariate 65.000 de case în toată țara.

Cutremurul din 1977 a fost XI (Extrem), cu 7,4Mw, și a omorât aproape 1.600 de oameni, din care aproape 1.500 în București. A lăsat în urmă peste 11.000 de răniți, aproape 33.000 de locuințe prăbușite, 35.000 de familii fără adăpost. Alte sute de mii de apartamente au fost avariate grav în toată țara. Pagubele s‑au ridicat la 2 miliarde de dolari. Alți 120 de oameni au murit în Bulgaria, în clădiri care s‑au prăbușit.

Faptul că s‑a întâmplat în comunism a făcut lucrurile și mai grele pentru românii care i‑au supraviețuit. Chiar dacă propaganda vremii te‑ar face să crezi că toți supraviețuitorii au primit a doua zi case, ajutoare și alimente, cercetările recente prin arhiva CNSAS ale istoricului Mădălin Hodor au dezvăluit o imagine mult mai grotescă și cinică. Într‑un serial publicat în Revista 22, Hodor arată că nu a existat nicio coordonare a intervenției. Specialiștilor străini, veniți inclusiv cu câini de salvare, li s‑a interzis o vreme accesul la locurile cu supraviețuitori prinși sub dărâmături, de teamă că spionează. Molozul cu resturi umane a fost depozitat între blocuri și copiii au fost puși să caute prin el după cărămizi întregi (și s‑au îmbolnăvit). Oamenilor li s‑a spus că se pot muta înapoi în blocurile cu crăpături, numai să nu alerge pe scări. S‑au făcut consolidări false – de fapt, s‑au acoperit crăpături și s‑a dat cu var. Inginerilor li s‑a interzis să mai evalueze clădirile afectate, cu amenințarea închisorii. Magazinele au fost deschise a doua zi, deși erau în blocuri avariate grav. Sinistrații au stat luni întregi în cămine, de‑a valma. Peste toate astea, tuturor li s‑a oprit din salariu și au muncit voluntar la debarasarea molozului și la reconstrucție, nu le‑au fost despăgubite decât parțial reparațiile și sutele de milioane de dolari donate de țări străine nu au ajuns niciodată la oameni.

Concluzia lui Hodor este că Ceaușescu a folosit scuza cutremurului pentru a distruge o parte din București ca să construiască Casa Poporului și centrul orașului așa cum văzuse în Coreea de Nord, iar donațiile, precum și utilajele de construcții, au fost folosite pentru acest vis megaloman în timp ce oamenii au fost mințiți că stau în clădiri sigure și că nu au de ce să se teamă.

Pe acest fond va veni următorul cutremur mare.

_

Pe 3 martie 2017, la ora 19:52, în ajunul comemorării a 40 de ani de la cutremurul din 1977, când televiziunile erau pline de imagini cu blocuri prăbușite și mărturii emoționante, două sute de mii de oameni au primit o alertă de la aplicația de știri Biziday: „Vrancea a detectat un cutremur de 10 grade magnitudine Richter, produs la o adâncime de 10 km. Păstrați‑vă calmul și mergeți cu familia…”. Pe iPhone‑uri nu a încăput mai mult. Dacă dădeai click pe notificare, în loc să te ducă în aplicația propriu‑zisă, te ducea pe un site de teste unde developerii verifică diferite funcționalități, iar acolo nu se încărca nimic.

Nu se știe câți au ignorat‑o, dar următoarele 13 notificări, venite la interval de câteva secunde, i‑au făcut pe mulți să o ia razna. Unii au sărit turnichetele la metrou și au fugit pe scări în sus. Un bărbat a ieșit din casă cu pisica, a încuiat apartamentul și a alergat pe scări până la parter, unde a împiedicat vecinii să intre în bloc. Alții au plecat din case cu copii în brațe și au început să bată la ușile vecinilor să iasă, că vine cutremurul. Alții s‑au lăudat pe Facebook că le‑a luat 20 de secunde să ajungă de la etajul cinci la parter. Aproape toți cei care au povestit pe Facebook experiența au făcut exact ce nu trebuia: au plecat pe scări, cea mai fragilă structură dintr‑un bloc, prima care se prăbușește.

Dacă alerta de cutremur ar fi avut ceva real în ea, pe cei mai mulți i‑ar fi ucis lipsa de educație. Sistemul de alertare creat de INFP nu transmite însă valori mai mari de 8Mw, pentru că aceasta e magnitudinea moment maximă în Vrancea. Moise Guran, jurnalistul care a creat aplicația, a sugerat întâi că serverul le‑a fost spart, apoi a refuzat să dea detalii. A motivat pe blogul lui că voiau să ofere această funcție, care ar fi alertat bucureștenii cu 20‑25 de secunde înainte să ajungă unda seismică la ei, ca să educe oamenii. Făcuse și un filmuleț care îți arăta ce să faci la cutremur și cum funcționează alerta: un mesaj precum cel primit de oameni pe 3 martie și un mesaj audio care îți spunea să te așezi sub o grindă sigură, să nu pleci pe scări, să nu iei liftul. Mesajul nu a venit însă cu cele 14 notificări.

După incident, Guran constata pe blog că, deși aplicația avea 200.000 de utilizatori, filmul fusese văzut doar de 40.000 de ori. Părea sincer șocat de numărul mare de oameni care plecaseră pe scări. Realitatea e însă că alerta era activă de la sine la instalarea aplicației și utilizatorul nu primea nicio notificare să vadă filmulețul. Intențiile lui Guran erau bune, mai ales că nu există un serviciu similar pentru publicul larg, dar combinația dintre eroarea tehnică și neîncrederea pe care a provocat‑o au îngropat ideea. Aplicația a fost deconectată chiar în seara aceea de la serverele INFP.

