Acest forum foloseste cookies
Acest site foloseste cookies pentru a personaliza continutul si publicitatea, pentru a analiza traficul si pentru a oferi optiuni social media. Prin navigarea pe acest site, va exprimati acordul asupra folosirii cookie-urilor.

pompieri


Postează răspuns 
 
Evaluarea subiectului:
  • 5 voturi - 5 în medie
  • 1
  • 2
  • 3
  • 4
  • 5
Respect !.....și suntem datori să nu uităm !
Autor Mesaj
Covalciuc Bogdan Offline
Administrator
********

Mesaje: 11,957
Alăturat: Aug 2010
Locatie:
Thanks: 4425
Given 10619 thank(s) in 4699 post(s)

Mesaj: #131
RE: Respect !.....și suntem datori să nu uităm !
15 decembrie 2014 - 15 decembrie 2016

Doi ani de la tragedia aeriană de pe lacul Siutghiol!

[Imagine: comemorare_smurd.jpg]

Citat:Astăzi s-au împlinit doi ani de la tragedia de pe lacul Siutghiol în care a fost implicat un elicopter SMURD. Patru salvatori au murit atunci, un medic, o asistentă, pilotul şi copilotul aeronavei. Colegii de la Inspectoratul de Aviaţie al MAI au postat un mesaj în memoria celor dispăruţi.

“Au trecut doi ani de când vă așteptăm să reveniți din ultima voastră misiune aeriană. Și vă simțim lipsa, și ne este dor de voi, eroii noștri salvatori, ale căror destine au fost frânte, în tragicul accident de pe Lacul Siutghiol din 15 decembrie 2014.
Odihniți-vă în pace dragii noștri colegi și prieteni, comandor CĂTUNEANU PETRE, comandor CRĂCĂNEL GINEL, medic VIZIREANU LAURA, asistent HARTON GABRIELA!”

[Imagine: prabusire_elicopter_smurd_siutghiol_constanta_8.jpg]

[Imagine: tragedie_SMURD_12.jpg]

Citat:CRONICA OFICIALĂ a unei TRAGEDII.
Ora 16.11: se primește primul apel la 112, prin care se anunță că un elicopter SMURD s-a prăbușit în lacul Siutghiol. Ulterior, la orele 16.12 și 16.14, vin alte apeluri similare
Ora 16.11: ISU Constanța alertează forțele din subordine și ordonă trimiterea la locul accidentului a acestora, concomitent cu raportarea la Centrul Operațional de la nivelul IGSU, fiind luate măsuri conform procedurilor operaționale pentru acest tip de eveniment
Ora 16.12: sunt trimise două autospeciale de intervenție cu o barcă și zece subofițeri de la Detașamentul Constanța, care au ajuns după aproximativ 15 minute, la 16.29. Concomitent, sunt alertate echipajele medicale de urgență prespitalicească (ambulanță și SMURD), care ajung, la rândul lor, tot după aproape 15 minute
Ora 16.15: ministrul Afacerilor Interne Gabriel Oprea, activează Centrul Operațional de Comandă al MAI, precum și Centrul Operațional de Comandă al Guvernului
Ora 16.15: informația despre producerea accidentului este comunicată șefului Departamentului pentru Situații de Urgență, secretarul de stat Raed Arafat
Ora 16.16: Centrul de Coordonare ROMATSA este informat prin intermediul sistemului unic de urgență 112 că aeronava s-a prăbușit în lacul Siutghiol - Mamaia, la 500 de metri de mal
Ora 16.17: este declanșată faza de căutare-salvare la nivelul Centrului de Coordonare SAR-ROMATSA
Ora 16.17: prima ambulanță din cadrul Serviciului Județean de Ambulanță Constanța ajunge la locul accidentului.
Ora 16.18: este alertată echipa de scafandri din cadrul Inspectoratului Județean pentru Situații de Urgență Constanța și a Centrului de Antrenament al ISU Constanța
Ora 16.20: Căpitănia Midia, care are în subordine Oficiul de Căpitănie Mamaia, este sesizată de o persoană că un elicopter s-a prăbușit în lacul Siutghiol. La 16.25, Căpitănia cere Agenției Române pentru Salvarea Victimelor Omenești pe Mare, respectiv conducătorului șalupei Jupiter, să se prezinte la ambarcațiune, pentru a participa la intervenție
Ora 16.29: forțele ISU Constanța ajung la mal și observă resturi ale aeronavei
Ora 16.30: ISU Constanța prin Garda de Coastă - SCOMAR anunță Autoritatea Navală Română despre producerea evenimentului
Ora 16.31: după aproximativ 20 minute de la momentul alarmării, este lansată prima barcă pneumatică ISU de zece persoane pentru căutare-salvare, al cărei motor pornește la sfoară, și nu la cheie. Motorul nu a pornit, dar barca a fost oricum utilizată în intervenție, cu ajutorul vâslelor
Ora 16.40: ISU Constanța activează Planul de cooperare cu Ministerul Apărării Naționale
Ora 16.45: este recuperată din apă prima victimă, dr. Laura Vizireanu, de către echipajul ISU din prima barcă și se încep manevrele de resuscitare. Victima este transferată într-o barcă civilă cu motor, însoțită de un paramedic SMURD, care continuă manevrele de resuscitare până la preluarea pe mal de către echipajul de ambulanță. Personalul ISU din prima barcă rămâne la fața locului, pentru a continua acțiunea de căutare-salvare
Ora 16.47: la 35 de minute de la anunțarea accidentului, se lansează la apă cea de a doua barcă cu motor a ISU Constanța
Ora 16.49: este solicitată intervenția echipei de scafandri a Centrului 39 Constanța aparținând Ministerului Apărării Naționale
Ora 16.50: șalupa Jupiter a Agenției Române pentru Salvarea Victimelor Omenești pe Mare ajunge la locul accidentului, oferind sprijin în operațiunea de căutare
Ora 16.54: este lansată la apă a treia barcă cu motor pentru operațiuni de căutare-salvare
Ora 17.07: se solicită scafandri de la Garda de Coastă, iar la 17.12 scafandrii de la ISU Constanța încep căutarea victimelor
Ora 17.50: forțele Ministerului Apărării Naționale intervin în sprijinul acțiunilor de căutare
Ora 18.30: Garda de Coastă aduce la fața locului două ambarcațiuni, patru scafandri, trei echipamente de vedere pe timp de noapte și un sonar performant
Ora 21.18: este găsit, de către scafandrii ISU Constanța, copilotul Ginel Claudiu Crăcănel, imobilizat în scaunul elicopterului, la adâncimea de patru metri
Ora 21.30: copilotul este adus la mal de către ISU Constanța și încep manevrele de resuscitare. La 21.47, acesta este transportat la UPU Constanța, unde ajunge la 22,00, când sunt continuate manevrele de resuscitare. La ora 1.30, copilotul este declarat decedat.
Ora 22.00: este găsită și carlinga elicopterului, la o adâncime de 4,4 metri, pe un fund de apă mâlos
Ora 23.00: o echipă aparținând Marine Research, cu ajutorul unei ambarcațiuni de la Garda de Coastă, începe căutările cu un sonar multi-undă
Ora 23.45: este declarat decesul primei victime recuperate - dr. Laura Vizireanu
Ora 23.50: este găsită a treia victimă, pilotul Petre Corneliu Cătuneanu, la aproximativ 10 metri de carlingă
Ora 00.35: pilotul Cătuneanu este adus în UPU, unde este declarat mort
Ora 3.30: este găsită a patra victimă, asistenta Gabriela Claudia Harton, prinsă în centură în carlinga epavei
Ora 4.10: asistenta este adusă la mal, preluată de ambulanță și i se fac manevrele medicale specifice. La 4.30 este adusă la UPU, unde se declară decesul. Se încheie operațiunea de căutare și se iau măsuri pentru conservarea locului faptei, în vederea continuării cercetării la fața locului pe timpul zilei.

[Imagine: marmura.jpg]

Requiescat in Pace
Respect !.....si suntem datori sa nu uitam !

[Imagine: 10557750_577631512362723_1327745851304159661_o.jpg]

"Audacia Et Devotio"
Cutezanță, îndrăzneală, curaj şi devotament.
15-12-2016 08:01 PM
Citaţi acest mesaj într-un răspuns
 Thanks given by: HomefireNews , S.P.S.U. SPG FIRE Constanța
Covalciuc Bogdan Offline
Administrator
********

Mesaje: 11,957
Alăturat: Aug 2010
Locatie:
Thanks: 4425
Given 10619 thank(s) in 4699 post(s)

Mesaj: #132
RE: Respect !.....și suntem datori să nu uităm !
Plutonierul major Andrei Chirieş , subofiter Sectia de Pompieri Bacău, a căzut de acoperisul unei clădiri incendiate pe timpul operaţiunilor de stingere, , fracturându-şi piciorul stâng în mod foarte grav.Transportat la spitalului militar din Bucureşti, cu toate îngrijirile date nu a putut fi salvai şi a încetat din viaţă în ziua de 15 Ianuarie 1932.

Plutonierul major Andrei Chirieş a fost înhumat în Cimitirul Central din Bacău;

Ordin de zi din 30 ianuarie 1932
Incendiu din noaptea 28-29 decembrie 1932 / Bacau

Ordin de zi din 30 ianuarie 1932


"Audacia Et Devotio"
Cutezanță, îndrăzneală, curaj şi devotament.
(Acest mesaj a fost modificat ultima dată: 10-01-2017 08:32 AM de Covalciuc Bogdan.)
10-01-2017 08:22 AM
Citaţi acest mesaj într-un răspuns
 Thanks given by: HomefireNews , S.P.S.U. SPG FIRE Constanța
Covalciuc Bogdan Offline
Administrator
********

Mesaje: 11,957
Alăturat: Aug 2010
Locatie:
Thanks: 4425
Given 10619 thank(s) in 4699 post(s)

Mesaj: #133
RE: Respect !.....și suntem datori să nu uităm !
24 mai 2004 - 24 mai 2017 - 13 ani de la tragedia de la Mihăileşti






13 ani de la tragedia de la Mihăilești, comemorați de Inspectoratul pentru Situații de Urgență Buzău

Citat:Pe data de 24 mai 2017 se împlinesc 13 ani de la tragedia de la Mihăilești, eveniment care va rămâne ca unul dintre cele mai triste momente din istoria pompierilor buzoieni.

Miercuri, începând cu ora 10:45, Inspectoratul pentru Situații de Urgență „Neron Lupașcu“ al județului Buzău va organiza o manifestare comemorativă la monumentul din localitatea Mihăilești. Astfel, vor aduce un omagiu celor șapte eroi pompieri, care și-au pierdut viața în tragicul eveniment petrecut în urmă cu 13 ani, maior post mortem Mihalache Doru - Mihai, sublocotenent post mortem Necula Romeo, sublocotenent post mortem Manta Valentin Cezar, sublocotenent post mortem Jianu Nicolae, sublocotenent post mortem Stan Silviu, sublocotenent post mortem Medeleanu Georgian, sublocotenent post mortem Oprea Florentin Valentin.

An de an, cei șapte eroi pompieri sunt memoria vie a istoriei noastre, cinstirea și prețuirea faptelor acestora fiind eternă. Alături de pompierii eroi, în tragedia de la Mihăilești și-au mai pierdut viața doi jurnaliști buzoieni, Elena Popescu și Ionuț Barbu, precum și nouă civili.

Pe data de 24 mai 2004, un camion care transporta 20 de tone de azotat de amoniu s-a răsturnat pe DN2E85, pe raza localității Mihăilești. Camionul a luat foc și a explodat, chiar în momentul în care echipajele de pompieri interveneau la stingerea incendiului. În total, 18 oameni au pierit în urma exploziei devastatoare.
SURSA : http://opiniabuzau.ro

REMEMBER

[Imagine: 052412051959242612.jpg]

Citat:În urmă cu 13 ani, România era zguiduită de cel mai grav accident produs pe șosele. 18 oameni, dintre care 7 pompieri, doi jurnaliști și trei localnici, și-au pierdut viața după ce un TIR încărcat cu 20 de tone de azotat de amoniu a explodat.

Pe data de 24 mai 2004, la ora 05.30, în comuna Mihăilești, județul Buzău, pe DN 2, la 32 de kilometri sud de Buzău, un TIR încărcat cu azotat de amoniu a fost implicat într-un accident rutier în urma căruia s-a răsturnat într-un șanț, iar rezervorul de combustibil a fost cuprins de flăcări.

Oamenii au sunat la numărul de urgență, iar în scurt timp, la locul accidentului au ajuns mai multe mașini de pompieri.

În jurul orei 5.50, camionul explodează. Mor pe loc 18 persoane și alți 13 sunt răniți grav. Resturi umane și ale camionului sunt aruncate de suflu pe o rază de peste un kilometru. Șoseaua este distrusă pe o lungime de peste 30 de metri, în urma exploziei formându-se un crater cu adâncimea de 7 metri.

Ziariștii Ionuț Barbu și Elena Popescu, corespondenți ai postului Antena 1, se află printre cei morți. În jurul orei 06.00, la fața locului apar echipaje ale poliției buzoiene, urmate de specialiști de la Protecția Civilă.

Reprezentanți ai Parchetului Buzău împrejmuiesc zona pe un diametru de 500 de metri. În jurul orei 09.30 sosește un pluton de jandarmi pentru a strânge rămășițele rezultate în urma exploziei.

La doar cinci ore de la producerea exploziei, ancheta de la fața locului se închide iar buldozerele și excavatoarele încep astuparea craterului și repararea șoselei.

