Acest forum foloseste cookies
Acest site foloseste cookies pentru a personaliza continutul si publicitatea, pentru a analiza traficul si pentru a oferi optiuni social media. Prin navigarea pe acest site, va exprimati acordul asupra folosirii cookie-urilor.

pompieri


Postează răspuns 
 
Evaluarea subiectului:
  • 2 voturi - 5 în medie
  • 1
  • 2
  • 3
  • 4
  • 5
Pompierul care aleargă cu picioarele lui şi sufletul fiului său
Autor Mesaj
Covalciuc Bogdan Offline
Administrator
********

Mesaje: 14,625
Alăturat: Aug 2010
Locatie:
Thanks: 6420
Given 19009 thank(s) in 7934 post(s)

Mesaj: #1
Pompierul care aleargă cu picioarele lui şi sufletul fiului său
Pompierul care aleargă cu picioarele lui şi sufletul fiului său


[Imagine: Rotaru-5.jpg]

Citat:Iulian Rotariu (38 de ani), pompier la Inspectoratul pentru Situaţii de Urgenţă Botoşani, a început să alerge acum aproape cinci ani pentru fiul său bolnav. În luna februarie, s-a clasat pe locul al 12-lea, dintre peste 400 de participanţi, la Maratonul Sahara. Acum se pregăteşte pentru un maraton în Antarctica. Pompierul botoşănean Iulian Rotariu (38 de ani) a câştigat competiţii de maraton profesionist şi a bătut recorduri cu încălţăminte second-hand, fără alimentaţie specială şi fără antrenor. Însă are un partener care îi dă forţă să câştige: fiul său de numai 10 ani, operat de două ori la inimă. Micuţul Alexandru suferă de la vârsta de un an şi câteva luni de insuficienţă ventriculară. Iulică, aşa cum îi spun colegii, îndură frigul, ploaia şi oboseala din iubire pentru copilul său care nu poate alerga. „El este adevăratul maratonist, el este spriritul, eu sunt doar picioarele care îl poartă“, spune Iulian Rotariu.

CURSĂ INFERNALĂ

A câştigat în aproape cinci ani opt maratoane organizate la nivel naţional. Cel mai mult Iulian se mândreşte cu locul al 12-lea la Maratonul Sahara, la care a participat, pe 24 februarie, în Algeria, alături de alţi 450 de alergători profesionişti din 20 de ţări. La Maratonul din Sahara, sportivii au avut de străbătut, prin dunele de nisip şi pe o căldură înfiorătoare, de 39,5 grade Celsius, cei 42 de kilometri dintre localităţile algeriene El Ayoun şi Smara. Iulian îşi aminteşte că traseul a fost infernal şi asta mai ales fiindcă a concurat într-un mediu total necunoscut şi alături de sportivi profesionişti din toată lumea. Deşi aerul „fierbea“, la propriu, Iulian a alergat. „A fost greu. Nisipul îmi venea mereu în faţă şi, în plus, era o căldură extraordinară. Îmi înmuiam eşarfa în apă ca să mă răcoresc, iar în câteva secunde era din nou uscată. Dar a fost o provocare uluitoare“, mărturiseşte pom-pierul botoşănean. În Algeria, Iulian a văzut cum aleargă sportivi de performanţă şi a cunoscut şi câte ceva din cultura beduinilor. „Erau momente când mă lăsau picioarele. Se înmuiau de la căldură şi de la nisipul fierbinte. Noroc de echipamentul din sponsorizări şi de colegii care, la punctele de hidratare, mă încurajau. Sportul este o limbă universală care uneşte oamenii“, adaugă Iulian Rotariu, care a reuşit în Algeria să bată recordul românesc la maraton în deşert: 42 de kilometri, în 3 ore şi 30 de minute prin soarele arzător al Saharei. Competiţia a avut un scop umanitar, taxa de participare, de 100 de euro, a fiecărui alergător fiind donată copiilor defavorizaţi ai Africii.

ÎNVINGĂTORUL DIN UMBRĂ

Cel mai greu concurs pe care l-a câştigat în România a fost supermaratonul de 46 de kilometri pe crestele montane „Pe aici nu se trece“, care a avut loc în Munţii Bucegi, în 2012. La această performanţă se adaugă un supermaraton câştigat în 2013, la categoria de vârstă 30-40 de ani, numit „Maratonul Zăpezii“. Toate aceste performanţe au fost obţinute în numele fiului său. „I-am adus acasă toate medaliile. El le merită din plin“, spune pompierul Iulian Rotariu. De fapt, acesta este şi singurul atu al lui Iulian, pentru că el nu are nici echipament special şi nici nu urmează o dietă specifică sportivilor de performanţă. „Echipamentul este o problemă serioasă. Ritmul de alergare este de 30-35 de kilometri pe zi şi încălţămintea, mai ales, se uzează repede. Nu există vreme urâtă şi vreme frumoasă pentru un maratonist. Trebuie să alergi ca să faci faţă. Mă antrenez singur, însă am primit sfaturi de la o profesoară de sport de la Liceul Sportiv. M-a învăţat să îmi dozez efortul mai bine. Sunt sigur că, alături de un antrenor, aş fi scos un timp şi mai bun“, completează pompierul.