Pe grupurile de discuții ale entuziaștilor seismologiei, precum „Cutremur în România!” de pe Facebook, s‑a discutat dacă nu cumva a fost o conspirație pentru a decredibiliza sistemul de avertizare timpurie. Mai mulți oameni din grup – unii seismologi amatori, alții specialiști care lucrează în Japonia sau în servicii de urgență – susțin introducerea unui sistem de alertare care să antreneze vigilența cetățenilor. Dacă ai fi expus la alerte pentru orice cutremur mai mare de 4Mw, spun ei, ai fi tot mai puțin speriat și în cazul unui pericol real ai acționa rațional, nu emoțional. Inclusiv INFP crede acest lucru și a încercat să facă aplicații accesibile, dar nu a găsit încă o soluție practică. Prof. Constantin Ionescu, directorul Institutului, spune că au încercat cu un app gratuit făcut de un voluntar, dar nu funcționa acceptabil. Un cont de Twitter (@cutremurinfo) și un canal de Telegram (o aplicație de chat, unde au @alertacutremur_bot) sunt cele prin care INFP comunică în prezent.

Alertarea timpurie se poate face pentru că viteza de transmitere a informațiilor de la stațiile seismice din zona Vrancea la serverele INFP și apoi în social media e mai mare decât viteza undelor cutremurului cu vreo 20‑25 de secunde. Serviciile de urgență și autoritățile locale primesc alerta prin SMS din 2005. Un alt sistem, pus în funcțiune în 2013, permite oprirea automată a activității obiectivelor riscante: sunt racordate la el Institutul de Cercetări Nucleare de la Pitești și centrala de la Kozlodui. Până acum a trimis 28 de alerte.

Ce poți face în 25 de secunde? Te poți pune la adăpost sub o grindă sau sub o masă solidă împreună cu familia, poți lua o oală de pe foc, poți închide gazul și apa, te poți îmbrăca. Plus că, știind magnitudinea, te poți pregăti psihic pentru un anume tip de distrugere. Nu e lucru puțin. Problema cu alertarea prin SMS este că e limitată tehnic, spune Ionescu, și nu poate fi oferită întregii țări pentru că nu are capacitatea de a transmite tuturor în același timp. El și‑a pus în sistem ambele numere de telefon, unul la începutul listei și celălalt la final, și pe al doilea număr i‑a venit alerta abia după ce se terminase cutremurul.

Multă vreme, Departamentul pentru Situații de Urgență, coordonatorul serviciilor de urgență din România, s‑a poziționat public împotriva unui sistem de alertare timpurie pentru că „provoacă panică”. După o conferință cu experți din Japonia de la începutul acestui an, poziția DSU s‑a schimbat. Urmează să introducă alerta de cutremur în aplicația proprie, DSU, care e instalată de vreo 100.000 de utilizatori. În paralel, INFP e în discuții cu Ministerul Dezvoltării pentru a crea o aplicație proprie a institutului, accesibilă tuturor. Va mai dezvolta și un sistem de alertare pentru cutremure de suprafață și pentru tsunami. Ionescu spune că sistemele acestea sunt create în principal pentru protejarea rețelelor de utilități și obiectivelor industriale sensibile, dar niciunul dintre furnizorii de gaz, apă și energie electrică, niciun operator de căi ferate, niciun spital, niciun operator de telefonie mobilă nu îl folosește. Conectarea la acest mecanism de oprire automată a activității presupune costuri și de partea celui care primește semnalul, pentru că trebuie să‑și adapteze sistemele proprii.

_

Un cutremur de 7,5Mw va dura cam un minut. Aproape 3.000 de pompieri și personal SMURD vor interveni în București în prima oră. Li se vor adăuga câteva sute de voluntari pentru dezastre, pregătiți de Crucea Roșie. Alți 4.000 de pompieri, din alte 25 de județe, vor porni spre Capitală fără să mai aștepte vreo comandă. Au ordinul primit de acum – stand by order – ca în caz de calamitate să disloce spre București o parte a forțelor de intervenție, fără să lase populația locală vulnerabilă.

Pompierii vor aduce cu ei containerele multirisc și de căutare‑salvare, care conțin echipamente de localizare a victimelor prin unde radio, corturi, spitale de campanie, dar și autospeciale de stingere, autoscări și camioane pentru transport. Cele mai multe au fost cumpărate în ultimul an din fonduri europene și sunt cele mai performante pe care le‑au avut vreodată. Unele convoaie vor ajunge după două ore, altele după opt, altele vor ocoli sute de kilometri din cauza drumurilor distruse de undele violente sau surpate de lichefierea solului (un fenomen care se produce în sud‑vestul arcului carpatic când vibrația solului coincide cu cea a cutremurului și face pământul să se comporte ca un lichid în care se scufundă orice e deasupra).

Oricâți vor veni, vor fi prea puțini, mai ales că și în restul țării vor fi nevoi urgente: localitățile din apropierea epicentrului vor suferi distrugeri masive. În 1940, în Panciu, județul Vrancea, doar cinci case au rămas în picioare. Iașul, care are un număr semnificativ de clădiri cu risc seismic, va fi și el grav avariat. Spre Iași vor merge echipe de intervenție din nordul Moldovei și din Ardeal.

