Acest forum foloseste cookies
Acest site foloseste cookies pentru a personaliza continutul si publicitatea, pentru a analiza traficul si pentru a oferi optiuni social media. Prin navigarea pe acest site, va exprimati acordul asupra folosirii cookie-urilor.

pompieri


Postează răspuns 
 
Evaluarea subiectului:
  • 8 voturi - 4.63 în medie
  • 1
  • 2
  • 3
  • 4
  • 5
Raed Arafat
Autor Mesaj
Covalciuc Bogdan Offline
Administrator
********

Mesaje: 11,952
Alăturat: Aug 2010
Locatie:
Thanks: 4425
Given 10619 thank(s) in 4699 post(s)

Mesaj: #21
RE: Raed Arafat
http://www.ratuscatweety.blogspot.com --fan Raed Arafat aplause

[Imagine: raed_arafat_ministerul_sanatatii__1.jpg]
Fotografia care il avantajeaza cel mai mult !

LINK Tweety

"Audacia Et Devotio"
Cutezanță, îndrăzneală, curaj şi devotament.
15-06-2011 09:08 AM
Citaţi acest mesaj într-un răspuns
 Thanks given by: Karin
Covalciuc Bogdan Offline
Administrator
********

Mesaje: 11,952
Alăturat: Aug 2010
Locatie:
Thanks: 4425
Given 10619 thank(s) in 4699 post(s)

Mesaj: #22
RE: Raed Arafat
Raed Arafat prezintă Pescăruşul de Jonathan Livingston

Citat:Am ales cativa oameni de valoare, interesanti, credem noi, si i-am rugat sa ne povesteasca despre cartile lor favorite, cele care i-au marcat intr-un fel la un moment dat. Si iata ce a iesit: “Oameni despre carti memorabile.”

LINK http://www.studentiq.ro/bookmark/view/ra...pescarusul

"Audacia Et Devotio"
Cutezanță, îndrăzneală, curaj şi devotament.
20-06-2011 12:03 PM
Citaţi acest mesaj într-un răspuns
 Thanks given by: pompier_talpas
Covalciuc Bogdan Offline
Administrator
********

Mesaje: 11,952
Alăturat: Aug 2010
Locatie:
Thanks: 4425
Given 10619 thank(s) in 4699 post(s)

Mesaj: #23
RE: Raed Arafat
O excelenta prezentare a domnului Dr. Arafat, un OM in faţa căruia ar trebui să ne scoatem cu totţi pălaria! Acest OM este dovada ca poţi să te lupţi şi să învingi sistemul

Fanaticul
de Vlad Mixich
[Imagine: jpg.php.jpg]
Citat:„Cautati-o va rog!”, le cere Raed Arafat colegilor sai, in timp ce sprancenele gri formeaza furioase un unghi ascutit. Aflat intr-un birou stramt, barbatul de 47 de ani impunge aerul cu degetul in directia unui perete plin de plachete onorifice si diplome. De pe una dintre plachete, oferita lui Arafat de catre fostul sef al Fortelor Aeriene Romane, generalul Gheorghe Catrina, a disparut o placuta cu o dedicatie personalizata.

Doctorul Cristian Boeriu si asistenta Hajni Vass, care lucreaza la SMURD de la inceputuri fiind decorati cu un an in urma de presedintele Basescu, incep sa caute placuta, vizibil stanjeniti de supararea sefului. Cu statura sa de 189 cm, Raed Arafat domina biroul „Baracii”, porecla data cladirii din prefabricate donata in 1994 de Spitalul Regal din Edinburgh si adusa cu 18 tiruri in curtea Spitalului Judetean din Targu-Mures pentru a deveni unitate de urgente. „Si mi-o disparut si diploma aia frumoasa de la americani. Au furat-o”, arata Arafat spre coltul unui dulap. Are accentul moale al unui ardelean, intrerupt rar de duritatea consonanta a vorbitorului nativ de araba. „Aicia fiecare are povestea ei”, conchide Arafat, in timp ce mangaie protector gravura in bronz a unei inimi mici, de copil.

Desi a obtinut cetatenia in urma cu doar 12 ani, doctorul Raed Arafat este unul dintre cei mai premiati romani: in doua birouri (unul la Ministerul Sanatatii in Bucuresti, celalalt la departamentul de urgenta al Spitalului din Targu-Mures) sunt etalate cele 72 de trofee si diplome onorifice ale omului care a infiintat SMURD-ul in Romania (Serviciul Mobil de Urgenta, Reanimare si Descarcerare).

PRIMUL CONFLICT

Raed Arafat avea doar trei ani in 1967, atunci cand Nablus, orasul copilariei sale, a fost ocupat de armata israeliana in Razboiul de sase zile. Oraselul palestinian din Cisiordania se aflase aproape patru decenii sub autoritate iordaniana, statul a carui cetatenie avea s-o poarte Raed. Pe seama familiei Arafat din Nablus au circulat multe zvonuri in Romania. Ca ar fi proprietarii unui put de petrol, al unei fabrici de ulei sau chiar ca ar fi rude cu Yaser Arafat. In realitate, capul familiei, Dawoud, era inginer si proprietar al unui magazin de electronice in timp ce mama, Tharwat, fiica unei familii de farmacisti din Damasc. Pana la 17 ani, cand Raed a plecat din Nablus, orasul s-a aflat sub ocupatie israeliana. Cartierele marginase erau cunoscute pentru militantismul lor palestinian, unul dintre ele, Balata, fiind chiar bastionul gruparii teroriste al Aqsa. Dar conflictul care a marcat adolescenta lui Raed nu a fost cel palestiniano-israelian, ci cel cu tatal sau.

Fiind cel mai mare dintre cei trei frati, Raed fusese sortit sa preia afacerea infloritoare a familiei. „I-am zis tatei: fie medic, fie gunoier. Una din doua”. Dupa un „scandal mare” castigat de Raed, Dawoud si-a trimis fiul la rudele din Siria, in Damasc, pentru a studia medicina. In 1981, Siria era condusa cu duritate de partidul nationalist-socialist Ba’ath. Terminologia medicala in araba, foarte diferita de cea occidentala, s-a adaugat neplacerilor pe care dictatura siriana i le crea lui Raed, adolescentul care citise in engleza multe carti despre prim-ajutor. Preferinta pentru o facultate europeana a fost fireasca si acceptul a venit din Romania comunista, prietena statelor totalitare din lumea araba. Dar tatal sau a fost de acord sa-i finanteze studiile in Europa cu conditia sa mearga la Politehnica si sa devina inginer. “Cand mi-a venit acceptul, am mers la Ambasada Romaniei si am intrebat: cand ajung acolo pot sa schimb pe Medicina? Da. Si tata stia ca vin la Politehnica. Cand am ajuns aici, in mai putin de 24 de ore am schimbat pe Medicina si l-am sunat. Si iar scandal.” De la mii de kilometri distanta, pasiunea fiului cel mare a invins din nou. “Intr-un final, tata mi-a zis: stai acolo si fa ce vrei.” La mai putin de un an de la plecarea lui Raed din Siria, 25.000 de oameni, printre care copii si femei, au fost ucisi de catre armata dictaturii Ba’ath in masacrul de la Hama.

MOMENTUL DE CUMPANA

Raed a intrat la Facultatea de Medicina din Cluj unde, in anul 3, a venit adevarata cumpana: isi lasase un examen dificil pentru toamna cand, in timpul vacantei de vara, tatal lui a murit de infarct. Bulversat, Raed nu a mai reusit sa ia examenul. Cineva i-a cerut 1200 de dolari pentru ca profesorul sa-l treaca, dar Raed a refuzat. Si, la reexaminare, a picat din nou. ”Daca nu repetam atunci anul, as fi terminat in 1988 si sigur nu as mai fi ramas in Romania.” Pentru ca avea note bune la celelalte materii, profesorul de chirurgie, Aurel Kaufmann, i-a dat un sfat util: ”niciodata nu stii la ce-ti foloseste sa repeti un an”. La sfarsitul facultatii, Raed devenise unul dintre “copiii clinicii profesorului Kaufmann”, cei care petreceau 10 ore pe zi in clinica de chirurgie: “Ne chemau de acasa la amputatii, multe ore suplimentare am atunci.”

In toamna lui 1989, dupa ce Raed si-a luat licenta, a depus o cerere pentru a fi acceptat la un rezidentiat in Franta. “Pe atunci nu m-am gandit nicio clipa sa raman in Romania.” Dar, in timp ce astepta la Cluj aprobarea vizei de studiu pentru Franta, a venit Revolutia. In 22 decembrie 1989, Raed s-a prezentat ca voluntar la Ambulanta din Cluj de unde, dupa doua zile, a fost trimis acasa pentru ca risca sa fie confundat cu un terorist arab. In acele zile, a cunoscut un medic german profilat pe medicina de urgenta. In Romania tocmai incepea epoca ajutoarelor si Raed a profitat, rugandu-l pe neamt sa-l ajute sa-si cumpere o masina de urgenta second-hand. In ianuarie 1990, Raed isi vindea la Regensburg vechea masina si cumpara in schimb un Opel Kadett, transformandu-l in masina de medic de urgenta: “Mi-au modificat-o, i-au pus girofare, tot. Mi-au gasit si un defibrilator second-hand dar functional si mi-au dat totul la preturi cu 20-30% mai mici.” Printre rablagitele Dacii, aceasta masina cu alura occidentala urma sa produca asa o senzatie incat oamenii din Targu-Mures i-au dat un nume special: Arafatul. “Nu calculasem nimic atunci cand am mers sa iau masina. Era o chestie de nebunie, fara niciun plan. Doream sa fac o chestie care-mi place, care era o pasiune si cu care sa fac ce trebuie.”

Intarziata de haosul Revolutiei, viza de studiu a venit prea tarziu si Raed a pierdut locul de rezident in Franta. La sfatul profesorului Kaufmann s-a inscris ca rezident la anestezie-terapie intensiva (ATI) in Cluj. “Tu vrei sa faci urgenta, mi-a spus, asa ca alege ATI. L-am ascultat, dovada ca nu eram chiar atat de incapatanat.” Doctorul Arafat iesea din zodia pasiunii, intrand intr-o etapa noua, acolo unde avea nevoie de un alt ingredient.

"INREGISTREZ CE DISCUTAM AICIA"

Imbracat cu una dintre camasile lui in patratele, pe care le poarta intotdeauna corect bagate in pantaloni, Raed Arafat trece pe holurile Spitalului Judetean din Targu-Mures, lasand in urma-i o dara fina de parfum si saluturile pacientilor: “Sa traiti domn secretar”. De patru ani Raed este subsecretar de stat in Ministerul Sanatatii de unde primeste lunar un salariu de 1000 euro la care se adauga 400 de euro din cursurile predate la facultate. Munca de birou l-a pricopsit nu doar cu un scaun ministerial, ci si cu o burta a carei dimensiune nu reuseste sa o controleze, desi e aproape vegetarian: mananca doar carne de peste. Cand se grabeste, ca acum spre o sedinta, Raed paseste putin saltat, pe varfuri, cu centrul de greutate deplasat in fata in acea postura adoptata de tancii care abia au invatat sa mearga. Aproape ca e simpatic. Pana ce deschide gura: “Haideti domnilor, nu fumati aici ca suntem intr-o institutie publica. Legea interzice.” Cei 8 ardeleni surprinsi in sala de sedinta il privesc incruntati. Printre ei sunt cativa oameni importanti din administratia spitalului, constructori si reprezentanti ai Bancii Mondiale. Unul are o nunta, altul si-a amanat cu o zi plecarea in concediu, trei au venit special de la Bucuresti, dar toti isi petrec dimineata de sambata intr-o sedinta programata de Raed.

Dupa ce Unitatea de Primiri Urgente (UPU) din Targu-Mures a functionat 17 ani in “Baraca” donata de scotieni, “domnul secretar de stat” a pornit construirea unui nou UPU la parterul spitalului. Finantarea, obtinuta de la Ministerul Sanatatii printr-un program al Bancii Mondiale, expira pe 15 decembrie 2011 dar lucrarile s-au blocat. Sedinta convocata aduna toate partile implicate in incercarea de a misca lucrurile. Desi cel mai inalt ierarhic, Raed nu se aseaza in capul mesei, ci intr-un colt de unde-i poate privi frontal pe toti participantii. “Eu nu inteleg ce se intampla”, incepe. “Acum trei saptamani mi s-a spus ca se poate. Am procesul-verbal aicia. Nu-mi spuneti nu!” In interiorul noului UPU trebuie instalate mai multe cabluri de transmisii de date specifice telemedicinei. Pretul acestor cablaje a crescut exagerat fata de planul initial. “Eu nu stiam nimic de proiectul asta nou.” Proiectantul, un ardelean masiv imbracat intr-o camasa alba cu un inscris auriu pe spate, argumenteaza ca echipamentele de acest fel costa. “Ciuciu. Sa fim normali la cap. Eu nu vreau sa fac CIA-ul aicia. Vreau ceva care sa ajute oamenii. Ia sunati pe Adi.” Adi P. este responsabil de componenta IT a noului UPU. ”Adi, vezi ca te pun pe speaker ca n-avem nimic de ascuns.”

- Spune-mi Adi, s-a discutat cu cineva pe costuri?
- Alea noi sunt costuri reale, nu virtuale.
- Atunci de unde ati venit cu 146 mii in loc de 93 mii?
- Da. O fi.
- Pai nu o fi, mai Adi. Eu vreau sa rezolv asta acum.
- Va trimit documentele.
- Ma, mie mi le trimiti pe computer abia peste o ora. Eu vreau acum ca sunt cu totii aicia. Sa clarificam acum”, si sprancenele lui Raed se apropie intr-un unghi amenintator.
- “Nu va suparati pe mine. Dar n-am documentele in fata.
- Sa mi le trimiti acum, da?”, se inaspreste vocea lui Raed, asa cum se intampla de fiecare data cand este exasperat de lentoarea birocratica.

“Asta ma intarzie trei luni”, spune subsecretarul de stat catre ceilalti. “Eu nu vreau sa dau in 15 decembrie banii inapoi la Banca. Vom avea aici un UPU. Clar?” Raed isi pune ochelarii si incepe sa controleze, alaturi de proiectant, lista cu preturile fiecarei lucrari. Punct cu punct. Proiectantul il priveste chioras, caci Raed si-a scos mobilul si l-a pus in mijlocul mesei: “Inregistrez ce discutam aicia.” Valuri de gheata vin dinspre ardeleni. “Ca sa ne fie mai simplu cu procesul-verbal”, se imblanzeste Raed care isi da seama ca a exagerat. “Aicia nu ne confruntam. Discutam.” Usi de spital sau usi de birou? Cu plumb la radiologie, fara pentru restul, dar in niciun caz din PVC, caci materialul e prea slab pentru usile unui departament de urgenta care functioneaza in viteza. Verde sau albastra sa fie culoarea in care va fi vopsit culoarul de legatura cu spitalul? Fostul medic rezident dezbate cu constructorii, timp de doua ore, toate aceste detalii. La final, jumatate in gluma, jumatate serios, Raed se lamenteaza: “Nu mai stiu ce fac eu. Medicina? santier? Ceva, ceva tot fac.”