URMĂTORUL OBIECTIV

Visul cel mare al maratonistului botoşănean constă în participarea la competiţiile extreme în scop umanitar. Deşi el însuşi are nevoie de bani, premiul şi taxa de participare doreşte să fie donate în scop umanitar pentru alţi copii aflaţi în suferinţă oriunde pe glob. Este, de fapt, mesajul băieţelului care nu poate alerga din cauza inimii pentru toţi copiii lumii prin intermediul tatălui său. O parte a acestui vis şi l-a îndeplinit deja prin participarea la Maratonul Sahara. Următoarea ţintă a lui Iulian este tot o competiţie umanitară, de această dată, în Antarctica. „Mă pregătesc deja pentru asta. Alerg şi dimineaţa, şi seara. Asta când nu am misiuni. Încerc să alerg cât mai mult când este rece. Trebuie să fiu pregătit pentru că acolo este mai dur ca în Sahara. Hipotermia poate să apară oricând“, a conchis Iulian. Competiţia din Antarctica va avea loc anul viitor, timp în care pompierul se străduieşte să strângă bani de tratament pentru fiul său bolnav, pentru echipament şi pentru taxa de participare. Nu îşi neglijează nici munca, spun colegii. „Iulică este eroul nostru. Aleargă, munceşte şi are grijă de copilul lui“, afirmă pompierul Laurenţiu Roşu, colegul de muncă al maratonistului din Botoşani.

CEL MAI IMPORTANT TROFEU

Cea mai mare bucurie a lui Iulian Rotariu rămâne însă recuperarea fiului său. Cu toate acestea, necesită în permanenţă tratament şi lecţii de înot controlate. Pompierul spune că va alerga atâta timp cât fiul său va avea nevoie de el. Deocamdată, starea de sănătate a băiatului variază. Are tendinţe de obezitate din cauza sedentarismului. După ce sănătatea fiului său se va stabiliza, pompierul este decis să îl poarte la toate competiţiile la care va participa. „Oricum, noi alergăm umăr lângă umăr, dar, pentru independenţa lui, vreau să fac tot ce-mi stă în putere să poată alerga şi el. Să se joace cât vrea, cum vrea. Chiar şi aşa, el este un mare campion. Alergatul ar fi doar ca un supliment“, conchide Iulian Rotaru. ; Magia începutului Iulian Rotariu s-a angajat ca pompier la Inspectoratul pentru Situaţii de Urgenţă (ISU) din Botoşani în 2007. Chiar dacă venea din afara sistemului, fiind absolvent al Facultăţii de Administraţie Publică, Iulian s-a integrat rapid. A fost şi premiat de câteva ori pentru curajul dovedit în misiuni. La instrucţie, colegii lui au observat că Iulian scoate cei mai buni timpi la alergare şi l-au sfătuit să participe la competiţiile de atletism. În acel moment, Iulian nici nu s-a gândit la această propunere pentru că el credea că se va face de râs. „Îmi era şi ruşine. Dacă îi dezamăgeam? Nu făcusem sport de performanţă niciodată. Doar prin cartier când eram mic, la liceu şi apoi la instrucţie“, mărturiseşte Iulian Rotariu. În 2009, când băieţelul său, care se născuse cu o malformaţie ventriculară gravă, se zbătea între viaţă şi moarte, priorităţile lui Iulian s-au schimbat. Copilul avea nevoie urgentă de o intervenţie chirurgicală complexă şi foarte costisitoare. „Eram distrus! Nu mai ştiam ce să mai fac să îi salvez viaţa. Am făcut rost de bani de unde am putut. M-au ajutat şi colegii. Într-un final, am strâns toată suma şi am plecat la Târgu Mureş pentru operaţie. Era singurul loc care îmi fusese recomandat. Pentru o operaţie în străinătate nu aveam bani. Eram ca un robot: muncă, acasă şi clinică. Senzaţia de neputinţă este cumplită!“, povesteşte pompierul.

MOMENTUL ZERO

În timp ce copilul era operat pe cord, Iulian stătea în faţa Clinicii de Cardiologie din Târgu Mureş. A încercat să stea în parc şi să citească. Pentru că nu-şi mai găsea starea şi pentru a-şi alunga emoţiile, pompierul a început să alerge în jurul spitalului. A făcut-o fără oprire timp de trei ore, cât a durat operaţia fiului său. „Când alergam, simţeam că parcă fac ceva pentru el. Parcă alimentam cu energia creată de alergare aparatele din sala de operaţie şi inima lui. A fost ceva magic, parcă eu eram lângă el şi luptam împreună pe masa de operaţie şi el parcă era lângă mine şi alerga pentru viaţa lui. De fapt, alergam împreună, luptam împreună pentru viaţă“, povesteşte Iulian Rotariu.

„TU SĂ FUGI, CA SĂ FIM ÎMPREUNĂ!“

A fost oprit doar de soţia sa, care i-a spus că operaţia s-a terminat. Fusese un succes, iar copilul avea şanse mari să trăiască. În lungile ore de recuperare, cât a fost nevoit să stea alături de fiul său la Târgu Mureş, Iulian alerga pe o pistă aflată într-un parc din apropierea spitalului. Aşa se simţea aproape de băieţel, la fel ca în timpul operaţiei. Când copilul a aflat de pasiunea tatălui, l-a încurajat şi i-a împărtăşit sentimentul că aleargă într-adevăr împreună. Băieţelul a mai avut nevoie de încă o intervenţie chirurgicală pe care a făcut-o tot la Târgu Mureş. Înainte de cea de-a doua operaţie, l-a rugat pe tatăl său să alerge din nou pentru el. „Copilul mi-a spus: «Tată, eu mă duc un pic la ceruri şi vin înapoi. Tu să fugi, ca să fim împreună! Nu te teme, că ţin pasul»“, îşi aduce aminte cu emoţie Iulian. Din acel moment, pom-pierul botoşănean a început să alerge mai întâi în faţa blocului, apoi până în satele din jurul oraşului şi chiar până la Suceava, localitate aflată la circa 40 de kilometri de Botoşani. Încurajat în permanenţă de fiul său şi cu ideea de a alerga şi pentru micuţul care era nevoit să stea în pat, a devenit maratonist.