Citat:Pe 24 mai se împlinesc 12 ani de la tragedia de la Mihăilești în care au murit 18 oameni și au fost răniți grav alți 13.
În semn de cinstire şi preţuire a memoriei celor şapte eroi pompieri decedați în explozia devastatoare, pompieri care au făcut dovada curajului şi devotamentului suprem în 24 mai 2004, Inspectoratul pentru Situaţii de Urgenţă „Neron Lupaşcu” al judeţului Buzău va organiza o manifestare comemorativă la monumentul închinat acestora din localitatea Mihăileşti.
Astfel, în data de 24.05.2015, începând cu ora 08:30, personalul inspectoratului, în cadrul unui ceremonial militar şi religios va aduce un pios omagiu celor care au fost: maior post mortem – Mihalache Doru-Mihai, sublocotenent post mortem – Necula Romeo, sublocotenent post mortem – Manta Valentin Cezar, sublocotenent post mortem – Jianu Nicolae, sublocotenent post mortem – Stan Silviu, sublocotenent post mortem – Medeleanu Georgian, sublocotenent post mortem – Oprea Florentin Valentin.
SURSA : http://jurnaluldebuzau.ro/

[Imagine: MIHAILESTI_COMEMORARE_avi_Still005.jpg]

Citat:Explozia de la Mihăileşti este unul dintre cele mai grave accidente petrecute pe şoselele din România.

A avut loc în urmă cu exact 13 ani, când şoferul unui camion cu azotat de amoniu a pierdut controlul volanului şi s-a răsturnat în şanţ pe DN2, în comuna Mihăileşti, judeţul Buzău. TIR-ul a luat foc în partea din faţă, iar în timp ce pompierii încercau să stingă incendiul, a explodat. Au murit 18 persoane - pompieri, localnici şi jurnalişti - şi au fost rănite grav alte 13 şi s-au înregistrat şi pagube materiale însemnate.

(20-09-2013 03:16 PM)Covalciuc Bogdan Scris:  Octavian Paler spunea că „...eroi sunt cei care fac ce trebuie, când trebuie, indiferent de consecinţe”. La Mihăileşti, pompierii şi-au făcut datoria până la capăt.

[Imagine: dhrhdrthrt.png]

[Imagine: l07_0l0oly.png]

[Imagine: screenshot_363.png]

[Imagine: screenshot_363_pngff.png]

[Imagine: screenshot_363_pngff_pngeeeeeeee.png]

[Imagine: screenshot_gffffffffdg.jpg]

[Imagine: mu9iymiyi.png]

[Imagine: image.jpg]

LINK Pompieri români cazuti la datorie. http://forum.pompierii.info/subiect-pomp...2#pid27352

REMEMBER

Luni, 24 mai 2004, ora 4:00 dimineața, pe Drumul European E85, în apropiere de localitatea Mihăilești din județul Buzău, Florin Marcu, șoferul unui camion aparținând firmei MIH Transcom SRL din Dolj, pierde controlul vehiculului și intră în șanț. Camionul transporta azotat de amoniu (400 de saci, cântărind 20 de tone), de la Combinatul Chimic Doljchim către Societatea Agricolă BEEARSEN din Piatra Neamț. Potrivit martorilor oculari, accidentul ar fi avut drept cauză explozia unui cauciuc al autocamionului.

La ora 04:56, o persoană neidentificată, aflată în trafic pe DN Urziceni-Buzău, a anunțat (telefonic) Inspectoratul de Poliție al Județului Buzău, prin trunchiul central telefonic 955, faptul că lângă localitatea Mihăilești, pe sensul de mers către municipiul Buzău, se află răsturnat un TIR, iar din cabina autovehiculului iese fum. După preluarea mesajului, ofițerul de serviciu din dispeceratul poliției județene a anunțat pompierii militari. Concomitent, prin dispeceratul IPJ Buzău a fost anunțat șeful postului de Poliție din comuna Mihăilești, care a ajuns la locul producerii accidentului la ora 05:05 și a informat dispeceratul IPJ Buzău (din cabina autotrenului ies flacări, nu sunt victime omenești, încărcătura constă în saci cu azotat de amoniu, este necesară intervenția, de urgență, a pompierilor). S-au luat, chipurile, măsuri pentru îndepărtarea curioșilor și pentru dirijarea circulației. Din momentul sesizării, 24.05.2004, ora 04:56-04:57, a fost alarmată subunitatea de intervenție, s-a stabilit participarea la misiune cu 2 autospeciale (ieșirea din unitate era consemnată la ora 05:00, parcurgerea celor 36 km până la locul producerii evenimentului efectuându-se în condiții de ploaie). La ora 5:30, sosesc două echipaje de pompieri din Buzău, șeful postului de Poliție și doi ziariști ai postului de televiziune Antena 1/cameramanul Ionuț Barbu și reporterul Elena Popescu. Au fost inițiate procedurile pentru stingerea incendiului, concomitent cu evaluarea situației de către comandantul gărzii de intervenție și transmiterea datelor despre aceasta la dispeceratul Grupului de Pompieri. Pe timpul pregătirii, la circa 60-90 de secunde din momentul sosirii pompierilor, au avut loc cele două explozii (prima, la ora 05:47:42, urmată la 1 minut și 2 secunde de o alta), ambele fiind înregistrate și de stația seismică Istrița, componentele autotrenului împrăștiindu-se pe o rază de aproximativ 400 m față de locul producerii deflagrației, identificat prin craterul produs.






Lista persoanelor care au decedat la Mihăileşti, pe 24 mai 2004:
Alin Magearu, 37 de ani, Buzău Camelia Simion,
50 de ani, Râmnicu Sărat Daniel Pelmuş, 37 de ani, Mihăileşti, Buzău Doru Mihai Mihalache, căpitan, 33 de ani, Buzău Elena Popescu, reporter, 26 de ani, Valea Râmnicului, Buzău Emil Şerbu, Valea Râmnicului, Buzău Florin Valentin Oprea, locotenent post-mortem, 21 de ani, Blăjani, Buzău Georgian Medeleanu, locotenent post-mortem, 21 de ani, Blăjani, Buzău Ion Tudose, 34 de ani, Mihăileşti, Buzău Ionuţ Ovidiu Barbu, cameraman, 25 de ani, Buzău Liviu Stan, locotenet post-mortem, 23 de ani, Tisău, Buzău Marian Ailincăi, 26 de ani Nicolae Jianu, locotenent post-mortem, 25 de ani, Ruşeţu, Buzău Rica Ionescu, 34 de ani, din Mihăilesti, Buzău Romeo Necula, maior post-mortem, 35 de ani, Verneşti, Buzău Valentin Cezar Manta, locotenent post-mortem, 21 de ani, Tisău, Buzău Valentin Magearu, 23 de ani, Buzău Roman Marcu Florin, 36 de ani, Craiova, şoferul TIR-ului
Au fost răniţi la Mihăileşti:
Gabriel Hurlup, şeful de post de la Mihăileşti Marian Ilie Simi, pompier, rămas fără un picior Raluca Novac avea 15 ani la momentul accidentului, venea cu maşina de la Roman spre Bucureşti Cornel Ciobanu, taximetrist Bianca Gheorghe, 37 de ani Vasilescu Constantin, plutonier adj. şef, 54 de ani Nicoleta Popa, 22 ani, Buzău Gabriel Tudose, mecanic utilaje în Bucureşti, din Buzău Gheorghe Bănică, 37 de ani, Buzău Romeo Baciu, 21 de ani, soldat Mariana Bratu, soţia lui Alin Magearu Romeo Panciu, pompier Ramon Pătraşcu, pompier

Ultimile secunde

[Imagine: 61_1.jpg]

[Imagine: image.jpg]

Explozia

[Imagine: images.jpg]

.... minute după explozie

[Imagine: screenshot_280.png]

[Imagine: screenshot_281.png]

[Imagine: screenshot_282.png]

[Imagine: screenshot_283.png]

[Imagine: screenshot_284.png]

[Imagine: screenshot_285.png]

[Imagine: screenshot_286.png]

[Imagine: screenshot_287.png]

[Imagine: screenshot_289.png]

[Imagine: screenshot_290.png]

[Imagine: screenshot_291.png]

[Imagine: screenshot_292.png]

[Imagine: lucian_mandruta_si_alessandra_stoicescu_si_au_am.jpg]


Requiescat in Pace
Respect !.....si suntem datori sa nu uitam !

[Imagine: 10557750_577631512362723_1327745851304159661_o.jpg]



„POMPIERII NU MOR NICIODATĂ, EI ARD MEREU ÎN SUFLETELE OAMENILOR PE CARE I-AU SALVAT”

"Audacia Et Devotio"
Cutezanță, îndrăzneală, curaj şi devotament.
23-05-2017 06:12 PM
Citaţi acest mesaj într-un răspuns
 Thanks given by: cipcip2009 , maf150 , S.P.S.U. SPG FIRE Constanța , vionora
Covalciuc Bogdan Offline
Administrator
********

Mesaje: 11,957
Alăturat: Aug 2010
Locatie:
Thanks: 4425
Given 10619 thank(s) in 4699 post(s)

Mesaj: #134
RE: Respect !.....și suntem datori să nu uităm !
7 ani de când Ionuţ Cristian Ungureanu a căzut la datorie....suntem datori sa nu uităm !

Citat:Eroii nu mor niciodată!
Sublocotenent (pm) Ionuţ-Cristian Ungureanu
Căzut la datorie la data de 26 mai 2010.
Sublocotenentul (p.m.) Ionuţ-Cristian Ungureanu a decedat, la numai de 24 de ani, în timp ce se afla la intervenţie la un complex comercial din Capitală, unde a fost surprins de prabuşirea elementelor portante ale acoperişului.
Pentru faptele de eroism și sacrificarea vieții în misiune, pompierul salvator Ionuţ-Cristian Ungureanu a fost avansat post-mortem la gradul de sublocotenent.
CINSTE ŞI ONOARE MEMORIEI LUI!

26 mai 2010 - Incendiu la "DRAGONUL ROSU"
[Imagine: Dor6_WEB_POMPIER_05.jpg]
Fotografie din arhiva familiei Ungureanu. Acest autoportret a devenit imaginea de pe crucea sa.