APARE OZN-UL

La sfarsitul anilor ’80, sistemul de urgenta era primitiv: daca cineva stia numarul de la Salvare, suna si astepta. Masina venea cu un cadru medical dar neechipata, nefiind altceva decat un serviciu de transport. La poarta spitalului, pacientul era intampinat de un dispecer care ii inregistra datele si trimitea un biletel sus pe sectie la medicul de garda. Oamenii ii spuneau Ambulantei “taxiul mortii”, iar medicii considerau statiile de salvare ca fiind un fel de “batalioane disciplinare." In acele conditii, in 1985 la Targu-Mures s-a infiintat primul Triaj de Urgente Majore din tara: un cabinet la poarta spitalului dotat cu defibrilator si dispozitive de intubatie. Echipa de medici care a avut aceasta initiativa, condusa de Mircea Chiorean, a fost decorata cu Steaua Socialista.

Dupa revolutia din 1989, Mircea Chiorean a devenit responsabilul cu medicina de urgenta la spitalul din Targu-Mures. Intr-o dimineata, a primit un telefon de la Cluj. Un coleg ii recomanda un rezident: “Vezi ce vrea si, daca e in regula, sprijina-l te rog.” Chiorean era prins cu organizarea serviciului de primiri a urgentelor in spital si, ascultand ideile tanarului Raed, a fost incantat: “El mi-a venit mie ca o manusa. Ideea lui novatoare era ca sa se dea un prim ajutor calificat in afara spitalului, la locul accidentului sau bolii acute. L-am adoptat imediat.” Venit de la Cluj, unde printre atatea somitati universitare si ambitii nu razbise, Raed a fost surprins de deschiderea lui Chiorean. Dar si neincrezator. A mers la Targu-Mures de mai multe ori inainte de mutarea definitiva si, in 23 septembrie 1990, a facut prima interventie. Tragand cu urechea la anunturile dispeceratului Raed a auzit ca, pe soseaua de la iesirea din oras, a avut loc un accident. In 7 minute a ajuns acolo, dar pacientul fusese deja aruncat intr-o masina civila. Oamenii nu erau obisnuiti ca ambulanta sa apara atat de repede.

Cu cele doua girofaruri si sirena pe stil nemtesc, masina lui Arafat era ca un OZN in oraselul transilvan. Iar pentru ziaristii cu pofta de subiecte vii, interventiile lui Arafat erau aur: oamenii aia, toti voluntari, care se bagau in noroaie si pe sub masini ca sa-i scoata pe raniti erau niste eroi adevarati, nu unii facuti in fabrica de mucava comunista de care tocmai scapasera. Nu trecea saptamana fara ca presa din Targu-Mures sa nu prezinte o stire cu voluntarii care interveneau si cu Raed Arafat… printul fermecat care, cu argintii adusi din Orient, si-a cumparat o masina pe care a dat-o poporului. Era o poveste irezistibila.

IRINA SI SPIONUL

Insa pe masura ce devenea mai cunoscut, au aparut dusmanii. Incepuse o perioada de efervescenta al carui miez era Raed si asta a starnit multa invidie, in special in breasla medicala. Principalii adversari erau cei de la statia de Salvare din Mures, care vedeau dezvoltandu-se un sistem concurent. “La Salvare era o dispecera, Irina”, isi aminteste Raed. “Trebuia sa o impusti ca sa ne trimita la o urgenta, chiar daca murea bolnavul. Relatii, sindicate, una-alta… si intr-o zi a ajuns la spital un accidentat grav la care, daca ajungeam si-l intubam in strada, poate avea o alta sansa. Am pierdut bolnavul. Am sunat-o si i-am zis: <> Si am inchis telefonul. S-a speriat si a inceput sa ne trimita. Cred ca eram in stare sa fac treaba asta si sa spun la familie.”

Doar ca adversarii noului sistem erau mai puternici decat o dispecera de la Salvare. “Am avut extraordinar de multe probleme”, isi aminteste Chiorean. Lumea medicala din Targu-Mures ii detesta pentru ca oamenii incepusera sa vorbeasca: “chemati arafatu’ ca numai el ne poate salva.” Insa in centrul conflictului stateau, ca de obicei, banii. Dezvoltand un sistem de urgente pre si intraspitaliceasca, Chiorean si Raed rapeau specialistilor o buna parte din clientela care, pana atunci, lua primul contact cu ei. “Am fost amenintat ca voi fi inchis pentru ca ce facem nu-i legal”, povesteste Chiorean. “Amenintarile veneau din partea unor directori de la Targu-Mures si de la Spitalul de Urgenta din Bucuresti. A venit si SRI-ul pe capul meu, pentru ca Arafat nu era cetatean roman. M-au intrebat de una, de alta, si replica mea a fost: eu ma ocup cu el de urgenta. Daca e spion, ocupati-va voi de el.” La construirea mitului spionului arab au lucrat si oamenii partidului nationalist-extremist Vatra Romaneasca care, nu doar ca-i anatemizau pe cei care nu erau romani puri, dar aveau si conflicte pe plan local cu Mircea Chiorean. In 1994, in timpul unei mese, un general SRI din Mures a dat agasat o replica acestui zvon: “Daca Arafat e spion si face rau, e treaba mea sa-l opresc. Vedeti ca pana acum nu l-a oprit nimeni dintre noi. Inseamna ca nu e rau ce face. Lasati-l. Nu va ocupati de ce nu va pricepeti.” Dar zvonul a rezistat. Desi Raed Arafat a primit in calitatea sa de subsecretar de stat certificatul ORNISS (care, consecutiv unei verificari informative, ii ofera acces la informatii oficiale confidentiale), si astazi prin unele birouri importante se aude intrebarea: “E arab. Cum sa-i dai pe mana elicopterele?”

Dar, in toate atacurile de la inceputul anilor ‘90 care i-au tintit pe “arafati”, era si ceva adevarat: sistemul nu functiona intr-un cadru legal. Singura garantie era credibilitatea profesionala a lui Chiorean si calitatea de medic rezident a lui Raed. Confruntati cu rezistenta la schimbare a sistemului medical si cu adversitatea celor de la ambulanta, Chiorean si Raed au inceput sa-si caute aliati. “Vazusem deja in Europa modelul pompierilor paramedici”, spune Raed. “Si mi-a venit sa imping totul catre pompieri pentru ca era unica solutie ramasa dupa ce am esuat pe alte cai.” Si samanta a cazut pe teren fertil. Atribuirea unui rol medical pompierilor nu putea decat sa le mareasca acestora prestigiul si, in plus, nu erau implicate niciun fel de adversitati financiare. “Pana sa vina Arafat nu m-a mai abordat niciun medic cu o asemenea idee”, spune generalul Ionel Craciun, comandantul pompierilor militari pe tara in perioada 1990-2000. “Dansul mi-a explicat despre ce este vorba. SMURD-ul era conceput pe principiul lucrului umar la umar institutional.” si, in toamna lui 1991 a fost deschis „experimentul SMURD” sub umbrela institutionala a pompierilor din Targu-Mures. Ca orice experiment, aveau un termen limita: sase luni. Chiorean si Raed trebuiau sa se miste repede.

PASIUNEA CARE TOACA BANII

„L-am vazut pe Raed cum judeca in diferite situatii”, isi aminteste Mircea Chiorean. „Eu incercam sa mai strecor si nuante diplomatice. El judeca intotdeauna in forta: ca nu se poate, ca ne luptam. Stilul arab... Atunci mi-am dat seama ca, in afara de mine care aveam si eu fanatismul meu medical care nu se compara cu cel al arabilor, avea si el un fanatism care l-a ajutat sa duca lucrurile pana la capat.” In afara de ajutoarele materiale din Occident, cei doi aveau nevoie ca de aer de validarea specialistilor din vestul Europei. In 1991 au decis sa organizeze prima conferinta de medicina de urgenta, la Targu-Mures, cu invitati straini. Nu aveau inca relatii in vest, dar pe manualul de urgenta preferat al lui Raed exista numarul de telefon al autorului, Robert Askhenazy, seful Serviciului de Urgenta din Bruxelles. „Nu am avut niciodata o problema sa fac rost de un numar de telefon, sa pun mana pe el si sa sun”, povesteste Raed. Si Askhenazy a acceptat invitatia. ”Venirea lui la Targu-Mures a insemnat mult pentru ca a validat ca ce vorbea arabul ala de 25 de ani nu era o prostie.” Si profesorul belgian nu a fost singurul sunat pe nepusa masa de medicul necunoscut.

Chiorean si Raed au reusit sa obtina, in 1992, statutul de Centru Pilot National, prima recunoastere a SMURD de catre Ministerul Sanatatii. SMURD-ul a functionat sub aceasta protectie pana in 1996 cand, cu sprijinul generalului Craciun, acordarea asistentei de urgenta ca atributie a pompierilor militari a fost introdusa in lege. “Acest serviciu n-a fost constituit de sus in jos”, subliniaza generalul Craciun. “Nu s-a copt intr-un cabinet. Nici la mine, nici la Interne, nici la Sanatate. El a inceput de jos in sus si cu sprijinul locuitorilor dintr-o comunitate. De jos a pornit totul.” De jos din strada, acolo unde lucrau ”arafatii” si unde Raed isi urmarea cu o incapatanare feroce scopul.

In 1993 si-a terminat rezidentiatul, dar nu si-a sustinut examenul de specialist. O lege prevedea ca, daca si-ar fi terminat studiile, ar fi fost obligat sa paraseasca Romania. In 1994 s-a inscris la un doctorat fara frecventa la Targu-Mures, dar a fost anuntat ca va trebui sa paraseasca tara si sa revina doar pentru a-si sustine examenele. Amanandu-si pe termen nedefinit sustinerea examenului de specialist, Raed a continuat sa lucreze cvasi-ilegal in Spitalul din Targu-Mures, acoperit fiind de profesorul Chiorean. Cinci ani neintrerupti a fost voluntar, nefiind platit in niciun fel. A trait din partea de mostenire lasata de tatal sau. “Nu prea a mai ramas ceva din banii aia. I-am tocat”, spune astazi Raed, in a carui declaratie de avere mai figureaza casa parinteasca din Nablus, evaluata la 1.800.000 de euro, din care Raed are dreptul la o treime. “Daca m-ar vedea acum tata, poate ca ar fi mandru. Ar sesiza ca nu era asa cum credea. Era convins ca medicii nu au nicio sansa.” La doi ani de la legiferarea statutului SMURD, Raed primeste in 1998 cetatenia romana, dupa ce devenise si medic specialist. “Arafat e bolnav de acest serviciu”, remarca generalul Craciun. “Si, indiferent pe ce functie si post este, Arafat asta vrea sa faca. Activitatea lui cea mai placuta e la urgenta, in spital, nu la Minister. Dar daca asta i s-a cerut acum, a dovedit ca e un cetatean loial si s-a dus acolo.” Acolo de unde, timp de un deceniu, veneau cei mai multi dusmani. Acolo unde pasiunea si devotamentul nebunesc pentru o idee nu il mai puteau proteja pe Raed.

"SA TERMINAM!"

La hotelul Perla Marii din Eforie Nord, Raed Arafat urmeaza sa se intalneasca cu reprezentantii sindicatelor ambulantierilor. De cand a fost numit in functia de la Ministerul Sanatatii, in august 2007, Raed este din ce in ce mai putin iubit si din ce in ce mai temut. Si asta o simte si el. Si-a creat multi dusmani in ultimii 20 de ani, dar cei mai vechi si aprigi raman ambulantierii. Inca din 2005, era acuzat in sedintele Comisiei de Sanatate de la Camera Deputatilor ca vrea sa desfiinteze Ambulanta. S-a ajuns atat de departe incat, in 2005, decorarea lui Raed de catre Presedintia Romaniei a fost considerata o jignire de catre Asociatia Serviciilor de Ambulanta, care a protestat printr-o scrisoare deschisa.

Acum e doar o alta sambata din vara lui 2011 in care doctorul Arafat lucreaza. Doar ca, de aceasta data, pare a-si stapani cu greu calmul. Ambulantierii aflati in fata lui il bombardeaza cu intrebari, si degetele doctorului incep sa bata nervoase darabana in microfonul la care raspunde: “Nu suntem politisti si nu va vanam dar daca nu intelegem ca regulile trebuie respectate de la mic pana la mare, nu vom evolua. E in pregatire hotararea de guvern care prevede amenzi contraventionale pentru soferii si asistentii care nu vor purta centura de siguranta pe ambulante. Amenzile vor fi pana in 2000 RON. Nerespectarea regulilor se plateste. Sa nu credeti ca e doar pe Ambulanta, e si pe SMURD.”

Sala se aude bombanind. De cateva saptamani, de fiecare data cand Raed sau colaboratorii lui vad in trafic un sofer de ambulanta circuland fara centura, suna la statia de care apartine masina pentru a sesiza neregula. Apoi controleaza daca soferul a fost sanctionat. De cand e la Ministerul Sanatatii, Raed lucreaza dupa un singur principiu: urmareste personal fiecare proiect aflat in responsabilitatea lui. “Nu suntem in competitie”, raspunde Raed unui ambulantier care acuza dispeceratul ca prefera sa trimita cazuri SMURD-ului, nu ambulantei. “Daca cadeti in strada si o colega trimite o ambulanta de la 20 de minute ca sa nu vina SMURD-ul de la 2 minute, ce faceti?” Din sala se aude o voce groasa si batjocoritoare: “Pai da, ca SMURD-ul e mai bun”. “In fiecare judet avem 4 dispecerate. Pentru pompieri, pentru ambulanta, pentru politie si serviciul 112. Sunt 160 in toata tara. Pana in 2020 ar trebui sa ramanem cu 20. Acum cateva saptamani, un doctor a facut infarct in spital si, desi era o ambulanta privata in curte, au ajuns la el cine?”, intreaba Raed sala. “Ei da. Pompierii!”, se aude zeflemitor. “Da, serviciul de prim ajutor”. E momentul in care sala explodeaza. Vocile sunt groase: “Nu-i mai tot ridicati in slavi pe SMURD.” Se aud huiduieli. “si ambulanta are succese”, striga o voce din mijlocul zgomotului. Raed bate in microfon: “Sa terminam. Controalele vor continua.”