Replicile cutremurului – uneori aproape la fel de puternice ca seismul principal – vor îngreuna intervenția, pentru că pot destabiliza clădirile avariate în care se face căutare‑salvare.

Dacă acest cutremur va veni peste 10 ani, 61% dintre angajații IGSU vor avea peste 45 de ani și doar 15% sub 39, pentru că inspectoratul a angajat masiv când s‑a profesionalizat (și s‑a desființat armata obligatorie), iar acum recrutează doar 100 de oameni pe an. Oricât de pregătiți vor fi, cei peste 45 de ani nu vor putea susține un efort de salvare pe termen lung – o vulnerabilitate identificată și de experți independenți. Reprezentanții IGSU spun că se pregătesc recrutând voluntari, care apoi să poată fi angajați în posturi rămase libere. Acum au în București 136 de voluntari și aproape 3.000 de angajați.

Un scenariu de cutremur realizat în 2003 de Emil‑Sever Georgescu, cercetător științific la URBAN INCERC, spune că 1.000 de clădiri înalte se vor prăbuși total sau parțial. (Scenariul nu este actualizat. I‑am solicitat lui Georgescu o întâlnire ca să vedem cum l‑am putea actualiza, dar ne‑a răspuns că pentru asta trebuie să încheiem un contract de consultanță de „câteva sute până la mii de euro”, deși e plătit din bani publici să cerceteze.)

De aici încolo, știm ce se va întâmpla din experiența unor cutremure similare din Europa și Japonia. Unele clădiri vor lua foc. Praful gros va face să nu se vadă nimic la un metru în față, chiar și cu iluminatul adus de echipajele de urgență. Drumurile vor fi blocate de dărâmături – și bulevardele principale, pe marginea cărora vor cădea clădirile înalte, și străzile adiacente, peste care se vor prăbuși balcoane și decorațiuni de la imobile mai mici. Vehiculele parcate pe carosabil și pe trotuare vor face dificilă apropierea mașinilor de intervenție. Concepția de intervenție la seism a DSU spune că sute de polițiști și de militari din forțele terestre vor dirija circulația și vor începe să debaraseze drumurile principale pentru a asigura calea liberă spre cele opt spitale de urgență. Alți polițiști și jandarmi vor forma perimetre de siguranță în jurul zonelor avariate pentru a preveni furturile.

Un seism care s‑ar întâmpla noaptea, spune scenariul INCERC, ar putea găsi 450.000 de oameni în clădiri cu risc de avarie medie și mare. Cel puțin 6.500 de oameni vor muri; 16.000 vor suferi răni grave. Dacă se va întâmpla ziua, numărul de persoane afectate este estimat la jumătate. Pentru miile care vor avea nevoie de internare – pentru politraumatisme, arsuri, șoc – se vor găsi greu locuri în spitale. Dacă sistemul nu a putut trata eficient 200 de răniți grav după Colectiv, la cutremur va intra în colaps total. Unele spitale vor fi avariate, altele nu vor avea curent electric pentru că generatoarele de rezervă nu vor funcționa. Consumabilele se vor termina în câteva ore – în unele spitale nici nu vor exista.

_

Nici nu se va termina cutremurul când vor izbucni sute de incendii în tot Bucureștiul. Oriunde țevile de gaz sunt expuse, prinse între pământul care merge într‑o direcție și clădiri care se mișcă în sens opus, se vor rupe și vor lua foc. În orice clădire care se va prăbuși sau va fi avariată grav, combinația dintre gaz și cablurile de electricitate rupte va provoca incendii. În orice apartament sau casă cu centrală proprie, dacă au fost avariate grav, va mai apărea un focar de incendiu. Distrigaz Sud va opri din centrală alimentarea cu gaz a operatorilor industriali și pe cea a orașului. Dar, la fel ca la cutremurul de la Kobe, în Japonia, în 1995, unde au fost peste 300 de focare, gazul rămas în instalația oprită poate alimenta incendiile timp de trei zile. Unele se vor uni sau se vor extinde, mai ales dacă apar în clădiri cu izolație de polistiren sau cu mansarde din lemn. Apa și electricitatea se vor opri repede, așa că incendiile nu vor putea fi stinse; vor arde până vor consuma tot ce au găsit.

Incendiile ar putea fi prevenite dacă fiecare clădire ar avea un sistem de oprire automată a alimentării cu gaz. Există mai multe soluții disponibile: sistemul Gas Stop, pe care îl pune Distrigaz la toate noile branșamente începând cu 2012; un sistem de valve cu oprire automată la semnalul sistemului de alertare al INFP (pe care directorul Ionescu spune că l‑a prezentat Distrigaz pentru a fi instalat la fiecare clădire; Distrigaz spune că analizează propunerea); sau, dacă ar fi produs de cineva, un ventil seismic, un aparat care funcționează fără nicio sursă de energie și care, pus pe țevi de gaz, le obturează în momentul în care înregistrează o mișcare seismică. (Există un prototip, creat de profesorul Dan Rău, fostul director al Observatorului Seismologic Timișoara. Costul de producție se ridică la 300 euro.)

Dacă, peste clădiri dărâmate, străzi blocate și incendii, se rupe și barajul Ciurel, care stă între București și cele aproape 15 milioane de metri cubi de apă din Lacul Morii, inundația va afecta sever zona Dâmboviței pe o lungime de cam patru kilometri și jumătate. Unele scenarii vorbesc de o înălțime a apei de 3,3 metri în zona Eroilor. Apa se va scurge în câteva ore pe albia Dâmboviței, dar poate lăsa în urmă avarii și victime care nu pot fi estimate.