Citat:Post mortem
Timp de 45 de ani, pompierii bucureșteni n-au pierdut niciun coleg într-un incendiu. Apoi a murit Ionuț Ungureanu.Nimeni nu ştie cum a murit Ionuț Ungureanu. Nimeni nu ştie pentru că Ionuț Ungureanu a murit singur.
[quote]Era iadul pe pământ.
Clădirea roşie şi tot ce era în ea ardeau cu furie, iar fumul gros se înălţa într-o coloană care, după ce s-a luminat de ziuă, avea să se vadă din toate colţurile oraşului. Pompierii dădeau cu apă, dar parcă dădeau cu benzină, pentru că nu puteau să coboare temperatura suficient încât să împiedice plasticele să se reaprindă.
Ardeau mai mult de două din cele cinci hectare pe care se întinde una dintre clădirile complexului Dragonul Roşu, un centru comercial mamut din estul Bucureştiului, în care se vând obiecte din plastic, textile şi aparatură casnică. Incendiul, provocat de un scurt-circuit, fusese anunţat la ora 04:23, pe 26 mai 2010, şi Inspectoratul pentru Situaţii de Urgenţă al Municipiului Bucureşti (ISUMB) trimisese mai întâi echipaje de pompieri de la Fundeni, subunitatea responsabilă de zonă. Până la 05:30 aveau să fie chemate autospeciale cu apă şi spumă, autoscări şi ambulanţe de la alte trei detaşamente, de la Grupul Special de Salvatori (un departament de descarcerări şi salvări de persoane) şi de la SMURD. Până la sfârşitul zilei, numărul maşinilor de intervenţie avea să crească la 34, iar cel al pompierilor care luptau cu focul la peste 150. Ultima maşină a plecat după 200 de ore, adică după mai bine de opt zile.
Era cel mai mare incendiu din Bucureşti în ultimii 30 de ani. Compania de asigurări Generali avea să plătească firmei care deţine complexul, Niro Investment, o primă de peste 13 milioane de euro, cea mai mare despăgubire plătită vreodată în România.
Dintre cei peste 150 de pompieri, şapte s-au intoxicat cu fum după ce au intervenit fără aparate de respirat, pentru că la un moment dat li se terminaseră buteliile. Altul, Dumitru Comşa, a ajuns în comă la spital, cu arsuri de gradul trei pe 60 la sută din suprafaţa corpului. Iar Ionuţ Ungureanu nu s-a mai întors niciodată la subunitate.
Sergentul major Ungureanu nici nu a vrut să meargă la intervenţie. Tocmai ieşise din gardă – asigurase paza subunităţii sale, Detaşamentul Dămăroaia, între 12 şi 3 dimineaţa – şi îi spusese şefului de tură că îl doare spatele. Pentru că trăgea mult de fiare ca să-şi menţină forma fizică, suferise o tasare între vertebrele C3 şi C4 şi avea uneori dureri. Îl dăduse un coleg cu un unguent, Puterea ursului, dar nu îi trecuse. Dar, pentru că tura lui se încheia abia la 8, a ascultat ordinul şi a urcat în autospecială supărat că nu primise învoire de la superior. Tocmai pentru că nu-l mai văzuse aşa – nu se enerva aproape niciodată, era împăciuitor şi politicos – unul dintre colegi nici n-a îndrăznit să-şi ceară cizmele de intervenţie de sub scaunul lui Ungureanu. Sergentul major a tăcut tot drumul de aproape 15 kilometri din cartierul Bucureştii Noi, unde era subunitatea, până în Voluntari, la incendiu.
Cele două echipaje trimise de la Dămăroaia au ajuns printre primele la Dragonul Roşu, la 05:40. Priorităţile la intervenţie, conform regulamentelor oricărui serviciu de pompieri din lume, sunt, în ordine, salvarea oamenilor şi a animalelor, limitarea arderii şi stingerea. Cum complexul era gol, nu aveau pe cine să salveze, dar au fost trimişi imediat înăuntru să încerce să oprească extinderea focului. Când cei 10 pompieri de la Dămăroaia au intrat în clădirea 5, flăcările erau încă departe. Purtau echipamentele de intervenţie, costume groase menite să-i protejeze, aveau căşti şi aparate de respirat şi cărau furtunuri care îi legau de autospeciale, pentru că hidranţii clădirii nu funcţionau.
În acelaşi timp, alte echipaje interveneau şi în interior şi în exterior, cu tunuri cu apă şi spumă sau direct de la sol, cu furtunul. Tabla din care erau făcuţi pereţii şi acoperişul se contorsionase şi aerul ardea ca într-un cuptor.
Pe la 07:30, după aproape două ore în care pompierii din Dămăroaia au încercat să limiteze focul, spaţiul în care erau s-a umplut de un fum teribil, prin care nu mai vedeau nimic. Deodată s-a auzit o bubuitură puternică, au început să cadă bucăţi din acoperiş şi grinzi metalice şi aerul a luat foc – un fenomen rar numit flashover, care apare din cauza gazelor inflamabile, emanate de obiecte la temperaturi înalte.
Iniţial, s-au aruncat la pământ ca să se ferească de flacără. Apoi, în haosul momentului, fiecare om a încercat să iasă pe unde a putut. Când au văzut ce se întâmplă, comandanţii au ordonat încetarea oficială a intervenţiei în interior şi recuperarea echipamentelor.
Pompierii ieşiţi au început să tragă furtunurile din clădire. Un servant rămas înăuntru s-a agăţat de unul dintre ele şi s-a lăsat târât afară, cu hainele arzând. Ungureanu şi Comşa, care acţionau împreună mai departe de intrare, nu au mai găsit drumul. Comşa a străbătut prin flăcări hala şi a ieşit prin celălalt capăt. Avea echipamentul în flăcări, masca topită pe faţă, casca roşie carbonizată şi mâinile arse până la os. Pompierii în mijlocul cărora a ieşit i-au desfăcut costumul şi i-au scos masca tânărului de 22 de ani, îngroziţi de urletele lui de durere. Înainte să leşine, Comşa le-a spus că mai e cineva înăuntru.
Nimeni nu ştie cum a murit Ungureanu. Nimeni nu ştie pentru că Ungureanu a murit singur.
Au putut să intre abia peste câteva ore, făcând un culoar de siguranţă cu furtunurile, printre focarele care ardeau. Când l-au găsit, avea piciorul drept rupt şi capul şi mâinile carbonizate. Nu mai avea nici mască de oxigen, nici cască. Butelia din fibră de sticlă a aparatului de respirat era deformată de la căldură. Dacă ar fi explodat, n-ar mai fi găsit nicio urmă din el.
Avea mâinile strânse la piept, de parcă s-ar fi apărat de ceva, dar nu era nimic pe el, nicio grindă, niciun perete. E posibil să-şi fi rupt piciorul când a bubuit clădirea şi de aceea să nu-l fi putut urma pe Comşa. E posibil să-şi fi scos masca pentru că plasticul din care e făcută s-a topit la flashover şi nu a mai suportat-o pe faţă. E posibil să se fi dezorientat şi să se fi pierdut de Comşa şi abia apoi să-şi fi rupt piciorul pentru că nu vedea pe unde mergea. Nimeni nu ştie. Şi nimeni nu va şti vreodată.
La un an de la moartea lui, ancheta nu e încă finalizată, nu există vinovaţi şi nici consolare. Pompierii, care cred că ce i s-a întâmplat lui Ungureanu putea să i se întâmple oricăruia dintre ei, aşteaptă o rezolvare care să îi ajute să înțeleagă această tragedie. Familia, rămasă fără sprijinul lui, aşteaptă ca autorităţile să-şi îndeplinească promisiunile făcute la înmormântare.
Ungureanu s-a născut pe 30 noiembrie 1986, primul fiu al lui Marin şi al doilea al Florinei. Pe vremea aceea nu se sărbătorea Sfântul Andrei şi familia i-a zis Ionuţ, după naş, şi Cristian, după portarul echipei F.C. Argeş, Gheorghe Cristian. Familia locuieşte în comuna Valea Mare, judeţul Olt, o localitate întinsă, cu trei biserici, la vreo 10 kilometri de Slatina. Pe atunci, tatăl lucra la fabrica de aluminiu din Slatina, iar mama era casnică. Familia s-a mărit, în 1989, cu încă un băiat, Iulian.
Ionuţ a învăţat bine. Când s-au schimbat notele în calificative la clasele primare, a venit acasă plângând de ruşine că luase un 7. Când colo, luase F.B., adică foarte bine, dar fusese prea tulburat de posibilitatea eşecului ca să-şi dea seama. A intrat la cel mai bun liceu din Slatina (conform procentului de admişi la facultate), Colegiul Naţional Ion Minulescu, la profilul Ştiinţele Naturii. În copilărie voia să se facă poliţist, dar, pe măsură ce a crescut, şi-a dorit să fie medic veterinar.
După ce-a terminat, în 2005, a venit cu Marin la Bucureşti şi a depus dosare la Medicină Veterinară şi la Inginerie Mecanică, la Politehnică. A fost acceptat la amândouă şi a ales, împreună cu familia, să meargă la Politehnică. Avea o curiozitate înnăscută să desfacă şi să vadă cum funcţionează computerele – vecinii veneau adesea la el să le rezolve problemele. Părea o carieră potrivită şi de viitor.
Mergea acasă la fiecare două săptămâni, întotdeauna cu trenul sau cu autocarul. Cea mai mare teamă a tatălui era să nu păţească băiatul ceva pe drum. După ce, la opt ani, şi-a pierdut tatăl într-un accident de circulaţie, Marin nu voia ca fiul să ia microbuzul sau vreo ocazie.
În 2007, când situația financiară a familiei s-a înrăutățit, Ionuţ a început să-şi caute de muncă. Marin e pensionar și suferă de o serie de afecţiuni psihice care necesită frecvent spitalizare şi medicamente scumpe, iar Florina are la rândul ei o boală cronică pentru care are nevoie de tratament. Cum Iulian era încă în liceu, Ionuț era singurul care putea să-și ajute familia. O cunoştinţă, întâlnită întâmplător în tren, i-a spus că lucrează la pompieri şi că e o meserie frumoasă şi plătită decent. În vară, Ionuţ şi-a depus dosarul, a luat testele şi a trecut cu uşurinţă probele – făcea culturism din liceu şi avea o condiţie fizică excelentă. A întrerupt facultatea cu gândul să o termine după pregătirea de pompier. La 1 septembrie 2007, subofiţer cu grad de sergent major, intra pe poarta Detaşamentului Dămăroaia, subunitate a Grupului de Intervenţie Nr. 2 al Inspectoratului pentru Situaţii de Urgenţă „Dealu Spirii” al Municipiului Bucureşti.
[Imagine: Dor6_WEB_POMPIER_02.jpg]
Fotografie din arhiva familiei Ungureanu. Ionuț este primul din stânga. Dumitru Comșa este al doilea.
„S-a bucurat foarte mult când a intrat la pompieri”, îşi aminteşte mama. Era mândru că fusese ales între atâţia candidaţi, că purta uniformă, că putea să trimită bani familiei. A continuat să vină acasă la fel de des, acum câte trei zile la rând, că lucra în ture de 24 cu 72 de ore. Îşi aducea întotdeauna greutăţile şi făcea exerciţii în fiecare zi. O întreba mereu pe Florina: „Mamă, m-am mai îngrăşat sau am mai slăbit?”, adică dacă a pus sau nu masă musculară.
Pe 24 mai 2010 a plecat pentru ultima oară spre Bucureşti. Ca de obicei, familia şi Adiţă, un câine cafeniu agitat, cu neamuri şoricăreşti, l-au condus până la şosea. Au făcut pe jos cei doi kilometri şi au stat cu el până a venit autocarul. Când a ajuns acasă, a sunat-o pe mama, cum făcea mereu, ca să nu stea îngrijorată. Dimineaţa următoare a intrat de serviciu.
Familia lucra la câmp când, pe la 12, a sunat telefonul lui Iulian. „Domnul Ungureanu? Condoleanţe.” Iulian nu ştie cine era; cum a auzit cuvântul l-a apucat tremuratul. I-au spus că îi aşteaptă acasă.
La poartă îi aşteptau primarul, colonelul Gheorghe Năstasie – inspectorul-şef al ISU Olt –, o ambulanţă SMURD şi presa locală, pe care pompierii încercaseră să o întreacă până la familie. Din momentul în care s-a ştiut că a murit un pompier, asta a fost prima lor grijă – să dea vestea familiei înaintea presei. Era clar, fiind plin de echipe de televiziune la Dragonul Roşu, că numele lui nu avea să rămână secret prea mult. (Unul dintre colegii de la Dămăroaia, de pe altă tură, aflase încă de la nouă dimineaţa, tocmai când se pregătea să-l sune pe Ungureanu să-l întrebe cine murise.)
„Au spus să trimit urgent pe cineva să anunţe familia, dar am considerat că e de datoria mea să o fac”, spune astăzi colonelul Năstasie. „Nu e un lucru obişnuit să anunţi moartea unui om atât de tânăr.”
Momentul a fost imortalizat de presă în toată brutalitatea lui. Imagini cu Florina urlând prăbuşită pe jos, lângă gardul vechi şi strâmb al casei lor, cu Marin ţinându-se ameţit de o ulucă, cu Iulian plângând, acoperindu-şi tot timpul faţa, au apărut şi la ştirile TV şi în ziare. Povestea pe care o spuneau toate era că Ungureanu a murit strivit de un tavan în flăcări şi că, înainte să fie prins sub dărâmături, l-a împins pe Comşa şi l-a salvat de la moarte. Asta a fost versiunea oficială a ISUMB, păstrată şi azi pe site-ul instituţiei într-o pagină dedicată lui Ungureanu. (Pompierii care l-au scos din clădire spun că nu era nimic căzut pe el, dar, până la finalizarea anchetei Parchetului Militar, aceasta rămâne povestea oficială.)
A doua zi, Iulian a venit la Bucureşti la Institutul de Medicină Legală „Mina Minovici” să îl recunoască. Era o formalitate, dar Iulian voia să-l vadă, chiar și ars dincolo de recunoaștere. Altfel n-ar fi crezut.
Câteva ore mai târziu, sicriul a fost depus pe catafalc la Detașamentul Dămăroaia, învelit în steag, cu chipiul, galoanele de sergent major şi o cască de pompier aşezate deasupra, pentru a i se da onorul militar. În spatele coşciugului, sprijinit de una din porţile garajului, Iulian nu a plâns şi nu s-a mişcat deloc. Au plâns însă subofiţeri tineri, care nu-şi puteau controla tremurul bărbiei când soborul de preoți îi cânta numele sau când superiorii îl pomeneau în discursuri.
Lângă sicriu era portretul lui Ungureanu de când a devenit pompier, modificat însă absurd pentru a reflecta avansarea lui post-mortem: în loc de galoanele de sergent major, epoleţii arătau tresa subţire de sublocotenent.
Sub ochii a sute de pompieri din tot Bucureştiul, colonelul Stelian Duduş, inspectorul-şef al ISUMB, a elogiat sacrificiul lui Ungureanu şi fapta sa bravă de a-l fi salvat pe colegul Comşa şi a propus ca Grupul de Intervenţie nr. 2 să primească numele acestuia. Nu ar fi prima oară când memoria unui pompier e comemorată aşa: Grupul de Intervenţie Nr. 1 se numeşte „Lt. Col. post mortem Adrian Barbu” în onoarea unui comandant care, în 1997, a fost înjunghiat de un bărbat care îşi dăduse foc la casă. Barbu şi lt.-colonelul post mortem Dumitru Petrescu, care a fost împuşcat la Revoluţie în timp ce apăra Academia de Înalte Studii Militare, sunt singurii pompieri care au murit la datorie în ultimii 45 de ani în Bucureşti. Niciunul nu a murit însă în foc.
[Imagine: Dor6_WEB_POMPIER_041.jpg]
Înmormântarea a avut loc a doua zi, pe 28 mai, la Valea Mare, în cimitirul din deal. Ungureanu a fost depus în cripta unor rude pentru că familia lui nu avea cavou. Au venit ministrul de atunci al administraţiei şi internelor, Vasile Blaga, inspectorul general de atunci al IGSU, generalul Vladimir Secară, Duduş, Năstasie, prefectul de Olt, sute de pompieri din Bucureşti şi din judeţele apropiate. ISU Olt s-a ocupat de o parte a organizării, în special lucrurile care ţin de înmormântare, ISUMB a adus fanfara şi garda de onoare. A vorbit iar Duduş, care a slăvit curajul şi dăruirea lui Ungureanu. Părinţilor li s-a făcut rău şi echipaje SMURD au intervenit ca să le dea primul ajutor. Ministrul Blaga şi generalul Secară i-au promis lui Iulian că va fi angajat la ISU pentru a avea un venit stabil şi pentru a-i putea lua locul fratelui său ca susţinător al familiei. E o practică obişnuită, i-au spus, aşa se face şi în Ministerul Apărării Naţionale, şi în MAI, pentru a proteja familiile celor căzuţi la datorie.
Totul a fost aşa cum merita un erou.
Printre colegi, însă, care au realizat pentru prima oară de unde venea Ungureanu – sărăcia în care crescuse, cât se străduise să facă ceva cu viaţa lui, ce şansă nesperată fusese acceptarea în rândul pompierilor – începuse deja să apară o neliniște. În reportajul Pro TV de la înmormântare, unul spune: „A murit pentru nişte haine, pentru lucruri materiale care n-au nicio valoare”. Altul mi-a spus că a încălcat ordinul de a se îmbrăca în uniformă pentru că „i-a fost silă”. Nu de sacrificiul lui Ungureanu sau de faptul că i se dădea onorul militar, ci de absurdul morţii lui. Iar pompieri de la un alt grup mi-au povestit că, la trecerea superiorilor lor, ministrul şi inspectorul-şef, s-au întors cu spatele, în semn de dispreţ faţă de un sistem nepregătit pentru incendii atât de puternice precum cel de la Dragonul Roșu.
În Statele Unite, la o populaţie de 300 de milioane de locuitori, mor în fiecare an cam 90 de pompieri profesionişti şi voluntari. Şi în România s-au întâmplat accidente grave, din care cel mai cunoscut este cel de la Mihăileşti, din 2004, când şapte pompieri au murit în urma exploziei unui TIR cu azotat de amoniu. La Constanţa, în 2007, un pompier a murit căzând în gol de la etajul şase, după ce coarda care îl asigura s-a rupt. Accidentul a dus la schimbarea regulamentului de intervenţie şi la interzicerea folosirii corzii. Cel mai recent, anul trecut, au murit patru pompieri-scafandri, în diferite accidente prin ţară. La Bucureşti, însă, deşi pompierii de aici sunt responsabili de 35 la sută dintre intervenţiile la nivel naţional, o asemenea pierdere nu s-a mai întâmplat de la înjunghierea lui Barbu. Această situație e, în acelaşi timp, de mirare şi de înţeles.
Structurile de intervenţie ale ISUMB funcționează cu 65 la sută din personalul necesar – odată cu criza, în 2008, s-au întrerupt angajările. În prezent sunt 2.600 de pompieri şi personal SMURD la aproximativ 65.000 de intervenţii pe an. Aproape toate autospecialele pompierilor (87 la sută) şi-au depăşit de două ori termenul de casare. Aproape toate autoutilitarele noi sunt cumpărate de primăriile de sector, nu de minister, şi împrumutate subunităţilor care acţionează în aria lor. Echipamentele pompierilor sunt şi ele uzate fizic şi moral: nomexurile (costumele de intervenţie care teoretic îi protejează de apă) au cinci ani vechime şi se udă repede (iarna fac deseori hipotermie până se întorc la subunitate); cizmele sunt în mare majoritate din cauciuc şi se topesc sau sunt străpunse uşor de cioburi; căştile sunt, multe dintre ele, din plastic ieftin şi nu îi protejează de obiectele care cad; mănuşile sunt proaste, se udă şi le provoacă arsuri pe mâini (mulţi îşi cumpără singuri mănuşi sau cizme de calitate mai bună). Nu există sisteme de comunicaţii când merg la intervenţii – se sună pe telefoanele personale şi de serviciu, în loc să vorbească prin staţii, ceea ce le-ar uşura munca. Accidentele de muncă provocate de echipamentele proaste (electrocutări, arsuri, tăieturi) sunt frecvente, chiar dacă nu sunt raportate.