Lipsa de tact a lui Raed toarna gaz peste vechiul foc al animozitatii ambulantierilor pentru SMURD. Radu Paros, seful ambulantei Ialomita, apreciaza calitatile profesionale ale doctorului Arafat, dar nu si pe cele manageriale. “Intotdeauna a fost concurenta asta care exista la un stapan cu doi caini: SMURD-ul si Ambulanta. Fiecare a vrut sa-i castige increderea si a fost o lupta: ba, sa ma laude si pe mine seful. Dar sincer acuma. SMURD-ul e copilul lui. Nu poate sa dea in el. Cand au venit controalele la Ambulanta, SMURD-ul deja stia, ca au fost anuntati din timp. Pe noi nu ne-a laudat niciodata. N-a iesit si cu noi de manuta sa zica: Ambulanta a facut. Nu, nu. SMURD-ul a facut.” In prezent exista 192 de echipaje SMURD care acopera aproximativ 15% din totalul urgentelor din Romania. De restul se ocupa Ambulanta, cu cele 780 de echipaje ale sale. Dar Raed are ambitia ca, pana la sfarsitul anului, numarul echipajelor SMURD sa ajunga la peste 220, in timp ce angajarile in statiile de ambulanta raman blocate. Argumentele lui Raed sunt economice: cresterea numarului de echipaje SMURD nu cere angajari de personal, ci doar instruirea pompierilor pentru a deveni paramedici. Suplimentarea statiilor de ambulanta ar cere fonduri noi de la buget. Dar, in ciuda silogismului impecabil, ambulantierii fierb vazand cum, treptat, interventiile de prim-ajutor devin o atributie specifica pompierilor, pentru ei ramanand restul: transportul medical si deplasarea la consultatii. Exact cum, inca din 2005, prevazuse Sorin Oprescu: “rolul serviciului de ambulanta a fost redus la transport.”

INTOLERANTA

Sorin Oprescu, medic si primar, este unul dintre criticii politicilor promovate de Raed de cand acesta a ajuns la Minister: “Nici acum nu il simpatizez pe Arafat, dar incerc sa mentin un echilibru.” Principala lor contradictie este privatizarea sistemului medical. Oprescu sustine inca din 2005 ca ambulantele private sa aiba acces, similar SMURD-ului si ambulantelor de stat, la finantarea de la buget. Privatii au dat in judecata Ministerul Sanatatii, reprezentat de Raed Arafat, acuzandu-l de discriminare. Curtea Constitutionala a dat insa dreptate pozitiei lui Raed, care sustine ca sistemul de urgenta trebuie sa ramana sub stricta raspundere a statului. A fost una dintre marile lui victorii. De atunci, au mai existat incercari de a privatiza sistemul de urgente, ultima initiata in 2010 de cinci parlamentari PD-L. Dar, desi pana astazi opozitia lui Raed este criticata chiar de unii dintre prietenii sai din Targu-Mures, omul ramane neclintit: “Daca cineva vine maine si introduce competitia comerciala pe urgente, eu nu mai am ce cauta in Minister. Am plecat.”

Aceasta amenintare este arma ultima folosita de Raed in luptele sale din sistem. Numit in functie de ministrul liberal Eugen Nicolaescu, Raed Arafat a fost mentinut in post si de ministrul social-democrat Ion Bazac si de catre actualul guvern PD-L. “Cred ca le-a fost frica sa se debaraseze de el”, explica Nicolaescu. Relatia lui Raed cu politicienii este de tipul iti dau ca sa-mi dai. El le imprumuta din imaginea lui excelenta, iar ei ii dau o anumita libertate de actiune. “Eu nu vad intrarea in politica ca o solutie, ci ar putea sa devina un impediment serios la ce fac pentru ca va insemna ca ma aliez cu o singura parte”, spune Raed. “Acum, unde sunt eu, pot sa rezolv foarte usor majoritatea problemelor pe niste canale specifice pozitiei de subsecretar de stat.” Dar si politicienii isi iau partea, fie ca-i cer recomandari personale catre vreun medic renumit, fie ca-l folosesc pentru a scoate castanele din focul guvernarii. S-a intamplat in cazul a doua proiecte nepopulare: supravegherea medicilor pentru prescrierea excesiva de concedii medicale si inchiderea spitalelor mici: “Cele doua proiecte apartin FMI-ului si Bancii Mondiale. El a fost pus in fata sa le sustina pentru ca lumea ar putea sa fie mai putin nemultumita daca le sustine el. Cand ministrul te cheama si-ti spune “te rog frumos sustine aceste doua proiecte, ca sunt esentiale pentru politica guvernului...” Ce faci? Le sustii sau pleci”, explica fostul ministru al Sanatatii, Eugen Nicolaescu. “Raed inca mai are treaba si, pentru el, obiectivul este sa atinga tot ce mai are de facut pe medicina de urgenta. Si, ca atare, a zis ca dintre doua rele o alege pe cea mai putin rea.”

La inceput, medicina de urgenta a fost doar pasiunea adolescentului din Nablus. Apoi a devenit cauza careia, cu un devotament de neinteles, i s-a dedicat tanarul student. Astazi, medicina de urgenta a devenit viata inaltului demnitar care, in putinele zile libere pe care le are, fuge la Targu-Mures pentru a mai prinde o garda pe elicopter. Si, tocmai datorita acestui exces, tinerii medici rezidenti pe medicina de urgenta, cei pentru care Raed ar trebui sa fie un model, il critica. Pana in 2007, programul pe medicina de urgenta era dominat de haos, astfel ca 9 din 10 tineri paraseau rezidentiatul. Apoi, Raed a introdus o programa pe model american, a tradus un manual american si a obtinut pentru rezidenti sporuri de peste 50% la salarii. Dar a crescut si exigentele: “Sunt unii nemultumiti pentru ca noi am fost mult mai duri in specialitatea asta decat in altele. S-a facut o programa moderna cu niste reguli clare si dure. Pentru ca pregatim oameni care se vor ocupa de viata de oameni”, spune Raed.

Desi oficial include 48 de ore pe saptamana, programul unui rezident pe medicina de urgenta este chiar mai intens: aproximativ 10 ore in fiecare zi, urmate in multe locuri de alte 12 ore de garda. “Intr-adevar, suntem singura specialitate care nu accepta sub nicio forma programul de 35 de ore pe saptamana plus o garda. Noi nu facem formare dupa codul de munca, dar in SUA programul unui rezident este de 72 ore pe saptamana”, spune Raed. Unii rezidenti sustin ca, supusi acestui ritm, nu mai au timp sa inteleaga teoretic ce vad in practica din spital. Mai multi se plang, in ciuda sporurilor, de salarii: un rezident pe urgenta in anul 1 castiga 1500 lei pe luna, iar unul in ultimul an maxim 2500 lei. De altfel, in ciuda imbunatatirilor aduse de Raed, specialitatea “urgente” este cea mai putin dorita de catre tinerii medici candidati la examenul de rezidentiat. Dar cea mai ingrijoratoare problema a rezidentilor este lipsa satisfactiilor profesionale. “Strangem pacientii de pe strada. Facem o resuscitare. Dar care e finalitatea? Ce se intampla cu ei dupa ce-i aducem la spital?”, intreaba, sub rezerva anonimatului, un rezident. Un coleg mai experimentat explica: “Arafat e un ferment care a lucrat permanent pentru un singur palier: urgentele. E foarte bine dar cred eu ca in meseria de doctor trebuie sa-ti lasi timp de sedimentare si de analiza. In domeniul asta s-a tot acumulat: sa avem elicoptere, masini, sa transportam cat mai repede. Generic e un lucru bun. Dar practic, vom ajunge ca UPU sa fie mai performant tehnologic decat spitalul, pentru ca UPU are o suta de masini si toata aparatura, dar in spital nu are cine sa-i preia.”

Toate aceste critici ii sunt cunoscute lui Raed, care isi asuma atat incapatanarea cat si intoleranta cu care priveste anumite probleme: “Nu am fost rezonabil, dar am schimbat ceva.” Poate tocmai din cauza acestui principiu, desi multi il respecta, putini vor sa-i calce pe urme. Un rezident pe medicina de urgenta, altfel pasionat de meseria lui, spune amar: “Eu nu vreau sa ajung la 50 de ani ca el: doar cu profesia, fara familie. Mi s-ar parea trist.”

COMANDANTUL

E 11 seara si, in biroul sau de la etajul 5 al Ministerului Sanatatii, Raed Arafat continua sa lucreze. Sambata a inspectat din nou santierul UPU din Targu-Mures. Duminica s-a relaxat facand o garda la SMURD. Luni a zburat la Bruxelles pentru o intrunire a Comisiei NATO pe asistenta medicala de urgenta si miercuri a revenit la sedintele din Bucuresti. E 11 seara si Raed Arafat nu are o familie la care sa se intoarca. “Imi plac copiii dar nu sunt neaparat... Pentru ca este o responsabilitate imensa. Familia cere timpul ei. Si a avea copii e o responsabilitate careia trebuie sa-i dedici timpul necesar. Eu...va spun... desi n-as intra in asta. Daca aveam acum si copii, cunoscandu-ma pe mine, cel mai probabil eram neglijent cu familia.” In biroul sau, coplesit de trofee si diplome, Raed Arafat nu isi gaseste timp sa aiba si copii.

Nu-i face placere sa-si aminteasca nici povestea inimii de copil gravate in bronz, care se afla la Targu-Mures. ”E de la tatal copilului salvat de echipa din 2003. Cand ne-a adus-o a zis: asta e inima copilului meu, ca sa va aduceti aminte ca n-au murit pe degeaba.” In martie 2003, un elicopter cu o echipa SMURD a transportat de la Targu-Mures la Cluj un bebelus de o luna care avea nevoie de o operatie la inima. La intoarcere, elicopterul s-a prabusit. Doi piloti, un medic si un asistent au murit. ”Eu am luat masa cu pilotii, chiar inainte sa plece. Trebuia sa fiu eu in el. Dar s-a schimbat in ultima secunda, pentru ca a trebuit sa raman. Si s-a oferit colega sa plece.” Raed ofteaza, apoi isi indreapta capul si continua: ”De ce nu mi s-a intamplat mie? E imposibil de raspuns. Niciodata nu o sa ramai 100% impacat ca a murit cineva. Toata viata va ramane intrebarea: puteam sa fac ceva mai mult ca sa nu se intample? Dar asta pateste orice comandant.”

La 20 de ani de la intemeierea SMURD, profesorul Mircea Chiorean i-a urat comandantului ”sa-si pastreze fanatismul”. Sangele arab sclipeste limpede in viata lui Raed Arafat: pasionat, excesiv si intolerant. Doar ca fanatismul lui nu incearca sa aduca moartea, ci sa o amane. Aceasta inversare pozitiva e fericita, dar inexplicabila. Caci cine altcineva poate intelege motivatiile unui fanatic, in afara de cei asemenea lui?

SURSA : hotnews.ro

"Audacia Et Devotio"
Cutezanță, îndrăzneală, curaj şi devotament.
04-08-2011 07:16 AM
Citaţi acest mesaj într-un răspuns
 Thanks given by: Karin , billy the kid , pompier_talpas
Covalciuc Bogdan Offline
Administrator
********

Mesaje: 11,952
Alăturat: Aug 2010
Locatie:
Thanks: 4425
Given 10619 thank(s) in 4699 post(s)

Mesaj: #24
RE: Raed Arafat
: „Dacă am vrut ceva am mers până în pânzele albe“
[Imagine: 1.jpg]
Fondatorul SMURD, Raed Arafat (47 de ani) spune povestea pasiunii sale, medicina de urgenţă: încă de la 14 ani şi-a făcut o echipă de intervenţie la şcoală şi a dat la Medicină, deşi tatăl său s-a împotrivit.
La Ministerul Sănătăţii, la ora şapte seara, un singur birou mai are lumina aprinsă: al subsecretarului de stat Raed Arafat. Are şedinţă. Iese din ea fresh şi zâmbitor, deşi e treaz de dimineaţă la ora 4. Astăzi a supervizat un examen şi, ca să înlăture orice suspiciune că unii dintre candidaţi ar şti subiectele, le-a schimbat pe ultima sută de metri, în zori. Raed Arafat, palestinianul sinonim cu SMURD, care ne-a învăţat pe noi, românii, lecţia perseverenţei, zboară în zilele libere nu în vreun concediu, ci la Târgu Mureş, să facă gărzi pe elicopter, şi, când finalizează un proiect, are deja unul schiţat pe jumătate, care aşteaptă toată atenţia lui. Nu suportă timpii morţi, spune, şi urăşte rutina. Aşa a fost de mic.
Citat:Cum a arătat copilăria dumneavoastră în Palestina?

A fost o situaţie deosebită, pentru că în Nablus, oraşul meu, exista prezenţa ocupaţiei, erau conflicte continue, nu era o viaţă obişnuită. Trebuia ca seara să fii acasă, viaţă de noapte foarte puţină... Dar eu am avut noroc, pentru că am fost dintr-o familie cu stare bună, şi am putut să ies să studiez. Dar când locuieşti într-un oraş în care ştii că oricând poate fi un conflict, că unii aruncă cu pietre în alţii şi uneori îi împuşcă, nu pot spune că am avut o copilărie ca oricare alta. Este un impact. Şi când te duci la şcoală, şi când te întorci de la şcoală. Dar nici nu pot spune că am trăit cu o spaimă continuă.

Ce fel de copil aţi fost?

Încăpăţânat, foarte încăpăţânat. Mi-au spus-o şi alţii şi o ştiam şi eu. Dacă mi-am pus ceva în cap am mers până în pânzele albe, indiferent ce se întâmpla.

Ce nu vă plăcea să faceţi?

Nu-mi plăceau lucrurile de rutină, plictisitoare, căutam lucruri care sunt mai altfel, ceva neobişnuit. Eu trebuia întotdeauna să caut ceva.

Unde eraţi de găsit?

Nu eram de găsit la jucat fotbal, de exemplu, dar eram cel pe care îl găseai disecând în clasă, în faţa colegilor, o broască sau un iepure, ca să le arăt cum bate o inimă.

În ce clasă se întâmpla asta?

A X-a, a XI-a. Era şi perioada când începusem să lucrez ca voluntar la spital.

Ce făceaţi la spital?

Ajutam. Prima injecţie am făcut-o unui pacient când aveam 14 ani, un antitetanos.

Uitându-vă înapoi, realizaţi de unde vine scânteia care a determinat pasiunea aceasta nebună pentru medicina de urgenţă?

M-au marcat anumite filme pe care le-am urmărit. Cu paramedici, cu spitale de urgenţă. Apoi la şcoală am fost încurajat în acţiunile mele de prim ajutor. Adică, am avut noroc cu un profesor de matematică, nu-i plăcea să-şi ţină orele şi am ţinut cursul de prim ajutor şi disecţii în orele lui. A avut şi asta un impact. Fratele acestui profesor era şeful pompierilor pe oraş şi la un moment dat mi-a zis: „Fratele meu întreabă, nu te duci să ţii două-trei cursuri de prim ajutor la pompieri?". Şi aşa s-au legat lucrurile.

Ştiu că mama provenea dintr-o familie de farmacişti. A fost vreun impuls şi din partea asta?

Da, dar mama a terminat Engleză-Franceză. E adevărat, am veri din partea mamei, medici. Dar nu m-a influenţat asta cu nimic. Dar când ai o pasiune, când începe să-ţi placă ceva foarte mult, nu e neapărat să ştii de unde a pornit acest lucru.

Aţi format o echipă de prim ajutor încă din liceu.

Da, aveam şi un dulap de prim ajutor, şi o geantă, cu care să fugim când e unul rănit la sport. Şi se ştia în şcoală, dacă se tăia sau se rănea cineva, veneau la clasa unde eram, băteau la uşă şi aveam voie să ies de la clasă ca să mă duc să bandajez, să intervin.

Ce părere avea tatăl dumneavoastră despre asta, ştiu că el îşi dorea să moşteniţi afacerea familiei?