„NU SE POATE SPUNE CĂ TRIŞĂM“
A început să participe şi la competiţii din ţară. Întâi pentru pompieri, reprezentând Inspectoratul pentru Situaţii de Urgenţă Botoşani, şi a fost uimit când şi-a dat seama că lua premii peste premii. „I-am arătat copilului şi i-am mulţumit. El mi-a descoperit talentul. Mi-a spus că nu trebuie să îmi fac griji, pentru că eu voi câştiga mereu. Ceilalţi aleargă singuri, noi suntem doi. Şi nu se poate spune nici că trişăm“, spune Iulian Rotariu. Au urmat competiţiile adevărate de maraton, majoritatea destinate profesioniştilor. „Până atunci, nu aş fi îndrăznit să mă gândesc să particip la un maraton. Acela a fost punctul de pornire“, încheie Iulian Rotariu.
SURSa : https://adevarul.ro

[Imagine: Rotaru-4.jpg]

[Imagine: Rotaru-3.jpg]

[Imagine: Rotaru-2.jpg]

"Audacia Et Devotio"
Cutezanță, îndrăzneală, curaj şi devotament.
(Acest mesaj a fost modificat ultima dată: 09-12-2020 06:29 PM de Covalciuc Bogdan.)
08-04-2014 06:28 PM
Citaţi acest mesaj într-un răspuns
 Thanks given by: Pompier tălpaș , superman
{myadvertisements[zone_3]}
Covalciuc Bogdan Offline
Administrator
********

Mesaje: 14,625
Alăturat: Aug 2010
Locatie:
Thanks: 6420
Given 19009 thank(s) in 7934 post(s)

Mesaj: #2
RE: Pompierul care aleargă cu picioarele lui şi sufletul fiului său
Iulian Rotariu – Uneori, viaţa nu e o poveste, e VIAŢA însăşi!

[Imagine: Iulian-Rotariu-ww.jpg]

[Imagine: Rotariu-maraton-ww.jpg]

Citat:Botoşani. În altă parte de lume, poate şi în alt timp, viaţa lui Iulian Rotariu ar fi fost subiect de film motivaţional. Ne-am obişnuit să privim reuşitele semenilor noştri cu o îngăduinţă ce tinde mai degrabă spre toleranţă decât spre sinceră admiraţie, uneori cu teama vizibilă de a fi părtaşi unei vieţi care, pentru a se manifesta în viitor, are nevoie, din când în când, şi de sprijinul nostru,

Iulian Rotariu este un om modest, simplu, de o simplitate tulburătoare deseori. Nu pot începe să scriu despre acest om înainte de a vă reda – cu rugămintea de a încerca să vă imaginaţi fiecare în parte – următoarea scenă:
Spitalul din Târgu Mureş. Un tată îşi lasă băieţelul de 3 anişori pe mâna medicilor, şi se roagă lui Dumnezeu să îi repare inimioara bolnavă. Ca să treacă timpul, aleargă pe pista din jurul spitalului. Aleargă la nesfârşit, potrivindu-şi bătăile inimii lui cu cele plăpânde ale copilului, care s-a născut bolnav.
Într-o zi, un pacient îl întreabă dacă nu ar dori să alerge la maraton. “Nu aş face faţă”, spune tatăl, tăind tristeţea cu o privire aruncată spre spital, unde copilul lui speră într-o viaţă nouă. “Ba cred că da”, îi răspunde străinul. “Te privesc de 2-3 ore cum alergi pe pista asta şi cred cu adevărat că trebuie să concurezi!”. Atunci, acolo, a început povestea unui maratonist, povestea lui Iulian Rotariu…
Un om care urcă pe podium cu aceeaşi bucurie cu care intră în foc sau în apă, pentru a salva un om. Ca pompier, luptă în echipă. Ca sportiv, aleargă singur în nopţile geroase de iarnă – la minus 10 grade, sau sub soarele nimicitor de august – la plus 40 de grade, pentru ca maratonul din munţi sau cel din câmpiile arse de caniculă să i se pară uşor de trecut.

Arbitru în orientare turistică, vânzător, pompier…
Iulian Rotariu s-a născut pe 16 iunie 1976, în Botoşani. Este căsătorit, are doi copii. A absolvit Facultatea de Administraţie Publică. Până în anul 2007 a lucrat în vânzări, apoi a fost angajat în cadrul Inspectoratului pentru Situatii de Urgenţă (ISU), din sursă externă. Astăzi este pompier, cu grad de plutonier major.
În şcoala generală a fost pasionat de orientare turistică, frecventând cercul de la Palatul Copiilor. A fost, de altfel, campion naţional la orientare turistică, la individual. Mai târziu, în perioada liceului, a obţinut şi carnetul de arbitru în orientare turistică, participând şi la crosurile organizate la nivel de municipiu sau judeţ (Crosul Jandarmeriei, Ziua Tineretului etc.).

