Acest forum foloseste cookies
Acest site foloseste cookies pentru a personaliza continutul si publicitatea, pentru a analiza traficul si pentru a oferi optiuni social media. Prin navigarea pe acest site, va exprimati acordul asupra folosirii cookie-urilor.

pompieri


Postează răspuns 
 
Evaluarea subiectului:
  • 1 voturi - 5 în medie
  • 1
  • 2
  • 3
  • 4
  • 5
Istoria pompierilor din Vaslui
Autor Mesaj
Covalciuc Bogdan Offline
Administrator
********

Mesaje: 12,534
Alăturat: Aug 2010
Locatie:
Thanks: 4630
Given 11448 thank(s) in 5160 post(s)

Mesaj: #1
Istoria pompierilor din Vaslui
Comanda Pojarnicească din Barlad

Citat:Este absolut normal ca o aşezare ca Bârladul secolului al XIX-lea alcătuit din case care nu aveau în construcţia lor decât materialul caracteristic regiunii, adică lemn şi pământ, să sufere mult de pe urma incendiilor. Pe uliţele strâmte şi întortochiate, casele, construite în cea mai mare parte din paiante şi vălătuci acoperite cu paie, stuf, scânduri sau şindrilă, cu coşuri defectuoase, erau un permanent material inflamabil pentru orice scânteie. Înfiinţarea unui asemenea serviciu de pompieri sau tulumbagii, cum se spunea pe atunci, era foarte interesant şi util, în contextul deselor calamităţi ce au afectat oraşul. Astfel, în 14 octombrie 1826, “Uliţa mare” (str. Paloda de astăzi n. ns. M. P.) a ars timp de şase ore, cu această ocazie arzând şi biserica Vovidenia cu tot ce exista în ea. Foarte pustiitor a fost incendiul şi din 17 aprilie 1851, păstrat în amintiri ca focul cel mare. Oraşul a ars timp de 23 de zile fără întrerupere, “focul pornind de la Solomon, feciorul lui Leiba stolerul. Au ars 2500 de case, printre care şi biserica Sf. Ilie”. În Bârlad mai fuseseră asemenea focuri care au consumat câteva case de pe o singură stradă şi chiar parte o dintr-o mahala, dar o asemenea distrugere nu mai cunoscuse şi nici nu avea să mai cunoască. Însăşi menţiunea de Uliţa arsă, dintr-un document datat 20 mai 1855 pare să amintească acest dezastru. Existenţa Uliţei focului situată lângă Piaţa Pompierilor arată că şi-a luat denumirea de la Foişorul de foc al Bârladului, existent în prima jumătate a secolului al XIX-lea. Pericolul permanent al unor incendii devastatoare a impus nu numai organizarea serviciului de pompieri în oraşul Bârlad, ci şi stabilirea unor reglementări privind modul de realizare a construcţiilor.
În a doua jumătate a secolului, se acordă o importanţă sporită stabilirii unor reguli, care să rezolve spre binele ambelor părţi relaţia oraşului cu locuitorii din punct de vedere al spaţiului construit. La început, regulamentele de construcţie ce se întocmesc vor mai ales să ferească urbea de pericolul teribil al incendiilor, apoi, încetul cu încetul, se adaugă celelalte aspecte specific citadine: alinierea, înălţimea, calitatea construcţiilor, igiena şi chiar estetica faţadelor. Înşişi târgoveţii, puşi în faţa unor asemenea nenorociri, în reconstruirea caselor afectate luau şi măsuri de prevedere. Coşurile de fum erau mai înalte, sobele erau mai îngrijit realizate şi cuptoarele de copt pâine au început a fi amplasate cât mai departe posibil de pereţii casei .
În timpul domnitorului Alexandru Ioan Cuza, prin decretul nr. 143 din 24 septembrie 1860, se hotăra că “…pompierii districtelor din Moldova până la înfiinţarea unei noi legi vor fi supuşi legii ostăşeşti precum dorobanţii şi grănicerii din Ţara Românească.” Un alt decret, nr. 702 din 28 martie 1874, venea să stabilească structura noilor unităţi de pompieri. Organizarea lor era pe “divizioane, baterii, semibaterii şi secţiuni conform cu importanţa oraşului”. În cadrul acestei forme de organizare, la Divizia a III-a Galaţi, erau înfiinţate Bateriile Galaţi - cu o secţie la Brăila, una la Focşani şi o alta la Bârlad .
SURSA : http://romanberladnicul.blogspot.ro/

"Audacia Et Devotio"
Cutezanță, îndrăzneală, curaj şi devotament.
31-05-2014 06:34 PM
Citaţi acest mesaj într-un răspuns
 Thanks given by: HomefireNews
Covalciuc Bogdan Offline
Administrator
********

Mesaje: 12,534
Alăturat: Aug 2010
Locatie:
Thanks: 4630
Given 11448 thank(s) in 5160 post(s)