_

La câteva ore de la cutremur, Departamentul pentru Situații de Urgență va cere ajutor internațional: mai multe echipe, spitale mobile, corturi pentru populația evacuată, saci de dormit, pături, generatoare electrice, medicamente și sânge. Avioanele cu ajutoare vor veni din ziua următoare.

Dacă va fi iarna – toate marile cutremure din 1800 încoace s‑au întâmplat în anotimpul rece – în prima noapte sute de mii de oameni vor îngheța în parcuri și în piețe. Chiar și cei cărora nu le va fi avariată casa nu vor vrea să se întoarcă înăuntru de teama replicilor. Vor lua ce vor apuca – unii pilote, alții o sticlă de apă, alții laptopurile. Puțini vor fi îmbrăcați adecvat, cu geci și pantaloni groși, cu bocanci sau cizme de cauciuc, și puțini vor avea cu ei un rucsac cu lucruri de primă necesitate.

Vor fi și oamenii care își vor fi făcut din timp un plan. Îi vei vedea stând cu încăpățânare lângă un reper – poarta înspre strada Paris de la Palatul Victoria, statuia lui Cervantes din Piața Spania sau în mijlocul Pieței Romane – și refuzând indicațiile patrulelor să se îndrepte către Arena Națională, Colegiul Iulia Hasdeu sau Parcul Herăstrău, unde se vor organiza adăposturi – pentru că acolo își dăduseră întâlnire cu familia sau cu prietenii.

Rețelele de telefonie mobilă nu vor merge toată noaptea din cauza suprasolicitării. Spre dimineață, când mulți vor reuși să adoarmă, unii vor putea să se audă cu familia și prietenii.

Dacă va fi vară, prima noapte va fi mai ușoară. Mai rău va fi în zilele următoare, sub caniculă, mai ales dacă decedații vor rămâne în aer liber sau nu vor putea fi scoși de sub dărâmături. Mirosul și riscul de contaminare îi va face pe sinistrați să caute zone mai bune în cartierele limitrofe, mai puțin afectate.

Vor fi amenajate adăposturi și cantine pentru evacuați în grădinițe, școli, cămine studențești și hoteluri. Nu toți vor ști unde să meargă, pentru că informarea se va face prin portavoce, media și din om în om. În câteva locuri – Delfinului, Tineretului, Charles de Gaulle, Unirii – se vor face puncte de evacuare către județele limitrofe cu camioane ale armatei. Primăriile din comunele din jurul Bucureștiului vor organiza spații de cazare în școli, săli de sport și cămine culturale. Stocurile pentru sinistrați nu sunt pregătite, spune IGSU, deși este o prioritate încă de la primele exerciții SEISM, când au constatat că au adus sute de pompieri la București și nu aveau unde să‑i cazeze și ce să le dea să mănânce. Deocamdată, spun ei, nu sunt fonduri.

Căutarea supraviețuitorilor va continua. Numărul lor zilnic va scădea pe măsură ce trece timpul până când, în a șaptea zi de la cutremur, nu vor mai găsi pe nimeni în viață. Atunci se vor sista operațiunile de salvare.

Morții vor fi aduși la Institutul de Medicină Legală Mina Minovici. După ce se vor umple cele 300 de locuri ale IML, îi vor duce în spații de depozitare. Când se vor umple și acestea, vor ridica corturi mari militare, vor pune euro‑paleți pe jos și îi vor așeza unul lângă altul după ce la triajul de urgență vor primi culoarea neagră – niciun semn vital, leziuni incompatibile cu viața – sau după ce echipe de prim‑ajutor le vor fi făcut resuscitare jumătate de oră și vor fi constatat că nu mai au activitate cerebrală.

Pe lângă cei 6.500 de oameni care ar putea muri la impact, scenariul INCERC nu estimează numărul celor decedați pentru că nu au putut primi ajutorul medical. Nici despre animalele de companie abandonate după moartea sau plecarea stăpânilor – fie că sunt pisici, câini, tarantule sau cobre – nu există nicio previziune.

_

Când inginerul Matei Sumbasacu l‑a întrebat pe un reprezentant al DSU de câte echipamente de construcții dispun serviciile de urgență pentru a curăța străzile după un cutremur major, acesta nici măcar nu a răspuns. Era sub reflectoarele unor camere de televiziune, pe 3 martie 2017, la dezbaterea „Bucureștiul vulnerabil”, organizată de Seismic Alert, și deja dăduse câteva răspunsuri care arătau că e nepregătit. Când un reporter îl întrebase unde sunt locurile de siguranță din oraș, nu știuse să răspundă, iar când altul a vrut să știe ce să le spună cetățenilor să facă când e cutremur, le recomandase să iasă din casă. Adică opusul a ceea ce ar trebui. Dar Sumbasacu nu voia să‑l prindă cu greșeli, ci voia să știe ce resurse există pentru a curăța străzile de moloz. Inginer constructor cu masterat în analiza și structura clădirilor cu risc seismic, Sumbasacu, 28 de ani, a pornit recent un ONG, Re:Rise, pentru că vrea să ajute la reducerea riscului seismic.