Nu prea voia ca eu să dau la Medicină, dar am ajuns la Medicină pentru că eu asta am vrut. Şi rămân de părere că orice părinte trebuie să ajute copilul lui să facă ce trebuie să facă, dacă îl atrage ceva.

Aţi ajuns până la urmă în România, la studii de Medicină. V-a fost greu aici, la facultate? Citeam undeva că aţi slăbit brusc vreo 16 kilograme.

Da, la Piteşti am slăbit atâta, în anul pregătitor, înainte de a ajunge la Cluj. Acolo, decanul şcolii pentru studenţii străini care învăţau limba română a vrut să se evidenţieze foarte mult cu economiile. Era moda să faci economii atunci, era 1980, şi a forţat nota cu studenţii. Chiar dacă tatăl meu plătea pentru mine facultatea, condiţiile erau foarte dificile: nu ne dădeau ulei, zahăr, noi nu aveam cartele ca să putem cumpăra ceva din oraş. Mergeai la magazin în Piteşti şi nu-ţi vindeau. Mâncam la cantină, şi nu pot să spun că era o calitate superbă! Ţin minte că i-am reclamat la reprezentantul ambasadei, dar la şcoală au fost anunţaţi cu trei zile înainte să vină. Am avut în ziua controlului carne la grătar şi cartofi prăjiţi şi chiar şi muzică la prânz - ne-au băgat difuzoare în cantină şi noi nu ştiam ce se întâmplă, eram şocaţi.

Ce v-a plăcut cel mai mult la facultate, la Cluj?

Cel mai mult mi-a plăcut în anul 3, pentru că pot să spun că am fost adoptat de profesorul Kauffman, care a fost şeful Clinicii de Chirurgie acolo. El avea o trupă de studenţi care se numeau „copiii clinicii" şi am devenit şi eu unul dintre ei. De fapt, eu nu-l mai părăseam, eram tot timpul în sala de operaţii, eram trimis pe echipă de urgenţă, mă chemau pe telefon de la cămin noaptea pentru amputaţii, să intru în operaţii ca mâna a treia, ca ajutor. Asta a însemnat foarte mult pentru mine, păcat că nu mai vezi astfel de preocupare pentru studenţi. El îţi dădea încredere, dar mai ales era cineva care te împingea să te dezvolţi, să capeţi cunoştinţe. Era şi Cercul Ştiinţific al Clinicii de Chirurgie şi la un moment dat mi-a spus că trebuie să intru şi eu în acest Cerc. Am mers la prima şedinţă a Cercului, era foarte plictisitoare pentru mine. Se citeau nişte articole de specialitate şi la un moment dat am spus „de ce nu ţinem cursuri de prim ajutor la Cercul Ştiinţific?" şi profesorul Kauffman a zis „hai să încercăm!". Eu citeam mult din cărţi aduse de mine din afară şi am ales un subiect, cred că resuscitarea cardio-pulmonară. Am făcut o masă rotundă, cu mai mulţi colegi, pe subiectul acesta, şi, de la următorul Cerc Ştiinţific, de la 20 şi ceva de persoane am ajuns la peste 300. Veneau studenţi din toţi anii.
umneavoastră aţi apucat să vă şi distraţi în facultate?

Nu. Singura distracţie pe care o aveam era să aducem casete video, să închiriem aparat video şi să ne uităm în cămin. Asta era distracţia clasică atunci. Eu nu eram în orice caz genul care să meargă la discotecă. Eu trebuia să citesc un număr de pagini pe zi... Nu exista să nu deschid cartea să citesc.

Ştiu că aţi repetat anul trei de facultate.

Da, din cauza unei singure materii. Dar am câştigat din asta, lucrând încă un an la chirurgie cu profesorul. Aşa a fost mai bine.

V-aţi oferit voluntar la Ambulanţa din Cluj, la Revoluţie. De ce nu v-au primit?

Am mers acolo chiar pe 22, când au fost împuşcate persoane. La început m-au primit, dar apoi, când au apărut poveştile cu teroriştii au pus problema unii şi alţii că nu e bine şi mi-au zis „du-te acasă!", ceea ce pentru mine a fost o chestie total neplăcută.

Apoi a apărut „Arafatul", maşina extraterestră.

Am propus la Cluj să aduc o maşină, da. Am prins un medic de la Crucea Roşie germană, care mi-a zis că îmi aduce echipamente second-hand, total funcţionale pentru urgenţă. Mi-am vândut maşina, am luat alta, i-am pus girofare, sirene pe ea, era stabilit cu serviciul de Ambulanţă că o să lucrăm împreună. Apoi ei n-au mai vrut şi m-am dus la Târgu-Mureş, unde l-am întânit pe profesorul Chioreanu, care era şeful la Terapie Intensivă, apoi pe colonelul Micu de la Pompieri... Ieşeam cu maşina şi erau înjurături multe că de ce trebuie să meargă cineva cu sirena. Era total neobişnuit. După ce oamenii s-au obişnuit, au început să urle la cei care nu ne deschid drumurile, pentru că au văzut rezultatul.

Ce v-a venit cel mai greu, în tot timpul în care v-aţi luptat pentru SMURD cu oameni şi instituţii?

La început voiam să fim lăsaţi să funcţionăm ca echipă. Apoi au fost piedici când am vrut să dăm drumul la Camera de Resuscitare şi Unitatea de Primiri Urgenţe. Fiecare pas a avut piedicile lui şi ceea ce nu înţelegeam era că dacă noi voiam să facem un lucru bun de ce alţii nu ne lasă? Dar aveam şi oameni care ne sprijineau foarte mult, pe linia pompierilor, pe linie medicală, Universitatea de Medicină... Oameni care voiau ca sistemul şi urgenţele să evolueze. A fost o victorie pentru noi când am primit prima ambulanţă a noastră - o vechitură de 13 ani, în 1990, de la nişte colegi din Germania. Când am primit prima maşină de descarcerare, iarăşi a fost o victorie; când am făcut Camera de Resuscitare la Mureş; când am adus clădirea Unităţii de Primiri Urgenţe din Scoţia, pe care am construit-o în curtea spitalului. Fiecare pas avea bucuria lui.

Cum depăşiţi momentele de blocaj, când nimic nu pare să iasă?

Încerc să vorbesc, să explic, ca să înţeleagă toată lumea ce se întâmplă. Dar eu am simţit un lucru, când faci ceva împreună cu un grup de oameni şi interesul principal nu e pentru tine, să-ţi tragi tu nişte foloase din el, altfel evoluează lucrurile şi altfel este lupta ta. Poate că unii au avut un interes profesional, poate că alţii au vrut să aibă satisfacţie, să spunem că acesta a fost interesul lor, dar nimeni nu a vrut să dezvolte o afacere din asta, să-şi creeze un regat. Toţi ştiam că aicea n-o să ne îmbogăţim, că răsplata nu vine din salariu, ea vine din rezultatele pe care le vezi.

"Se ştia în şcoală, dacă se tăia sau se rănea cineva, veneau la clasa unde eram, băteau la uşă şi aveam voie să ies de la clasă ca să mă duc să bandajez, să intervin.''

"Eram de găsit în clasă, disecând în faţa colegilor o broască sau un iepure, ca să le arăt cum bate o inimă.''

"Eu nu eram în orice caz genul care să meargă la discotecă. Eu trebuia să citesc un număr de pagini pe zi.''

„Filmele sunt pentru mine un refugiu"

Când aţi fost ultima dată în concediu?

Ultima dată am fost la un congres ştiinţific în Grecia. Că am luat concediu ca să mă duc la Congres.

Aţi mers la mare, la plajă?

Am ajuns la mare, am văzut-o, dar nu am mers la plajă. Adevărul este că îmi place mai mult să stau şi să privesc marea. Şi asta am reuşit să fac.

De ce a fost nevoie să vă luaţi concediu ca să ajungeţi la Congres?

Pentru că nu face neapărat parte din activitatea Ministerului şi nu era normal să mă duc nici pe cheltuiala, nici pe timpul Ministerului.

Reiterez: ultimul concediu, ultima vacanţă, în adevăratul sens al cuvântului.

Acum şapte ani. În concediu adevărat am fost o săptămână jumătate, am plecat în Iordania cu nişte prieteni din Franţa.

Şi nu obosiţi, nu simţiţi nevoia unei pauze?

Nu. (râde) E adevărat, poate că mi-ar plăcea să mă rup de toate două săptămâni, nu am făcut-o pentru că s-a întâmplat aşa... de fiecare dată când am vrut şi am zis „gata, e momentul să plec!", a apărut ceva şi m-am gândit „a, dacă plec acuma, problema asta rămâne nerezolvată". Asta nu înseamnă că sunt indispensabil, am lângă mine nişte colegi care pot oricând să se ducă mai departe. Asta s-a întâmplat la Mureş, sistemul funcţionează chiar dacă doctorul Arafat este la Bucureşti.

Ce vă plictiseşte în viaţa de zi cu zi?

Rutina. Când nu ai ceva nou de făcut, să urmăreşti ca să faci ceva, începe să fie plictisitor. Din cauza asta eu înainte să termin un proiect deja următorul e schiţat.

Dacă ar fi să vă descrieţi, ce cuvânt aţi alege?

Perseverent. Şi încăpăţânat. Cred că amândouă.

Cu cine semănaţi dintre părinţi?

Amândoi erau hotărâţi. Tata chiar a fost o persoană self made, el nu s-a născut dintr-o familie cu bani, el s-a dezvoltat încet-încet singur.

Cum vă relaxaţi, totuşi? Mergeţi la film?

Da, foarte frecvent. Nu există săptămână să nu mă duc la două filme, asta noaptea târziu. Filmele sunt pentru mine un refugiu, mă relaxează. Comediile, science fiction, filme bazate pe poveşti adevărate...

Filme preferate.

Sunt mai multe... „Finding Forrester", „Men of Honor"...

După toţi anii ăstia aici, în România, ce nu v-a plăcut la români?

Nu pot să generalizez, dar trebuie să existe o stabilitate şi o perseverenţă pe anumite chestii. Trebuie să analizezi, să ai strategii, să te dezvolţi. Nu poţi tot timpul să te plângi că salariul e mic la locul tău de muncă. Eu sunt de principiu că dacă eşti plătit puţin, dar eşti la locul de muncă îţi faci munca.

Vă gândiţi să vă întemeiaţi o familie?

Fiecare dintre noi se gândeşte, eu am o familie, una chiar foarte mare, dar nimeni nu ştie cum evoluaeză lucrurile. Nimeni nu zice nu vreau, dar nu pot să spun că mâine fac aia şi ailaltă. La lucrurile astea e greu să faci un plan. Nu e ca la medicina de urgenţă.

"Am ajuns la mare, am văzut-o, dar nu am mers la plajă. Adevărul este că îmi place mai mult să stau şi s-o privesc.''
Una din două

- Rock sau blues? Blues.
- Tenis sau fotbal? Tenis.
- Audrey Hepburn sau Marilyn Monroe? Marilyn Monroe.
- Cafea sau ceai? Ceai.
- Maşină sau motocicletă? Motocicletă.
- Londra sau Paris? Paris.
- Pictură sau fotografie? Fotografie.
- Bucătăria românească sau palestiniană? Mediteraneeană.
- Vară sau iarnă? Vară.
- Munte sau mare? Mare.

CV

- Coordonatorul unităţilor SMURD
- Numele:Raed Arafat
- Data şi locul naşterii:24 mai 1964, oraşul Nablus din Palestina
- Studiile şi cariera:
- În 1981 vine în România, ca să studieze Medicina
- A absolvit Facultatea de Medicină din Cluj, specializarea Anestezie-Terapie Intensivă.
- În 1990 a înfiinţat prima unitate SMURD din România, la Târgu Mureş, cel mai modern centru de urgenţă
- Din august 2007, este subsecretar de stat în cadrul Ministerului Sănătăţii.
- Starea civilă:Necăsătorit


SURSA : http://www.adevarul.ro

"Audacia Et Devotio"
Cutezanță, îndrăzneală, curaj şi devotament.
01-10-2011 11:15 AM
Citaţi acest mesaj într-un răspuns
 Thanks given by: Karin , pompier_talpas , billy the kid , chrisfire02 , Mirela
Geaca Daniel Offline
Membru junior
**

Mesaje: 15
Alăturat: Jun 2011
Locatie:
Thanks: 4
Given 10 thank(s) in 1 post(s)

Mesaj: #25
RE: Raed Arafat
Buna ziua!
A tot respectul pentru Domnul Dr. Raed Arafat si pentru ce a reusit sa faca pana in momentul de fata!
1 - Oare ce se va intampla cu sistemul SMURD cand nu va mai fi Domnul Dr. Raed Arafat ???
................................................................................​......






Mesaj editat de Covalciuc Bogdan
Motivul : mesaj considerat partial off-topic si care nu "cadrează" cu Topicul "Personalitati -Raed Arafat"
grandpa

Restul mesajului mutat aici LINK
http://forum.pompierii.info/subiect-s-m-...8#pid11018

www.bluevet.ro
un site pentru iubitorii de animale!
(Acest mesaj a fost modificat ultima dată: 02-10-2011 12:26 PM de Covalciuc Bogdan.)
02-10-2011 11:24 AM
Citaţi acest mesaj într-un răspuns
Covalciuc Bogdan Offline
Administrator
********

Mesaje: 11,952
Alăturat: Aug 2010
Locatie:
Thanks: 4425
Given 10619 thank(s) in 4699 post(s)

Mesaj: #26
RE: Raed Arafat
Raed Arafat vrea ore de prim ajutor în şcoli

[Imagine: 11_855847.jpg]

Citat:Asociaţia React şi Vodafone România, în parteneriat cu Ministerul Sănătăţii şi Serviciul de Telecomunicaţii Speciale au lansat campania „O viaţă poate depinde de tine”, prin care se doreşte educarea publică privind folosirea numărului de urgenţă 112, precum şi acordarea primului ajutor în situaţii de urgenţă. Fondatorul SMURD, subsecretarul de stat în Ministerul Sănătăţii dr. Raed Arafat, ne-a oferit mai multe detalii despre campanie.

Reporter: Care sunt obiectivele campaniei „O viaţă poate depinde de tine”?
Dr. Raed Arafat: Campania are două capete ca să zic aşa, unul destinat populaţiei care trebuie să înţeleagă că abuzul prin apelarea falsă la 112 poate să ucidă şi al doilea constă în învăţarea populaţiei noţiuni de prim ajutor. Ambele sunt extrem de importante, iar pentru primul obiectiv suntem în parteneriat şi cu Serviciul de Telecomunicaţii Speciale care răspunde de 112.

Rep.: Ce repercursiuni pot avea aceste apeluri false?
R.A.: Apelurile false şi mobilizarea inutilă a resurselor duc la întârzierea acordării asistenţei de urgenţă corectă unor oameni nevinovaţi care au nevoie de ea şi care poate duce la decesul acestora.

