pompieri

Citat: Dezvoltarea ascendenta a relatiilor de productie capitaliste, amploarea pe care au luat-o constructiile de locuinte în mediul urban si rural, înmultirea întreprinderilor manufacturiere iar mai târziu a celor industriale, au constituit doar câteva elemente care au determinat, înca din prima jumatate a secolului al XIX - lea, luarea unor masuri eficiente de prevenire si stingere a incendiilor.
Masurile luate de autoritatile locale si centrale din Moldova, vor fi întarite printr-o lege elaborata in ianuarie 1835, purtând denumirea de asezamânt pentru organizarea comenzii de pompieri din capitala (Iasi), care apoi s-a aplicat si la alte orase sau târguri unde s-au înfiintat eforii (1). Acest asezamânt fusese aprobat de Sfatul Cârmuitor prin Anaforma nr. 1 din 3 ianuarie 1835 .
Documentele de arhiva studiate, nu ne permit sa datam exact înfiintarea comenzilor de foc în judetul Neamt, doar în 1851 Primaria Piatra Neamt, poarta o bogata corespondenta cu pompierii târgului din care rezulta ca acestia aveau nevoie de îmbracaminte pentru iarna, lemne de foc, lumânari pentru iluminat, materiale necesare repararii instrumentelor pe care le foloseau la stingerea incendiilor.
Asezamântul din anul 1835 prevedea si unele masuri de prevenire a incendiilor pe care le întâlnim si la Piatra într-o serie de adrese ale primariei catre politistul orasului, vizând printre altele departarea cârciumelor de marginea târgului iar în caz de vreme rea sau vânturi puternice era îngradit umblatul pe ulita cu tigara aprinsa, acest lucru fiind pedepsit.
În sedinta din 28 aprilie Sfatului Domnesc s-au luat în discutie si alte masuri care trebuiau aplicate pentru prevenirea focului. (2)
Subordonarea comenzii de foc din Piatra, Ministerului din Launtru al Moldovei ducea la aparitia dificultatilor în executarea atributiilor. De aceea se încearca în anul 1859 sa se stabileasca legaturi între comenzile de foc si municipalitate sau prefectura si nu numai, în situatii deosebite, sprijinul ministerului.
In anul 1859 Compania de pompieri (titulatura ce apare în documente ) din orasul Piatra este formata dintr-un comandant, un ajutor, un subofiter si 21 soldati având în dotare o tulumba mare, o droaga, 18 cangi, 20 topoare,2 scari, 6 ciubere, 4 sacale si un nr. de 12 cai (3).
Numarul instrumentelor va creste în 1861 prin cumpararea de la Viena a unei tulumbe mari, unei tulumbe pentru hamuri, 10 cofe o goarna si o darabana care au costat inclusiv transportul 9.898,13 lei (4).
În privinta numarului pompierilor, comandantul pompierilor din Piatra Neamt solicita deseori primariei sa se aiba în vedere la alcatuirea bugetului, sporirea numarului soldatilor pompieri .
Începând cu 1 decembrie 1862 în corpul pompierilor apare pentru prima data un caporal, avansat din rândul soldatilor .
In vederea alcatuirii bugetului pentru 1871, comandantul pompierilor din Piatra, Serg. maj. Constantin Marian solicita primariei sporirea efectivului cu 10 soldati, 2 sergenti si 4 caporali, înlocuirea a doi cai batrâni si confectionarea a 40 de cazi pentru strazi în locul celor vechi. De asemenea mai cerea echipament pentru acestia .(5 ) Primaria a aprobat doar instrumentele necesare, efectivul de oameni ramânând acelasi.
In vara anului 1870 la Piatra Neamt s-a înfiintat muzica pompierilor formata din 6 muzicanti condusa de un capel maistru fiind sub privegiuirea comandantului pompierilor (6).
In anul 1881 se introduce instruirea cu pusti a soldatilor pompieri astfel ca primaria a solicitat Ministrului de Razboi 32 de pusti model KRIRKA de la Regimentul 15 dorobanti din localitate (7)
Prefectura înstiinta primariile în vara anului 1882 ca fabrica lui Freantz Valser din Budapesta face pompe de incendiu care pot fi mânuite de 2-4 oameni si ruga sa se cumpere aceste pompe cu sume din buget.(8). Abia in 1887 s-a primit de la firma amintita o pompa de fântâna cu roata volanta, trei tuburi de tuci, un piston de lemn si 3 garnituri de pânza noua .