-A existat un moment în care aţi realizat că sunteţi înzestrat cu un talent în această direcţie, că sportul ar putea deveni mai mult decât o pasiune?
-În momentul în care m-am angajat la ISU, am început pregătirea fizică zilnică. Până atunci alergatul era un hobby, nu dădeam importanţă. În timpul pregătirilor zilnice mi-am dat seama că pot să alerg bine, că scot timpi buni, că nu par a fi obosit şi că fac cu drag ceea ce fac. Mi-am spus: de ce să nu particip la competiţii?

-Cineva de la ISU a observat că sunteţi capabil de performanţă?
-Da, la un moment dat când trebuia să merg la o competiţie, dar aveam nevoie de un schimb de tură, fiind nevoit să spun motivul: un maraton montan la Braşov, care nu era în cadrul ISU. La întoarcere m-au întrebat ce am făcut. Obţinusem un rezultat bun şi au zis: de ce nu ai spus până acum că participi la competiţii?
De atunci, cei de la ISU au început să mă ajute: cu o pereche de adidaşi, cu un decont la vreun concurs, pentru deplasare… Mi s-a propus apoi să particip şi la competiţiile din cadrul ISU. Nu îmi era foarte greu, pentru că un maraton e mult mai dificil decât o alergare la 1500 de metri. Prima dată m-am clasat primul din unitate la probele de 1500 m şi 4000 m, am reprezentat ISU la campionatul naţional al pompierilor de la Bistriţa, anul acesta. M-am clasat pe locul I.
A fost o surpriză frumoasă, am mers mai departe, în finala Ministerului Afacerilor Interne (MAI). Aici nu am obţinut podiumul, m-am clasat pe locul IV, un loc meritoriu pentru mine, având în vedere că am concurat cu sportivi de performanţă, campioni balcanici, campioni naţionali, peste 100 de atleţi din toate structurile militare.

Povestea a început în urmă cu câţiva ani, pe când alerga pe o pistă în jurul spitalului din Târgu Mureş. De atunci, Iulian Rotariu participă în competiţii importante, dar de fiecare dată pleacă de acasă însoţit de băiatul său, care între timp a fost operat la inimă. Maratonul, o cursă de peste 40 de kilometri, este pentru Iulian Rotariu o provocare pe care încearcă – şi reuşeşte – să o împingă dincolo de limite!

-Care a fost momentul în care v-aţi gândit că aţi putea alerga într-un maraton?
-Băieţelul meu, care astăzi are 8 ani, a fost diagnosticat de la două luni cu probleme la inimă. Acum cinci ani mergeam la spital la Târgu Mureş (mergeam de cel puţin două ori pe an). Îl lăsam la tratament şi, ca să treacă timpul mai uşor şi să îmi ţin gândurile şi grija pentru copil sub control, alergam pe o pistă din jurul spitalului. La un moment dat – şi acela a fost momentul în care, probabil, am început să alerg eu pentru maraton – un domn m-a întrebat dacă nu vreau să particip la un maraton de la Piatra Craiului.
Era un pacient, venit şi el cu probleme la spital. I-am răspuns că nu aş face faţă unei astfel de competiţii. A zis: ba ai participa cu succes, pentru că ai 2-3 ore de când alergi în jurul spitalului! A spus că şi el vrea să participe. Nu eram numai eu acolo, eram mai mulţi, dar el pe mine mă urmărise. Acela a fost punctul de la care a pornit această poveste. Până atunci nu aş fi îndrăznit să mă gândesc că aş putea participa la un maraton.

-Băiatul a fost operat la inimă?
-Băiatul merge şi acum la control pentru tratament, investigaţii. A fost operat la inimă, dar are nevoie de medicamente zilnic. Lunar, ne costa 3-4 milioane, plus că, din cauza afecţiunilor de la inimă, s-a declanşat şi un început de astm.
Cum dă frigul, avem nevoie de alte medicamente. În schimb, îl iau cu mine la toate competiţiile la care particip, şi asta îl bucură mult. Poate că uneori aş fi putut obţine un loc mai bun, dar mereu pe primul plan a fost grija pentru el… Dacă el nu se simţea bine, renunţam. Și soţia este alături de mine, mă susţine în tot ce fac.

-Maraton sau spre cros, având în vedere că pregătirea este oarecum diferită?
-Îmi place mai mult maratonul. Este de suflet, este regina sporturilor atletice. În maraton te întâlneşti cu orice fel de stare. E şi bucurie şi extaz, este şi durere, porneşti cu optimism, pe traseu te întâlneşti cu durerea, cu răbdarea… Dacă îl termini, eşti mulţumit, eşti şi mai mulţumit dacă obţii un loc bun.

-Cum e pregătirea pentru maraton?
-Încerc să am acces la un teren cât mai variat, care în zona noastră înseamnă Ipoteşti (se urcă prin pădure), dealurile de la Răchiţi, Roşiori, Roma, pe câmpuri, pe asfalt, în funcţie de vreme. Alerg 3-5 ore în fiecare zi, dimineaţa devreme, de la 5.30 la 7.30, şi seara târziu, după ora 22.00, până spre ora 24.00. Asta 5 zile pe săptămână…

Fără antrenor, dar cu vise măreţe!
Antrenor a avut doar pentru scurt timp, când a participat la o competiţie de cros, la care a reprezentat ISU. Un suflet ales, spune Iulian Rotariu, care i-a fost alături şi a cărei prezenţă a contat enorm. Pentru maratoane, însă, se pregăteşte singur… Nu dispune de bani pentru a plăti un om care să îl antreneze permanent.