Totul a început de la propria sa casă, care e într‑un bloc interbelic cu 40 de apartamente. În 2015, când s‑a întors în țară după o perioadă de muncă în consultanță în Dubai, a vrut să afle în ce categorie de risc e clădirea și a descoperit o aberație în evaluare: risc doi spre unu. O dată, spune el, nu se dau încadrări între clase de risc. Evaluatorul trebuie să decidă una dintre ele. Apoi, fiind o clădire cu spațiu comercial la parter și cu mai mult de patru niveluri, ar fi trebuit să primească și clasa de pericol public – ceea ce îi califica pentru fondurile publice destinate reabilitării. Nu a reușit să afle de la administrator cum s‑a făcut evaluarea și nici să‑și mobilizeze vecinii să ceară o nouă expertiză – ba chiar a fost acuzat că vrea să le vândă apartamentele. Așa că, dacă nu a putut să facă nimic în propria clădire, a început să se uite la ce se întâmplă cu altele.

Împreună cu alți specialiști în construcții, a înființat Re:Rise în decembrie 2016 și au luat deja câteva poziții publice. Au participat la dezbaterea pe noua lege a consolidării, deschisă de Ministerul Dezvoltării în martie, și au propus câteva măsuri. În primul rând, Re:Rise cere actualizarea listei de clădiri cu risc seismic 1. Potrivit calculelor lor, care iau în considerare uzura și cutremurele îndurate de clădirile evaluate în anii ’90, toate cele aproape 1.600 de clădiri U1, U2 și U3 s‑ar încadra acum la risc seismic 1, adică se vor prăbuși complet la un cutremur mai mare de 7Mw.

Apoi au propus un sistem care să asigure obiectivitatea evaluărilor: o platformă online în care evaluatorii să poată încărca singuri expertizele, iar proprietarii să nu mai poată plăti pentru ele. Realitatea a arătat că proprietarii influențează experții și, dacă nu le convine o evaluare (de exemplu, nu mai pot deschide un local în spațiul lor), nu o depun la primărie.

Pe lângă participări în dezbateri publice, vor să facă o bază de date cu toate utilajele de construcții din piața privată și disponibilitatea lor pentru a fi împrumutate pentru dislocarea și mutarea unor volume mari de dărâmături. Alte idei, inspirate din practici din alte țări, sunt aplicații simple prin care să confirmi că ești în viață, drone care să scaneze drumurile și să le spună serviciilor de urgență ce e blocat și cum să refacă traseele de salvare și drone fixe care să funcționeze ca routere wireless. „Proiectul meu de suflet este cel al consolidărilor, căci sunt inginer”, spune Sumbasacu. „Dar până când o să ajungem noi să consolidăm blocurile, există moduri mult mai eficiente prin care să limitezi numărul de morți.”

IGSU spune că are deja o bază de date similară cu resursele locale care pot fi rechiziționate în caz de forță majoră. Cadrul legislativ prevede însă că rechizițiile se pot face doar de centrele militare și de prefect, nu de comandantul intervenției, Departamentul pentru Situații de Urgență. Procedura actuală trebuie administrată de un comitet format din reprezentanți de la 12 instituții administrative, militare, fiscale, juridice și de comerț din București. Toate acestea, cu activitatea multor instituții publice perturbată sau chiar suspendată din cauza pierderilor omenești și sediilor distruse, vor face procesul de rechiziție aproape imposibil.

La aproape opt milioane de tone de dărâmături, cât estimează scenariului profesorului Văcăreanu, în condițiile în care o semiremorcă sau un camion pot duce cel mult 20 de tone de moloz, va fi nevoie de aproape 400.000 de transporturi. La 500 de vehicule care transportă non‑stop moloz, cu o medie de patru ore pe transport, înseamnă patru luni și jumătate pentru a curăța orașul. Asta dacă ai avea cu cine să încarci respectivele remorci – România nu mai are militari în termen din 2007 și armata e redusă la 73.000 de militari și 45.000 de rezerviști. La exercițiul SEISM 2016, IGSU a avut la dispoziție doar 47 de camioane și basculante, iar Primăria București trebuie să achiziționeze terenuri pentru a depozita deșeuri de construcții (nu se pot arunca la groapa de gunoi, conform normelor europene).

_

Într‑un oraș plin de moloz, fără utilități, în ger sau caniculă, sub stare de necesitate, activitatea economică va fi oprită multă vreme. Multe activități de producție și servicii vor fi închise pe o perioadă nedeterminată din cauza pierderilor de vieți și avariilor clădirilor. Chiar și în locuri în care s‑ar putea munci, oamenii, traumatizați de ce vor trăi, obosiți de frig, de griji, de lipsa confortului, nu vor avea cum să fie eficienți.

Dacă în 1977 Ceaușescu a forțat reluarea muncii în fabrici chiar dacă existau rapoarte că pereții stăteau să cadă pe muncitori, de data aceasta siguranța oamenilor, atât câtă va mai fi, va fi pusă pe primul loc. Banca Mondială estimează că pierderile economice în București – care cuprind tot, de la viețile oamenilor la clădirile distruse, de la încetarea producției la asigurarea adăpostului și hranei pentru sinistrați – se vor ridica la mai mult de 10 miliarde de euro, adică 7% din Produsul Intern Brut. Profesorul Văcăreanu, în scenariul său, estimează 10 miliarde de euro doar pentru distrugerile din construcții.

Pentru a da din nou drumul la gaze, toți cei 2.000 de kilometri de țevi vor trebui verificați metru cu metru și asta se va putea face abia după ce au fost curățate străzile de dărâmături și după ce au fost debranșate clădirile prăbușite sau cele devenite nelocuibile. Electricitatea și apa curentă vor fi repornite treptat, pe cartiere, pe măsură ce vor fi reparate rețelele.