Ca o noutate în domeniul cancelariei în anul 1882 apar hârtiile cu antet si stampila de forma rotunda care avea la mijloc un cal cu piciorul drept ridicat si inscriptia comanda pompierilor, comuna Piatra, Distr. Neamtu (10). In anul 1882 fiind un an secetos, Ministrul de Interne IC Brateanu impunea luarea unor masuri preventive, si anume sa nu se mearga cu vitele la pascut în padure si cu carele ca sa se încarce lemne pe toata durata secetei iar particularilor sa aiba hornurile scoase afara din pod.
O noutate in cadrul procesului de dotare si modernizare a pompierilor din Piatra Neamt îl constituia instalarea unui telefon între turnul foisor si cazarma pompierilor.
De asemenea, în acesta perioada se face o mai buna organizare a pompierilor si se întareste activitatea de prevenire. Astfel ca în 1887 în Piatra Neamt au avut loc foarte multe incendii cel mai puternic în 20-21 mai când pompierii au fost sprijiniti de Regimentul 15 dorobanti.
Cu toate ca din anul 1870 se semnala primariei ca soldatii pompieri nu mai încap în cazarma ce o aveau, abia în 1901 se pune problema construirii unei cazarmi la Piatra Neamt.
Comisiile pentru organizarea oraselor si târgurilor înfiintate în anul 1830, aveau obligatia cu alcatuirea proiectului pentru a tulumbelor facere si tinere.
Referitor la orasul Roman , documentele din arhiva primariei nu stabilesc datarea cu exactitate a începutului organizarii, dar în anul 1857 comanda pompierilor era formata din un comandant, 1 feltfebal, 2 subofiteri,1 barabancic, 27 soldati, dotati cu o droaga de dus oameni, o scara dubla, ancore, cangi, topoare, tulumbe mari rusesti cu 2 furtunuri si 2 tevi de alama, 4 sacale cu cercuri de fier .
Comisia de la Roman raporta ca s- au cumparat doua tulumbe.
In anul 1848 comanda de pompieri de la Roman primeste de la Eforie, câteva instrumente vechi, iar în anul 1850 are 2 tulumbe cu hartamuri de sfoara veche (Arhive Contributia la istoria popoarelor Gh.Ungureanu )
In arhiva Primariei orasului Tg. Neamt, atesta o activitate a pompierilor din 1852 când printre uneltele necesare pentru comanda de pompieri Tg. Neamt erau o scara de 7 arsini cu scripeti, o tulumba mare de 40 vedre si una mica de purtat cu mânere. De asemeni se cerea construirea la Tg.Neamt a unui cerdac (foisor) pentru paza si cinci bordeie de cariera.
In anul 1899, comandantul pompierilor si serg. maj. Ion Margean aduce la cunostinta primarului Tg. Neamt ca a predat Statiunii balneoclimaterice Oglinzi doua masini de pompat.
In prevenirea unor incendii ca cel de 5 martie 1852 au fost prevazute masuri speciale cuprinse în regulamentul de administratie interioara si de politie municipala a comunei Tg. Neamt prin art.29 se atragea atentia ca : nici un organ nu va putea fi scos în strada si nici nu este permis a se tine în strada afara din pravalie oale cu foc sau mangan pentru încalzire iar prin art.31 se interzicea conservarea fânului prin curti în centrul orasului, ci numai prin mahalale. Cele 2 incendii mari din noaptea de 10-11 iulie 1900 de la Manastirea Varatic si din noaptea de 22-23 iulie 1903 de la manastirea Agapia (11) au atras atentia Ministrului de Interne care cereau pompierilor din Neamt, o interventie urgenta si eficace. Spre sfârsitul secolului al XIX (1888) primaria a luat initiativa de a construi un turn foisor, instalarea unui telefon, a unei sonerii electrice între turn si cazarma (1891) si construirea unei cazarmi pentru pompieri 1897.
Dupa aceasta perioada si pâna în 1924 documentele din corespondenta primariei cu pompierii sunt mai mult de natura administrativa si de raportare a evenimentelor.