Rep.: Cât de important este ca populaţia să cunoască ce trebuie să facă în caz de urgenţă?
R.A.: Populaţia nu este instruită în acordarea primului ajutor. Astfel, cu cât reuşim să acordăm primul ajutor mai repede, cu atât şansa de supravieţuire a pacientului este mai mare: opreşti o hemoragie, realizezi o resuscitare, mai ales că acum există defibrilatoare pe pereţi în locuri publice, cum ar fi de exemplu gările. Populaţia are un rol major în acordarea primului ajutor, care e organizată pe niveluri şi cel mai important nivel este omul de rând.

Rep.: Elevii învaţă foarte multe materii la şcoală, deşi o parte din ele nu folosesc ulterior aproape la nimic. Sunteţi de acord să se predea ore de acordare a primului ajutor în şcoli?
R.A.: Sunt de părere că trebuie să existe câteva module pe care elevii să le înveţe pe parcursul anului începând cu apelarea numărului 112 şi terminând cu acordarea primului ajutor corect, de bază, în diferite situaţii. Şi asta poate să înceapă e când copilul a intrat la şcoală şi învaţă cum să apeleze 112 şi până în clasa a XII-a când este instruit ce să facă în cazul unor situaţii specifice. Cred că e un lucru normal ca acest lucru să se întâmple într-o zi.

Rep.: Şi de cine depinde să se întâmple asta?
R.A.: Au fost şi sunt discuţii pe această temă, Ministerul Sănătăţii şi Ministerul Educaţiei trebuie să lucreze împreună. Ministerul Educaţiei nu cred să fie împotriva la a demara astfel de cursuri.

Rep.: Trei din patru apeluri la 112 sunt false. Din punctul dumneavoastră de vedere este îngrijorător?
R.A.: Foarte îngrijorător, deşi înainte procentul era şi mai mare, de până la 90%. Acum suntem pe la 73-74% apeluri false. Nu e suficient, trebuie să coborâm şi mai mult, iar acest obiectiv nu poate fi atins decât prin educarea populaţiei şi luarea unor măsuri coercitive împotriva celor care nu ascultă şi continuă să facă abuzuri asupra numărului 112. În opinia mea, aceste abuzuri trebuie pedepsite aspru şi chiar trebuie să existe modalităţi prin care 112 să se protezeje împotriva celor care abuzează de el.

Rep.: Care ar fi aceste modalităţi?
R.A.: În lume sunt soluţii diferite pe această temă: să se blocheze numărul sau să se redirijeze către 112 astfel încât orice număr formezi eşti redirecţionat către 112 şi rămâi aşa timp de şase ore. Desigur, mai este şi metoda „bombardării” cu SMS-uri până la blocarea cartelei. Ceea ce este cert este că e necesar să rezolvi educarea populaţiei astfel încăt aceasta să înţeleagă să nu mai apeleze fals numărul 112.
SURSA : http://www.zi-de-zi.ro
aplause

"Audacia Et Devotio"
Cutezanță, îndrăzneală, curaj şi devotament.
07-10-2011 07:45 PM
Citaţi acest mesaj într-un răspuns
 Thanks given by: pompier_talpas , Karin , pascaru
Covalciuc Bogdan Offline
Administrator
********

Mesaje: 11,952
Alăturat: Aug 2010
Locatie:
Thanks: 4425
Given 10619 thank(s) in 4699 post(s)

Mesaj: #27
RE: Raed Arafat
Dr. Raed Arafat: Lansam transmisia video din interiorul ambulantelor
Dr. Raed Arafat, subsecretar de stat în Ministerul Sănătăţii, vorbeşte despre plusurile medicinei de urgenţă din România, despre proiectele de viitor şi despre ce îi mai lipseşte acestui domeniu.
Citat:„Alte ţări vin, se uită şi copiază de la noi”
- Unde se află medicina de urgenţă românească în prezent?
- Medicina de urgenţă este într-o evoluţie foarte favorabilă în România şi pot să vă spun, comparativ cu ţările din jurul nostru dar şi cu alte ţări europene, că stăm chiar foarte bine. Sunt aspecte în medicina de urgenţă românească ce se cunosc deja în afara ţării, aspecte în care se ştie că am luat-o deja înaintea altor ţări mult mai avansate, iar între aceste aspecte pot să menţionez telemedicina. Faptul că avem, pe plan naţional, transmisie de date între ambulanţe şi spital, faptul că am creat reţele intraspitaliceşti de medicină de urgenţă, este cunoscut deja altor ţări care vin, se uită şi copiază de la noi. Modul de organizare integrat pe care îl avem între Ministerul de Interne, Ministerul Sănătăţii şi pompieri, modul de organizare la SMURD sunt exemple pozitive şi ni se solicită să le prezentăm.

- Ce lipseşte în acest sistem?
- Încă mai avem multe de făcut. Acum, cu sprijinul Vodafone, lansăm transmisia video din interiorul ambulanţelor. Am început deja instalarea la Târgu Mureş şi va ajunge şi la Timişoara până la sfârşitul anului.

- Cum vor beneficia pacienţii de toate aceste aspecte?
- Toate acestea ajută pacientul în sensul că, până acum, aveam posibilitatea transmiterii numai electrocardiogramei şi datelor medicale din ambulanţă, iar acum o să putem să vedem şi bolnavul, ceea ce va permite o mai bună intervenţie pe caz.
„Avem nevoie de încă cel puţin dublul numărului medicilor de urgenţă existent acum în UPU”
- Trecând de la aspectele macro ale sistemului de urgenţă la cele micro: cum stăm cu personalul medical şi cu serviciile în unităţile de primire a urgenţelor (UPU) din spitale?
- Dacă vreau să iau comparativ, suntem încă, sigur, sub limita de care avem nevoie. Avem nevoie de încă cel puţin dublul numărului medicilor de urgenţă existent acum în UPU finanţate de Ministerul Sănătăţii. Însă, dacă luăm ce aveam în 2007 comparativ cu acum, trendul e pozitiv. Atunci erau 525 medici de urgenţă, specialişti şi primari, acum sunt 635 de medici activi. Avem şi rezidenţi în pregătire, care vor mai completa lipsa.
- Ce vă doriţi mai mult şi poate fi realizabil?
- Eu sper să continuăm să avem sprijinul tuturor factorilor politici care se implică la nivelul Ministerului Sănătăţii şi al Ministerului de Interne şi să continue faptul că şi anul acesta sunt anumite achiziţii importante pe sistemul de urgenţă, vine un nou elicopter aici, vor fi şi mai multe ambulanţe SMURD. Deci dacă continuăm acest sprijin, în 2-3 ani vom ajunge la un sistem foarte coerent.

- Cât de importantă este medicina de urgenţă în contextul medical?
- În mod normal, medicina de urgenţă de una singură nu rezolvă problemele. Însă e o componentă extrem de importantă pentru că ea nu se ocupă doar de partea de asistenţă medicală de urgenţă la domiciliu. Ea este nucleul de intervenţie în caz de calamităţi, în caz de dezastre. Dacă ai o medicină de urgenţă bine pusă la punct şi performantă, poţi să previi probleme grave ce pot să apară la anumişi bolnavi. În afară de a le salva viaţa, poţi să previi ca aceşti bolnavi să ajungă în stare foarte gravă la spital. Medicina de urgenţă este centrul de acces în interiorul spitalului.
SURSA : http://www.tion.ro

"Audacia Et Devotio"
Cutezanță, îndrăzneală, curaj şi devotament.
(Acest mesaj a fost modificat ultima dată: 05-11-2011 12:36 PM de Covalciuc Bogdan.)
05-11-2011 12:35 PM
Citaţi acest mesaj într-un răspuns
 Thanks given by: HomefireNews , pompier_talpas , Karin
Covalciuc Bogdan Offline
Administrator
********

Mesaje: 11,952
Alăturat: Aug 2010
Locatie:
Thanks: 4425
Given 10619 thank(s) in 4699 post(s)

Mesaj: #28
RE: Raed Arafat
Volunar de profesie: Raed Arafat, despre visul lui împlinit, pe nume SMURD
Citat:Alessandra Stoicescu prezintă la "Voluntar de profesie", un material interesant despre Raed Arafat, omul care prin voluntariat a făcut o instituţie, pe nume SMURD. Cum a reuşit să îşi ducă visul până la capăt, aflaţi din imaginile de mai jos!
<!--[if !IE]>--><!--Get Adobe Flash player<!--[if !IE]>--><!--
SURSA : http://videonews.antena3.ro
"Audacia Et Devotio"
Cutezanță, îndrăzneală, curaj şi devotament.
07-11-2011 05:06 PM
Citaţi acest mesaj într-un răspuns
 Thanks given by: pompier_talpas
Covalciuc Bogdan Offline
Administrator
********

Mesaje: 11,952
Alăturat: Aug 2010
Locatie:
Thanks: 4425
Given 10619 thank(s) in 4699 post(s)

Mesaj: #29
RE: Raed Arafat
Raed Arafat, despre tragedia de la Maternitatea Giuleşti: S-a văzut că sistemul a făcut faţă şi a reacţionat
Citat:Subsecretarul de stat din ministerul Sănătăţii, Raed Arafat, a vorbit în cadrul "Ediţiei Speciale", de la Antena 3, despre tragedia petrecută la Maternitatea Giuleşti. "Pot să îmi permit să vorbesc despre partea pe care o coordonez în sistemul de urgenţă. S-a văzut că sistemul a făcut faţă şi a reacţionat. Copii care au fost salvaţi au primit îngrijiri într.un spital care are secţie pentru copiii arşi(...)Trebuie să avem optimismul că sistemul sanitar va merge spre mai bine, dar acest lucru depinde de foarte mulţi factori", a declarat Raed Arafat.
<!--[if !IE]>--><!--Get Adobe Flash player<!--[if !IE]>--><!--
"Audacia Et Devotio"
Cutezanță, îndrăzneală, curaj şi devotament.
11-11-2011 09:41 AM
Citaţi acest mesaj într-un răspuns
Covalciuc Bogdan Offline
Administrator
********

Mesaje: 11,952
Alăturat: Aug 2010
Locatie:
Thanks: 4425
Given 10619 thank(s) in 4699 post(s)

Mesaj: #30
RE: Raed Arafat
Studiu de caz : " „I-am zis tatei: fie medic, fie gunoier. Una din doua”
Citat:[b]„Cautati-o va rog!”, le cere Raed Arafat colegilor sai, in timp ce sprancenele gri formeaza furioase un unghi ascutit. Aflat intr-un birou stramt, barbatul de 47 de ani impunge aerul cu degetul in directia unui perete plin de plachete onorifice si diplome. De pe una dintre plachete, oferita lui Arafat de catre fostul sef al Fortelor Aeriene Romane, generalul Gheorghe Catrina, a disparut o placuta cu o dedicatie personalizata. [/b]
Doctorul Cristian Boeriu si asistenta Hajni Vass, care lucreaza la SMURD de la inceputuri fiind decorati cu un an in urma de presedintele Basescu, incep sa caute placuta, vizibil stanjeniti de supararea sefului. Cu statura sa de 189 cm, Raed Arafat domina biroul „Baracii”, porecla data cladirii din prefabricate donata in 1994 de Spitalul Regal din Edinburgh si adusa cu 18 tiruri in curtea Spitalului Judetean din Targu-Mures pentru a deveni unitate de urgente.
„Si mi-o disparut si diploma aia frumoasa de la americani. Au furat-o”, arata Arafat spre coltul unui dulap. Are accentul moale al unui ardelean, intrerupt rar de duritatea consonanta a vorbitorului nativ de araba.
„Aicia fiecare are povestea ei”, conchide Arafat, in timp ce mangaie protector gravura in bronz a unei inimi mici, de copil.

Desi a obtinut cetatenia in urma cu doar 12 ani, doctorul Raed Arafat este unul dintre cei mai premiati romani: in doua birouri (unul la Ministerul Sanatatii in Bucuresti, celalalt la departamentul de urgenta al Spitalului din Targu-Mures) sunt etalate cele 72 de trofee si diplome onorifice ale omului care a infiintat SMURD-ul in Romania (Serviciul Mobil de Urgenta, Reanimare si Descarcerare).

PRIMUL CONFLICT

Raed Arafat avea doar trei ani in 1967, atunci cand Nablus, orasul copilariei sale, a fost ocupat de armata israeliana in Razboiul de sase zile. Oraselul palestinian din Cisiordania se aflase aproape patru decenii sub autoritate iordaniana, statul a carui cetatenie avea s-o poarte Raed. Pe seama familiei Arafat din Nablus au circulat multe zvonuri in Romania. Ca ar fi proprietarii unui put de petrol, al unei fabrici de ulei sau chiar ca ar fi rude cu Yaser Arafat. In realitate, capul familiei, Dawoud, era inginer si proprietar al unui magazin de electronice in timp ce mama, Tharwat, fiica unei familii de farmacisti din Damasc. Pana la 17 ani, cand Raed a plecat din Nablus, orasul s-a aflat sub ocupatie israeliana. Cartierele marginase erau cunoscute pentru militantismul lor palestinian, unul dintre ele, Balata, fiind chiar bastionul gruparii teroriste al Aqsa. Dar conflictul care a marcat adolescenta lui Raed nu a fost cel palestiniano-israelian, ci cel cu tatal sau.

Fiind cel mai mare dintre cei trei frati, Raed fusese sortit sa preia afacerea infloritoare a familiei. „I-am zis tatei: fie medic, fie gunoier. Una din doua”. Dupa un „scandal mare” castigat de Raed, Dawoud si-a trimis fiul la rudele din Siria, in Damasc, pentru a studia medicina. In 1981, Siria era condusa cu duritate de partidul nationalist-socialist Ba’ath. Terminologia medicala in araba, foarte diferita de cea occidentala, s-a adaugat neplacerilor pe care dictatura siriana i le crea lui Raed, adolescentul care citise in engleza multe carti despre prim-ajutor. Preferinta pentru o facultate europeana a fost fireasca si acceptul a venit din Romania comunista, prietena statelor totalitare din lumea araba. Dar tatal sau a fost de acord sa-i finanteze studiile in Europa cu conditia sa mearga la Politehnica si sa devina inginer. “Cand mi-a venit acceptul, am mers la Ambasada Romaniei si am intrebat: cand ajung acolo pot sa schimb pe Medicina? Da. Si tata stia ca vin la Politehnica. Cand am ajuns aici, in mai putin de 24 de ore am schimbat pe Medicina si l-am sunat. Si iar scandal.” De la mii de kilometri distanta, pasiunea fiului cel mare a invins din nou. “Intr-un final, tata mi-a zis: stai acolo si fa ce vrei.” La mai putin de un an de la plecarea lui Raed din Siria, 25.000 de oameni, printre care copii si femei, au fost ucisi de catre armata dictaturii Ba’ath in masacrul de la Hama.
MOMENTUL DE CUMPANA
Raed a intrat la Facultatea de Medicina din Cluj unde, in anul 3, a venit adevarata cumpana: isi lasase un examen dificil pentru toamna cand, in timpul vacantei de vara, tatal lui a murit de infarct. Bulversat, Raed nu a mai reusit sa ia examenul. Cineva i-a cerut 1200 de dolari pentru ca profesorul sa-l treaca, dar Raed a refuzat. Si, la reexaminare, a picat din nou. ”Daca nu repetam atunci anul, as fi terminat in 1988 si sigur nu as mai fi ramas in Romania.” Pentru ca avea note bune la celelalte materii, profesorul de chirurgie, Aurel Kaufmann, i-a dat un sfat util: ”niciodata nu stii la ce-ti foloseste sa repeti un an”. La sfarsitul facultatii, Raed devenise unul dintre “copiii clinicii profesorului Kaufmann”, cei care petreceau 10 ore pe zi in clinica de chirurgie: “Ne chemau de acasa la amputatii, multe ore suplimentare am atunci.”
In toamna lui 1989, dupa ce Raed si-a luat licenta, a depus o cerere pentru a fi acceptat la un rezidentiat in Franta. “Pe atunci nu m-am gandit nicio clipa sa raman in Romania.” Dar, in timp ce astepta la Cluj aprobarea vizei de studiu pentru Franta, a venit Revolutia. In 22 decembrie 1989, Raed s-a prezentat ca voluntar la Ambulanta din Cluj de unde, dupa doua zile, a fost trimis acasa pentru ca risca sa fie confundat cu un terorist arab. In acele zile, a cunoscut un medic german profilat pe medicina de urgenta. In Romania tocmai incepea epoca ajutoarelor si Raed a profitat, rugandu-l pe neamt sa-l ajute sa-si cumpere o masina de urgenta second-hand. In ianuarie 1990, Raed isi vindea la Regensburg vechea masina si cumpara in schimb un Opel Kadett, transformandu-l in masina de medic de urgenta: “Mi-au modificat-o, i-au pus girofare, tot. Mi-au gasit si un defibrilator second-hand dar functional si mi-au dat totul la preturi cu 20-30% mai mici.” Printre rablagitele Dacii, aceasta masina cu alura occidentala urma sa produca asa o senzatie incat oamenii din Targu-Mures i-au dat un nume special: Arafatul. “Nu calculasem nimic atunci cand am mers sa iau masina. Era o chestie de nebunie, fara niciun plan. Doream sa fac o chestie care-mi place, care era o pasiune si cu care sa fac ce trebuie.”