La un an după cutremur, utilitățile vor fi restabilite, dar doar 70% dintre locuințele și clădirile publice vor putea fi utilizate. Cei mai mulți sinistrați vor locui încă în corturile și containerele din taberele din parcuri și de la periferia orașului. Cele 84 de locuințe de necesitate ale Primăriei București, aflate la Piața Națiunilor Unite și pe Șoseaua Viilor, pot adăposti doar 300 de persoane. Arhitectul șef de la Primăria Sector 3, Ștefan Dumitrașcu, spune că există peste 10.000 de apartamente libere la dezvoltatorii imobiliari privați, dar deocamdată nu s‑a reușit încheierea niciunui acord de colaborare care să le permită sinistraților să locuiască în ele.

_

Nicio țară nu poate răspunde perfect la un cataclism. Chiar și Japonia are dificultăți. Dar nicio țară inteligentă nu se bazează doar pe serviciile de urgență la dezastre de asemenea magnitudine. În ianuarie 1995, la cutremurul din Kobe (6,9Mw, la 18 km adâncime, la 5:45 dimineața), pierderile au fost imense: 6.500 de morți, 40.000 de răniți și în jur de 300.000 rămași fără locuințe. Trei sute de incendii au ars trei zile și docurile din port s‑au prăbușit. Aproximativ 8.000 de oameni au fost salvați de sub dărâmături de forțele de intervenție, iar restul de 27.000 au fost scoși de familie, vecini și alți salvatori voluntari. Cei care erau în siguranță au dat o mână de ajutor. Știau că forțele de intervenție nu pot salva pe toată lumea și au luat măsuri.

La cutremurul din 2011, cel urmat de valul tsunami, la fel: cei mai vulnerabili locuitori de pe coastă au fost salvați nu pentru că i‑au luat autoritățile, ci pentru că vecinii lor au intrat în case, i‑au urcat în mașini și au fugit împreună. Nici la ei nu s‑a întâmplat asta peste tot, ci doar unde autoritățile investiseră în solidaritatea oamenilor: existau centre comunitare, evenimente la care oamenii se cunoșteau și făceau lucruri împreună.

Asta le‑a dat posibilitatea să se cunoască și să se salveze.

La noi, autoritățile ar vrea ca oamenii să fie responsabili – să își consolideze singuri casele sau să nu se mute în unele cu risc seismic, să aibă mobila fixată, să țină un extinctor în casă, să facă un plan de familie, să pregătească un rucsac de urgență, să nu plece pe scări, să nu încurce operațiunile de salvare, să nu sune la 112 când nu au urgențe, să doneze sânge, să urmeze cursuri de prim‑ajutor și tot așa. În același timp, îi tratează cu un paternalism care nu lasă prea mult loc nici pentru inițiativă personală, nici pentru solidaritate comunitară.

În loc să le ofere mecanisme eficiente de finanțare a consolidării, le cer să le dea cheile de la casă și să se întoarcă peste patru ani și să plătească o sumă pe care nu o știu de la început. În loc să facă simulări repetate și neanunțate, ca oamenii să învețe pe de rost ce au de făcut la un dezastru real, spun că nu e nevoie ca cetățenii să știe unde sunt locurile de siguranță, că îi vor anunța ei prin portavoce după cutremur. În loc să instituie o zi a prevenirii dezastrelor, care să fie marcată anual (și la aceeași dată) prin exerciții publice, ca să intre în memoria colectivă, duc în derizoriu și în fatalism de Ev Mediu orice înseamnă pregătire. (În România, Ziua Prevenirii are loc în prima marți 13 din fiecare an).

În raportul Seismic Alert, autorii scriu că „în tradiția creștină, cutremurele sunt asociate cu sfârșitul lumii. Scenariile apocaliptice sunt o problemă, pentru că transformă cutremurul în coșmarul la care nimeni nu vrea să se gândească”. Cutremurul pare o ficțiune care nu ne privește. Chiar și IGSU spune că, atunci când a făcut primele campanii despre cutremur, în 2013, primele reacții pe care le‑a primit au fost: „De ce acum? Știți voi că se va întâmpla ceva și nu vreți să spuneți”.

Dincolo de atitudine, sunt acțiunile. În loc să faciliteze comunicarea și negocierea dintre locatari, legile nasc schisme. Autoritățile nu sunt de încredere, încalcă propriile legi, fentează, ignoră lecțiile dezastrelor recente. O cercetare a antropologului Gruia Bădescu printre locuitorii caselor cu bulină arată că principalele motive pentru care oamenii aleg să rămână în ele sunt că nu au încredere în expertizarea tehnică, nu au încredere în procesul de consolidare sau spun că Primăria le face probleme. Oamenii nu văd niciun sprijin real din partea autorităților.

Nici noi, ca simpli cetățeni, nu luăm în serios normele. Ajunge să ne uităm la câte localuri s‑au redeschis în clădiri cu pericol public la mai puțin de un an după Colectiv și devine clar că trăim într‑o țară în care regulile nu sunt făcute pentru a fi respectate.

Cutremurele italiene din ultimii 20 de ani au arătat că pentru a nu pierde vieți omenești după seism ai nevoie de un salvator la trei sau patru victime. Chiar și în cele mai bune condiții – forțele din țară ajung fără probleme la București (greu de crezut), nu sunt nevoi la fel de urgente în alte zone (puțin probabil), toți pompierii au supraviețuit seismului și nu sunt afectați de dezastrul uman pe care îl văd (imposibil) – tot ai mai puțin de 20.000 de salvatori pregătiți, la câteva sute de mii de victime și evacuați. Dacă ești o victimă, mai ales dacă nu ești în stare gravă, nu vei primi niciun ajutor, pentru că vor fi alții cu nevoi mai mari.

