pompieri

Citat:Una din problemele orasului Bucuresti, atunci si acum, era sistemul deficitar al colectarii si evacuarii apei. Inundatiile nu lipsesc si chiar sunt dezastruoase pentru locuitorii capitalei, mai ales in anii 1862, 1864, 1865 (numit in epoca Marele potop), cauzate mai ales de necesitatea regularizarii cursului Dambovitei. Prin publicarea listelor de donatii pentru sinistrati, a acelora care au primit ajutoare si a acelora care desi sinstrate nu au primit nici un ban, ziarul Romanul ne ingaduie sa evaluam amploarea acestor inundatii si notiunea de ajutor public in epoca. Astfel, dupa marele potop din 1864 in intreaga luna iunie au fost publicate astfel de liste; cele mai sinistrate cartiere erau Sfantul Ilie din Podul Calici, Isvoru , Sfantul Dimitrie, Sfantul Elefterie, Radu Voda(Romanul, VIII, 19 iunie, p. 529). Printre donatori nu se aflau numai persoane bogate ci si simpli oraseni din mahalalele neatinse de inundatii. De altfel, ziarul lui C. A. Rosetti atragea atentia in fiecare primavara asupra pericolului inundatiilor si cerea autoritatilor luarea de masuri grabnice.

De multe ori articolele din Romanul sunt scrieri literare, redactorii optand pentru personificari, metafore. Astfel, in numarul din 5 februarie 1859, intr-un articol conceput ca o pledoarie in fata cititorilor pe post de judecatori, Dambovita personalizata aparea in fata tribunalului ca acuzata de viersul obstei pentru ca nu-si indeplinea datoria. Avocatul apararii, semnatarul articolului avocat Iernescu, descrie parata, o absolva de orice vina si acuza lipsa unei bune educatii a oamenilor si faptul ca raul a fost lasat la voia intamplarilor. Solutia era una singura: regularea cursului, o alimentare cuviincioasa si abundenta, construirea de cheiuri, restrangerea si aprofundarea matcei sale (Romanul, III, 3 februarie 1859, p. 55).

In acest ziar si cititorii aveau dreptul la cuvant. Astfel, discutand vesnica problema a inundatiilor un cititor (D. Dutulescu) adresandu-se redactiei ziarului, arata masurile ce trebuie luate, acuzand municipalitatea, politia si guvernul (Romanul, VI, 20 februarie 1862, p. 155). Una din propuneri sale, desfiintarea morilor de pe Dambovita din apropierea orasului, a atras protestul unui mare proprietar de moara: doctorul Nicolae Gossu. Totusi, o consecinta necesara a inundatiilor numeroase si soldate cu pagube materiale si umane a fost promulgarea unei Legi pentru desfiintarea morilor de pe Dambovita.

O alta calamitate care se abatea de multe ori asupra orasului lui Bucur erau incendiile, chiar daca pentru perioada 1859-1864 nu avem incendii devastatoare ca cele din trecut. In mai multe randuri Romanul a atras atentia asupra pericolului focului, cerand autoritatilor publice asigurarea sigurantei si perfectionarea serviciului de pompieri. Lipsa eficientei in stingerea incendiilor era data si de lipsa apei, a utilajelor specifice si bineinteles de constructia defectuoasa a caselor.