Intarziata de haosul Revolutiei, viza de studiu a venit prea tarziu si Raed a pierdut locul de rezident in Franta. La sfatul profesorului Kaufmann s-a inscris ca rezident la anestezie-terapie intensiva (ATI) in Cluj. “Tu vrei sa faci urgenta, mi-a spus, asa ca alege ATI. L-am ascultat, dovada ca nu eram chiar atat de incapatanat.” Doctorul Arafat iesea din zodia pasiunii, intrand intr-o etapa noua, acolo unde avea nevoie de un alt ingredient.
"INREGISTREZ CE DISCUTAM AICIA"

Imbracat cu una dintre camasile lui in patratele, pe care le poarta intotdeauna corect bagate in pantaloni, Raed Arafat trece pe holurile Spitalului Judetean din Targu-Mures, lasand in urma-i o dara fina de parfum si saluturile pacientilor: “Sa traiti domn secretar”. De patru ani Raed este subsecretar de stat in Ministerul Sanatatii de unde primeste lunar un salariu de 1000 euro la care se adauga 400 de euro din cursurile predate la facultate. Munca de birou l-a pricopsit nu doar cu un scaun ministerial, ci si cu o burta a carei dimensiune nu reuseste sa o controleze, desi e aproape vegetarian: mananca doar carne de peste. Cand se grabeste, ca acum spre o sedinta, Raed paseste putin saltat, pe varfuri, cu centrul de greutate deplasat in fata in acea postura adoptata de tancii care abia au invatat sa mearga. Aproape ca e simpatic. Pana ce deschide gura: “Haideti domnilor, nu fumati aici ca suntem intr-o institutie publica. Legea interzice.” Cei 8 ardeleni surprinsi in sala de sedinta il privesc incruntati. Printre ei sunt cativa oameni importanti din administratia spitalului, constructori si reprezentanti ai Bancii Mondiale. Unul are o nunta, altul si-a amanat cu o zi plecarea in concediu, trei au venit special de la Bucuresti, dar toti isi petrec dimineata de sambata intr-o sedinta programata de Raed.

Dupa ce Unitatea de Primiri Urgente (UPU) din Targu-Mures a functionat 17 ani in “Baraca” donata de scotieni, “domnul secretar de stat” a pornit construirea unui nou UPU la parterul spitalului. Finantarea, obtinuta de la Ministerul Sanatatii printr-un program al Bancii Mondiale, expira pe 15 decembrie 2011 dar lucrarile s-au blocat. Sedinta convocata aduna toate partile implicate in incercarea de a misca lucrurile. Desi cel mai inalt ierarhic, Raed nu se aseaza in capul mesei, ci intr-un colt de unde-i poate privi frontal pe toti participantii. “Eu nu inteleg ce se intampla”, incepe. Acum trei saptamani mi s-a spus ca se poate. Am procesul-verbal aicia. Nu-mi spuneti nu!” In interiorul noului UPU trebuie instalate mai multe cabluri de transmisii de date specifice telemedicinei.
- Spune-mi Adi, s-a discutat cu cineva pe costuri?
- Alea noi sunt costuri reale, nu virtuale.
- Atunci de unde ati venit cu 146 mii in loc de 93 mii?
- Da. O fi.
- Pai nu o fi, mai Adi. Eu vreau sa rezolv asta acum.
- Va trimit documentele.
- Ma, mie mi le trimiti pe computer abia peste o ora. Eu vreau acum ca sunt cu totii aicia. Sa clarificam acum”, si sprancenele lui Raed se apropie intr-un unghi amenintator.
- “Nu va suparati pe mine. Dar n-am documentele in fata.
- Sa mi le trimiti acum, da?”, se inaspreste vocea lui Raed, asa cum se intampla de fiecare data cand este exasperat de lentoarea birocratica.