În ciuda lipsei unor dotări la zi, n-a murit nimeni în foc, asta în condițiile în care incendiile au fost tot mai multe și mai devastatoare. Disciplina militară în care lucrează şi trăiesc face procesele meseriei foarte riguroase: servanţii (subofiţerii) fac pregătire fizică tot timpul iar numărul mare de intervenţii, poate şi 10 într-o tură, le-a dat suficientă experienţă chiar şi celor angajaţi recent – adică majorităţii lor. Faptul că siguranţa personală nu a fost niciodată o problemă i-a ajutat să ignore neajunsurile materiale.
Până la moartea lui Ungureanu.
Plutonierul major Constantin Gîlcă, 38 de ani, un bărbat înalt, lat în umeri şi sigur pe el, vorbeşte cu un amestec de patimă şi tristeţe despre zilele acelea. A fost printre cei care l-au scos pe Ungureanu din Dragonul Roşu – a intrat după el fără aparat de respirat şi aşa a ajuns la rândul lui la spital, intoxicat cu fum. I-au măsurat toxicitatea din plămâni şi apoi l-au lăsat să plece acasă, pe propria răspundere (doar doi dintre cei şapte pompieri intoxicaţi au rămas în spital mai mult de o zi).
Dar Gîlcă, rămas doar în lenjerie şi halatul de hârtie de la Spitalul Floreasca, s-a întors la subunitate şi s-a dus în dormitor. A luat lucrurile lui Ungureanu – haina de instrucţie, care era pe pat, şi perna – şi abia apoi s-a dus acasă, la soţia îngrijorată şi la cele două fetiţe. N-a vrut să le lase acolo, ca nu să dispară. În buzunarul de la haină a găsit două zaruri mari. Nu ştie nici acum ce făcea Ionuţ cu ele. Perna a luat-o ca să-l viseze.
Gîlcă l-a plăcut pe Ungureanu de când a venit la Dămăroaia că era liniştit, în banca lui, şi că era sportiv. Mergea de trei-patru ori pe săptămână la o sală de lângă apartamentul în care locuia. Mânca sănătos – într-un filmuleţ făcut chiar de Ionuţ la un grătar în subunitate, e singurul care mănâncă piept de pui, nu mici, cârnaţi şi ceafă de porc – şi lua proteine pentru a-şi păstra masa musculară. Ajunseseră să-i spună Johnny Muşchi.
Crescut tot într-o localitate mică din Olt, Gîlcă l-a considerat un frate mai mic. Ieşea cu el în parc cu rolele, îl chema la ei acasă, vorbeau pe messenger. „L-am învăţat cam tot ce trecusem eu prin viaţă până la ziua fatală, ce greşeli făcusem”, spune el. Multă vreme după ce a murit Ionuţ, a continuat să-i dea buzz. Spre deosebire de colegii lui, care nu mai vorbesc de Ungureanu pentru că „se întristează”, Gîlcă crede că vorbind se spală durerea. „Am un gol imens în inima mea, mă simt distrus de ce s-a întâmplat. Un copil aşa de fraged, nici nu intrase bine în viaţă şi s-a dus.” Înainte de Dragonul Roşu, lui Gîlcă i se aprobase transferul la SMURD ca paramedic – chiar dacă sunt mai multe intervenţii pe tură, riscurile sunt mai mici şi naşterea celui de-al doilea copil, în 2009, l-a făcut mai precaut – dar după moartea lui Ungureanu a renunţat. „M-am simţit într-un fel obligat să rămân aici, din respect pentru el.”
Un alt coleg, care a vorbit sub protecţia anonimatului, regretă că nu a apucat să-şi ia la revedere. Lucra în tura de după şi s-a trezit în dimineaţa aceea pe la patru. Acum spune că dacă ar fi ştiut că era incendiu la Dragonul Roşu, l-ar fi sunat să îi spună să aibă grijă. Ştie că asta nu ar fi făcut nicio diferenţă, dar măcar ar fi apucat să mai vorbească o dată cu el. La fel ca tuturor subofiţerilor cu care am vorbit, și lui îi este greu să accepte ideea că unul dintre ei a murit la intervenţie: „Înţeleg să te calce maşina, să-ţi cadă o cărămidă în cap pe stradă, dar să mori aşa la incendiu? Nu se poate.”
Pompierii nu se gândesc la moarte când sună alarma. „Ne gândim să stingem focul ăla, cât mai bine, mai repede şi să încercăm să salvăm cât mai multe bunuri”, spune Gîlcă. Locotenentul Costel Burlibaşa, locţiitor-comandantul de la Dămăroaia, completează pragmatic: „Primul gând al meu e «dă, Doamne, să nu fie cine ştie ce acolo». Că nu ştii despre ce e vorba, doar aşa în mare: arde o maşină, iese fum dintr-un apartament… Dar nu ştii dacă iese fum că a uitat cratiţa pe aragaz sau iese că îi arde toată casa.”
După Ungureanu, moartea a început să facă parte din realitate.
„Prin ce-am trecut noi în primele ture nu doresc să treacă nimeni, niciodată”, spune plutonierul Claudiu Vlad, coleg de echipaj. „Trebuia să trăim cu gândul ăla, că veneam la muncă, vedeam lumânări aprinse în faţă la companie şi, în loc să-l vezi pe el, era o poză cu negru.” Poza cu negru e pusă pe cabina de la intrarea în subunitate şi pe parbrizul tuturor autospecialelor de la Dămăroaia, dar și pe aproape toate maşinile de intervenţie din Bucureşti. „Te-aşteptai să apară în orice moment”, adaugă Burlibaşa.
Unii chiar s-au temut de asta. Nu mai ieşeau noaptea din dormitor, să nu-l întâlnească pe holuri. Gîlcă n-a putut să adoarmă aproape o lună după moartea lui şi a avut, la fel ca ceilalți colegi, coşmaruri, simptome clasice ale tulburării de stres post-traumatic, TSPT. Acelaşi lucru s-a întâmplat cu pompierii care l-au salvat pe Comşa, au stins flăcările de pe el şi i-au scos masca topită. Un ofiţer apropiat grupului povesteşte că, multă vreme după incendiu, când li se cereau detalii pentru anchetă, tremurau şi plângeau fără să se poată controla.
Locotenentul Cristian Tarbu, şeful structurii de psihologie de la ISUMB, psiholog specialist în apărare, ordine publică şi siguranţă naţională, spune că a făcut intervenţia post-traumă la trei-cinci zile după moartea lui Ungureanu, urmată de evaluare la trei şi şase luni după incident, şi că doi dintre colegi au avut nevoie de consiliere vreme mai îndelungată. De asemenea, spune că a urmărit să întărească coeziunea echipei şi ceea ce el numeşte „spiritul de armă”, adică simţul datoriei.
Colegii lui Ungureanu spun însă că psihologul a făcut doar o evaluare formală, o singură dată, şi că „şi-au lins singuri rănile”. Şi au găsit soluţiile cele mai comode. „Nu e bine nici să ţii în tine, nici să vorbeşti”, spune sergentul major Florin Bratu. „Atunci, după, am vorbit ce-am vorbit şi, după ce am văzut că ne face rău, nu am mai vorbit.”
Psihoterapeutul Răzvan Bălan, care e specializat şi în apărare şi siguranţă naţională şi a lucrat în structuri militare mulţi ani înainte să devină psiholog, spune că intervenţia post-traumatică trebuie făcută imediat, dar numai de psihoterapeuţi care ştiu să conducă un astfel de proces (Tarbu, conform acreditării de la Colegiul Psihologilor, singura instituţie care dă drept de practică în profesia sa, are numai competenţe de apărare – pregătire pentru misiuni, evaluare, asistenţă psihologică – nu şi de psihoterapie). Altfel, se poate face mai mult rău decât bine. În lipsa unei intervenții eficiente, cei afectați pot suferi de tulburări de panică, depresii, nevroze şi, în ultimă instanţă, le poate fi afectat modul în care îşi fac meseria.
La Valea Mare, Ionuţ e omniprezent. Camera lui e un altar cu nenumărate fotografii în ramă – serios în toate în afară de una, în care e în uniforma de instrucţie, în curtea subunităţii, şi zâmbeşte. Lucrurile lui – televizorul, orga la care învăţase singur să cânte, telefonul – sunt puse sub masa din cameră şi nu se atinge nimeni de ele. Le-au fost aduse toate în ziua înmormântării, din apartamentul pe care Ionuţ îl împărţea cu un coleg. Plus un pat, haine, uniforme, chiar şi mâncarea pe care i-o făcuseră pachet şi din care nu apucase să mănânce.
Casa familiei Ungureanu e mică şi are nevoie de reparaţii. Înăuntru miroase a fum din cauza coşurilor proaste și afară, a curte de ţară, plină de animale. Gardul e şubred şi strâmb. Nu au bani pentru îmbunătăţiri între pensia lui Marin, ce câştigă Iulian muncind cu ziua în construcţii şi toate pomenile şi ritualurile pe care le au de săvârşit.
Ziua de Paşti a fost mai grea decât altele. Marin a plecat de acasă de mai multe ori și ştiau de unde să-l ia: de la mormânt. Florina şi Iulian îl aduceau înapoi acasă şi peste ceva vreme iar se ducea. Îl jelea, aşa cum face în fiecare zi, aşa cum face în poeziile pe care i le scrie, care se încheie întotdeauna cu învierea lui: „Poate Domnul Iisus Hristos/ şi Maica Domnului, Fecioara Maria,/ să îţi desfacă capacul/ şi să te aducă în viaţă, viaţă, viaţă/ şi sănătos acasă”.
Toată comuna crede că familia s-a îmbogăţit de pe urma banilor de la pompieri. Când îi mai prind la cimitir, vecinii îi întreabă dacă au mai primit vreo tranşă. Dar tot ce a primit familia de la ISUMB au fost drepturile salariale ale lui Ionuţ (salariul de bază, fără normă de hrană şi sporuri) pe 10 luni, cum prevede legea, în jur de 10.000 de lei. În rest, colegii din toate grupurile de intervenţie au pus mână de la mână şi i-au dat banii strânși direct lui Iulian, la înmormântare.
Dacă Ionuţ ar fi avut asigurare de viaţă, banii nu ar fi fost o problemă aşa de mare pentru familie. Măcar ajutorul material pe care îl primeau de la el putea fi suplinit prin despăgubirea de deces. Dar pompierii nu au asigurări de viaţă. Ministerul Administraţiei şi Internelor nu are buget pentru aşa ceva şi nici nu va avea curând – la începutul lui iunie 2011, din cauza problemelor financiare, a tăiat aproape complet norma de hrană a tuturor angajaţilor, ceea ce a dus la scăderea salariilor servanţilor de la 1.500 la 1.000 de lei. Cei care au încercat să-şi încheie poliţe individuale au fost refuzaţi din cauza meseriei prea riscante. Așadar, în caz de deces, nu există nicio plasă de siguranţă pentru familiile pompierilor. Acestea rămân, cum a spus unul dintre servanţii cu care am vorbit, la mila colegilor.
IGSU încearcă însă să găsească alte metode de susţinere a familiei. Maiorul Orlando Şchiopu, comandantul Grupului de Intervenţie Nr. 2, spune că i-a propus lui Iulian să vină pompier în Dămăroaia, „în aceeaşi maşină, în acelaşi pat, cu acelaşi fişet şi cu acelaşi grad” ca Ionuţ. Iulian, care are acum 22 de ani, își amintește cu amărăciune de moment: „El crede că e aşa uşor?”. Nu îşi poate imagina cum ar putea să-l înlocuiască cu totul pe fratelui lui. A întrebat dacă nu ar putea fi angajat la ISU Olt, adică la Slatina, să fie mai aproape de părinţi. După ce iniţial i s-a spus că da, s-a dovedit că acolo nu exista buget pentru încă un angajat, dar se putea la Piteşti. Ionuţ a spus da. Avea să se descurce cumva cu distanţa – important era să aibă un serviciu. Dar nici acum nu a fost angajat. Şchiopu spune că e doar o problemă birocratică şi că se va rezolva în curând.
Nici măsurile care puteau aduce o consolare morală pompierilor și familiei nu s-au luat încă.
La o săptămână după înmormântare a fost instalată la intrare o placă de marmură care spune „Grupul de Intervenţie nr. 2 / Slt. PM Ungureanu Ionuţ Cristian / Detaşamentul de pompieri Dămăroaia”. Dar nici detaşamentul, nici Grupul de Intervenţie nu şi-au schimbat oficial numele. Maiorul Ovidiu Pană, șeful biroului de presă al ISUMB, spune că e un proces în desfăşurare şi că instituția aşteaptă încă aprobările de la structurile superioare.
În iulie 2010, şase ofiţeri, 14 subofiţeri şi Ungureanu au primit distincţii din partea Preşedinţiei, pentru curajul dovedit la Dragonul Roşu. Ofiţerii şi Ungureanu au primit Ordinul Bărbăţie şi Credinţă în grad de cavaler. Subofiţerii, printre care şi Gîlcă şi Bratu, au primit medalia cu acelaşi nume. Dumitru Comşa, care şi-a revenit, a început să respire singur şi, de anul acesta, a fost declarat apt de muncă, nu a fost printre ei (Pană spune că lista de propuneri nu a fost întocmită de ISUMB, dar pompierii spun că a fost făcută de unul dintre comandanţii prezenți la Dragonul Roşu; cum altfel ar fi ştiut Preşedinţia numele celor care fuseseră acolo?). Pentru colegi a fost greu de înţeles de ce un om pe care ei l-au botezat „Supravieţuitorul” nu a beneficiat de aceeaşi recunoaştere publică. Motivul oficial a fost că fusese deja avansat de la sergent major la plutonier, și nu ar mai fi putut să primească încă o distincţie, spune Şchiopu. „Nu poţi să răsplăteşti de două ori, aşa cum nu poţi să pedepseşti de două ori pentru aceeaşi faptă.” La iniţiativa lui, însă, în martie 2011, într-o ceremonie informală la Dămăroaia, Grupul nr. 2 i-a dat un premiu simbolic, „Pompierul anului 2010”. Şchiopu spune că e o idee pe care o avea de mult şi i s-a părut firesc să înceapă cu Comşa. Spune că nu e o compensaţie pentru că nu a primit medalia.
Parchetul Militar de pe lângă Tribunalul Bucureşti a început, a doua zi după incendiu, o anchetă pentru a stabili dacă există vinovaţi de moartea lui Ungureanu, încadrată ca accident de muncă. Cum, după un an, nu există încă un verdict (procurorul îi spusese lui Iulian că, până la sfârșitul lui aprilie 2011, va încheia ancheta), moartea lui rămâne o nedreptate pe care unii dintre colegi nu o văd rezolvată niciodată. Mulţi se tem că Ungureanu va fi găsit vinovat de propria-i moarte – ceea ce ar însemna că sistemul va rămâne la fel de nepregătit. Deja au văzut la unii superiori o schimbare de atitudine. Unii ofiţeri au început să spună că a murit pentru că nu avea experienţă, şi asta nu îl face erou. Alţii, în interviuri sub anonimat, au încercat să minimizeze moartea lui, enumerând victimele recente din restul ţării, spunând că doar americanii care au murit la World Trade Center sunt eroi sau dând definiţii elaborate ale noţiunii de eroism („Erou eşti numai dacă îţi asumi un risc şi mai spui şi altcuiva despre asta şi după ce îţi asumi riscul ăsta păţeşti ceva”, mi-a spus un ofiţer.)
Chiar dacă nu există un rezultat oficial al anchetei, moartea lui Ungureanu pare să fi fost cauzată mai degrabă de o suprapunere de împrejurări excepţionale decât de o eroare umană (fie a sa, fie a superiorului care l-a trimis în clădire). Amploarea şi violenţa incendiului, apariţia flashoverului (un fenomen extrem de rar), tipul de clădire (pe structură metalică, instabilă la şocuri termice), lipsa sistemului de comunicaţii, oboseala lui (nedormit de mai mult de 24 de ore, cu dureri de spate), distanţa faţă de intrare, fractura, imprevizibilitatea incendiului (oricâtă experienţă ar fi avut comandanţii, aşa ceva nu mai văzuseră în cariera lor), faptul că echipa de salvare n-a putut interveni multă vreme din cauza arderii generalizate. Toate, puse una peste alta, au dus la moartea unui pompier care îşi făcea datoria. Calitatea lui de erou, spun colegii, ar trebui să fie dincolo de orice îndoială, indiferent de felul în care a murit. „Pentru ce-a fost în sufletul lui în clipa aia în care a ştiut că nu mai e nicio ieşire”, încearcă Bratu să pună în cuvinte ce simte. „Pentru asta e un erou.”
În cimitirul din deal nu se aud decât vaietul lui Marin şi plânsetul înăbuşit al Florinei Ungureanu. Cavoul de împrumut al lui Ionuţ e iar plin de flori. Garoafe, mai ales. Înăuntru se văd fotografia şi casca roşie, şi ea de împrumut. Afară, sprijinită de cavou, e crucea nouă, un bloc de marmură gri închis pe care au pus o fotografie cu Ionuţ în uniformă, dar nu cea oficială de la ISUMB. E o poză pe care o au şi Iulian şi câțiva pompieri la profilul de messenger. În calculatorul lui Ionuţ, se numea „Io la muncă”. Şi-a făcut-o singur în dormitorul subunităţii.
E 21 mai 2011 şi azi e parastasul de un an. Alături de familie sunt 30 de pompieri în uniformă de stradă – cu veston, cravată şi chipiu –, care ţin lumânări în mână. Sunt 18 dintre colegii de tură, comandantul detaşamentului, maiorul Daniel Boceanu, Şchiopu şi colegi din alte ture. Gîlcă şi Bratu stau chiar lângă familie, Comşa mai în spate, lângă ofiţeri. Când Marin jeleşte „N-o să te mai văd niciodată”, Gîlcă îşi şterge lacrimile care i se adună sub bărbie.
După slujba religioasă de la cimitir, lumea se întoarce în curtea casei familiei. Mama se luminează la faţă când îi vede aşezaţi pe toţi la masa lungă. „Asta chiar a fost masa lui Ionuţ”, spune. „Aşa am vrut să fie, plină de colegii lui.”
Se iau cu treabă, cu servitul mesei, şi ea, şi Marin, şi Iulian, şi nu mai plâng. La un moment dat, Şchiopu le dă nişte bani strânşi de la colegi din mai multe subunităţi. Mai mult de 2.000 de lei, bineveniţi ca să plătească datoriile făcute pentru pomană. Crucea, alţi 2.000, au achitat-o deja din banii câştigaţi de Iulian muncind cu ziua în construcţii.
Colegii nu stau mult, dar se vor revedea cu familia peste câteva zile, chiar pe 26 mai, la Dămăroaia, la dezvelirea statuii lui Ionuţ. La iniţiativa Grupului 2, i s-a construit un monument chiar în faţa detaşamentului, între aleea de acces şi porţile garajului cu autospeciale. (Pană spune că monumentul a fost achitat cu fonduri de la Asociaţia Dealul Spirii, o organizaţie profesională din care fac parte mulţi pompieri din Bucureşti, şi a costat în jur de 8.000-8.500 de euro, iar Burlibaşa că au dat bani şi colegii, simbolic). Şchiopu spune că a considerat necesar gestul acesta, o „obligaţie morală” faţă de familie şi faţă de colegi. „El este eroul nostru, orice ar spune cei care stau pe margine.”
Monumentul pare să fi adus ceva consolare părinţilor şi fratelui lui Ungureanu, care au văzut că sacrificiul lui a fost recunoscut. Pentru colegii de tură, în inima cărora nu a existat niciodată îndoială, statuia nu aduce prea multe răspunsuri şi nici nu şterge ce s-a întâmplat după moartea lui Ungureanu. Cu tot mai multe clădiri pe structură metalică, care se transformă rapid în capcane pentru cei care încearcă să stingă incendiile – cum a fost la Dragonul Roşu, dar şi la Piaţa Crângaşi şi la Piaţa de Gros – şi cu echipamente tot mai uzate, pompierii ştiu, şi o spun şi oficial, şi neoficial, că următoarea moarte nu e departe. Până l-au pierdut pe Ionuţ Ungureanu nu ştiau ce ar însemna pentru colegii şi familiile lor dacă nu s-ar întoarce de la intervenţie.
Acum ştiu.
Despre documentarea acestui articol. Georgiana Ilie a vorbit cu aproape 20 de pompieri şi angajaţi ai ISU Bucureşti, ISU Olt, ISU Harghita, familia şi prietenii lui Ionuţ, specialişti în sănătate mintală și alte surse relevante. Unele dintre sursele acestui text au ales să vorbească sub anonimat pentru că statutul de militari nu le permite să facă declaraţii presei fără acordul şi/sau supravegherea ISUMB. Unii au cerut acordul şi le-a fost refuzat, alţii au decis să nu îl ceară, pentru a putea vorbi liber. Toate informaţiile au fost verificate din alte surse.
[Imagine: Dor6_WEB_POMPIER_03.jpg]
SURSA : http://www.decatorevista.ro/post-mortem/