Citat:În fondul Primăria Piatra-Neamt, dosar 53/1924 fila 3, se află o adresă a Directiei Administratiei si Contabilitătii Comunale din Ministerul de Interne nr. 16042 / 3 martie 1923, referitoare la înfiintarea Unitătii de Pompieri Militari. Iată continutul acestei adrese: „...Ministerul de Război luînd act de numeroasele interventiuni făcute de diferite orase spre a li se înfiinta unităti de pompieri militari a admis să se pună la dispozitia Ministerului de Interne, numărul de oameni de care va avea nevoie spre a se înfiinta atare unităti, cu conditiunea ca întretinerea completă a acestor pompieri să cadă în sarcina comunelor respective.
Din calculele făcute de către serviciul Inspectoratului Pompierilor Militari, rezultă că întretinerea unui soldat pompier va costa aproximativ suma de 1.500 lei anual în care va intra absolut toate cheltuielile necesare pentru functionarea serviciului de incendiu, în ea fiind cuprinse cheltuielile de hrană, îmbrăcăminte, soldă, hrană si potcovit pentru cai, reparatiuni eventuale la materialul de incendiu, încălzit, igienă si salubritate, întretinerea de cazărmi, cheltuieli de cancelarie si de întretinere a comandantului, proportia fiind la 100 pompieri - 2 ofiteri, 5 reangajati, 7 sergenti, 13 caporali, 80 soldati si 48 de cai. Cea mai mică unitate ce se poate da de către Ministerul de Război este de 20 oameni cu un reangajat care va fi comandantul unitătii. La organele mai mari, numărul oamenilor din unitate se va socoti de un pompier pentru fiecare mie de locuitori, sub acest efectiv o formatie de pompieri neputînd lucra în conditiuni satisfăcătoare. Primăria trebuie să pună la dispozitia pompierilor o cazarmă bine îngrijită, higienică si suficient de confortabilă. De asemeni, este de dorit ca chiar în cazarma de pompieri să se amenajeze locuintă pentru comandant, stiut fiind că numai incendiile la care se lucrează priceput si energic din primul moment au sanse de a fi stinse“. La 4 septembrie 1924, Primăria Piatra-Neamt răspunde Ministerului de Război, Inspectoratul Pompierilor Militari Bucuresti: „în conformitate cu ordinul Ministerului de Interne nr. 16.042 din 3 martie 1923, dorind ca această comună să înfiinteze o unitate de pompieri militari, am onoarea a vă ruga să binevoiti a dispune să mi se destineze cu începere de la 1 ianuarie 1925 o unitate compusă din 30 de soldati cu gradele si caii necesari si a ne comunica modalitatea de plată a subventiei anuale ce se cuvine pentru întretinere, spre a se avea în vedere la formarea bugetului pe anul 1925, iar trupa cu gradele si caii necesari vor trebui să fie prezenti la primărie la 1 ianuarie 1925“.