Mesaj: #2
RE: Istoria pompierilor din Vaslui
Citat:Odată cu noua împărţire administrativă a teritoriului ţării şi a înfiinţării judeţului Vaslui, la data de 1 octombrie 1968, se înfiinţează şi Grupul de Pompieri Vaslui, având în componenţă companiile Vaslui, Bârlad şi Huşi.
Începând cu data de 10.02.1997 a fost schimbată denumirea Grupului de Pompieri Vaslui în GRUPUL DE POMPIERI „PODUL ÎNALT” AL JUDEŢULUI VASLUI.
Prin Decretul Preşedintelui României nr. 244 din 19 iunie 1997 a fost acordat DRAPELUL DE LUPTĂ Grupului de Pompieri “Podul Înalt” al judeţului Vaslui.
Începând din anul 1998, odată cu intrarea în vigoare a noului stat de organizare al unităţii, subunităţile din organigramă au primit următoarele denumiri: DETAŞAMENTUL DE POMPIERI VASLUI, SECŢIA DE POMPIERI BÂRLAD şi STAŢIA DE POMPIERI „TIP I” HUŞI.
La 21 iulie 2004 a avut loc unul dintre cele mai semnificative şi emoţionante momente din istoria unei unităţi militare, DECORAREA DRAPELULUI DE LUPTĂ AL UNITĂŢII cu Ordinul „VIRTUTEA MILITARĂ” în grad de CAVALER.
Decretul prezidenţial a fost citit de Comandantul Corpului Pompierilor Militari, dl. General maior Vladimir SECARĂ, iar Drapelul de Luptă a fost decorat de Secretarul de stat din M.A.I., dl. Chestor Nicolae BERECHET.
Începând cu data de 15 decembrie 2004, s-au unificat unităţile de pompieri militari cu cele de protecţie civilă.

FILE DE ISTORIE
Datorită evenimentelor din august 1944, subunităţile din Vaslui, Bârlad şi Huşi au fost nevoite să evacueze către Sud, iar pe timpul evacuării, datorită bombardamentelor la care au fost supuse efectivele şi tehnica, s-au înregistrat mari pierderi de vieţi şi bunuri materiale, printre care şi întreaga arhivă a subunităţilor respective. În depozitul Arhivelor Statului- Filiala Vaslui au fost găsite documente doar după anul 1944. Următoarele documente, găsite în arhivă, evidenţiază modul în care s-au desfăşurat evenimentele din august 1944:
MEMORIUL
asupra pierderilor suferite din cauza evacuării forţate a Secţiei Pompieri de la Vaslui, din ziua de 23 august 1944