[Imagine: P1020476_6149ce2bb1.jpg]

"Opusul iubirii nu este ura, opusul speranţei nu este disperarea, opusul sănătăţii spirituale şi al raţiunii umane sănătoase nu este nebunia, şi opusul amintirii nu se cheamă uitare, ci, de fiecare dată, nu este altceva decât indiferenţă."-Elie Wiesel



(04-12-2010 05:24 PM)Covalciuc Bogdan Scris:  SUPRAVIETUITORUL DUMITRU COMŞA !

[Imagine: comsa-by-andries-copy.jpg?width=630]






LINK

Sursa : http://www.liga2.ro
(09-03-2011 08:32 PM)Covalciuc Bogdan Scris:  
COMSA DUMITRU - POMPIERUL ANULUI 2010 - PENTRU NOI TOTI ESTE CEL CARE A INVINS MOARTEA LA DRAGONUL ROSU!

[Imagine: 199456_177963642249462_2077438_n.jpg]

[Imagine: 200802_177963292249497_2707642_n.jpg]

[Imagine: 183586_177963355582824_3342693_n.jpg]

[Imagine: 184793_177963755582784_1456469_n.jpg]

[Imagine: 188591_177963395582820_5767578_n.jpg]

[Imagine: 198905_177963462249480_5680911_n.jpg]

[Imagine: 200051_177963698916123_7293698_n.jpg]
SURSA foto : http://www.facebook.com/album.php?fbid=1...&aid=38602

"Moartea este ceva de care nouă nu trebuie să ne fie frică pentru că, în timp ce noi suntem, moartea nu este, iar când moartea este, noi nu suntem." - Epicur













"Uitarea - un cancer de care se tem şi morţii."





Remember ...

(26-05-2012 03:31 PM)Covalciuc Bogdan Scris:  Complexul Dragonul Roşu a fost mistuit de flăcări. Ca la orice incident de o asemenea amploare s-a vorbit despre pierderi, cauze, anchete aflate deocamdată în desfăşurare. Ore întregi, pompierii - aceşti eroi anonimi care par că au focul la degetul mic, că nimic nu îi sperie şi că indiferent de criză şi de vremuri meseria lor este să se "joace" cu focul întru' binele nostru - s-au chinuit să izoleze şi să stingă flăcările.
Dincolo de tragedia situaţiei, ziua a fost pentru mulţi dintre noi o adevărată lecţie. Ne-a dat-o un om care, din păcate, şi-a încheiat socotelile cu viaţa. Mult prea devreme. Gestul tânărului de doar 24 de ani este unul cutremurător şi înălţător în acelaşi timp. Te face să te gândeşti cum am fi procedat fiecare într-o astfel de situaţie. La cât de mult ar trebui să iubeşti viaţa şi oamenii ca să fii demn şi capabil de un asemenea gest.

Ionuţ Ungureanu, pompierul mort în incendiul izbucnit la Dragonul Roşu, a pus viaţa camaradului pe care a ales să-l salveze mai presus de propria-i viaţă. În timp ce se chinuia să salveze un coleg, o parte din structura metalică a depozitului cuprins de flăcări s-a prăbuşit peste Ionuţ.

Colegul salvat de Ionuţ, care şi-a dat la schimb propria viaţă, a suferit o contuzie la genunchi. Alţi şapte pompieri care interveneau pentru stingerea incendiului de la complexul comercial Dragonul Roşu au fost răniţi, fiind duşi cu ambulanţele SMURD la Spitalul de Urgenţă Floreasca din Capitală. Unul dintre aceştia are arsuri pe 50 la sută din suprafaţa corpului.