“Asta ma intarzie trei luni”, spune subsecretarul de stat catre ceilalti. “Eu nu vreau sa dau in 15 decembrie banii inapoi la Banca. Vom avea aici un UPU. Clar?” Raed isi pune ochelarii si incepe sa controleze, alaturi de proiectant, lista cu preturile fiecarei lucrari. Punct cu punct. Proiectantul il priveste chioras, caci Raed si-a scos mobilul si l-a pus in mijlocul mesei: “Inregistrez ce discutam aicia.” Valuri de gheata vin dinspre ardeleni. “Ca sa ne fie mai simplu cu procesul-verbal”, se imblanzeste Raed care isi da seama ca a exagerat. “Aicia nu ne confruntam. Discutam.” Usi de spital sau usi de birou? Cu plumb la radiologie, fara pentru restul, dar in niciun caz din PVC, caci materialul e prea slab pentru usile unui departament de urgenta care functioneaza in viteza. Verde sau albastra sa fie culoarea in care va fi vopsit culoarul de legatura cu spitalul? Fostul medic rezident dezbate cu constructorii, timp de doua ore, toate aceste detalii. La final, jumatate in gluma, jumatate serios, Raed se lamenteaza: “Nu mai stiu ce fac eu. Medicina? santier? Ceva, ceva tot fac.”
APARE OZN-UL
La sfarsitul anilor ’80, sistemul de urgenta era primitiv: daca cineva stia numarul de la Salvare, suna si astepta. Masina venea cu un cadru medical dar neechipata, nefiind altceva decat un serviciu de transport. La poarta spitalului, pacientul era intampinat de un dispecer care ii inregistra datele si trimitea un biletel sus pe sectie la medicul de garda. Oamenii ii spuneau Ambulantei “taxiul mortii”, iar medicii considerau statiile de salvare ca fiind un fel de “batalioane disciplinare." In acele conditii, in 1985 la Targu-Mures s-a infiintat primul Triaj de Urgente Majore din tara: un cabinet la poarta spitalului dotat cu defibrilator si dispozitive de intubatie. Echipa de medici care a avut aceasta initiativa, condusa de Mircea Chiorean, a fost decorata cu Steaua Socialista.
Dupa revolutia din 1989, Mircea Chiorean a devenit responsabilul cu medicina de urgenta la spitalul din Targu-Mures. Intr-o dimineata, a primit un telefon de la Cluj. Un coleg ii recomanda un rezident: “Vezi ce vrea si, daca e in regula, sprijina-l te rog.” Chiorean era prins cu organizarea serviciului de primiri a urgentelor in spital si, ascultand ideile tanarului Raed, a fost incantat: “El mi-a venit mie ca o manusa. Ideea lui novatoare era ca sa se dea un prim ajutor calificat in afara spitalului, la locul accidentului sau bolii acute. L-am adoptat imediat.” Venit de la Cluj, unde printre atatea somitati universitare si ambitii nu razbise, Raed a fost surprins de deschiderea lui Chiorean. Dar si neincrezator.
A mers la Targu-Mures de mai multe ori inainte de mutarea definitiva si, in 23 septembrie 1990, a facut prima interventie. Tragand cu urechea la anunturile dispeceratului Raed a auzit ca, pe soseaua de la iesirea din oras, a avut loc un accident. In 7 minute a ajuns acolo, dar pacientul fusese deja aruncat intr-o masina civila. Oamenii nu erau obisnuiti ca ambulanta sa apara atat de repede.
Cu cele doua girofaruri si sirena pe stil nemtesc, masina lui Arafat era ca un OZN in oraselul transilvan. Iar pentru ziaristii cu pofta de subiecte vii, interventiile lui Arafat erau aur: oamenii aia, toti voluntari, care se bagau in noroaie si pe sub masini ca sa-i scoata pe raniti erau niste eroi adevarati, nu unii facuti in fabrica de mucava comunista de care tocmai scapasera. Nu trecea saptamana fara ca presa din Targu-Mures sa nu prezinte o stire cu voluntarii care interveneau si cu Raed Arafat… printul fermecat care, cu argintii adusi din Orient, si-a cumparat o masina pe care a dat-o poporului. Era o poveste irezistibila.
IRINA SI SPIONUL
Insa pe masura ce devenea mai cunoscut, au aparut dusmanii. Incepuse o perioada de efervescenta al carui miez era Raed si asta a starnit multa invidie, in special in breasla medicala. Principalii adversari erau cei de la statia de Salvare din Mures, care vedeau dezvoltandu-se un sistem concurent. “La Salvare era o dispecera, Irina”, isi aminteste Raed. “Trebuia sa o impusti ca sa ne trimita la o urgenta, chiar daca murea bolnavul. Relatii, sindicate, una-alta… si intr-o zi a ajuns la spital un accidentat grav la care, daca ajungeam si-l intubam in strada, poate avea o alta sansa. Am pierdut bolnavul. Am sunat-o si i-am zis: Irina, data viitoare am sa explic la familia pacientului de ce nu am ajuns noi si ca puteam sa ajungem. si am sa-i dau si adresa ta de acasa. si da Domnul sa fie si o familie de nebuni, ca sa-ti vina tie acasa. Daca n-ai inteles vreodata ca trebuie sa ne chemi pentru ca putem face ceva pentru bolnav, poate ai sa intelegi atunci.>> Si am inchis telefonul. S-a speriat si a inceput sa ne trimita. Cred ca eram in stare sa fac treaba asta si sa spun la familie.”
Doar ca adversarii noului sistem erau mai puternici decat o dispecera de la Salvare. “Am avut extraordinar de multe probleme”, isi aminteste Chiorean. Lumea medicala din Targu-Mures ii detesta pentru ca oamenii incepusera sa vorbeasca: “chemati arafatu’ ca numai el ne poate salva.” Insa in centrul conflictului stateau, ca de obicei, banii. Dezvoltand un sistem de urgente pre si intraspitaliceasca, Chiorean si Raed rapeau specialistilor o buna parte din clientela care, pana atunci, lua primul contact cu ei. “Am fost amenintat ca voi fi inchis pentru ca ce facem nu-i legal”, povesteste Chiorean. “Amenintarile veneau din partea unor directori de la Targu-Mures si de la Spitalul de Urgenta din Bucuresti. A venit si SRI-ul pe capul meu, pentru ca Arafat nu era cetatean roman. M-au intrebat de una, de alta, si replica mea a fost: eu ma ocup cu el de urgenta. Daca e spion, ocupati-va voi de el.” La construirea mitului spionului arab au lucrat si oamenii partidului nationalist-extremist Vatra Romaneasca care, nu doar ca-i anatemizau pe cei care nu erau romani puri, dar aveau si conflicte pe plan local cu Mircea Chiorean. In 1994, in timpul unei mese, un general SRI din Mures a dat agasat o replica acestui zvon: “Daca Arafat e spion si face rau, e treaba mea sa-l opresc. Vedeti ca pana acum nu l-a oprit nimeni dintre noi. Inseamna ca nu e rau ce face. Lasati-l. Nu va ocupati de ce nu va pricepeti.” Da sa de subsecretar de statar zvonul a rezistat. Desi Raed Arafat a primit in calitate certificatul ORNISS (care, consecutiv unei verificari informative, ii ofera acces la informatii oficiale confidentiale), si astazi prin unele birouri importante se aude intrebarea: “E arab. Cum sa-i dai pe mana elicopterele?”
Doar ca adversarii noului sistem erau mai puternici decat o dispecera de la Salvare. “Am avut extraordinar de multe probleme”, isi aminteste Chiorean. Lumea medicala din Targu-Mures ii detesta pentru ca oamenii incepusera sa vorbeasca: “chemati arafatu’ ca numai el ne poate salva.” Insa in centrul conflictului stateau, ca de obicei, banii. Dezvoltand un sistem de urgente pre si intraspitaliceasca, Chiorean si Raed rapeau specialistilor o buna parte din clientela care, pana atunci, lua primul contact cu ei. “Am fost amenintat ca voi fi inchis pentru ca ce facem nu-i legal”, povesteste Chiorean. “Amenintarile veneau din partea unor directori de la Targu-Mures si de la Spitalul de Urgenta din Bucuresti. A venit si SRI-ul pe capul meu, pentru ca Arafat nu era cetatean roman. M-au intrebat de una, de alta, si replica mea a fost: eu ma ocup cu el de urgenta. Daca e spion, ocupati-va voi de el.” La construirea mitului spionului arab au lucrat si oamenii partidului nationalist-extremist Vatra Romaneasca care, nu doar ca-i anatemizau pe cei care nu erau romani puri, dar aveau si conflicte pe plan local cu Mircea Chiorean. In 1994, in timpul unei mese, un general SRI din Mures a dat agasat o replica acestui zvon: “Daca Arafat e spion si face rau, e treaba mea sa-l opresc. Vedeti ca pana acum nu l-a oprit nimeni dintre noi. Inseamna ca nu e rau ce face. Lasati-l. Nu va ocupati de ce nu va pricepeti.” Dar zvonul a rezistat. Desi Raed Arafat a primit in calitatea sa de subsecretar de stat certificatul ORNISS (care, consecutiv unei verificari informative, ii ofera acces la informatii oficiale confidentiale), si astazi prin unele birouri importante se aude intrebarea: “E arab. Cum sa-i dai pe mana elicopterele?”
Dar, in toate atacurile de la inceputul anilor ‘90 care i-au tintit pe “arafati”, era si ceva adevarat: sistemul nu functiona intr-un cadru legal. Singura garantie era credibilitatea profesionala a lui Chiorean si calitatea de medic rezident a lui Raed. Confruntati cu rezistenta la schimbare a sistemului medical si cu adversitatea celor de la ambulanta, Chiorean si Raed au inceput sa-si caute aliati. “Vazusem deja in Europa modelul pompierilor paramedici”, spune Raed. “Si mi-a venit sa imping totul catre pompieri pentru ca era unica solutie ramasa dupa ce am esuat pe alte cai.” Si samanta a cazut pe teren fertil. Atribuirea unui rol medical pompierilor nu putea decat sa le mareasca acestora prestigiul si, in plus, nu erau implicate niciun fel de adversitati financiare. “Pana sa vina Arafat nu m-a mai abordat niciun medic cu o asemenea idee”, spune generalul Ionel Craciun, comandantul pompierilor militari pe tara in perioada 1990-2000. “Dansul mi-a explicat despre ce este vorba. SMURD-ul era conceput pe principiul lucrului umar la umar institutional.” si, in toamna lui 1991 a fost deschis „experimentul SMURD” sub umbrela institutionala a pompierilor din Targu-Mures. Ca orice experiment, aveau un termen limita: sase luni. Chiorean si Raed trebuiau sa se miste repede.
Chiorean si Raed au reusit sa obtina, in 1992, statutul de Centru Pilot National, prima recunoastere a SMURD de catre Ministerul Sanatatii. SMURD-ul a functionat sub aceasta protectie pana in 1996 cand, cu sprijinul generalului Craciun, acordarea asistentei de urgenta ca atributie a pompierilor militari a fost introdusa in lege. “Acest serviciu n-a fost constituit de sus in jos”, subliniaza generalul Craciun. “Nu s-a copt intr-un cabinet. Nici la mine, nici la Interne, nici la Sanatate. El a inceput de jos in sus si cu sprijinul locuitorilor dintr-o comunitate. De jos a pornit totul.” De jos din strada, acolo unde lucrau ”arafatii” si unde Raed isi urmarea cu o incapatanare feroce scopul.
In 1993 si-a terminat rezidentiatul, dar nu si-a sustinut examenul de specialist. O lege prevedea ca, daca si-ar fi terminat studiile, ar fi fost obligat sa paraseasca Romania. In 1994 s-a inscris la un doctorat fara frecventa la Targu-Mures, dar a fost anuntat ca va trebui sa paraseasca tara si sa revina doar pentru a-si sustine examenele. Amanandu-si pe termen nedefinit sustinerea examenului de specialist, Raed a continuat sa lucreze cvasi-ilegal in Spitalul din Targu-Mures, acoperit fiind de profesorul Chiorean. Cinci ani neintrerupti a fost voluntar, nefiind platit in niciun fel. A trait din partea de mostenire lasata de tatal sau. “Nu prea a mai ramas ceva din banii aia. I-am tocat”, spune astazi Raed, in a carui declaratie de avere mai figureaza casa parinteasca din Nablus, evaluata la 1.800.000 de euro, din care Raed are dreptul la o treime. “Daca m-ar vedea acum tata, poate ca ar fi mandru. Ar sesiza ca nu era asa cum credea. Era convi
In 1993 si-a terminat rezidentiatul, dar nu si-a sustinut examenul de specialist. O lege prevedea ca, daca si-ar fi terminat studiile, ar fi fost obligat sa paraseasca Romania. In 1994 s-a inscris la un doctorat fara frecventa la Targu-Mures, dar a fost anuntat ca va trebui sa paraseasca tara si sa revina doar pentru a-si sustine examenele. Amanandu-si pe termen nedefinit sustinerea examenului de specialist, Raed a continuat sa lucreze cvasi-ilegal in Spitalul din Targu-Mures, acoperit fiind de profesorul Chiorean. Cinci ani neintrerupti a fost voluntar, nefiind platit in niciun fel. A trait din partea de mostenire lasata de tatal sau. “Nu prea a mai ramas ceva din banii aia. I-am tocat”, spune astazi Raed, in a carui declaratie de avere mai figureaza casa parinteasca din Nablus, evaluata la 1.800.000 de euro, din care Raed are dreptul la o treime. “Daca m-ar vedea acum tata, poate ca ar fi mandru. Ar sesiza ca nu era asa cum credea. Era convins ca medicii nu au nicio sansa.” La doi ani de la legiferarea statutului SMURD, Raed primeste in 1998 cetatenia romana, dupa ce devenise si medic specialist. “Arafat e bolnav de acest serviciu”, remarca generalul Craciun. “Si, indiferent pe ce functie si post este, Arafat asta vrea sa faca. Activitatea lui cea mai placuta e la urgenta, in spital, nu la Minister. Dar daca asta i s-a cerut acum, a dovedit ca e un cetatean loial si s-a dus acolo.” Acolo de unde, timp de un deceniu, veneau cei mai multi dusmani. Acolo unde pasiunea si devotamentul nebunesc pentru o idee nu il mai puteau proteja pe Raed.
Chiorean si Raed au reusit sa obtina, in 1992, statutul de Centru Pilot National, prima recunoastere a SMURD de catre Ministerul Sanatatii. SMURD-ul a functionat sub aceasta protectie pana in 1996 cand, cu sprijinul generalului Craciun, acordarea asistentei de urgenta ca atributie a pompierilor militari a fost introdusa in lege. “Acest serviciu n-a fost constituit de sus in jos”, subliniaza generalul Craciun. “Nu s-a copt intr-un cabinet. Nici la mine, nici la Interne, nici la Sanatate. El a inceput de jos in sus si cu sprijinul locuitorilor dintr-o comunitate. De jos a pornit totul.” De jos din strada, acolo unde lucrau ”arafatii” si unde Raed isi urmarea cu o incapatanare feroce scopul.
In 1993 si-a terminat rezidentiatul, dar nu si-a sustinut examenul de specialist. O lege prevedea ca, daca si-ar fi terminat studiile, ar fi fost obligat sa paraseasca Romania. In 1994 s-a inscris la un doctorat fara frecventa la Targu-Mures, dar a fost anuntat ca va trebui sa paraseasca tara si sa revina doar pentru a-si sustine examenele. Amanandu-si pe termen nedefinit sustinerea examenului de specialist, Raed a continuat sa lucreze cvasi-ilegal in Spitalul din Targu-Mures, acoperit fiind de profesorul Chiorean. Cinci ani neintrerupti a fost voluntar, nefiind platit in niciun fel. A trait din partea de mostenire lasata de tatal sau. “Nu prea a mai ramas ceva din banii aia. I-am tocat”, spune astazi Raed, in a carui declaratie de avere mai figureaza casa parinteasca din Nablus, evaluata la 1.800.000 de euro, din care Raed are dreptul la o treime. “Daca m-ar vedea acum tata, poate ca ar fi mandru. Ar sesiza ca nu era asa cum credea. Era convins ca medicii nu au nicio sansa.” La doi ani de la legiferarea statutului SMURD, Raed primeste in 1998 cetatenia romana, dupa ce devenise si medic specialist. “Arafat e bolnav de acest serviciu”, remarca generalul Craciun. “Si, indiferent pe ce functie si post este, Arafat asta vrea sa faca. Activitatea lui cea mai placuta e la urgenta, in spital, nu la Minister. Dar daca asta i s-a cerut acum, a dovedit ca e un cetatean loial si s-a dus acolo.” Acolo de unde, timp de un deceniu, veneau cei mai multi dusmani. Acolo unde pasiunea si devotamentul nebunesc pentru o idee nu il mai puteau proteja pe Raed.
Chiorean si Raed au reusit sa obtina, in 1992, statutul de Centru Pilot National, prima recunoastere a SMURD de catre Ministerul Sanatatii. SMURD-ul a functionat sub aceasta protectie pana in 1996 cand, cu sprijinul generalului Craciun, acordarea asistentei de urgenta ca atributie a pompierilor militari a fost introdusa in lege. “Acest serviciu n-a fost constituit de sus in jos”, subliniaza generalul Craciun. “Nu s-a copt intr-un cabinet. Nici la mine, nici la Interne, nici la Sanatate. El a inceput de jos in sus si cu sprijinul locuitorilor dintr-o comunitate. De jos a pornit totul.” De jos din strada, acolo unde lucrau ”arafatii” si unde Raed isi urmarea cu o incapatanare feroce scopul.
Activitatea lui cea mai placuta e la urgenta, in spital, nu la Minister. Dar daca asta i s-a cerut acum, a dovedit ca e un cetatean loial si s-a dus acolo.” Acolo de unde, timp de un deceniu, veneau cei mai multi dusmani. Acolo unde pasiunea si devotamentul nebunesc pentru o idee nu il mai puteau proteja pe Raed.
Dar, in toate atacurile de la inceputul anilor ‘90 care i-au tintit pe “arafati”, era si ceva adevarat: sistemul nu functiona intr-un cadru legal. Singura garantie era credibilitatea profesionala a lui Chiorean si calitatea de medic rezident a lui Raed. Confruntati cu rezistenta la schimbare a sistemului medical si cu adversitatea celor de la ambulanta, Chiorean si Raed au inceput sa-si caute aliati. “Vazusem deja in Europa modelul pompierilor paramedici”, spune Raed. “Si mi-a venit sa imping totul catre pompieri pentru ca era unica solutie ramasa dupa ce am esuat pe alte cai.” Si samanta a cazut pe teren fertil. Atribuirea unui rol medical pompierilor nu putea decat sa le mareasca acestora prestigiul si, in plus, nu erau implicate niciun fel de adversitati financiare. “Pana sa vina Arafat nu m-a mai abordat niciun medic cu o asemenea idee”, spune generalul Ionel Craciun, comandantul pompierilor militari pe tara in perioada 1990-2000. “Dansul mi-a explicat despre ce este vorba. SMURD-ul era conceput pe principiul lucrului umar la umar institutional.” si, in toamna lui 1991 a fost deschis „experimentul SMURD” sub umbrela institutionala a pompierilor din Targu-Mures. Ca orice experiment, aveau un termen limita: sase luni. Chiorean si Raed trebuiau sa se miste repede.
PASIUNEA CARE TOACA BANII
„L-am vazut pe Raed cum judeca in diferite situatii”, isi aminteste Mircea Chiorean. „Eu incercam sa mai strecor si nuante diplomatice. El judeca intotdeauna in forta: ca nu se poate, ca ne luptam. Stilul arab... Atunci mi-am dat seama ca, in afara de mine care aveam si eu fanatismul meu medical care nu se compara cu cel al arabilor, avea si el un fanatism care l-a ajutat sa duca lucrurile pana la capat.” In afara de ajutoarele materiale din Occident, cei doi aveau nevoie ca de aer de validarea specialistilor din vestul Europei. In 1991 au decis sa organizeze prima conferinta de medicina de urgenta, la Targu-Mures, cu invitati straini. Nu aveau inca relatii in vest, dar pe manualul de urgenta preferat al lui Raed exista numarul de telefon al autorului, Robert Askhenazy, seful Serviciului de Urgenta din Bruxelles. „Nu am avut niciodata o problema sa fac rost de un numar de telefon, sa pun mana pe el si sa sun”, povesteste Raed. Si Askhenazy a acceptat invitatia. ”Venirea lui la Targu-Mures a insemnat mult pentru ca a validat ca ce vorbea arabul ala de 25 de ani nu era o prostie.” Si profesorul belgian nu a fost singurul sunat pe nepusa masa de medicul necunoscut.
Chiorean si Raed au reusit sa obtina, in 1992, statutul de Centru Pilot National, prima recunoastere a SMURD de catre Ministerul Sanatatii. SMURD-ul a functionat sub aceasta protectie pana in 1996 cand, cu sprijinul generalului Craciun, acordarea asistentei de urgenta ca atributie a pompierilor militari a fost introdusa in lege. “Acest serviciu n-a fost constituit de sus in jos”, subliniaza generalul Craciun. “Nu s-a copt intr-un cabinet. Nici la mine, nici la Interne, nici la Sanatate. El a inceput de jos in sus si cu sprijinul locuitorilor dintr-o comunitate. De jos a pornit totul.” De jos din strada, acolo unde lucrau ”arafatii” si unde Raed isi urmarea cu o incapatanare feroce scopul.