Prof. Gheorghe RADU

Citat:În fondul Primăria Piatra-Neamt, dosar 53/1924 fila 3, se află o adresă a Directiei Administratiei si Contabilitătii Comunale din Ministerul de Interne nr. 16042 / 3 martie 1923, referitoare la înfiintarea Unitătii de Pompieri Militari. Iată continutul acestei adrese: „...Ministerul de Război luînd act de numeroasele interventiuni făcute de diferite orase spre a li se înfiinta unităti de pompieri militari a admis să se pună la dispozitia Ministerului de Interne, numărul de oameni de care va avea nevoie spre a se înfiinta atare unităti, cu conditiunea ca întretinerea completă a acestor pompieri să cadă în sarcina comunelor respective.
Din calculele făcute de către serviciul Inspectoratului Pompierilor Militari, rezultă că întretinerea unui soldat pompier va costa aproximativ suma de 1.500 lei anual în care va intra absolut toate cheltuielile necesare pentru functionarea serviciului de incendiu, în ea fiind cuprinse cheltuielile de hrană, îmbrăcăminte, soldă, hrană si potcovit pentru cai, reparatiuni eventuale la materialul de incendiu, încălzit, igienă si salubritate, întretinerea de cazărmi, cheltuieli de cancelarie si de întretinere a comandantului, proportia fiind la 100 pompieri - 2 ofiteri, 5 reangajati, 7 sergenti, 13 caporali, 80 soldati si 48 de cai. Cea mai mică unitate ce se poate da de către Ministerul de Război este de 20 oameni cu un reangajat care va fi comandantul unitătii. La organele mai mari, numărul oamenilor din unitate se va socoti de un pompier pentru fiecare mie de locuitori, sub acest efectiv o formatie de pompieri neputînd lucra în conditiuni satisfăcătoare. Primăria trebuie să pună la dispozitia pompierilor o cazarmă bine îngrijită, higienică si suficient de confortabilă. De asemeni, este de dorit ca chiar în cazarma de pompieri să se amenajeze locuintă pentru comandant, stiut fiind că numai incendiile la care se lucrează priceput si energic din primul moment au sanse de a fi stinse“. La 4 septembrie 1924, Primăria Piatra-Neamt răspunde Ministerului de Război, Inspectoratul Pompierilor Militari Bucuresti: „în conformitate cu ordinul Ministerului de Interne nr. 16.042 din 3 martie 1923, dorind ca această comună să înfiinteze o unitate de pompieri militari, am onoarea a vă ruga să binevoiti a dispune să mi se destineze cu începere de la 1 ianuarie 1925 o unitate compusă din 30 de soldati cu gradele si caii necesari si a ne comunica modalitatea de plată a subventiei anuale ce se cuvine pentru întretinere, spre a se avea în vedere la formarea bugetului pe anul 1925, iar trupa cu gradele si caii necesari vor trebui să fie prezenti la primărie la 1 ianuarie 1925“.