EROU ANOMIM

Ionuţ Ungureanu era de loc din Olt. Mai exact din localitatea Valea Mare. În Bucureşti locuia de doi ani şi stătea cu chirie. Se înscrisese la facultate, pe care a fost nevoit să o abandoneze din cauza lipsei banilor. Părinţii şi fratele lui Ionuţ au aflat despre tragedie de la comandantul Inspectoratului pentru Situaţii de Urgenţă (ISU) Olt, colonel Gheorghe Năstasie, care a mers special la Valea Mare. Primul care a aflat despre decesul lui Ionuţ Ungureanu a fost fratele său, Iulian.

Orice s-ar spune, orice s-ar face, oricât s-ar ancheta, Ionuţ Ungureanu nu mai este. A bătut ceasul şi viaţa şi-a cerut dreptul... la moarte.

(12-04-2013 05:42 AM)Covalciuc Bogdan Scris:  In Memoriam Slt. p.m. Ungureanu Ionuţ Cristian

[Imagine: cristian_ionut_ungureanu.jpg]
Ordinul Nr.35 din 08.04.2013
pentru completarea Ordinului ministrului administraţiei şi internelor nr. 176/2012 privind atribuirea de denumiri onorifice şi stabilirea de zile aniversare pentru unele structuri din Ministerul Afacerilor Interne
ACT EMIS DE: Ministerul Afacerilor Interne
ACT PUBLICAT ÎN MONITORUL OFICIAL NR. 206 din 11 aprilie 2013


În temeiul art. 7 alin. (5) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 30/2007 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Afacerilor Interne, aprobată cu modificări prin Legea nr. 15/2008, cu modificările şi completările ulterioare,ministrul afacerilor interne emite următorul ordin: Articolul IOrdinul ministrului administraţiei şi internelor nr. 176/2012 privind atribuirea de denumiri onorifice şi stabilirea de zile aniversare pentru unele structuri din Ministerul Afacerilor Interne, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 507 din 24 iulie 2012, se completează după cum urmează:

Citat:1. La articolul 1 alineatul (1), după punctul 2 se introduce un nou punct, punctul 3 , cu următorul cuprins:

3. «Sublocotenent Ionuţ-Cristian Ungureanu» pentru Grupul de Intervenţie nr. 2 din cadrul Inspectoratului pentru Situaţii de Urgenţă «Dealu Spirii» al Municipiului Bucureşti

Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Ministrul afacerilor interne, Radu Stroe

[Imagine: 375156_537963349582821_1110188036_n.jpg]

A salvat viața colegului său, apoi a murit

[Imagine: ionut_ungureanu.jpg]

Citat:Ultimul gest al pompierului care a murit ieri în incendiul din cadrul complexului Europa a fost acela de a salva viața unuia dintre colegii săi. Sergentul major Ionuț Cristian Ungureanu, pompier în vârstă de de 24 de ani, a fost strivit de tavanul unei hale care s-a prăbușit.

„Am văzut cum a murit!", povestește unul dintre colegi. „Noi trei ne-am întors să ne schimbăm buteliile de oxigen, iar el, pentru că mai avea oxigen a zis că intră. Pe urmă am văzut cum s-a prăbuşit tavanul." Alături de Ionuț Ungureanu se afla Daniel Boceanu, coleg împreună cu care a participat la multe intervenții. În momentul în care structura metalică s-a desprins, Ungureanu a apucat doar să-l împingă și astfel să-l salveze pe colegul său, a afirmat purtătorul de cuvânt al ISU București, Anca Onofrei. „Ionuţ nu a mai apucat, din păcate, să iasă de sub dărâmături", a adăugat Onofrei.

„Îmi povestea mereu la ce intervenţii mergea şi câţi oameni a salvat. Era cel mai curajos dintre colegii lui", a povestit Iulian Ungureanu, de 20 de ani, fratele lui Ionuţ. Părinții au fost șocați la aflarea veștii. „Ionuţ era foarte curajos", a afirmat tatăl tânărului. „Îi plăcea să salveze vieţi şi se bucura mult că poate să facă asta."

Ionuț Ungureanu este primul pompier care își pierde viața în misiune în ultimii zece ani, conform datelor oficiale. „Era un băiat extraordinar. A participat la multe astfel de intervenţii complexe şi era un profesionist. Era la noi din septembrie 2007 şi tot timpul a lucrat foarte bine.", a declarat comandantul Detaşamentului de Pompieri „Dămăroaia", Daniel Boceanu.

Daniel, colegul salvat de Ionuţ, a fost transportat la Spitalul Floreasca unde a fost operat de urgenţă. „Avea arsuri pe 50% din suprafaţa corpului, însă se află acum în afara oricărui pericol", a declarat, pentru Adevărul de Seară, purtătorul de cuvânt al Spitalului Floreasca, dr. Bogdan Opriţa. Alţi şase lucrători de la Inspectoratul pentru Situaţii de Urgenţă (ISU) Bucureşti au ajuns la Spitalul Floreasca intoxicaţi cu fum sau arşi.

Incendiul de proporţii a izbucnit ieri-dimineaţă, în jurul orei 4.00, la complexul de magazine Dragonul Roşu din cartierul bucureştean Colentina. Flăcările au cuprins câteva hale etajate, aproape 16.000 de metri pătraţi şi au distrus peste 1.000 de standuri ale comercianţilor. Pagubele sunt evaluate la zeci de milioane de euro.
SURSA : http://semneletimpului.ro/

Uitarea - un cancer de care se tem şi morţii.

Tot respectul si admiraţia noastră pentru Ionut, un adevarat pompier. Un pompier ce a crezut mereu că riscurile de a intra in foc( uneori la sacrificiu), de a salva vieţi , fac parte din regulile acestei meserii nobile si altruiste. Şi le-a asumat. Acum plateşte în faţa lui Dumnezeu. Cu aceasta plată, a punctat infinit mai mult în inimile noastre , ale camarazilor lui .Pentru noi Ionut este acum un înger , un înger care ne veghează calea. RESPECT si Requiescat in Pace ! !.....si suntem datori sa nu uitam !

Requiescat in Pace
Respect !.....si suntem datori sa nu uitam !

[Imagine: 10557750_577631512362723_1327745851304159661_o.jpg]

„POMPIERII NU MOR NICIODATĂ, EI ARD MEREU ÎN SUFLETELE OAMENILOR PE CARE I-AU SALVAT”

"Audacia Et Devotio"
Cutezanță, îndrăzneală, curaj şi devotament.
28-05-2017 01:09 PM
Citaţi acest mesaj într-un răspuns
 Thanks given by: maf150 , JJAACCKK , S.P.S.U. SPG FIRE Constanța
HomefireNews Offline
Old firefighter Moderator
*******

Mesaje: 5,071
Alăturat: Nov 2010
Locatie:
Thanks: 4150
Given 2727 thank(s) in 1601 post(s)

Mesaj: #135
RE: Respect !.....și suntem datori să nu uităm !
A trecut un an de când elicopterul SMURD Iaşi EC 135 s-a prăbuşit în misiune în Republica Moldova, la Haragâş. În memoria celor patru salvatori ce nu au putut fi salvaţi, sâmbătă s-au ţinut slujbe de pomenire

[Imagine: smrud-8.jpg]

[Imagine: smurd-5.jpg]

Citat:În urmă cu un an, la Iaşi a fost arborat drapelul în bernă, după ce, în Republica Moldova, la Haragâş, elicopterul SMURD Iaşi, EC 135 cu număr de înmatriculare 347 s-a prăbuşit în timpul unei misiuni de salvare. Şi-au pierdut viaţa atunci medicul Mihaela Dumea, asistentul Gabi Sandu şi piloţii Doru Gavril şi Voicu Şocae. La un an după tragedie, colegii celor patru salvatori dispăruţi spun că aceea a fost „ultima misiune, spre cer”, iar sâmbătă, îmbrăcaţi cu uniformele roşii, au venit să aprindă o lumânare la morminte.

Numele celor patru eroi ai SMURD Iaşi au fost rostite, sâmbătă, la două slujbe de pomenire. Rude, colegi şi prieteni au venit să aprindă o lumânare la mormintele asistentului Gabi Sandu, medicului Mihaela Dumea şi a comandorului Doru Gavril, trei dintre membrii echipajului care au fost înmormântaţi la Iaşi.
Comandorul Doru Gavril era comandant al Unităţii Speciale de Aviaţie de la Iaşi, era încadrat în stucturi militare din 1985 şi în Ministerul Afacerilor Interne din 2005. Avea 4.181 de ore de zbor experienţă pe elicopter, iar în 2 iunie a fost comandantul echipajului.

Copilot în acea misiune a fost căpitan-comandor Voicu Şocae, pilot miliar din 2003 şi pilot al Ministerului Afacerilor Interne din 2008, cu o experienţă de zbor de 1.480 de ore pe elicopter. Şi colegii celor doi au venit sâmbătă la Cimitirul „Petru şi Pavel” din Iaşi pentru a le aprinde o lumânare comandorului Doru Gavril.

„Ne-am întâlnit aici într-un moment dificil pentru toţi colegii noştri, atât de la SMURD cât şi de la Aviaţie, să comemorăm un an de la sacrificiul eroilor noştri, Doru, Voicu, Mihaela şi Gabi. A trecut un an greu, în sensul că ne-a marcat activitatea, ne-a marcat pe noi ca oameni, ca şi gânduri. Întotdeauna i-am purtat în suflet, în toate misiunile care le-am avut şi în viitor îi vom comemora şi le vom aduce un omagiu pentru sacrificiul pe care l-au dat pentru a salva alte vieţi. Ştim că ne supunem şi noi aceloraşi greutăţi, probleme care pot apărea, dat trecem peste ele, ne facem datoria în continuare, suntem în slujba cetăţenilor, a oamenilor care au nevoie alături de noi”, a declarat comandorul Cătălin Ungureanu, comandantul Unităţii Speciale de Aviaţie de la Iaşi.

Pe Mihaela Dumea şi pe Gabriel Sandu colegii încă îi aşteaptă să vină la serviciu. Mihaela Dumea era medic specialist medicină de urgenţă, asistent universitar la Universitatea de medicină şi farmacie „Gr. T. Popa” Iaşi. Avea 39 de ani, era încadrată la U.P.U. SMURD Iaşi de 11 ani şi avea o experienţă de 5 ani pe elicopter.

Colegul ei de echipaj, asistenul Gabriel Sandu are 38 de ani, era asistent medical principal medicină de urgenţă, era încadrat la U.P.U. SMURD Iaşi de 16 ani şi avea o experienţă de 11 ani pe elicopter.

„În fiecare zi a acestui aproape un an i-am aşteptat şi în multe zile am crezut că sunt acolo. Nici nu mi-am dat seama că au plecat şi sunt la cer. Ei fac partea din familia noastră, a SMURD Iaşi, aşa cum fac parte din familiile lor. Nu ne putem noi închipui viaţa fără ei, fără tot ceea ce fac ei, medicul Mihaela Dumea, asistentul Gabriel Sandu şi piloţii Doru Gavril şi Voicu Şocae. După cum vedeţi, vorbesc despre ei la prezent, pentru că ei sunt în prezent, iar mai concret acest prezent se traduce în oamenii care continuă să facă misiuni SMURD, din ianuarie elicopterul SMURD face din nou misiuni la Iaşi, în regiunea de Nord-Est şi, dacă e nevoie, şi în Republica Moldova”, a spus prof.univ.dr. Diana Cimpoieşu, medic şef UPU SMURD Iaşi.

Deşi după tragedia din 2 iunie 2016, o parte dintre medici s-au gândit să renunţe la gărzile pe elicopter, aceştia şi-au reluat misiunile. Lor li s-au adăugat două doctoriţe, fostele rezidente ale doctoriţei Mihaela Dumea.

„Doamna doctor a fost pentru noi ca o mamă şi când suntem acolo sus o simţim mai aproape. Ea ne-a încurajat să facem asta şi ar fi fost mândră de noi”, a spus Petruţa Moroşan, medic specialist urgenţe.

„Fiecare zbor e o amintire de la ea, ne întâlnim cu ea acolo sus de fiecare dată”, a declarat Georgiana Matei, medic rezident medicină de urgenţă.

La slujba de pomenire a medicului Mihaela Dumea a fost prezent şi soţul acesteia, pentru care rănile au rămas încă deschise.

„A trecut un an, un an greu ca mulţi alţii care vor veni. Rănile vor rămâne deschise, niciodată nu se vor închide. O vom pomeni întotdeauna pe soţia mea şi pe mama copilului nostru”, a spus Cornel Dumea, soţul medicului Mihaela Dumea.

În 2 iunie 2016, echipajul SMURD Iaşi era în misiune peste Prut. După ce au preluat un caz şi l-au dus la Chişinău, cei patru au plecat la o altă solicitare. În zona Haragâş din Republica Moldova elicopterul SMURD Iaşi s-a prăbuşit, iar toţi cei patru membrii ai echipajului şi-au pierdut viaţa.

Mihaela Dumea, Gabriel Sandu, Voicu Şocae şi Doru Gavril au fost decoraţi post-mortem cu cea mai înaltă distincţie în stat de către Preşedintele Republicii Moldova, prin intermediul Consulului General al Republicii Moldova la Iaşi de Ziua Naţională a României.
SURSA : http://www.mediafax.ro

"Foc . O stivă de replici uscate, plus cuvântul scânteie."
01-06-2017 07:11 AM
Citaţi acest mesaj într-un răspuns
 Thanks given by: Covalciuc Bogdan , S.P.S.U. SPG FIRE Constanța , Toni
Covalciuc Bogdan Offline
Administrator
********

Mesaje: 11,957
Alăturat: Aug 2010
Locatie:
Thanks: 4425
Given 10619 thank(s) in 4699 post(s)

Mesaj: #136
RE: Respect !.....și suntem datori să nu uităm !
11 iulie - 4 ani de când Gabriel Boitan a căzut la datorie....suntem datori sa nu uităm !