In 1993 si-a terminat rezidentiatul, dar nu si-a sustinut examenul de specialist. O lege prevedea ca, daca si-ar fi terminat studiile, ar fi fost obligat sa paraseasca Romania. In 1994 s-a inscris la un doctorat fara frecventa la Targu-Mures, dar a fost anuntat ca va trebui sa paraseasca tara si sa revina doar pentru a-si sustine examenele. Amanandu-si pe termen nedefinit sustinerea examenului de specialist, Raed a continuat sa lucreze cvasi-ilegal in Spitalul din Targu-Mures, acoperit fiind de profesorul Chiorean. Cinci ani neintrerupti a fost voluntar, nefiind platit in niciun fel. A trait din partea de mostenire lasata de tatal sau. “Nu prea a mai ramas ceva din banii aia. I-am tocat”, spune astazi Raed, in a carui declaratie de avere mai figureaza casa parinteasca din Nablus, evaluata la 1.800.000 de euro, din care Raed are dreptul la o treime. “Daca m-ar vedea acum tata, poate ca ar fi mandru. Ar sesiza ca nu era asa cum credea. Era convins ca medicii nu au nicio sansa.” La doi ani de la legiferarea statutului SMURD, Raed primeste in 1998 cetatenia romana, dupa ce devenise si medic specialist. “Arafat e bolnav de acest serviciu”, remarca generalul Craciun. “Si, indiferent pe ce functie si post este, Arafat asta vrea sa faca. Activitatea lui cea mai placuta e la urgenta, in spital, nu la Minister. Dar daca asta i s-a cerut acum, a dovedit ca e un cetatean loial si s-a dus acolo.” Acolo de unde, timp de un deceniu, veneau cei mai multi dusmani. Acolo unde pasiunea si devotamentul nebunesc pentru o idee nu il mai puteau proteja pe Raed.
SA TERMINAM!"
La hotelul Perla Marii din Eforie Nord, Raed Arafat urmeaza sa se intalneasca cu reprezentantii sindicatelor ambulantierilor. De cand a fost numit in functia de la Ministerul Sanatatii, in august 2007, Raed este din ce in ce mai putin iubit si din ce in ce mai temut. Si asta o simte si el. Si-a creat multi dusmani in ultimii 20 de ani, dar cei mai vechi si aprigi raman ambulantierii. Inca din 2005, era acuzat in sedintele Comisiei de Sanatate de la Camera Deputatilor ca vrea sa desfiinteze Ambulanta. S-a ajuns atat de departe incat, in 2005, decorarea lui Raed de catre Presedintia Romaniei a fost considerata o jignire de catre Asociatia Serviciilor de Ambulanta, care a protestat printr-o scrisoare deschisa.
Acum e doar o alta sambata din vara lui 2011 in care doctorul Arafat lucreaza. Doar ca, de aceasta data, pare a-si stapani cu greu calmul. Ambulantierii aflati in fata lui il bombardeaza cu intrebari, si degetele doctorului incep sa bata nervoase darabana in microfonul la care raspunde: “Nu suntem politisti si nu va vanam dar daca nu intelegem ca regulile trebuie respectate de la mic pana la mare, nu vom evolua. E in pregatire hotararea de guvern care prevede amenzi contraventionale pentru soferii si asistentii care nu vor purta centura de siguranta pe ambulante. Amenzile vor fi pana in 2000 RON. Nerespectarea regulilor se plateste. Sa nu credeti ca e doar pe Ambulanta, e si pe SMURD.”
Sala se aude bombanind. De cateva saptamani, de fiecare data cand Raed sau colaboratorii lui vad in trafic un sofer de ambulanta circuland fara centura, suna la statia de care apartine masina pentru a sesiza neregula. Apoi controleaza daca soferul a fost sanctionat. De cand e la Ministerul Sanatatii, Raed lucreaza dupa un singur principiu: urmareste personal fiecare proiect aflat in responsabilitatea lui. “Nu suntem in competitie”, raspunde Raed unui ambulantier care acuza dispeceratul ca prefera sa trimita cazuri SMURD-ului, nu ambulantei. “Daca cadeti in strada si o colega trimite o ambulanta de la 20 de minute ca sa nu vina SMURD-ul de la 2 minute, ce faceti?” Din sala seaude o voce groasa si batjocoritoare: “Pai da, ca SMURD-ul e mai bun”. “In fiecare judet avem 4 dispecerate. Pentru pompieri, pentru ambulanta, pentru politie si serviciul 112. Sunt 160 in toata tara. Pana in 2020 ar trebui sa ramanem cu 20. Acum cateva saptamani, un doctor a facut infarct in spital si, desi era o ambulanta privata in curte, au ajuns la el cine?”, intreaba Raed sala. “Ei da. Pompierii!”, se aude zeflemitor. “Da, serviciul de prim ajutor”. E momentul in care sala explodeaza. Vocile sunt groase: “Nu-i mai tot ridicati in slavi pe SMURD.” Se aud huiduieli. “si ambulanta are succese”, striga o voce din mijlocul zgomotului. Raed bate in microfon: “Sa terminam. Controalele vor continua.”
Lipsa de tact a lui Raed toarna gaz peste vechiul foc al animozitatii ambulantierilor pentru SMURD. Radu Paros, seful ambulantei Ialomita, apreciaza calitatile profesionale ale doctorului Arafat, dar nu si pe cele manageriale. “Intotdeauna a fost concurenta asta care exista la un stapan cu doi caini: SMURD-ul si Ambulanta. Fiecare a vrut sa-i castige increderea si a fost o lupta: ba, sa ma laude si pe mine seful. Dar sincer acuma. SMURD-ul e copilul lui. Nu poate sa dea in el. Cand au venit controalele la Ambulanta, SMURD-ul deja stia, ca au fost anuntati din timp. Pe noi nu ne-a laudat niciodata. N-a iesit si cu noi de manuta sa zica: Ambulanta a facut. Nu, nu. SMURD-ul a facut.” In prezent exista 192 de echipaje SMURD care acopera aproximativ 15% din totalul urgentelor din Romania. De restul se ocupa Ambulanta, cu cele 780 de echipaje ale sale. Dar Raed are ambitia ca, pana la sfarsitul anului, numarul echipajelor SMURD sa ajunga la peste 220, in timp ce angajarile in statiile de ambulanta raman blocate. Argumentele lui Raed sunt economice: cresterea numarului de echipaje SMURD nu cere angajari de personal, ci doar instruirea pompierilor pentru a deveni paramedici. Suplimentarea statiilor de ambulanta ar cere fonduri noi de la buget. Dar, in ciuda silogismului impecabil, ambulantierii fierb vazand cum, treptat, interventiile de prim-ajutor devin o atributie specifica pompierilor, pentru ei ramanand restul: transportul medical si deplasarea la consultatii. Exact cum, inca din 2005, prevazuse Sorin Oprescu: “rolul serviciului de ambulanta a fost redus la transport.”
Sorin Oprescu, medic si primar, este unul dintre criticii politicilor promovate de Raed de cand acesta a ajuns la Minister: “Nici acum nu il simpatizez pe Arafat, dar incerc sa mentin un echilibru.” Principala lor contradictie este privatizarea sistemului medical. Oprescu sustine inca din 2005 ca ambulantele private sa aiba acces, similar SMURD-ului si ambulantelor de stat, la finantarea de la buget. Privatii au dat in judecata Ministerul Sanatatii, reprezentat de Raed Arafat, acuzandu-l de discriminare. Curtea Constitutionala a dat insa dreptate pozitiei lui Raed, care sustine ca sistemul de urgenta trebuie sa ramana sub stricta raspundere a statului. A fost una dintre marile lui victorii. De atunci, au mai existat incercari de a privatiza sistemul de urgente, ultima initiata in 2010 de cinci parlamentari PD-L. Dar, desi pana astazi opozitia lui Raed este criticata chiar de unii dintre prietenii sai din Targu-Mures, omul ramane neclintit: “Daca cineva vine maine si introduce competitia comerciala pe urgente, eu nu mai am ce cauta in Minister. Am plecat.”
Aceasta amenintare este arma ultima folosita de Raed in luptele sale din sistem. Numit in functie de ministrul liberal Eugen Nicolaescu, Raed Arafat a fost mentinut in post si de ministrul social-democrat Ion Bazac si de catre actualul guvern PD-L. “Cred ca le-a fost frica sa se debaraseze de el”, explica Nicolaescu. Relatia lui Raed cu politicienii este de tipul iti dau ca sa-mi dai. El le imprumuta din imaginea lui excelenta, iar ei ii dau o anumita libertate de actiune. “Eu nu vad intrarea in politica ca o solutie, ci ar putea sa devina un impediment serios la ce fac pentru ca va insemna ca ma aliez cu o singura parte”, spune Raed. “Acum, unde sunt eu, pot sa rezolv foarte usor majoritatea problemelor pe niste canale specifice pozitiei de subsecretar de stat.” Dar si politicienii isi iau partea, fie ca-i cer recomandari personale catre vreun medic renumit, fie ca-l folosesc pentru a scoate castanele din focul guvernarii. S-a intamplat in cazul a doua proiecte nepopulare: supravegherea medicilor pentru prescrierea excesiva de concedii medicale si inchiderea spitalelor mici: “Cele doua proiecte apartin FMI-ului si Bancii Mondiale. El a fost pus in fata sa le sustina pentru ca lumea ar putea sa fie mai putin nemultumita daca le sustine el. Cand ministrul te cheama si-ti spune “te rog frumos sustine aceste doua proiecte, ca sunt esentiale pentru politica guvernului...” Ce faci? Le sustii sau pleci”, explica fostul ministru al Sanatatii, Eugen Nicolaescu. “Raed inca mai are treaba si, pentru el, obiectivul este sa atinga tot ce mai are de facut pe medicina de urgenta. Si, ca atare, a zis ca dintre doua rele o alege pe cea mai putin rea.”

La inceput, medicina de urgenta a fost doar pasiunea adolescentului din Nablus. Apoi a devenit cauza careia, cu un devotament de neinteles, i s-a dedicat tanarul student. Astazi, medicina de urgenta a devenit viata inaltului demnitar care, in putinele zile libere pe care le are, fuge la Targu-Mures pentru a mai prinde o garda pe elicopter. Si, tocmai datorita acestui exces, tinerii medici rezidenti pe medicina de urgenta, cei pentru care Raed ar trebui sa fie un model, il critica. Pana in 2007, programul pe medicina de urgenta era dominat de haos, astfel ca 9 din 10 tineri paraseau rezidentiatul. Apoi, Raed a introdus o programa pe model american, a tradus un manual american si a obtinut pentru rezidenti sporuri de peste 50% la salarii. Dar a crescut si exigentele: “Sunt unii nemultumiti pentru ca noi am fost mult mai duri in specialitatea asta decat in altele. S-a facut o programa moderna cu niste reguli clare si dure. Pentru ca pregatim oameni care se vor ocupa de viata de oameni”, spune Raed.

Desi oficial include 48 de ore pe saptamana, programul unui rezident pe medicina de urgenta este chiar mai intens: aproximativ 10 ore in fiecare zi, urmate in multe locuri de alte 12 ore de garda. “Intr-adevar, suntem singura specialitate care nu accepta sub nicio forma programul de 35 de ore pe saptamana plus o garda. Noi nu facem formare dupa codul de munca, dar in SUA programul unui rezident este de 72 ore pe saptamana”, spune Raed. Unii rezidenti sustin ca, supusi acestui ritm, nu mai au timp sa inteleaga teoretic ce vad in practica din spital. Mai multi se plang, in ciuda sporurilor, de salarii: un rezident pe urgenta in anul 1 castiga 1500 lei pe luna, iar unul in ultimul an maxim 2500 lei. De altfel, in ciuda imbunatatirilor aduse de Raed, specialitatea “urgente” este cea mai putin dorita de catre tinerii medici candidati la examenul de rezidentiat. Dar cea mai ingrijoratoare problema a rezidentilor este lipsa satisfactiilor profesionale. “Strangem pacientii de pe strada. Facem o resuscitare. Dar care e finalitatea? Ce se intampla cu ei dupa ce-i aducem la spital?”, intreaba, sub rezerva anonimatului, un rezident. Un coleg mai experimentat explica: “Arafat e un ferment care a lucrat permanent pentru un singur palier: urgentele. E foarte bine dar cred eu ca in meseria de doctor trebuie sa-ti lasi timp de sedimentare si de analiza. In domeniul asta s-a tot acumulat: sa avem elicoptere, masini, sa transportam cat mai repede. Generic e un lucru bun. Dar practic, vom ajunge ca UPU sa fie mai performant tehnologic decat spitalul, pentru ca UPU are o suta de masini si toata aparatura, dar in spital nu are cine sa-i preia.”

Toate aceste critici ii sunt cunoscute lui Raed, care isi asuma atat incapatanarea cat si intoleranta cu care priveste anumite probleme: “Nu am fost rezonabil, dar am schimbat ceva.” Poate tocmai din cauza acestui principiu, desi multi il respecta, putini vor sa-i calce pe urme. Un rezident pe medicina de urgenta, altfel pasionat de meseria lui, spune amar: “Eu nu vreau sa ajung la 50 de ani ca el: doar cu profesia, fara familie. Mi s-ar parea trist.”

COMANDANTUL

E 11 seara si, in biroul sau de la etajul 5 al Ministerului Sanatatii, Raed Arafat continua sa lucreze. Sambata a inspectat din nou santierul UPU din Targu-Mures. Duminica s-a relaxat facand o garda la SMURD. Luni a zburat la Bruxelles pentru o intrunire a Comisiei NATO pe asistenta medicala de urgenta si miercuri a revenit la sedintele din Bucuresti. E 11 seara si Raed Arafat nu are o familie la care sa se intoarca. “Imi plac copiii dar nu sunt neaparat... Pentru ca este o responsabilitate imensa. Familia cere timpul ei. Si a avea copii e o responsabilitate careia trebuie sa-i dedici timpul necesar. Eu...va spun... desi n-as intra in asta. Daca aveam acum si copii, cunoscandu-ma pe mine, cel mai probabil eram neglijent cu familia.” In biroul sau, coplesit de trofee si diplome, Raed Arafat nu isi gaseste timp sa aiba si copii.

Nu-i face placere sa-si aminteasca nici povestea inimii de copil gravate in bronz, care se afla la Targu-Mures. ”E de la tatal copilului salvat de echipa din 2003. Cand ne-a adus-o a zis: asta e inima copilului meu, ca sa va aduceti aminte ca n-au murit pe degeaba.” In martie 2003, un elicopter cu o echipa SMURD a transportat de la Targu-Mures la Cluj un bebelus de o luna care avea nevoie de o operatie la inima. La intoarcere, elicopterul s-a prabusit. Doi piloti, un medic si un asistent au murit. ”Eu am luat masa cu pilotii, chiar inainte sa plece. Trebuia sa fiu eu in el. Dar s-a schimbat in ultima secunda, pentru ca a trebuit sa raman. Si s-a oferit colega sa plece.” Raed ofteaza, apoi isi indreapta capul si continua: ”De ce nu mi s-a intamplat mie? E imposibil de raspuns. Niciodata nu o sa ramai 100% impacat ca a murit cineva. Toata viata va ramane intrebarea: puteam sa fac ceva mai mult ca sa nu se intample? Dar asta pateste orice comandant.”

La 20 de ani de la intemeierea SMURD, profesorul Mircea Chiorean i-a urat comandantului ”sa-si pastreze fanatismul”. Sangele arab sclipeste limpede in viata lui Raed Arafat: pasionat, excesiv si intolerant. Doar ca fanatismul lui nu incearca sa aduca moartea, ci sa o amane. Aceasta inversare pozitiva e fericita, dar inexplicabila. Caci cine altcineva poate intelege motivatiile unui fanatic, in afara de cei asemenea lui?
SURSA : http://cititordeproza.ning.com

"Audacia Et Devotio"
Cutezanță, îndrăzneală, curaj şi devotament.
13-11-2011 04:32 PM
Citaţi acest mesaj într-un răspuns
 Thanks given by: Coffeeman , HomefireNews , Karin
Postează răspuns 


Săritură forum:




Bine ai venit, Vizitator!
Trebuie să vă înregistraţi înainte să postaţi aici.


  

Parolă
  





Publicitate
eMag

Ultimele subiecte
Topic despre bancuri (in ...
Ultimul mesaj a fost postat de: Covalciuc Bogdan
Ieri 07:08 PM
» Mesaje: 307
» Vizualizări: 134627
Aparat de protecţie a re...
Ultimul mesaj a fost postat de: Covalciuc Bogdan
Ieri 05:48 PM
» Mesaje: 4
» Vizualizări: 5432
Tehnologia viitorului
Ultimul mesaj a fost postat de: Covalciuc Bogdan
Ieri 05:25 PM
» Mesaje: 157
» Vizualizări: 112925
MobiLink - Analog GSM Gat...
Ultimul mesaj a fost postat de: Covalciuc Bogdan
Ieri 04:54 PM
» Mesaje: 1
» Vizualizări: 1065
LEGE nr. 307 din 12 iulie...
Ultimul mesaj a fost postat de: Covalciuc Bogdan
Ieri 02:08 PM
» Mesaje: 8
» Vizualizări: 7512
I.S.U. "Delta" al Judetul...
Ultimul mesaj a fost postat de: HomefireNews
Ieri 01:28 PM
» Mesaje: 87
» Vizualizări: 53277
I.S.U. "Banat" al Judetul...
Ultimul mesaj a fost postat de: HomefireNews
Ieri 01:21 PM
» Mesaje: 212
» Vizualizări: 128340
Cutremurele de pământ
Ultimul mesaj a fost postat de: HomefireNews
Ieri 01:10 PM
» Mesaje: 107
» Vizualizări: 77473
Autospeciale ROMPRIM
Ultimul mesaj a fost postat de: romprim
Ieri 12:48 PM
» Mesaje: 79
» Vizualizări: 60388
U.S. Fire Departments and...
Ultimul mesaj a fost postat de: HomefireNews
Ieri 07:20 AM
» Mesaje: 20
» Vizualizări: 11627

Sustinem
semperfidelis.ro
agendapompierului.ro