-Există un antrenor, un om care să fie alături de dvs.?
-Pentru probele maraton mă pregătesc singur. Pentru proba de cros, când am reprezentat ISU, am fost ajutat de o doamnă profesoară de la Liceul Sportiv, Dana Vieru, care este antrenor de atletism. A contat foarte mult pentru mine, pentru că una este să alergi după ureche, alta să alergi profesionist. Acum nu am antrenor.

-Cât de necesar este, pentru un sportiv, să aibă alături un profesionist?
-Doamna Vieru m-a ajutat. I-a plăcut că am fost muncitor, serios, faptul că îmi place, la vârsta mea, să alerg, şi că fac faţă celor care fac performanţă. Nu m-a costat nimic, doamna antrenor a fost trup şi suflet alături de mine, m-a ajutat cu echipamentul sportiv, cu sfaturi importante.
Antrenorul înseamnă 50 la sută din performanţă: degeaba eşti înzestrat dacă nu ai pe cineva să te şlefuiască! Antrenorul te ajută şi în funcţie de cât timp eşti dispus să aloci pregătirii, timp pe care şi el,antrenorul, îl pierde alături de tine. Un timp care, desigur, trebuie remunerat. Erau zile în care doamna Vieru venea cu mine câte două ore pe zi,ori şapte zile pe săptămână…
SURSA : http://www.financiarul.ro/

"Audacia Et Devotio"
Cutezanță, îndrăzneală, curaj şi devotament.
(Acest mesaj a fost modificat ultima dată: 09-12-2020 06:31 PM de Covalciuc Bogdan.)
09-05-2014 08:03 PM
Citaţi acest mesaj într-un răspuns
 Thanks given by: superman , Pompier tălpaș
{myadvertisements[zone_3]}
FredAgostos Offline
Utilizator nou
*

Mesaje: 1
Alăturat: Jun 2014
Locatie:
Thanks: 0
Given 0 thank(s) in 0 post(s)

Mesaj: #3
RE: Pompierul care aleargă cu picioarele lui şi sufletul fiului său
Grazie per tale filo informativo .. mi riempie di piena di peimar energia e sono fortemente motivati ​​a raggiungere il mio obiettivo ..
(Acest mesaj a fost modificat ultima dată: 09-12-2020 06:30 PM de Covalciuc Bogdan.)
09-06-2014 08:41 AM
Citaţi acest mesaj într-un răspuns
{myadvertisements[zone_3]}
Covalciuc Bogdan Offline
Administrator
********

Mesaje: 14,625
Alăturat: Aug 2010
Locatie:
Thanks: 6420
Given 19009 thank(s) in 7934 post(s)

Mesaj: #4
RE: Pompierul care aleargă cu picioarele lui şi sufletul fiului său
Salvatorul care a învins deșertul!

[Imagine: 13501599-1121317997930664-3298464302483188005-n.jpg]

Citat:Pompierul botoșănean, IULIAN ROTARIU, singurul român care a participat la ultramaratonul Gobi March 2016, a încheiat competiţia pe LOCUL 4, la doar 1.37 minute faţă de primul concurent care a trecut linia de sosire!
A alergat 250 de km, 7 zile, în deşert, lângă alţi 86 de concurenţi care au ajuns la finish!
"Cu o pereche de adidași potriviți poți cuceri lumea", sunt cuvintele plutonierului major Iulian Rotariu, salvarorul care a învins deșertul.
Felicitări, Iulian!
Suntem mândri de tine!

SURSA : IGSU

[Imagine: 13494943-1121318037930660-5279456749592414912-n.jpg]

[Imagine: 13465966-1121318007930663-3205145045597688464-n.jpg]

"Audacia Et Devotio"
Cutezanță, îndrăzneală, curaj şi devotament.
(Acest mesaj a fost modificat ultima dată: 09-12-2020 06:34 PM de Covalciuc Bogdan.)
26-06-2016 07:07 AM
Citaţi acest mesaj într-un răspuns
 Thanks given by: ion
{myadvertisements[zone_3]}
Covalciuc Bogdan Offline
Administrator
********

Mesaje: 14,625
Alăturat: Aug 2010
Locatie:
Thanks: 6420
Given 19009 thank(s) in 7934 post(s)

Mesaj: #5
RE: Pompierul care aleargă cu picioarele lui şi sufletul fiului său
Pompierul-maratonist cu plămâni de oțel. Iulian Rotariu aleargă sute de kilometri prin deșert și pe creste înzăpezite

[Imagine: 13432423-295334347521429-6138452277102391373-n.jpg]

[Imagine: 13435306-157378304676152-2688951902475917977-n.jpg]

[Imagine: 13501661-157378381342811-2493184784876958149-n.jpg]

[Imagine: 1466749120-Gobi2016-Stage5-600-X400-50.jpg]

[Imagine: IMG-0437-1024x576.jpg]

[Imagine: IMG-0495-1024x576.jpg]

[Imagine: index396.jpg]

Citat:O cumplită veste care, în urmă cu aproape un deceniu, s-a abătut supra familiei sale l-a făcut pe plutonierul major Iulian Rotariu să-și descopere vocația de a alerga. Și nu oriunde, ci alături de profesioniști din ”fier”, la maratonuri dure ale căror trasee de sute de kilometri străbat deșerturi fierbinți dar și munți înghețați de pe care zăpada nu se topește niciodată.