Eroii nu mor niciodată!
Sublocotenentul (pm) Gabriel Boitan
Căzut la datorie la data de 11 iulie 2013, pe timpul unei misiuni de salvare.
Sublocotenentul (pm) Gabriel Boitan şi-a pierdut viaţa în timpul unei misiuni de salvare a doi muncitori suprinși sub un mal de pământ, în municipiul Fetești. Echipajul de pompieri chemat să intervină a reuşit să-l scoată pe unul dintre aceştia, dar în momentul în care au încercat să-l extragă pe cel de-al doilea, un mal de pământ s-a surpat peste salvatori.
Pentru faptele de eroism și sacrificarea vieții în misiune, pompierul salvator Gabriel Boitan a fost avansat post-mortem la gradul de sublocotenent în rezervă, acordându-i-se și medalia Emblema de Onoare a Inspectoratului General pentru Situații de Urgență.
CINSTE ŞI ONOARE MEMORIEI LUI!

REMEMBER

Citat:Subunitaea în care şi-a desfăşurat activitatea pompierul salvator Gabriel Boitan îi va purta numele

[Imagine: 941210_578353378882846_133845082_n.png]

Citat:Unitatea de pompieri în care şi-a desfăşurat activitatea sublocotenentul post-mortem Gabriel Boitan îi va purta numele, în semn de recunoaştere a sacrificiului acestuia, a declarat, sâmbătă, secretarul de stat din Ministerul Afacerilor Interne Constantin Cătălin Chiper.

Sublocotenentul post-mortem Gabriel Boitan a fost condus pe ultimul drum, sâmbătă, la Feteşti de către familie, colegi, reprezentaţi ai Ministerului Afacerilor Interne şi ai unor instituţii publice centrale şi locale, precum şi de alte persoane.

La ceremonialul militar de înmormântare a pompierului salvator Gabriel Boitan a fost prezent şi secretarul de stat Constantin Cătălin Chiper, care a depus o coroană de flori din partea conducerii Ministerului Afacerilor Interne.

"Unitatea de pompieri în care şi-a desfăşurat activitatea sublocotenentul post-mortem Gabriel Boitan îi va purta numele, în semn de semn de recunoaştere a sacrificiului acestuia", a spus secretarul de stat Constantin Cătălin Chiper.

Pompierul salvator Gabriel Boitan lucra la Garda de Intervenţie Feteşti din cadrul Inspectoratului pentru Situaţii de Urgenţă "Barbu Catargiu" al judeţului Ialomiţa.

În cadrul ceremonialului, secretarul de stat a înmânat familiei îndoliate drapelul României de pe catafalc şi a reafirmat sprijinul conducerii Ministerului Afacerilor Interne pentru familia îndurerată.

Pompierul salvator Gabriel Boitan, care a murit în timpul unei operaţiuni de salvare la Feteşti, a fost avansat în gradul de sublocotenent post-mortem şi decorat, vineri, de ministrul Afacerilor Interne, Radu Stroe, cu medalia Emblema de Onoare a Inspectoratului General pentru Situaţii deUrgenţă.

Secretarul de stat Constantin Cătălin Chiper, coordonator al Inspectoratului General pentru Situaţii de Urgenţă, a lansat, vineri, un apel umanitar, personalul MAI putând contribui, în semn de solidaritate, la ajutorarea familiei pompierului salvator Gabriel Boitan.

Sublocotenentul post-mortem Gabriel Boian era căsătorit şi avea doi copii.

"În cei cinci ani de carieră militară ca pompier salvator, Gabriel Boitan a participat la numeroase intervenţii, aflându-se permanent la datorie, oferind tuturor camarazilor un exemplu de curaj, profesionalism şi dăruire", arată MAI, într-un comunicat de presă.

Gabriel Boitan, în vârstă de 41 de ani, a murit joi, în timp ce intervenea pentru salvarea a doi muncitori care făceau lucrări la sistemul de canalizare şi au rămas prinşi sub un mal de pământ.

La locul accidentului au ajuns un echipaj de salvatori şi un echipaj SMURD de la Garda de Intervenţie Feteşti, din care făcea parte şi plutonierul Gabriel Boitan. După luarea unor măsuri de protecţie a malului, trei pompieri au intervenit, reuşind să-l scoată pe unul dintre muncitori. În momentul în care au încercat să-l scoată pe cel de-al doilea muncitor, un mal de pământ s-a surpat peste salvatori.

Cei trei pompieri au fost scoşi la scurt timp de sub malul de pământ, însă, din cauza loviturilor suferite la torace, plutonierul Gabriel Boitan a decedat, a precizat MAI.

Şeful Inspectoratului pentru Situaţii de Urgenţă (ISU) Ialomiţa, Constantin Nae, a declarat că medicii de la Ambulanţă au încercat timp de aproximativ o oră sa îl resusciteze pe Gabriel Boitan, însă fără rezultat.
SURSA : http://www.gandul.info

Citat:[Imagine: aaa.png]
(13-07-2013 06:48 PM)Covalciuc Bogdan Scris:  Subunitaea în care şi-a desfăşurat activitatea pompierul salvator Gabriel Boitan îi va purta numele
[Imagine: 941210_578353378882846_133845082_n.png]

[Imagine: image.png]
[Imagine: image.png]
[Imagine: image.png]
SURSA : http://www.obiectiv.net
[Imagine: screenshot_100.png]
[Imagine: image.png]
[Imagine: image.png]
[Imagine: image.png]
[Imagine: image.png]
[Imagine: image.png]
[Imagine: image.png]
[Imagine: screenshot_1001.png]
SURSA foto : http://www.obiectiv.net

Citat:Pompierul erou, condus pe ultimul drum la Feteşti.

Citat:Aproape o mie de oameni l-au condus pe ultimul drum pe pompierul salvator din Feteşti. Bărbatul a murit, joi, după ce a fost prins sub un mal de pământ în timp ce participa la o operaţiune de salvare a doi muncitori prinşi şi ei sub pământul surpat. Fiul pompierului, de 14 ani, a primit medalia prin care tatăl său a fost înaintat postmortem la gradul de sublocotenent.
Pompieri din 7 judeţe, poliţişti, jandarmi şi medici SMURD au venit să-şi ia rămas bun de la colegul lor. Printre lacrimi, mama pompierului salvat a povestit ultimul gest al eroului care şi-a pierdut viaţa.

"Ne pare foarte rău că putea să fie şi el. Are un copil de 10 ani de crescut, putea să fie şi el. A căzut scândura, l-a pocnit în faţă i-a dat sângele pompierului, a venit al doilea val de pământ, s-a rostogolit o piatră sau un bulgăre, l-a atins la coloana cervicală şi i-a fost fatal", a spus Gina Bîcu, mama pompierului salvat.

Mărturii cutremuratoare a făcut în exclusivitate, pentru România TV, şi colegul salvatorului mort în misiune.

"Când a venit al doilea val el striga că-l doare mijlocul, eu l-am prins de mâini. M-am uitat la el şi nu se vedea, doar casca în vârf", a declarat Dumitru Cîljoiu, plutonier ISU Ialomiţa.

Imaginile dramatice de la tragedia de joi din Feteşti, când un mal de pământ s-a surpat peste doi muncitori şi doi pompieri, au fost surprinse de un martor.

Un oraş întreg a adus un ultim omagiu pompierului erou.

"Un om de o omenie deosebită. Păcat, mare păcat", a spus o femeie.

Ministrul Radu Stroe l-a avansat post-mortem la gradul de sublocotenent pe pompierul mort în misiune.

Gabriel Boitan a fost înmormântat cu onoruri militare. Salvatorul era căsătorit şi avea doi copii, un băiat de 14 ani şi o fetiţă de 3 ani. Gabriel Boitan lucra ca pompier de 5 ani.


[Imagine: 10557750_577631512362723_1327745851304159661_o.jpg]....si suntem datori sa nu uitam !

"Audacia Et Devotio"
Cutezanță, îndrăzneală, curaj şi devotament.
11-07-2017 09:39 AM
Citaţi acest mesaj într-un răspuns
 Thanks given by: HomefireNews
Covalciuc Bogdan Offline
Administrator
********

Mesaje: 11,957
Alăturat: Aug 2010
Locatie:
Thanks: 4425
Given 10619 thank(s) in 4699 post(s)

Mesaj: #137
RE: Respect !.....și suntem datori să nu uităm !
Spre aducere-aminte
IN MEMORIAM – DOI ANI de moartea pompierului constănțean Marius-Daniel Fripis
Azi , 29 august, se împlinesc doi ani de când CAMARADUL nostru Marius-Daniel Fripis, a plecat în misiune şi nu s-a mai întors.

[Imagine: Daniel_Fripis.jpg]

Citat:In urmă cu un doi ani, pe 29 august, o adevărată tragedie zguduia Constanţa. În urma unei intervenţii, pompierul slt. (p.m.)Marius Daniel Fripis, comandant de echipaj, avea să fie smuls pentru totdeauna din sânul familiei şi al colegilor de la ISU Dobrogea. O misiune ca multe altele. Un incendiu izbucnit într-un imobil de pe strada Tabla Buţii, de la o butelie încărcată necorespunzător de la o staţie GPL. Ca întotdeauna, Dan era primul. A făcut cercetarea la faţa locului şi în timp ce se pregătea să intervină butelia a explodat, omorându-l pe loc. A lăsat în urmă o soţie îndurerată şi un fiu de 18 ani.

"Audacia Et Devotio"
Cutezanță, îndrăzneală, curaj şi devotament.
29-08-2017 05:54 AM
Citaţi acest mesaj într-un răspuns
 Thanks given by: HomefireNews , Toni
Covalciuc Bogdan Offline
Administrator
********

Mesaje: 11,957
Alăturat: Aug 2010
Locatie:
Thanks: 4425
Given 10619 thank(s) in 4699 post(s)

Mesaj: #138
RE: Respect !.....și suntem datori să nu uităm !
Respect !.....și suntem datori să nu uităm !
Astăzi, 30 august 2017, se împlinesc 20 ani de la trecerea în neființă a lt.col. post-mortem Adrian Barbu.

30 August 1997 -Maiorul Adrian Barbu -Eroul pompierilor bucureşteni a murit ucis cu un cuţit de cel pe care încerca să-l salveze

(27-01-2012 08:01 PM)Covalciuc Bogdan Scris:  Memoria unei misiuni
„Lt.col. (p.m.) Adrian Barbu“
[Imagine: untitled_bmp.jpg]