În ziua de 22 august 1944, orele 17, au pătruns în oraşul Vaslui primele elemente înaintate ale forţelor sovietice, care veneau dinspre Iaşi. Încă din ajun, 21 august, m-am prezentat la Garnizoana Vaslui – care se mai afla încă în oraş – pentru a primi ordine.
Din discuţiile avute, nimeni nu cunoştea situaţia frontului şi mersul operaţiunilor militare.
Pe cele trei drumuri care veneau dinspre front, se scurgeau aglomerate coloane nesfârşite de militari germani şi români. În dimineaţa de 22 august a.c. m-am prezentat la Garnizoana Vaslui unde nu am găsit pe nimeni, Garnizoana plecase spre Muntenii de Jos pe şoseaua Vaslui-Bârlad.
M-am prezentat la Cercul Teritorial, la domnul Col. Velicu care era şi comandantul Garnizoanei, şi mi-a spus să am răbdare că dumnealui pleacă spre front să vadă personal situaţia. După masă pe la orele 15 m-am prezentat din nou la Cercul Teritorial, însă domnul colonel Velicu nu se înapoiase. Acolo am găsit pe dl. căpitan Firţulescu comandantul P.S. Reg. 25 Infanterie, căruia i-am cerut hotărârea deoarece situaţia era ameninţătoare.
Pe la orele 16 şi 30 minute subsemnatul văzând că nu se poate lua nici o hotărâre, până nu vine ordin de la domnul colonel Velicu, am raportat celor de faţă la Cercul Teritorial că suntem expuşi să fim prinşi şi ca atare voi pleca pe răspunderea mea personală. Venind la Secţie, am primit informaţie de la un băieţandru, din Vaslui, care fugea plin de sânge pe faţă că ruşii sunt la grădina publică, iar tunurile şi mitralierele trăgeau asupra Şcolii Normale în care era instalat Spitalul de Campanie nr. 15. Cu toate că nu avusesem ordin, încărcasem toată averea secţiei pe cele trei căruţe (două ale secţiei cu patru cai şi una particulară cu doi cai), iar restul pe cele trei maşini de incendiu.
Căruţele au plecat – ca măsură de siguranţă în noaptea de 21 august a.c., în satul Muntenii de Jos pe şoseaua Vaslui-Bârlad cu 23 oameni sub comanda sergentului Axinte Constantin – ca cel mai vrednic şi de nădejde – iar maşinile de incendiu au rămas în aşteptare în cazarmă cu subsemnatul.
Imediat la înapoierea mea de la Cercul Teritorial am dat drumul la două maşini de incendiu să plece, iar eu cu una am rămas să facem o pană de cauciuc, care era spartă de o schijă de la bombardament. Până când am terminat repararea sumară a cauciucului tancurile sovietice intrase în oraş, astfel că la ieşire în str. Hagi Chiriac, un tanc şi-a făcut apariţia în faţa noastră.
Nu am încetat mersul cu maşina şi am trecut prin faţa lui cu direcţia spre Bârlad. Tancul a tras două focuri după noi însă nu ne-a lovit şi astfel am scăpat pentru un moment, continuând drumul până la Muntenii de Jos unde din cauză că maşina mergea pe jeantă cauciucurile explodase din nou, am fost nevoit să mă opresc lângă un autocamion răsturnat, în şanţ, care avea cauciucurile bune de unde am luat două cauciucuri şi am echipat autocisterna cu care am continuat drumul.
Puţin mai jos de Crasna am ajuns căruţele, cu bagajele şi oamenii care mergeau foarte încet din cauza aglomeraţiei ce era pe şosea. Celelalte două maşini de incendiu le-am ajuns pe şosea, aproape de Podul Doamnei la 10-15 km de Crasna. Drumul a continuat încet, încet şi abia la orele 6 dimineaţa (23 august) am ajuns la Bârlad. Căruţele au mers mult mai încet încât abia pe la orele 17 au sosit în Bârlad, când tancurile sovietice au interceptat din nou şoseaua Bârlad – Tecuci.
Tot în acest timp aviaţia sovietică a dezlănţuit un bombardament asupra oraşului Bârlad şi a coloanelor nesfârşite de căruţe, maşini, oameni etc., când o bombă a nimerit în plin căruţa în care se afla lada cu arhiva în care erau acte de portofoliu, toate registrele, ştampilele, suma de 20047 lei, banii subsemnatului, bijuteriile, bagajele, magazia de efecte a unităţii şi bagajele sg. maj. Cumpănă Emanoil cu ale familiei sale şi ale sg. maj. Ibănescu Vasile etc. omorând pe loc pe sergentul Hrincu R. Gheorghe, calul Vântu, rănind grav pe sergentul Deliu Minai, soldatul Cuceag Arnold, soldatul Turin Constantin, soldatul Irisie Adalbert, calul Vornicu şi rănind uşor pe sergentul Alexe Constantin – comandantul coloanei.
După câteva minute tancurile sovietice au atacat coloana în contra mers cu tunurile, mitralierele şi au călcat în mersul lor tot ce au găsit în cale (căruţe, maşini, oameni, cai, materiale etc.) astfel că nu s-a mai ales nimic din cele trei căruţe şi şase cai. Restul oamenilor, îngroziţi de bombardament şi de focul tancurilor, au dispărut, o parte din ei au fugit cum au putut spre Tecuci, alţii nu se mai ştie nimic de soarta lor, astfel pierzându-se la Bârlad totul.
Cele trei maşini şi-au continuat drumul până la Focşani unde o maşină de incendiu, spărgându-i-se cauciucurile, a tras din greu şi la un moment dat s-a rupt crucea cardanică, din care cauză a fost abandonată. Motivul pentru care am pus tot ce a fost de preţ în căruţe a fost siguranţa ce am avut-o în cai, hamuri şi căruţe, faţă de acela că pe maşini nu am fost sigur că pot merge până la destinaţie.”
MEMORIUL
asupra modului cum a fost evacuata Secţia Pompieri Bârlad, din Garnizoana Bârlad cu destinaţia Tg.Jiu
Din cauza operaţiunilor militare din nordul Moldovei am primit ordin de la Garnizoana Bârlad să mă pun în marş pentru evacuarea unităţii, conform ordinelor 526 şi 527 din 1944, în ziua de 23 august 1944.
Faţa de aceste ordine am fracţionat unitatea de două eşaloane, primul eşalon hipo compus din una căruţă, un car de unelte Knaust şi două sacale franceze cu 6 cai şi 12 oameni sub comanda cap. Varlam Dumitru ctg.1941, deoarece nu aveam nici un subofiţer prezent la acea dată la serviciu, fiind trimis după efecte pe data de 17 august 1944, iar al doilea eşalon auto compus din două auto-pompe cisternă, una marca M.A.N. şi una marca “Ziss” precum şi una autocamionetă “Ford”, sub conducerea subsemnatului după ce am strâns şi încărcat pe căruţe şi maşini tot ce se putea pune. Am dat ordin la ora l noaptea, ca primul eşalon să se pună în marş pe direcţia Bârlad – Tecuci – Focşani, unde mă va aştepta la Secţia Pompieri Focşani, am asigurat hrana în bani şi furajele necesare pe tot cursul transportului, iar subsemnatul am plecat la ora 7,00 în ziua de 23 august 1944, însoţit de 15 ostaşi, dl. cpt. Dupont Alexandru, comandantul subzonei Tutova şi dl. Mihăilă şeful serv. M. O. N. T. al Primăriei oraşului Bârlad cu coloana auto compusă din autopompele cisternă M.A.N., Ziss şi autocamionetă Ford.
Am ajuns la Tecuci la ora 13 şi am plecat la ora 15, mergând cu direcţia Iveşti, jud. Tecuci şi am ajuns la Iveşti la ora 20 unde am fost controlat de dl. Lt. col. Popescu Constantin, comandantul Grupului 3 Pompieri Galaţi. Am continuat drumul mai departe cu direcţia Pod – Năneşti – Focşani şi am ajuns la Focşani la ora l,40 noaptea în ziua de 25 august 1944, iar dimineaţa am plecat cu direcţia Rm. Sărat. Pe drum spre Rm. Sărat autopompa cisternă M.A.N s-a defectat spărgându-se garnitura de la chiulasă, rămânând în drum la o distanţă de circa 17 km.departe de oraş. Am lăsat maşina şi m-am dus cu o altă maşină militară la Rm. Sărat, unde am ajuns la ora 23, m-am prezentat la Secţia Pompieri Rm. Sărat, unde am găsit pe comandantul Grupului 3 Pompieri Galaţi dl. Lt.col. Popescu Constantin şi raportându-i situaţia, d-sa a dat ordin Plt. maj. Ciocan Alex, comandantul Secţiei Pompieri Rm. Sărat de a-mi da o maşină ca să remorc autopompa cisternă M.A.N. şi remorcând-o am ajuns la Rm. Sărat cu toată coloana pe la 12,30 (26 august 1944). De la Rm. Sărat am plecat la ora 14 numai cu autopompa cisternă “Ziss” şi remorcând autocamionetă “Ford” ce fusese tamponată de o maşină germană, iar autopompa cisternă M.A.N. am lăsat-o în curtea Secţiei Pompieri Rm. Sărat.
După ce am parcurs o distanţă de circa 20 km, ne-am văzut încadraţi între coloanele de maşini ale armatelor germane, care nu parcurgeau decât 200-300 m şi staţionau, întrucât toate maşinile lor erau blocate la podul de peste râul Buzău. Acest lucru a durat toată noaptea până în ziua de 27 august 1944, ora 8 dimineaţa, când a început un bombardament masiv, iar maşina (autopompa cisternă “Ziss”) a fost tamponată de un tanc german iar după distrugerea motorului, armatele germane au dat foc la ambele maşini, întrucât încurcau circulaţia iar pe maşini se găsea toată averea unităţii, arzând complet neputându-se salva nimic, ostaşii împrăştiindu-se pe câmp, fiindu-le ameninţată viaţa după ce au fost dezarmaţi şi dezbrăcaţi de armatele germane.
În concluzie, Secţia Pompieri Bârlad a pierdut tot materialul de incendiu auto şi toate materialele aflate pe ele (echipament, armament, arhivă şi valori), iar din coloana hipo 2 cai morţi, 2 porci mari luaţi de armata sovietică, 2 sacale franceze încărcate cu 500 kg ceapă şi circa 600 kg ovăz.”
În urma acestor evenimente au fost daţi dispăruţi 10 soldaţi şi un fruntaş, s-au înregistrat 2 morţi: fruntaşul Ivan Ion şi soldatul Bălan Minai.
Documentele existente la arhivele statului, Filiala Vaslui, ne oferă un număr mai restrâns de date despre activitatea pompierilor din acest oraş, în comparaţie cu datele găsite la celelalte subunităţi – Vaslui şi Bârlad.
La 23 august 1944 Secţia Pompieri Huşi a fost evacuată la Govora Vâlcea şi a fost pusă în subzistenţa şi sub controlul direct al Secţiei Pompieri Râmnicu Vâlcea.
„SCRISOARE EMOŢIONANTĂ”
Printre cei căzuţi la datorie în august 1944 s-a aflat şi fruntaşul TURIN CONSTANTIN, a cărui soţie a primit din partea comandantului Secţiei de Pompieri Vaslui, Slt. Grama Petru, următorul răspuns:
“Îndurerată doamnă şi scumpi copii,
Una dintre cele mai grele sarcini îmi revine ca să vă răspund la scrisoarea dumneavoastră făcută către mine, şi să vă înapoiez scrisoarea trimisă soţului dumneavoastră, prin faptul că trebuie să vă comunic cu multă durere că soţul dumneavoastră, fostul fruntaş TURIN CONSTANTIN, contingent 1935, în ziua de 23 august 1944 a fost grav rănit şi apoi la 30/31 august să ne părăsească pentru totdeauna trecând în lumea cea veşnică cu alţi camarazi de-ai lui şi de-ai noştri cărora destinul nu le-a mai îngăduit viaţa pământească.
Cu sufletul sfârşit de regret, cu gândul la cei 5 copilaşi, va felicit pentru jertfa de care aţi fost capabilă s-o daţi ţării şi vă rog să primiţi urarea mea sinceră ca Dumnezeu să vă întărească sufletul să suportaţi acesta supremă jertfă spre a putea fi de folos celor 5 copilaşi a căror nădejde de acum se îndreaptă numai la Dumnezeu şi la dumneavoastră care le-aţi rămas singurul sprijin pe lume.”
SURSA : http://www.isuvaslui.ro