Când medicii l-au diagnosticat pe fiul său cu o maladie cardiacă, viața plt.maj. Iulian Rotariu, pompier la ISU Nicolae Iorga Botoșani, s-a mutat la porțile spitalului unde fusese internat micuțul său. Momentele grele de așteptare, tensiunea acumulată înaintea operațiilor pe cord la care urma să fie supus băiețelul său bolnav de inimă l-au făcut să recurgă la o metodă mai puțin obișnuită de a rezista la stres: a început să alerge în neștire în jurul Spitalului de Boli Cardiovasculare din Târgu Mureș!

Subofițerul a fost văzut de un alergător profesionist care i-a propus, atunci când lucrurile se vor mai așeza în familia lui, iar copilașul va fi mai bine, să nu renunțe la alergat. Ba, mai mult, să o facă în mod organizat, alături de sportivi de performanță. Din fericire, soarta i-a zâmbit copilului său care a trecut cu bine peste greaua încercare, iar pompierul a ținut cont de sfaturile primite și intrat în circuitul curselor de maraton. A început cu o competiție desfășurată la Piatra Craiului, a trecut prin zeci de competiții naționale și internaționale de alergare montană, maratonuri și ultramaratonuri, și a ajuns să alerge sute de kilometri în condiții extreme unde, din punct de vedere climatic, sunt traversate toate cele patru anotimpuri!

Cea mai recentă participare la un astfel de concurs al sportivilor cu plămâni de oțel și rezistență fizică incredibilă a fost a 50-a ediție a Ultramaratonului 4 Deserts – Deșertul Gobi March din China. Pompierul botoșănean a alergat acolo 250 de kilometri în cele șapte zile de concurs, în condiții extreme, pentru a face cunoscută soarta copiilor cu autism.

S-a pornit de la o altitudine de 3.300 de metri, din zăpadă și viscol, și s-a ajuns la nisipul fierbinte, la peste 40 de grade în deșert. Ceva mai mult de un minut l-au despărțit pe pompier de aurul disputat de cei mai duri și rezistenți maratoniști. Însă, trebuie spus că plt.maj. Rotariu este singurul român care a participat la această competiție deosebit de dură în care sportivii și-au împins limitele umane la extrem și au alergat până la epuizare prin deșertul de foc sau pe creste înghețate, traversând diferențe de temperatură incredibil de greu de suportat.

”Pompier la ISU Botoșani, Iulian – un alergător cu experiență -, este primul concurent din România în competiția 4 Deserts. El a participat la maratonul Saharei și la multe maratonuri montane, dar și la alte compețiții în Bucgi unde diferența de nivel a fost de 7.500 de metri”, au spus organizatorii competiției încadrată la cel mai înalt nivel (Strongest Man) despre militarul român care, atenție!, nu este sportiv de performanță.

Cum reușește subofițerul să-și mențină forma pentru a putea rămâne în elita celor mai duri și mai rezistenți sportivi? Rețeta lui e foarte simplă. ”Înainte de a intra în tură, la foc, cum se spune, pentru că face parte din trupele care participă la stingerea incendiilor, Iulian se antrenează trei-patru ore pe zi. Aleargă prin zone cât mai accidentate care să imite cumva relieful unde va concura. Nu contează că e vară sau iarnă, că e caniculă sau ger”, ne-au povestit colegii pompierului cu plămâni de oțel.
SURSa : http://www.libertatea.ro/

[Imagine: 13445642-156349774779005-7560633574970966210-n-1.jpg]

[Imagine: DSCN8961-1024x768.jpg]

"Audacia Et Devotio"
Cutezanță, îndrăzneală, curaj şi devotament.
(Acest mesaj a fost modificat ultima dată: 09-12-2020 06:38 PM de Covalciuc Bogdan.)
18-08-2016 06:45 PM
Citaţi acest mesaj într-un răspuns
 Thanks given by: maf150 , Doru , superman
{myadvertisements[zone_3]}
Homefire News Offline
Old firefighter Moderator
*******

Mesaje: 7,103
Alăturat: Nov 2010
Locatie:
Thanks: 7731
Given 7005 thank(s) in 3427 post(s)

Mesaj: #6
RE: Pompierul care aleargă cu picioarele lui şi sufletul fiului său
Pompierul maratonist are nevoie de ajutor ca să participe la maratonul din Deşertul Atacama / Chile

[Imagine: IMG-0437.jpg]

Citat:Pompierul din Botoşani care a terminat pe locul patru ultra-maratonul din deşertul Gobi, unde a alergat în scopuri caritabile, are nevoie de bani ca să participe la altă cursă, tot în folosul copiilor. Se antrenează ca să alerge în octombrie în Deşertul Atacama din Chile. Colegii lui au donat cât au putut, dar Iulian Rotariu tot mai are nevoie de 3.600 de euro.

Iulian Rotariu: „Dacă au posibilitatea și cred în cauză și ceea ce facem noi, zic că ar fi binemeritat să aibă încredere în mine, să pot face cunoscută cauza copiilor cu autism, să pot reprezenta cu cinste cu onoare, cu credință numele orașului nostru, al țării, al instituției în care lucrez.”

În aşteptarea banilor, Iulian Rotariu se antrenează pentru viitoarea cursă dură prin deşert: 250 de kilometri în şapte zile, la peste 4.000 de metri altitudine şi temeperaturi care sar de 40 de grade Celsius. Face zilnic pregătire într-o pădure de lângă Botoşani, pentru că nu are bani să meargă la munte, la altitudine, ca să aclimatizeze cu condițiile de concurs.