Problema principală este că cei cu responsabilități în zona de reducere a riscurilor cred că au timp. Primăria crede că are timp să consolideze clădirile, dar, în ritmul de azi, o să dureze 175 de ani. Distrigaz crede că are timp să oprească gazul manual. DSU crede că are timp să-și facă stocurile de urgență. IGSU crede că are timp să pregătească suficienți voluntari care să ocupe locurile pe care le vor elibera pompierii pensionați. Ministerul Dezvoltării crede că are timp să scoată o legislație care accelerează consolidările – a pus noua lege în dezbatere publică în martie, dar nu a trimis‑o nici acum la Parlament. Angajatorii cred că au timp să facă simulările de cutremur și incendiu, dar în altă zi, când nu au proiecte de predat. Proprietarii de săli de spectacole și de localuri cred că au timp să evacueze. Până și oamenii obișnuiți cred că au timp să‑și facă rucsacul și planul de urgență. Cutremurul pare improbabil, ceva din filmele alb‑negru pe care le vedem la televizor pe 4 martie. Dar nu e improbabil. Poate veni vara aceasta, la iarnă sau peste 10 ani. Dar va veni.

Între timp, câțiva oameni și‑au dat seama că nu totul poate fi lăsat pe mâine. Fie că au pierdut pe cineva în improbabilul incendiu din octombrie 2015 și nu vor să mai treacă nimeni prin asta, precum cei de la Seismic Alert. Fie că s‑au simțit neputincioși în propria lor casă și au vrut să îi ajute pe alții să nu se simtă la fel, precum cei de la Re:Rise. Fie că și‑au dat seama că trebuie să iasă din lumea academică și să vorbească pe înțelesul oamenilor, precum seismologii de la INFP. Toți fac ce nu sunt în stare să facă autoritățile responsabile de reducerea riscului: aduc oamenii la aceeași masă, caută soluții și împing lucrurile în direcția cea bună. Asta ar trebui să facem și noi. Atât cât mai e timp.

️ Descarcă kit-ul pentru cutremur – o serie de recomandări de la specialiști care te pot ajuta să te pregătești pentru un cutremur mare, inclusiv un poster cu obiectele și alimentele pe care să le pui într-un rucsac, ilustrat de Mircea Pop.

️ CE FACI LA CUTREMUR

Oriunde ai fi, rămâi pe loc într-o zonă sigură până se termină seismul. Nu pleca pe scări, nu lua liftul, nu încerca să sari pe fereastră, nu ieși pe balcon, nu fugi de afară înăuntru.

Chiar dacă ți-e frică, încearcă să fii calm.

Dacă ești înăuntru:

? Adăpostește-te sub o masă cu picioare solide, o grindă sau un toc de ușă.
? Dacă nu e nimic de acest gen în jur, ghemuiește-te lângă un perete de rezistență.
? Acoperă-ți capul cu ceva solid: geantă, carte, chiar și laptopul dacă e tot ce ai.
? Stai departe de ferestre, geamuri, oglinzi, biblioteci, mobile înalte, aparate de iluminat.
? Dacă ești în scaun rulant, blochează roțile și protejează-ți capul.
? Dacă ești într-un magazin, îndepărtează-te de zonele cu obiecte grele și respectă regulile de mai sus. Nu încerca să ieși până nu se termină.
? Dacă ești în lift: apasă butonul de urgență, care va opri liftul, și ieși cât mai repede.

Atenție: Teoria Triunghiului Vieții, care apare din când în când la TV și pe Facebook, nu este o practică recomandată de nicio autoritate în servicii de urgență, de la IGSU la Crucea Roșie. Presupune să te așezi astfel încât să stai într-un triunghi format din mobile în ideea că în jurul tău se va forma un gol. Ar putea fi utilă în clădiri cu pereți din gips-carton, plafon fals și mobilă ușoară, dar nu te poate proteja de un plafon de beton, un șifonier greu sau un raft plin cu dosare. Respectă indicațiile de mai sus.

Dacă ești afară:

? Adăpostește-te departe de ferestre, clădiri, poduri, cabluri electrice sau stâlpi. Stai la cel puțin 10 metri de cabluri electrice căzute sau rupte.
? Dacă nu îți poți ține echilibrul, ghemuiește-te.
? Dacă ești într-un vehicul:
– Oprește într-un loc sigur, fără a bloca drumul, departe de poduri, viaducte și clădiri.
– Nu ieși din mașină până nu se termină. Dacă ai în jur cabluri căzute, așteaptă intervenția serviciilor de urgență, nu te apropia de ele.
? Dacă ești într-un loc public închis: cinematograf, metrou, sau altele: Găsește un loc sigur și respectă instrucțiunile personalului. Nu încerca să ieși în timpul seismului.