"Audacia Et Devotio"
Cutezanță, îndrăzneală, curaj şi devotament.
23-09-2014 06:46 AM
Citaţi acest mesaj într-un răspuns
 Thanks given by: maf150 , HomefireNews
Covalciuc Bogdan Offline
Administrator
********

Mesaje: 12,534
Alăturat: Aug 2010
Locatie:
Thanks: 4630
Given 11448 thank(s) in 5160 post(s)

Mesaj: #3
RE: Istoria pompierilor din Vaslui
MODERNIZAREA ORAŞULUI VASLUI IN TIMPUL DOMNIEI LUI ALEXANDRU
IOAN CUZA


Citat:In atenţia autorităţilor locale a mai stat şi problema combaterii incendiilor.
Pînă la 1859 existau în oraş 6 pojarnici adică pompieri plătiţi pe an cu 2880 lei, sumă prevăzută în bugetul oraşului. Din 1860 numă­rul pompierilor a sporit la 15 ; aceştia erau dotaţi cu 6 sacale, 12 cofe, 4 topoare, două scări , o droagă .
• Incă din 1 859 se construiesc în piaţa centrală a oraşului un bazin pentru strîngerea apei necesare la combaterea incendiilor. Pentru semnalarea focurilor izbucnite se ridicase un turn înalt din lemn,un foişor, care domina oraşul prin înălţimea lui.
Ca pompieri care vegheau în acest turn se mai aflau alţii urcaţi în clopotniţele bisericilor;
SURSA : Acta Moldaviae Meridionalis-VII-VIII-1985-1986

"Audacia Et Devotio"
Cutezanță, îndrăzneală, curaj şi devotament.
04-04-2015 08:07 PM
Citaţi acest mesaj într-un răspuns
 Thanks given by: HomefireNews
Covalciuc Bogdan Offline
Administrator
********

Mesaje: 12,534
Alăturat: Aug 2010
Locatie:
Thanks: 4630
Given 11448 thank(s) in 5160 post(s)

Mesaj: #4
RE: Istoria pompierilor din Vaslui
Foișorul de foc - Vaslui

Foișorul de foc din Vaslui

"Audacia Et Devotio"
Cutezanță, îndrăzneală, curaj şi devotament.
05-05-2015 08:08 AM
Citaţi acest mesaj într-un răspuns
Covalciuc Bogdan Offline
Administrator
********

Mesaje: 12,534
Alăturat: Aug 2010
Locatie:
Thanks: 4630
Given 11448 thank(s) in 5160 post(s)