Iulian Rotariu: „Pregătiri lungi cu îngreuiere, 45-50 km în fiecare zi, serviciul de acasă, copii, lecții, pregătirea pentru noul an școlar, serviciul de aici, în fiecare zi, în fiecare tură de serviciu încerc să mă ridic l standardul cu care sunt obișnuit, să fac față cu brio intervențiilor.”

Pompierul care vrea să ajute copiii cu autism a adunat până acum 3.900 de dolari, dar mai are nevoie de 3.600 de euro pentru cazare şi hrană. Mai are cinci săptămâni să facă rost de bani. Colegii l-au ajutat şi ne îndeamnă pe toţi să facem la fel.

„Ne motivează foarte mult, unii dintre noi chiar dacă alergăm 1.000 de metri poate rezistăm să ajungem până la final, dar ajungem cu limba de un cot, el aleargă în fiecare zi 40 kilometri,” spune unul dintre colegii pompierului.

Pompierul inimos nu primeşte bani pentru participarea la ultra-maratonul dur, dar speră să atragă atenţia oamenilor cu bani, care ar putea face donaţii pentru copii cu autism.

Iulian Rotariu a deschis două conturi, la Banca Transilvania, în care să se poată face donaţiile:

RO30BTRLEURCRT0357479301 - pentru euro

RO80BTRLRONCRT0357479301 - pentru lei

"Foc . O stivă de replici uscate, plus cuvântul scânteie."
(Acest mesaj a fost modificat ultima dată: 09-12-2020 06:39 PM de Covalciuc Bogdan.)
28-08-2016 09:35 AM
Citaţi acest mesaj într-un răspuns
 Thanks given by: maf150
{myadvertisements[zone_3]}
Covalciuc Bogdan Offline
Administrator
********

Mesaje: 14,625
Alăturat: Aug 2010
Locatie:
Thanks: 6420
Given 19009 thank(s) in 7934 post(s)

Mesaj: #7
RE: Pompierul care aleargă cu picioarele lui şi sufletul fiului său
Pompierul maratonist a mai învins un deşert !

[Imagine: 14567438-1208665022529294-3835737334589982706-o.jpg]

Citat:Salvatorul botoşănean Iulian Rotariu a reuşit să se claseze pe locul 1 la categoria de vârstă 40-49 ani şi pe poziţia a 6-a în clasamentul final al ultramaratonului “Atacama Crossing”, desfăşurat săptămâna trecută în Chile.
Alergând în scop caritabil pentru copiii cu autism din Botoşani, s-a luptat cu propriile limite, dar şi cu clima ostilă, purtând, cu mândrie, pe tot traseul cursei drapelul României.
La sosirea în ţară, colegul nostru a fost primit de conducerea IGSU, care l-a felicitat pentru performanţa obţinută şi i-a conferit placheta de onoare a instituţiei, asigurându-l de tot sprijinul în materializarea proiectelor de viitor.
Suntem mândri de colegul nostru şi îi urăm mult succes în continuare.
SURSA : IGSU

[Imagine: 14691930-1208665252529271-6123087228166785161-o.jpg]

[Imagine: 14712581-1208665205862609-4720790311841230565-o.jpg]

"Audacia Et Devotio"
Cutezanță, îndrăzneală, curaj şi devotament.
(Acest mesaj a fost modificat ultima dată: 09-12-2020 06:43 PM de Covalciuc Bogdan.)
13-10-2016 04:45 PM
Citaţi acest mesaj într-un răspuns
{myadvertisements[zone_3]}
Covalciuc Bogdan Offline
Administrator
********

Mesaje: 14,625
Alăturat: Aug 2010
Locatie:
Thanks: 6420
Given 19009 thank(s) in 7934 post(s)

Mesaj: #8
RE: Pompierul care aleargă cu picioarele lui şi sufletul fiului său
Pompierul botoșănean, Iulian Rotariu este câștigătorul Continental Challenge 2020

[Imagine: 130283907-1553592161695635-3217555605911623958-n.jpg]

[Imagine: 130287911-1553592191695632-4471811640552734754-n.jpg]

[Imagine: 130854748-1553592241695627-859638182235325826-n.jpg]

[Imagine: 130973327-1553592268362291-187147954465313330-n.jpg]