Citat: In fondul primariei piatra Neamt , dosar nr.53/1394 fila 3 se afla o adresa a
Directiei Administratiei si Contabilitatii Comunale din Ministerul de Interne nr.16042/3 martie 1923 referitor la infiintarea unitatii de pompieri militari.
Iata continutul acestei adrese .Ministerul de Razboi, luand cont de numeroasele interventiuni facute de diferite orase si targuri spre a li se infiinta unitati de pompieri militari a admis sa se puna la dispozitia M.I. numarul de oameni de care va avea nevoie spre a se infiinta atare unitati, cu conditiunea de intretinere completa a acestor pompieri sa cada in sarcina comunelor respective.
Din calculele facute de serviciul Inspectoratului Pompierilor Militari, rezulta ca intretinerea unui soldat pompier costa circa 1500 lei anual, in care va intra toate cheltuielile necesare functionarii serviciului de incendiu . Cea mai mica unitate ce se poate da de catre Ministerul de razboi este de 20 de oameni cu un reangajat care va fi comandantul unitatii .
Prin adresa Inspectoratului Pompierilor Militari Bucuresti nr. 859 / 12.12.1924 se comunica primariei P. Neamt ca : .... S-a aprobat angajarea cu incepere de la 1 ianuarie 1925 , a unei sectiuni de pompieri militari cu un efectiv de 20 de oameni 4 gradati , un comandant si 4 cai .
In 17 ianuarie 1925 , compania de pompieri Iasi , delega pe Col. Zarovici Grigore sa infiinteze Sectia de pompieri militari din comuna Piatra Neamt , sub comanda Sublocotenentului Tofan Vasile . In baza ordinului Inspectoratului pompierilor Militari nr. 33/10.01.1925 . Bugetul alocat Sectiei de pompieri militari pentru anul 1925 era de 518.000 lei pentru anul 1925 .
Incendiul cel mai semnificativ la care a intervenit Sectia de pompieri este cel din noaptea de 12 mai 1924 la 5 locuinte din strada Zinelor . Din cauza accesului greoi , incendiul nu a putut fi localizat si s-a intins la Parcul Cozla distrugand Pavilionul Central, cel de muzica si locuinta unui brigadier .
In urma inspectiei efectuata la serviciul pompieri din orasul P. Neamt de catre inspectorul pompierilor militari prin adresa nr. 3690 din 20.octombrie 1926 se precizeaza ca prin dotarea sectiei cu motopompa si o scara mecanica s- a facut primul pas pentru modernizarea serviciului ; dar trebuie ca sectia sa capete cit de curand o autopompa cisterna . (12 )
In 1928 sectia de pompieri avea ca efective : un ofiter comandant, un reangajat, un subofiter, 4 caporali, 19 soldati si 14 cai . La recomandarea Inspectoratului pompierilor militari de a achizitiona o autostropitoare , primaria primeste mai multe oferte de la societati anonime romane de automobile .
In perioada 1930 - 1935 se observa o intensa activitate de prevenire a incendiilor. Prin adresa nr.14508/ 15.01.1930 primaria primeste ordinul ce dispune ca toate intreprinderile particulare sa instaleze guri de apa , recomandate cu ocazia inspectiei .
Pentru prevenirea incendiilor , datorita focurilor de cos , se emite ordonanta 9531/1930 : cetatenii sunt obligati sa curete cosurile sobelor dupa cum urmeaza :
- o data pe luna sa se curete cosurile locuintelor care arde in mod normal , - de doua ori pe luna cosurile care ard intens (bucatarie restaurante ) , - arderea cosurilor sa se faca de cosar autorizati numai inainte de masa si in zilele fara vant .
Iar in 1935 primaria dispunea ca toti cetatenii sa ia masuri de golire a podurilor cladirilor . Podurile cu o lungime mai mare de un anel , vor fi despartite printr-un zid necombustibil .
In fondul sectiei de pompieri militari Roman 1920 - 1947 , se gasesc date referitoare la efectivele de la Aprilie 1920 : 34 cadre din care : un ofiter , un subofiter , 4 sergenti ,3 caporali , 27 soldati si 20 cai trupa .
In fondul sectiei de pompieri Tg. Neamt 1937 - 1947 in dosarul nr.1 /1937 se gaseste corespondenta cu grupul 4 de pompieri - sectia de pompieri Storojinet .Dupa anul 1947 nu se mai gasesc documente de arhiva pana in anul 1992 , cand prin OMI nr.04895 din 01.10.1992 se infiinteaza Compania a 3- a de pompieri Tg. Neamt .
Pentru perioada 1937 - 1939 se poarta corespondenta cu administratia locala a Tinutului 6 Prut pentru aprovizionarea unei autocisterne de la Societatea anonima Romana a Agricultorilor .
Pana in anul 1968 cele doua companii de pompieri P. Neamt si Roman se subordonau Grupului Regional Bacau , fiind coordonate si inspectate de :
- seful directiei PCIO General maior Tatu Pamfil , in data de 17.10.1958 la compania de pompieri Roman , - Adjunctul MI General locotenent Constantinescu Dumitru - Compania Roman la data de 20.03.1964 , - Seful de stat major al comandamentului pompierilor Colonel Toropoc Benone la data de 17.02.1969 la Sectia de pompieri Roman , - Secretarul general al Consiliului Politic al MI Gen. maior Melesnita C-tin 22 .04.1969 - compania Roman .

Citat:Dezvoltarea urbană şi manufacturială au dus la luarea unor măsuri de prevenire şi stingere a incendiilor.

Astfel, la începutul secolului al XIX-lea, Sfatul cârmuitor al Moldovei, prin anaforaua⃰ din 3 ianuarie 1835, înfiinţa comanda de pompieri din Iaşi. Această anaforă, prevedea şi măsurile de prevenire a incendiilor fiind extinsă şi în oraşele şi târgurile unde s-au înfiinţat eforii. Pentru Târgu Neamţ, documentele de arhivă atestă o activitate a pompierilor încă din 1852, când printre uneltele necesare pentru Comanda de pompieri se găsea „o scară de 7 arsini⃰ cu scripeţi, o tulumbă mare de 40 de vedre şi una micaă de purtat cu mânere”.