Mesaj: #5
RE: Istoria pompierilor din Vaslui
Comanda pojarnicească din Bârlad

Citat:Este absolut normal ca Bârladul secolului al XIX-lea alcătuit din case care nu aveau în construcţia lor decât materialul caracteristic regiunii, adică lemn şi pământ, să sufere mult de pe urma incendiilor. Pe uliţele strâmte şi întortocheate, casele, construite în cea mai mare parte după modele arhaice, acoperite cu paie, stuf, scânduri sau şindrilă, cu coşuri defectuoase, erau permanent la discreţia diferitelor calamităţi: incendii, inundaţii şi cutremure.
Izbucnirea unui foc de altădată – după cum ne relatează Paul de Alep, călător străin, care a trecut prin ţara noastră în secolul al XVII-lea – se anunţa prin “tragerea clopotelor”, care, cu acea ocazie, băteau numai într-o parte, adică în dungă, cum spunea poporul, şi prin sunetele lor jalnice şi triste chemau oamenii să le dea ajutor . Frecvenţa lor a determinat autorităţile să organizeze servicii specializate care au apărut în marile oraşe din Muntenia şi Moldova, în principal la Iaşi şi la Bucureşti, încă din secolele al XVII-lea şi al XVIII-lea. Eficienţa respectivelor servicii era mult diminuată în contextul slabei organizări şi motivaţii pentru pregătire şi intervenţie, fie datorită inexistenţei unor reglementări clare în domeniul prevenirii incendiilor (mai ales în Muntenia şi Moldova, întrucât în Transilvania erau valabile reglementările impuse de Cancelaria de la Viena).
Primele reglementări moderne în ceea ce priveşte organizarea şi sistemul de prevenire şi pază a incendiilor în Ţările Române l-a avut, ca în atâtea alte domenii, Regulamentul Organic. Prevederile sale au asigurat organizarea într-o formă occidentală pentru acele timpuri, a serviciului de stingere şi prevenire a incendiilor . Autorul ideii de organizare militară a pompierilor a fost un general rus, aflat în Muntenia, pe nume Starov. Iniţiat la 1833, proiectul de organizare – “Formiruirea comandei de foc sub denumirea de roata de pompieri pentru oraşul Bucureşti”, va fi aplicat iniţial de domnul Moldovei, Mihail Grigore Sturdza, la Iaşi, în anul 1835. Practic, după o perioadă scurtă, de numai patru luni şi jumătate, la 15 mai al aceluiaşi an “roata de pojarnici” de la Iaşi îşi intra în atribuţii. După modelul companiei din Iaşi, s au înfiinţat pe rând companii de pompieri în toate oraşele din Moldova, la Bârlad comanda pojărnicească apărând în anul 1841, iar la Huşi în 1850 .
Astfel, în 1841, Departamentul Treburilor din Lăuntru anunţă că în târgul Bârlad se va înfiinţa o ,,comandă pojărnicească de douăzeci de oameni” şi ,,se va ţine la mezat pentru procurarea celor necesare”. Pentru dotarea acesteia, Eforia din Bârlad anunţă că a cumpărat două tulumbe, iar Departamentul Treburilor din Lăuntru se pronunţă în vederea ţinerii unei licitaţii pentru ,,îmbrăcămintea slujitorilor isprăvniceşti şi ai pojarnicilor” .
Înfiinţarea unui asemenea serviciu de pompieri sau tulumbagii, cum se spunea pe atunci, era foarte interesant şi util, în contextul deselor calamităţi ce au afectat oraşul. Astfel, în 14 octombrie 1826, ,,Uliţa mare” (Paloda de astăzi) a ars timp de şase ore, cu care ocazie a ars şi biserica Vovidenia cu tot ce era în ea. Foarte pustiitor a fost incendiul şi din 17 aprilie 1851, păstrat în amintiri ca focul cel mare. Oraşul a ars timp de 23 de zile fără întrerupere, “focul pornind de la Solomon, feciorul lui Leiba stolerul. Au ars 2500 de case, printre care şi biserica Sf. Ilie” . În Bârlad mai fuseseră asemenea focuri care au consumat câteva case de pe o singură stradă şi chiar parte dintr-o mahala, dar o asemenea distrugere nu mai cunoscuse şi nici nu avea să mai cunoască.
Însăşi menţiunea de Uliţa arsă, dintr-un document datat 20 mai 1855, pare să amintească acest dezastru . Existenţa Uliţei focului situată lângă Piaţa Pompierilor arată că şi-a luat denumirea de la Foişorul de foc al Bârladului, existent în prima jumătate a secolului al XIX-lea . Pericolul permanent al unor incendii devastatoare a impus nu numai organizarea serviciului de pompieri în oraşul Bârlad, ci şi stabilirea unor reglementări privind modul de realizare a construcţiilor.
În a doua jumătate a secolului, se acordă o importanţă sporită stabilirii unor reguli, care să rezolve spre binele ambelor părţi relaţia oraşului cu locuitorii din punct de vedere al spaţiului construit. La început, regulamentele de construcţie ce se întocmesc vor mai ales să ferească urbea de pericolul teribil al incendiilor, apoi, încetul cu încetul, se adaugă celelalte aspecte specific citadine: aliniera, înălţimea, calitatea construcţiilor, igiena şi chiar estetica faţadelor. Înşişi târgoveţii, puşi în faţa unor asemenea nenorociri, în reconstruirea caselor afectate luau şi măsuri de prevedere. Coşurile de fum erau mai înalte, sobele erau mai îngrijit realizate şi cuptoarele de copt pâine au început a fi amplasate cât mai departe posibil de pereţii casei .
La începutul organizării acestei companii de pojarnici, situaţia, atât a personalului cât şi a uneltelor din dotare, era destul de precară. Cu timpul însă, starea acestor companii s-a modificat simţitor. Li se construiesc cazărmi şi foişoare de foc, li se îmbunătăţeşte dotarea cu mijloace de stingere, li se pun la dispoziţie ,,căciuli de tinichea” . Prima locaţie a unităţii de pompieri a fost în zona oborului de vite, unde, pe harta din 1851- Partea arsă a târgului Bârlad - apare menţionată Piaţa Pompierilor . Odată cu terminarea turnului – clopotniţă a bisericii Sf. Gheorghe - în iunie 1858, acesta a devenit şi punct de observaţie pentru prevenirea incendiilor sediul unităţii fiind în imediata vecinătate . Din 1908, primarul Gheorghe Vidra a mutat sediul pompieriei în cel al primăriei, situat cu aproximaţie pe amplasamentul actual, iar cel al edilităţii în cartierul Podeni .
În timpul domnitorului Alexandru Ioan Cuza, prin decretul nr. 143 din 24 septembrie 1860, se hotăra că ,,…pompierii districtelor din Moldova până la înfiinţarea unei noi legi vor fi supuşi legii ostăşeşti, precum dorobanţii şi grănicerii din Ţara Românească.” Un alt decret, nr. 702 din 28 martie 1874, venea să stabilească structura noilor unităţi de pompieri. Organizarea lor era pe: ,,divizioane, baterii, semibaterii şi secţiuni conform cu importanţa oraşului”. În cadrul acestei forme de organizare, la Divizia a III-a Galaţi, erau înfiinţate Bateriile Galaţi - cu o secţie la Brăila, una la Focşani şi o alta la Bârlad .
Prin Ordinul General nr. 3149 din 9 iulie 1891 se hotăra desfiinţarea bateriilor de pompieri artilerişti şi înfiinţarea unor secţii de pompieri . La 1 august 1891 s-au înfiinţat serviciile de pompieri în funcţie de mărimea oraşului respectiv. Pentru a nu înființa propriul serviciu de pompieri, Primăria Bârlad a recurs la plata unei subvenții către stat pentru a rămâne încadrat cu militari. Secţia Bârlad avea următorul efectiv: 1 sergent major, 3 sergenţi, 6 caporali, 30 de soldaţi şi 20 de cai , care la începutul secolului al XX-lea îşi mută sediul în apropierea amplasamentului actual. Totuși, autoritățile locale erau nemulțumite de suma pe care trebuiau să o plătească .
Pentru întreținerea pompierilor din oraș în anii financiari dintre 1891și1897 Bârladul era nominalizat alături de celelalte orașe mari al țării: București, Iași, Galați, Craiova, Ploiești, Brăila etc. cu suma de 32.000 mii de lei care se adăuga chiria șoproanelor.
Oraşul a fost afectat în timp şi de alte calamităţi naturale: cutremure (1802, 1813, 1814, 1838, 1864, 1934, 1940) , inundaţii (1805, 1817, 1825, 1865, 1933, 1934) , furtuni, molime etc.
Marcel Proca
SURSA :Revista " Academia Bârlãdeanã" Anul XIV, 1 (26), Trim. I, 2007
Revistă editată de Societatea literar - culturală “Academia Bârlădeană”