După cutremur:

? Păstrează-ți calmul și ajută-i și pe ceilalți să-și revină.
? Dacă cineva e rănit și te pricepi, dă primul ajutor.
? Verifică dacă locuința a suferit pagube. Dacă bănuiești pierderi de gaz, deschide geamurile și închide utilitățile. Dacă mai e apă, umple cada și toate recipientele disponibile, în caz că se oprește.
? Dacă locuința nu e sigură, verifică dacă poți să părăsești locul. Îmbracă-te corespunzător vremii, ia rucsacul de urgență și ieși cu atenție la lucruri care pot cădea, fire electrice rupte, scări avariate.
? Nu folosi telefonul pe rețeaua de voce pentru că o vei aglomera. Încearcă, dacă poți, să folosești rețeaua de date – aplicații de chat, rețele sociale – pentru a comunica.
? Dacă ai fost prins sub dărâmături, încearcă să faci zgomot lovind cu ceva tare într-o țeavă sau altceva compact. Aparatura de căutare-salvare te poate auzi prin 10 metri de dărâmături și până vin ei te pot auzi și salva vecinii.
? Dacă nu poți părăsi locuința (casa scărilor a căzut, de exemplu), pune un mesaj mare în geam: AJUTOR.
? Ascultă la radio instrucțiunile autorităților.
? Nu folosi mașina decât dacă nu ai altă soluție – pentru a ajunge la spital, de exemplu. Drumurile trebuie lăsate libere pentru mașinile de intervenție.

️ Am rugat mai mulți artiști, ilustratori și graficieni să dea o interpretare vizuală vulnerabilității orașului. Ne-au răspuns cu lucrări: Dan Perjovschi, Radu Manelici, Andrei Turenici, Sorina (Vazelina) Vasilescu, Ioana Șopov, Dan Crețu și Claudiu Ștefan.

[Imagine: cutremur_animatie-590x853.gif]

Din filme și istorii pare că ziua unei tragedii e deosebită. De fapt, e o zi ca toate celelalte, care pe neașteptate se transformă în momentul din care viața ta nu va mai fi niciodată la fel. (Ioana Șopov)

[Imagine: Sorina_-Vasilescu-Tevi_edit_CMYK-590x847.jpg]

Clădirile au viața lor, cu rețele de vene ruginite, piele corodată de igrasie, podele pocnitoare, prize și întrerupătoare. Suntem mici organisme care populează un animal mai mare. Sorina (Vazelina) Vasilescu

[Imagine: Dan-Cre%C8%9Bu_DoR-cutremur-590x863.png]

Bucureștiul este un dezastru pe cale să se întâmple și, în acest moment, tot ce avem ca să ne protejăm sunt niște aplicații de telefon. Dan Crețu (retouching de Viorel Gheorghiu)

[Imagine: Claudiu-%C8%98tefan_-home-1-590x889.png]

O coală scoasă de la imprimantă devine un personaj, la fel cum un ambalaj din carton pe care în mod normal îl arunci poate să devină un culcuș sau chiar un adăpost temporar. Claudiu Ștefan

[Imagine: Radu-Manelici_DOR_cutremur_r3_CMYK-590x863.jpg]

Mi-e frică? Sigur? Nu cred. Cutremurul e acolo, pending, însă nu e palpabil, nu are deadline mâine. Ar trebui să tremur; indiferența administrației locale e și indiferența mea. Radu Manelici

[Imagine: Andrei-Turenici_DOR_mai_2017_Found_v04-590x840.png]

M-am gândit la un obiect pe care îl va găsi lumea după ce încep misiunile de căutare de supraviețuitori. Un obiect care apare pe sute de clădiri, momentan ignorat de prea multă lume. Andrei Turenici

[Imagine: Dan-Perjovschi_cutremur-1-2017-dor-590x913.jpg]


aplause

"Audacia Et Devotio"
Cutezanță, îndrăzneală, curaj şi devotament.
11-08-2018 05:36 PM
Citaţi acest mesaj într-un răspuns
Postează răspuns 


Săritură forum:




Bine ai venit, Vizitator!
Trebuie să vă înregistraţi înainte să postaţi aici.


  

Parolă
  





Ultimele subiecte
I.S.U. "Dobrogea" al Jude...
Ultimul mesaj a fost postat de: HomefireNews
Ieri 07:29 PM
» Mesaje: 958
» Vizualizări: 554596
Asociaţia Sportivă a Po...
Ultimul mesaj a fost postat de: HomefireNews
Ieri 07:16 PM
» Mesaje: 392
» Vizualizări: 346304
Școala de Subofițeri po...
Ultimul mesaj a fost postat de: Covalciuc Bogdan
19-11-2018 06:56 AM
» Mesaje: 7
» Vizualizări: 2951
Topic despre bancuri (in ...
Ultimul mesaj a fost postat de: Covalciuc Bogdan
18-11-2018 11:01 AM
» Mesaje: 324
» Vizualizări: 149928
I.S.U.'Dealul Spirii' Bu...
Ultimul mesaj a fost postat de: Covalciuc Bogdan
18-11-2018 09:46 AM
» Mesaje: 453
» Vizualizări: 429276
Serviciul Protecţiei Civ...
Ultimul mesaj a fost postat de: HomefireNews
17-11-2018 07:12 PM
» Mesaje: 187
» Vizualizări: 111923
I.S.U. "Basarab I" al Jud...
Ultimul mesaj a fost postat de: HomefireNews
17-11-2018 07:17 AM
» Mesaje: 166
» Vizualizări: 123114
LEGE nr. 573 din 14 decem...
Ultimul mesaj a fost postat de: HomefireNews
16-11-2018 07:18 PM
» Mesaje: 1
» Vizualizări: 1389
LEGE nr. 574 / 14.12.2004...
Ultimul mesaj a fost postat de: HomefireNews
16-11-2018 07:13 PM
» Mesaje: 2
» Vizualizări: 2851
I.S.U. "Vlasca" al Judetu...
Ultimul mesaj a fost postat de: Covalciuc Bogdan
16-11-2018 12:45 PM
» Mesaje: 161
» Vizualizări: 65427

Sustinem
semperfidelis.ro
agendapompierului.ro