Citat:Colegul nostru, plutonierul adjutant Iulian Rotariu, singurul român care a participat la Continental Challenge 2020, a fost desemnat câștigătorul acestei competiții.
Anunțul a fost făcut, în urmă cu puțin timp, de către organizatori, Canal Aventure, pe pagina lor de facebook.
„Iulian Rotariu din România a câștigat Continental Challenge 2020.
2020 a fost un an special cu trei evenimente amânate, dar este esențial pentru noi să premiem liderul provocării continental. Iulian are un total de 21 de puncte cumulate în doi ani. Suntem mândri să-i acordăm premiul pentru incredibila realizare”, scriu organizatorii în mesajul postat.
Pompierul botoșănean a participat, în 2019 - 2020, la trei din cele cinci curse organizate de Canal Aventure. Două dintre curse nu s-au mai desfășurat din cauza pandemiei.
Cu toate că s-a confruntat cu temperaturi extreme ( arșită și ger), umiditate foarte mare, zone neîmblânzite, diferențe de fus orar, distanțe mari de alergat cu zeci de kilograme în spate și cei mai puternici ultramaratoniști din lume, plutonierul adjutant Iulian Rotariu a reușit câștige toate cele trei competeții: ”The Track” Australia (522 de kolometri în nouă zile), „Ultra Africa Race” Mozambic (220 km în cinci zile) și „Ultra Asia Race” Vietnam (160 km în patru zile).
În 2019, în Australia, nu numai că a reuşit să se claseze pe locul I la ultramaratonul „The Track” după 522 de km, dar și să stabilească un record al întrecerii, obţinând un timp cu șapte ore mai bun decât câştigătorul competiţiei din 2017.
Toate ultramaratoanele la care a participat au fost curse autosusţinute, alergând cu echipamentul şi hrana într-un rucsac.
Subofiţer operativ în cadrul Detașamentului de Pompieri Botoșani, Iulian Rotariu a participat, în ultimii cinci ani, la mai multe competiţii de anduranţă. El s-a făcut remarcat după ce în iunie 2016 a reuşit să se claseze pe locul I la categoria lui de vârstă la „Gobi March” desfăşurat în China. Patru luni mai târziu el a egalat performanţa la ultramaratonul „Atacama Crossing”, desfăşurat în Chile. În mai 2017 el a participat şi la „Sahara Race” organizat în Namibia, unde s-a clasat din nou pe locul I la categoria lui de vârstă şi locul IV la general, situaţia repetându-se în noiembrie 2017, când a participat la „Roving Race” derulat în Patagonia, Argentina. În decembrie 2018, Iulian Rotariu s-a clasat al doilea în „The Last Deserts” Antarctica. În total, în cele nouă ultramaratoane, a alegat aproape 3.000 de kilometri.
Fără să fie sportiv de performanţă şi fără să fie legitimat la vreun club, Iulian Rotariu a început să alerge în urmă cu aproape 12 ani, când a ajuns la spital cu fiul său şi, pentru a-şi consuma stresul, a început să alerge în jurul spitalului. Ulterior, el a început să participe la concursurile organizate de Ministerul Afacerilor Interne, reprezentând Inspectoratul pentru Situații de Urgență „Nicolae Iorga” al Județului Botoşani. După numai câteva curse, reprezentanţii Asociaţiei Părinţilor Copiilor cu Autism l-au rugat să-i reprezinte în competiţii, iar din acel moment a început să participe la cursele internaţionale, încercând să dovedească tuturor că limitele pot fi depăşite.
Modest, pompierul botoșănean dedică această nouă reușită tuturor copiilor cu autism și susține că este fericit că a reușit să termine toate cursele, dar trist pentru că cursa copiilor pentru care aleargă și pe care o susține nu se va termina niciodată.
„Câștigarea acestei competiții nu înseamnă și sfârșitul susținerii cauzei părinților copiilor cu autism. Voi continua să alerg pentru a aduce bucurie în inimile acestor copii minunați. Mulțumesc tuturor românilor care m-au susținut și a căror inimă a bătut, mereu, în piept, alături de a mea”, a precizat Iulian Rotariu.
?Felicitări, Iulian!

???‍♂️ ?Pompierul botoșănean, Iulian Rotariu este câștigătorul Continental Challenge 2020

Colegul nostru, plutonierul...

Publicată de Inspectoratul pentru Situații de Urgență Botoșani - ISU Botosani pe Miercuri, 9 decembrie 2020

"Audacia Et Devotio"
Cutezanță, îndrăzneală, curaj şi devotament.
09-12-2020 06:47 PM
Citaţi acest mesaj într-un răspuns
 Thanks given by: JJAACCKK , Homefire News
{myadvertisements[zone_3]}
Postează răspuns 


Săritură forum:



Bine ai venit, Vizitator!
Trebuie să vă înregistraţi înainte să postaţi aici.


  

Parolă
  





Ultimele subiecte
I.S.U. "Dobrogea" al Jude...
Ultimul mesaj a fost postat de: Covalciuc Bogdan
Astăzi 10:35 AM
» Mesaje: 1130
» Vizualizări: 1411519
Legea nr. 80/1995-Statutu...
Ultimul mesaj a fost postat de: Covalciuc Bogdan
Astăzi 08:05 AM
» Mesaje: 90
» Vizualizări: 283590
Machete autospeciale pomp...
Ultimul mesaj a fost postat de: Covalciuc Bogdan
Astăzi 07:39 AM
» Mesaje: 150
» Vizualizări: 198
„Nu există pădure fără u...
Ultimul mesaj a fost postat de: Aggressive Firefighter
Ieri 08:43 PM
» Mesaje: 90
» Vizualizări: 10248
Serviciul Mobil de Urgenț...
Ultimul mesaj a fost postat de: Homefire News
Ieri 10:01 AM
» Mesaje: 757
» Vizualizări: 1029906
Ghidul carierei cadrelor ...
Ultimul mesaj a fost postat de: Covalciuc Bogdan
Ieri 07:28 AM
» Mesaje: 22
» Vizualizări: 25545
Normativ privind asigurar...
Ultimul mesaj a fost postat de: Covalciuc Bogdan
Ieri 06:32 AM
» Mesaje: 2
» Vizualizări: 5371
Volei interarme
Ultimul mesaj a fost postat de: Covalciuc Bogdan
Ieri 06:03 AM
» Mesaje: 0
» Vizualizări: 5
S.P.S.U. Speed Fire Prote...
Ultimul mesaj a fost postat de: Homefire News
27-03-2024 08:06 AM
» Mesaje: 1
» Vizualizări: 1918
S.V.S.U. Voluntari / jud....
Ultimul mesaj a fost postat de: Homefire News
27-03-2024 08:02 AM
» Mesaje: 4
» Vizualizări: 9456

Sustinem
semperfidelis.ro
agendapompierului.ro