"Audacia Et Devotio"
Cutezanță, îndrăzneală, curaj şi devotament.
(Acest mesaj a fost modificat ultima dată: 05-05-2015 08:16 AM de Covalciuc Bogdan.)
05-05-2015 08:11 AM
Citaţi acest mesaj într-un răspuns
Covalciuc Bogdan Offline
Administrator
********

Mesaje: 12,534
Alăturat: Aug 2010
Locatie:
Thanks: 4630
Given 11448 thank(s) in 5160 post(s)

Mesaj: #6
RE: Istoria pompierilor din Vaslui
Orașul Vaslui in vremea lui Cuza

Citat:
În sarcina Sfatului orăşenesc mai erau cuprinse alinierea şi pavarea străzilor, asigurarea curăţeniei, a salubrităţii, a iluminatului public, protejarea orăşenilor împotriva incendiilor de către un corp de pompieri (pojarnici), alimentarea cu apă potabilă cu sacalele sau prin conducte de olane, in fine alcătuirea unui buget propriu menit să asigure veniturile şi cheltuielile de natură edilitară şi administrativă.
................................................................................​................
Totodată în timpul domniei lui Alexandru Ioan Cuza s-au elaborat
o seamă de dispoziţii cu caracter general privind emanciparea oraşelor
și tirgurilor şi care priveau şi Vasluiul de ex. In 1 859 cele cu privire
la înfrumuseţarea oraşelor din toate ţinuturile, la înfiinţarea de pieţe
publice, la curăţirea uliţelor, la crearea caselor de teatru, precum şi a
grădinilor publice, la constituirea unei companii de pompieri (pojarnici)
pentru stăvilirea incendiilor
, la stîrpirea cerşetorilor din oraşe şi
tîrguri21 iar în 1 860 la crearea şcolilor publice şi întreţinerea lor de către
municipalitatea locală.
................................................................................​................
In atenţia autorităţilor locale a mai stat şi problema combaterii incendiilor.
Pînă la 1859 existau în oraş 6 pojarnici adică pompieri plătiţi pe an cu 2880 lei, sumă prevăzută în bugetul oraşului. Din 1860 numărul
pompierilor a sporit la 15 ; aceştia erau dotaţi cu 6 sacale, 12 cofe,
4 topoare, două scări , o droagă 50 Incă din 1859 se construiesc în piaţa centrală a oraşului un bazin pentru strîngerea apei necesare la combaterea incendiilor" ! iar pentru semnalarea focurilor izbucnite se ridicase un turn înalt din lemn,un foişor, care domina oraşul prin înălţimea lui. Ca pompieri care vegheau în acest turn se mai aflau alţii urcaţi în clopotniţele bisericilor
SURSA : http://www.cimec.ro

"Audacia Et Devotio"
Cutezanță, îndrăzneală, curaj şi devotament.
(Acest mesaj a fost modificat ultima dată: 05-05-2015 08:39 AM de Covalciuc Bogdan.)
05-05-2015 08:39 AM
Citaţi acest mesaj într-un răspuns
Covalciuc Bogdan Offline
Administrator
********