Prevenirea incendiilor a fost cuprinsă în Regulamentul de administraţie şi de poliţie a comunei Târgu Neamţ, care prin articolul 29 atrăgea atenţia că „nici un organ nu va putea fi scos în stradă şi nici nu este permis a se ţine în stradă afară din prăvălie oale cu foc sau mangan pentru încălzire”, iar prin articolul 31 se interzicea ţinerea de fân „prin curţi în centrul oraşului, ci numai prin mahalale”. La marele incendiu din 15 aprilie 1864, serviciul de pompieri, dotat cu pompe trase de cai, nu a putut să facă faţă. În anul 1899, comandantul pompierilor, Ion Mărgean aducea la cunoştinţa primarului de Târgu Neamţ că a predat Staţiunii Oglinzi două maşini de pompieri.

La începutul secolului XX, în 1901, corpul pompierilor era format din căpitan Ioan Mărgean, sergentul major Leonti Mihai, caporalul Ionaşcu Vasile şi 26 de pompieri soldaţi. În perioada 1915-1919, mulţi pompieri militari au fost mobilzaţi pe front.

Imediat după război una dintre multele probleme ce trebuiau rezolvate de către administraţie era şi cea a activităţii şi dotării pompierilor. O situaţie a incediilor din 1923 arată că pompierii din târg au intervenit la 113 cazuri. Dotarea acestora consta dintr-o pompă mobilă, 4 trăsuri pentru pompe, o trăsura pentru unelte, o scară Matrij Feig, un automobil de personal, o pompa pe trăsură Knaust, o pompă pe trăsură Volzer, 5 pompe mobile Ianck, 4 pompe mari, un sac de salvare, o pânză saltea de salvare şi o mască împotriva fumului. Ca subordonare, subunitatea din târg era arondată unităţii din Iaşi. Schema de personal cuprindea la acea vreme, pe comandant- Petru I. Butnariu, 1 subcomandant, 2 comandanţi de pluton, 2 plutonieri majori, 3 plutonieri şi 35 de pompieri.

Una dintre problemele cu care se confruntau în acea perioadă pompierii târgnemţeni era cea legată de asigurarea cazarmamentului din partea primăriei oraşului. Astel printr-o adresă din 25 august 1924, colonelul Mihai Pohrib, de la Comanda Companiei de pompieri Iaşi, cerea ultimativ primăriei Târgu Neamţ, asigurarea cazarmamentului şi a localului destinat acestora, ocupat de Şcoala de meserii. Răspunsul primarului interimar, Dumitru Calapod, a fost acela că primăria nu poate „asigura secţiei de pompieri din Târgu Neamţ decât suma de 330000 de lei alocată pentru 1924”. Totuşi, primăria a făcut eforturi pentru alocarea unui buget mai mare, astfel că în anul bugetar 1931, suma alocată să fie de 255000 de lei pentru salarii şi 485000 de lei pentru cheltuieli materiale. În această perioadă sursele de apă erau cele 78 de fântăni din oraş, apa din Ozana şi din pârâul morilor.

În 1947, corpul este desfinţat serviciul de pompieri la nivelul oraşului şi zonei fiind asigurat până în 1990 de serviciile de pompieri voluntari de la fabricile Volvatir şi cea de mobilă.

În anul 1992, prin OMI nr.04895 din 01 octombrie 1992 se înfiinţează Compania a 3- a de pompieri Târgu Neamţ prin redistribuirea de tehnică şi efective de la celelalte subunităţi. În 2004 efectivul staţiei de pompieri militari era format din: 2 ofiţeri, un maistru militar,10 subofiţeri şi 32 militari în termen.

În iulie 2007, unitatea devine detaşament prevăzut cu două gărzi de intervenţie, Târgu Neamţ şi Poiana Teiului. În dotarea pompierilor târgunemţeni se află: 1 autospecială de primă intervenţie şi comandă, 3 autospeciale de lucru cu spumă şi apă, 1 autosanitară SMURD, şi alte dispozitive de intervenţie. În perioada 1992 şi 2017 la comanda acestei unităţi s-au aflat; maior Ioan Barcoci (1992 – 1995), locotenent-colonel Dumitru Gavrilescu (1992-2016), si capitan Bogdan Burdulea (2016-).

Citat:Ofițeri de pompieri la locul intervenției, după incendiul Mănăstirii Văratec din ziua de 10.06.1900

Citat:Mănăstirea Văratec a fost afectată de un incendiu în noaptea de 10/11 iunie 1900, arzând atunci cea mai mare parte a chiliilor și acoperișul bisericii mari.