Mesaje: 12,534
Alăturat: Aug 2010
Locatie:
Thanks: 4630
Given 11448 thank(s) in 5160 post(s)

Mesaj: #7
RE: Istoria pompierilor din Vaslui
Viaţa cotidiană în Bârladul secolului al XIX-lea şi prima jumătate a secolului al XX-lea
MIRELA PROCA MARCEL PROCA
Editura SFERA
Bârlad - 2011

I.2.6. Incendiile. Comanda pojărnicească pag 61

Citat:Este absolut normal ca Bârladul secolului al XIX-lea alcătuit din case care nu aveau în construcţia lor decât materialul caracteristic regiunii, adică lemn şi pământ, să sufere mult de pe urma incendiilor. Pe uliţele strâmte şi întortocheate, casele, construite în cea mai mare parte după modele arhaice, acoperite cu paie, stuf, scânduri sau şindrilă, cu coşuri defectuoase, erau permanent la discreţia diferitelor calamităţi: incendii, inundaţii şi cutremure.
Izbucnirea unui foc de altădată – după cum ne relatează Paul de Alep, călător străin, care a trecut prin ţara noastră în secolul al XVII-lea – se anunţa prin “tragerea clopotelor”, care, cu acea ocazie, băteau numai într-o parte, adică în dungă, cum spunea poporul, şi prin sunetele lor jalnice şi triste chemau oamenii să le dea ajutor . Frecvenţa lor a determinat autorităţile să organizeze servicii specializate care au apărut în marile oraşe din Muntenia şi Moldova, în principal la Iaşi şi la Bucureşti, încă din secolele al XVII-lea şi al XVIII-lea. Eficienţa respectivelor servicii era mult diminuată în contextul slabei organizări şi motivaţii pentru pregătire şi intervenţie, fie datorită inexistenţei unor reglementări clare în domeniul prevenirii incendiilor (mai ales în Muntenia şi Moldova, întrucât în Transilvania erau valabile reglementările impuse de Cancelaria de la Viena).
Primele reglementări moderne în ceea ce priveşte organizarea şi sistemul de prevenire şi pază a incendiilor în Ţările Române l-a avut, ca în atâtea alte domenii, Regulamentul Organic. Prevederile sale au asigurat organizarea într-o formă occidentală pentru acele timpuri, a serviciului de stingere şi prevenire a incendiilor . Autorul ideii de organizare militară a pompierilor a fost un general rus, aflat în Muntenia, pe nume Starov. Iniţiat la 1833, proiectul de organizare – “Formiruirea comandei de foc sub denumirea de roata de pompieri pentru oraşul Bucureşti”, va fi aplicat iniţial de domnul Moldovei, Mihail Grigore Sturdza, la Iaşi, în anul 1835. Practic, după o perioadă scurtă, de numai patru luni şi jumătate, la 15 mai al aceluiaşi an “roata de pojarnici” de la Iaşi îşi intra în atribuţii. După modelul companiei din Iaşi, s au înfiinţat pe rând companii de pompieri în toate oraşele din Moldova, la Bârlad comanda pojărnicească apărând în anul 1841, iar la Huşi în 1850 .
Astfel, în 1841, Departamentul Treburilor din Lăuntru anunţă că în târgul Bârlad se va înfiinţa o ,,comandă pojărnicească de douăzeci de oameni” şi ,,se va ţine la mezat pentru procurarea celor necesare”. Pentru dotarea acesteia, Eforia din Bârlad anunţă că a cumpărat două tulumbe, iar Departamentul Treburilor din Lăuntru se pronunţă în vederea ţinerii unei licitaţii pentru ,,îmbrăcămintea slujitorilor isprăvniceşti şi ai pojarnicilor” .
Înfiinţarea unui asemenea serviciu de pompieri sau tulumbagii, cum se spunea pe atunci, era foarte interesant şi util, în contextul deselor calamităţi ce au afectat oraşul. Astfel, în 14 octombrie 1826, ,,Uliţa mare” (Paloda de astăzi) a ars timp de şase ore, cu care ocazie a ars şi biserica Vovidenia cu tot ce era în ea. Foarte pustiitor a fost incendiul şi din 17 aprilie 1851, păstrat în amintiri ca focul cel mare. Oraşul a ars timp de 23 de zile fără întrerupere, “focul pornind de la Solomon, feciorul lui Leiba stolerul. Au ars 2500 de case, printre care şi biserica Sf. Ilie” . În Bârlad mai fuseseră asemenea focuri care au consumat câteva case de pe o singură stradă şi chiar parte dintr-o mahala, dar o asemenea distrugere nu mai cunoscuse şi nici nu avea să mai cunoască.
Însăşi menţiunea de Uliţa arsă, dintr-un document datat 20 mai 1855, pare să amintească acest dezastru . Existenţa Uliţei focului situată lângă Piaţa Pompierilor arată că şi-a luat denumirea de la Foişorul de foc al Bârladului, existent în prima jumătate a secolului al XIX-lea . Pericolul permanent al unor incendii devastatoare a impus nu numai organizarea serviciului de pompieri în oraşul Bârlad, ci şi stabilirea unor reglementări privind modul de realizare a construcţiilor.
În a doua jumătate a secolului, se acordă o importanţă sporită stabilirii unor reguli, care să rezolve spre binele ambelor părţi relaţia oraşului cu locuitorii din punct de vedere al spaţiului construit. La început, regulamentele de construcţie ce se întocmesc vor mai ales să ferească urbea de pericolul teribil al incendiilor, apoi, încetul cu încetul, se adaugă celelalte aspecte specific citadine: aliniera, înălţimea, calitatea construcţiilor, igiena şi chiar estetica faţadelor. Înşişi târgoveţii, puşi în faţa unor asemenea nenorociri, în reconstruirea caselor afectate luau şi măsuri de prevedere. Coşurile de fum erau mai înalte, sobele erau mai îngrijit realizate şi cuptoarele de copt pâine au început a fi amplasate cât mai departe posibil de pereţii casei .
La începutul organizării acestei companii de pojarnici, situaţia, atât a personalului cât şi a uneltelor din dotare, era destul de precară. Cu timpul însă, starea acestor companii s-a modificat simţitor. Li se construiesc cazărmi şi foişoare de foc, li se îmbunătăţeşte dotarea cu mijloace de stingere, li se pun la dispoziţie ,,căciuli de tinichea” . Prima locaţie a unităţii de pompieri a fost în zona oborului de vite, unde, pe harta din 1851- Partea arsă a târgului Bârlad - apare menţionată Piaţa Pompierilor . Odată cu terminarea turnului – clopotniţă a bisericii Sf. Gheorghe - în iunie 1858, acesta a devenit şi punct de observaţie pentru prevenirea incendiilor sediul unităţii fiind în imediata vecinătate . Din 1908, primarul Gheorghe Vidra a mutat sediul pompieriei în cel al primăriei, situat cu aproximaţie pe amplasamentul actual, iar cel al edilităţii în cartierul Podeni .
În timpul domnitorului Alexandru Ioan Cuza, prin decretul nr. 143 din 24 septembrie 1860, se hotăra că ,,…pompierii districtelor din Moldova până la înfiinţarea unei noi legi vor fi supuşi legii ostăşeşti, precum dorobanţii şi grănicerii din Ţara Românească.” Un alt decret, nr. 702 din 28 martie 1874, venea să stabilească structura noilor unităţi de pompieri. Organizarea lor era pe: ,,divizioane, baterii, semibaterii şi secţiuni conform cu importanţa oraşului”. În cadrul acestei forme de organizare, la Divizia a III-a Galaţi, erau înfiinţate Bateriile Galaţi - cu o secţie la Brăila, una la Focşani şi o alta la Bârlad .
Prin Ordinul General nr. 3149 din 9 iulie 1891 se hotăra desfiinţarea bateriilor de pompieri artilerişti şi înfiinţarea unor secţii de pompieri . La 1 august 1891 s-au înfiinţat serviciile de pompieri în funcţie de mărimea oraşului respectiv. Pentru a nu înființa propriul serviciu de pompieri, Primăria Bârlad a recurs la plata unei subvenții către stat pentru a rămâne încadrat cu militari. Secţia Bârlad avea următorul efectiv: 1 sergent major, 3 sergenţi, 6 caporali, 30 de soldaţi şi 20 de cai , care la începutul secolului al XX-lea îşi mută sediul în apropierea amplasamentului actual. Totuși, autoritățile locale erau nemulțumite de suma pe care trebuiau să o plătească .
Pentru întreținerea pompierilor din oraș în anii financiari dintre 1891și1897 Bârladul era nominalizat alături de celelalte orașe mari al țării: București, Iași, Galați, Craiova, Ploiești, Brăila etc. cu suma de 32.000 mii de lei care se adăuga chiria șoproanelor.
Oraşul a fost afectat în timp şi de alte calamităţi naturale: cutremure (1802, 1813, 1814, 1838, 1864, 1934, 1940) , inundaţii (1805, 1817, 1825, 1865, 1933, 1934) , furtuni, molime etc.

"Audacia Et Devotio"
Cutezanță, îndrăzneală, curaj şi devotament.
11-01-2019 07:45 PM
Citaţi acest mesaj într-un răspuns
Postează răspuns 


Săritură forum:




Bine ai venit, Vizitator!
Trebuie să vă înregistraţi înainte să postaţi aici.


  

Parolă
  





Ultimele subiecte
I.S.U. "Dobrogea" al Jude...
Ultimul mesaj a fost postat de: HomefireNews
Astăzi 06:41 AM
» Mesaje: 967
» Vizualizări: 570502
Stingerea incendiilor din...
Ultimul mesaj a fost postat de: HomefireNews
22-03-2019 10:05 PM
» Mesaje: 9
» Vizualizări: 3788
Autospeciale noi - Autosp...
Ultimul mesaj a fost postat de: HomefireNews
22-03-2019 07:53 PM
» Mesaje: 726
» Vizualizări: 749819
Revista ” Protecția Ci...
Ultimul mesaj a fost postat de: Covalciuc Bogdan
21-03-2019 08:28 PM
» Mesaje: 0
» Vizualizări: 148
Istoria pompierilor din A...
Ultimul mesaj a fost postat de: Covalciuc Bogdan
21-03-2019 08:17 PM
» Mesaje: 6
» Vizualizări: 2625
Istoria pompierilor din C...
Ultimul mesaj a fost postat de: Covalciuc Bogdan
21-03-2019 07:46 PM
» Mesaje: 17
» Vizualizări: 9723
I.S.U. "Crisana" al Judet...
Ultimul mesaj a fost postat de: HomefireNews
21-03-2019 07:18 PM
» Mesaje: 168
» Vizualizări: 123389
Serviciul Protecţiei Civ...
Ultimul mesaj a fost postat de: Covalciuc Bogdan
21-03-2019 07:08 PM
» Mesaje: 188
» Vizualizări: 118689
Jante din aliaj si tabla ...
Ultimul mesaj a fost postat de: damyy2019
19-03-2019 07:52 PM
» Mesaje: 0
» Vizualizări: 128
Anvelope de vara si iarna...
Ultimul mesaj a fost postat de: damyy2019
19-03-2019 07:46 PM
» Mesaje: 0
» Vizualizări: 83

Sustinem
semperfidelis.ro
agendapompierului.ro