Citat:În "echipamentul" lucrãtorilor din cadrul Inspectoratului General pentru Situatii de Urgentã, alãturi de profesio nalismul, curajul si îndrãzneala de care dau dovadã în misiunile de interventie, atunci când se confruntã cu înlãturarea si limitarea efectelor negative, provocate de evenimente majore, fie ele incendii,explozii, avarii tehnologice, calamitãti naturale si catastrofe, o altã component esentialã care se regãseste în actiunile lor este spiritul umanitar. Demonstrat de fiecare datã, atunci când salveazã oameni din flãcãri, refugiati din calea inundatiilor, sinucigasi de pe blocuri, oameni cãzuti în canale…
Însã, trecând de pericolul flãcãrilor mistuitoare sau al furiei apelor, riscul misiunilor desfãsurate de pompieri poate lua si alte forme, uneori pompierii salvatori devenind ei însisi victime ale celor pe care au jurat sã-i salveze chiar cu pretul propriei lor vieti. La zece ani de la tragedia cãreia i-a cãzut victimã pompierul bucurestean, de 42 ani, ucis cu bes ti alitate de un piroman, familia, prietenii si fostii colegi pãstreazã vie amintirea lt.col. p.m. Adrian Barbu, Cavaler al Ordinului Pavel Zãgãnescu.
„Sinucigasul“ ucigas
Sâmbãtã, 30 august 1997. În jurul orei 16,15, Garda de interventie a Detasamentului Pieptãnari a fost alertatã cã în str. Iacob Andrei, sector 5 din Bucuresti, izbucnise un incendiu. Sub coordonarea maiorului Adrian Barbu (ofiter de serviciu în acea zi), unul dupã altul, îmbrãcati în costume de protectie, cu mãstile la brâu, militarii s-au îmbarcat în autospeciale, lãsând în urma lor doar sunetul înfiorãtor al sirenelor.
La fata locului, pâcla neagrã care învãluia al doilea nivel al blocului, de unde se primise apelul, completa un scenario de cosmar. Pentru comandantul grupului de interventie era o situatie în care nu trebuia pierdutã nicio secundã.
Desi flãcãrile nu se extinseserã spre geamurile locuintei, era în pericol viata bãrbatului rãmas captiv în apartamentul incendiat. Împreunã cu un pompier militar, maiorul a intrat prin perdeaua de fum care sugruma locul. Nimic nu prevestea tragedia care avea sã se întâmple câteva minute mai târziu.
Misiunea de salvare a victimei din apartamentul incendiat s-a transformat într-o scenã sângeroasã, pompierii apucând sã zãreascã în mijlocul bucãtãriei, resturile unei gãleti incendiate si mai multe cârpe îmbibate în gaz. Stropit pe haine cu benzinã, cel pe care trebuiau sã îl salveze i-a întâmpinat cu ostilitate,agitând un cutit tãios, pe care nu a ezitat sã îl înfigã în soldatul Claudiu Lãcãtus,primul pompier care s-a apropiat de el.
Lama cutitului s-a oprit, însã, în brâul uniformei, chinga durã salvând viata militarului.
Instinctul de a-si apãra colegul de omul, care luase forma fiarei, pe care acestia veniserã sã îl salveze, l-a determinat pe maiorul Adrian Barbu sã intervinã rapid... Din pãcate, însã, cea de-a doua loviturã de cutit s-a oprit în pieptul pompierului. Lovitura a fost mortalã!
Autorul acestui gest criminal, Vasile Ursoniu, bãrbatul care a încãlcat orice lege a firii, a fost imobilizat de ceilalti pompieri înainte sã mai facã vreo victimã.
Din raportul de expertizã medicolegalã psihiatricã a reiesit cã acesta avea „psihozã discordantã, cãruia îi este subscrisã si notiunea de discernãmânt redus.“ Dar acest episod dramatic, în care un OM si-a pierdut viata în misiune, o viatã de dicatã semenilor, chiar cu pretul sacrificiului suprem, a zguduit întreaga Armã a pompierilor.
Grupul de interventie nr.1 „Lt.col. (p.m.) Adrian Barbu“
Astãzi, o structurã din Deta -samentul Mihai Vodã îi poartã numele:
Grupul de Interventie nr.1 "Locotenent colonel p.m. Adrian Barbu"…
Pentru acte de devotament exceptionale, prin ordin al ministrului Administratiei si Internelor, Adrian Barbu a fost înaintat post-mortem la gradul de locotenent colonel si decorat cu înalta distinctie a Ordinului Zãgãnescu, în gradul de Cavaler.
De asemenea, începând din anul 1999, în curtea Detasamentului de Pompieri "Mihai Vodã", jerbe de flori sunt depuse la bustul locotenentului colonel (p.m.) Adrian Barbu în semn de cinstire pentru sacrificiul sãu, cu ocazia comemorãrii "Zilei eroilor".
Destinul, ca o ramã de tablou
"Numãr clipele pânã se face dimineaþã, ca sã vin acasã"… Acestea au
fost ultimele cuvinte pe care maiorul Adrian Barbu le adresa familiei, în fatidica dupã-amiazã de 30 august, 1997.
Distrusã de durere si cu ochii scãldati în lacrimi, Olga Barbu, sotia pompierului, îsi aminteste, astãzi, de ultima discutie avutã cu sotul ei, dar suferinta provocatã în urmã cu zece ani este la fel de prezentã. Dupã o cãsnicie întreruptã tragic, dupã aproape 17 ani, dând dovadã de curaj, Olaga a hotãrât sã-si continue viata numai pentru cele douã fiice, Elena si Dana: „Viata m-a învãtat cã, atunci când totul pare pierdut, ai nevoie
de aliati puternici pentru a continua, ceea ce au re prezentat pentru mine, fetele mele. Ele m-au motivat si m-au sustinut pentru a putea merge mai departe“.
Pentru vãduvã, durerea devine si mai sfâsietoare atunci când aude alarma
masinilor de pompieri.Stie cã, undeva, oamenii focului îsi riscã viata în fiecare moment.
„Oricât timp ar trece, ceva din mine este mereu întors cãtre tatãl meu“
povesteste Elena, fiica cea mare a eroului.
Avea 16 ani când destinul a silit-o sã iasã din universul copilãriei si sã dea dovadã de tãrie de caracter. Zâmbetul sincer si profunzimea privirii denotã echilibru si maturitate a gândirii. Sunt trãsãturi mostenite de la tatãl ei, alãturi de simtul de responsabilitate si spiritul de intiativã care au ajutat-o sã fie sprijin, alãturi de mama ei, familiei.
Oglindã a tatãlui sãu, Dana, mezina familiei, completeazã tabloul familiei
Barbu, în cadrul cãruia cel care a fost pompierul Adrian Barbu îsi face resimtitã prezenta.

[Imagine: Fullscreen_capture_1272012_71330_AM_bmp.jpg]


Geanina Serban
PENTRU PATRIE Noiembrie 2006

LINK http://www.revistapentrupatrie.ro



(27-05-2011 01:49 PM)Karin Scris:  Maiorul Adrian Barbu a fost ucis în ’97 chiar de cel pe care încerca să-l salveze dintr-un incendiu. La un an după tragicul incident i-a fost ridicată o statuie în curtea Detaşamentului „Mihai Vodă“. Grupul de Intervenţie numărul I din Capitală a fost redenumit, iar acum poartă numele eroului.

În urmă cu 13 ani, maiorul Adrian Barbu conducea Batalionul I de Pompieri de la Inspectoratul pentru Situaţii de Urgenţă (ISU) din Bucureşti, ca ofiţer de pregătire pentru luptă.

În ultima zi din august, în jurul prânzului, dispeceratul anunţa un incendiu pe strada Iacob Andrei, din cartierul Ferentari. O zonă periculoasă, îşi amintesc lucrătorii ISU, în care intrau cu greu din cauza scandalagiilor.

Două maşini cu apă şi spumă cu zece militari în termen, un sergent şi trei cadre s-au deplasat la faţa locului pentru a interveni. Grupul era condus de maiorul Adrian Barbu, care era pe tură în acea zi.

„Ajunşi la apartamentul de unde ieşea fum, au bătut la uşă dar nu li s-a răspuns. În momentul în care au încercat să forţeze intrarea cu o rangă, a ieşit un bărbat cu un cuţit în mână“, îşi aminteşte fostul comandant al Secţiei Pieptănari de la ISU Bucureşti, locotenent colonel Dragoş Iacovici, bun prieten cu maiorul Barbu.
La un an după tragicul incident i-a fost ridicată o statuie în curtea Detaşamentului „Mihai Vodă“

I-a spintecat burta maiorului
Fără să scoată vreun cuvânt şi fără să ceară vreo explicaţie, bărbatul din apartament, care avea probleme mintale, l-a atacat direct pe primul care i-a ieşit în cale, adică un militar în termen. L-a lovit în cureaua de la uniformă şi nu a reuşit să-i provoace nicio rană. S-a năpustit apoi asupra următorului care se afla la intrare: maiorul Adrian Barbu. Din păcate, acesta nu avea curea: i-a spintecat, pur şi simplu, burta. „Ce-ai făcut mă?“, a apucat să spună ofiţerul, şi a căzut secerat, într-o baltă de sânge.

Atacatorul s-a retras în apartament şi a închis liniştit uşa la loc. Ofiţerul a fost transportat de urgenţă la Spitalul „Bagdasar Arseni“. Din cauza hemoragiei masive, a făcut stop cardio-respirator de două ori. S-a încercat resuscitarea, dar, din păcate, nu a mai putut fi salvat.

„A murit din cauza indiferenţei oamenilor. Dacă cineva le-ar fi zis că au de-a face cu un om cu probleme psihice, altfel s-ar fi desfăşurat acţiunea. Bărbatul acela dăduse singur foc la nişte cârpe în casă“, spune, cu regret, Dragoş Iacovici, actualmente şeful biroului de management organizatoric de la ISU Bucureşti. El povesteşte despre maiorul Adrian Barbu că era un om bun, săritor şi nu s-ar fi dat înapoi de la nicio intervenţie.
[/quote]

(22-05-2013 06:53 AM)Covalciuc Bogdan Scris:  Monumentul “Lt. col. (p.m.) Adrian Barbu

[Imagine: screenshot_4d.png]

A fost dezvelit în incinta cazarmei Grupului de interventie nr.1 “Locotenent colonel p.m. Adrian Barbu”
Adresa: Strada Elie Radu nr.2, Sector 5, Bucuresti .
Eroul pompier a fost ucis la 30 august 1997, în timpul unei intervenţii.

[Imagine: adrian_barbu.jpg]

Citat:Maiorul Adrian Barbu a fost ucis chiar de cel pe care incerca sa-l salveze dintr-un incendiu. În anul 1997, maiorul Adrian Barbu conducea Batalionul I de Pompieri de la Inspectoratul pentru Situatii de Urgenta (ISU) din Bucuresti, ca ofiter de pregatire pentru lupta.
In ultima zi din august, in jurul pranzului, dispeceratul anunta un incendiu pe o strada din cartierul Ferentari, zona periculoasa, dupa cum isi amintesc lucratorii ISU, in care intrau cu greu din cauza scandalagiilor. Doua masini cu apa si spuma cu zece militari in termen, un sergent si trei cadre s-au deplasat la fata locului pentru a interveni, grupul ce era condus de maiorul Adrian Barbu.
Ajunsi la apartamentul de unde iesea fum, au batut la usa dar nu li s-a raspuns. In momentul in care au încercat sa forteze intrarea cu o ranga, a iesit un barbat cu un cutit in mana. Fara sa scoata vreun cuvant, barbatul din apartament, care avea probleme mintale, l-a atacat direct pe primul care i-a iesit in cale, un militar in termen. L-a lovit in cureaua de la uniforma si nu a reusit sa-i provoace nicio rana. S-a napustit apoi asupra urmatorului care se afla la intrare, maiorul Adrian Barbu. Din pacate, acesta nu avea curea si i-a spintecat, pur si simplu, burta, cazand secerat intr-o balta de sange.
Adrian Barbu a fost decorat locotenent-colonel post-mortem si dupa un an i-a fost ridicata o statuie in curtea Detasamentului „Mihai Voda“. Grupul de Interventie nr.1 de la ISU Bucuresti a fost redenumit iar acum poarta numele lui.

"Audacia Et Devotio"
Cutezanță, îndrăzneală, curaj şi devotament.
30-08-2017 02:57 PM
Citaţi acest mesaj într-un răspuns
Covalciuc Bogdan Offline
Administrator
********

Mesaje: 11,957
Alăturat: Aug 2010
Locatie:
Thanks: 4425
Given 10619 thank(s) in 4699 post(s)

Mesaj: #139
RE: Respect !.....și suntem datori să nu uităm !
07 septembrie 2017 - ZECE ani de când camaradul Iulian Arusoaei a devenit nemuritor

REMEMBER

Citat:# Coarda cu care era prins s-a rupt, iar pompierul s-a prăbuşit în gol de la aproximativ 15 metri

O intervenţie de rutină a pompierilor constănţeni s-a transformat, vineri, într-o tragedie. Un pompier cu 12 ani experienţă a murit după ce coarda de salvare cu care s-a legat pentru a coborî dintr-un apartament aflat la etajul 6 al unui bloc din zona Casa de Cultură la etajul cinci s-a rupt. Bărbatul s-a prăbuşit în gol şi s-a zdrobit de caldarâm.
Toate acestea nu s-ar fi întâmplat dacă bătrânul în apartamentul căruia se produsese incendiul ar fi deschis uşa pompierilor. Dar el era prea beat ca să facă asta…

Totul a început cu un apel disperat al unor oameni care au semnalat, în jurul orei 11,30, că într-un apartament vecin, situat pe bulevardul 1 Decembrie 1918, nr. 33, bloc E 19, etaj 5, a izbucnit un incendiu. Două autospeciale ale Inspectoratului pentru Situaţii de Urgenţă Dobrogea s-au prezentat la faţa locului şi au încercat să intervină. Ei s-au prezentat, în primă fază, în faţa apartamentului pe sub uşa căruia ieşea fum şi în care se afla Ipo Şandor, de 65 de ani. Vecinii ne-au povestit că bărbatul a spus că nu poate să deschidă pentru că nu are cheile.

„Măi băieţi, vedeţi că se rupe sfoara!”
Astfel stând situaţia, echipa condusă de plt. maj. Iulian Aru-soaei a hotărât să intervină în apartamentul incendiat coborând cu o cordiţă de salvare de la etajul şase la etajul cinci. Potrivit locotenent colonel Gabriel Niculae, trei dintre colegii pompierului au asigurat coarda, iar Iulian a început să coboare. Nu au trecut decât câteva momente şi tragedia s-a petrecut.
O vecină care privea întreaga operaţiune de la un balcon învecinat a apucat să spună la un moment dat „Măi băieţi, vedeţi că se rupe sfoara!”, dar din nefericire, nimeni nu a mai putut să intervină în ajutorul plutonierului major Iulian Arusoaiei. El s-a prăbuşit de la aproximativ 15 metri înălţime…
Toată lumea a înmărmurit. Colegii lui i-au sărit imediat în ajutor. Au chemat şi Salvarea, care l-a transportat de urgenţă la Spitalul Clinic Judeţean Constanţa. Dar rănile provocate în urma impactului cu solul i-au fost fatale. Oricât au încercat medicii să îl resusciteze şi să îl aducă la viaţă, pompierul a decedat după aproximativ o jumătate de oră de luptă cu viaţa.

Bătrânul era prea beat ca să le răspunsă pompierilor
Abia după aceea, colegii pompierului au spart uşa de la intrarea în apartamentul în care s-a semnalat incendiul. Bătrânul de 65 de ani, Şandor Ipo, i-a întâmpinat. Deşi, potrivit vecinilor, el spusese iniţial ca nu are chei ca să descuie uşa, pompierii şi poliţiştii au găsit cheia în uşă, dovadă că omul, intenţionat, nu le-a deschis, deşi ar fi putut preîntâmpina, astfel, producerea unei tragedii.
Şandor, mort de beat, îşi pusese nişte carne într-o tigaie, ca să-şi facă de mâncare, dar uitase de ea. Fumul produs de tigaia care înce-puse să ardă a alertat locatarii, care, la rândul lor au anunţat pompierii.
Ieri, când l-am vizitat pe bătrân, el ne-a spus, cu limba împleticită: „Am prăjit carne şi am adormit”. La întrebarea noastră „De ce nu a deschis?”, el a spus: „Dormeam… Ştiţi, eram şi puţin băut…”. Aşa era şi în momentul în care l-am vizitat noi, iar problema pe care o avea, după toate câte se întâmplaseră, era că lui cine îi va repara uşa?!

Procurorii militari au deschis o anchetă
Dacă bărbatul ar fi deschis uşa pompierilor, pentru a interveni, nu s-ar fi produs o asemenea tragedie.
Dar, totodată, este ciudat că frânghia respectivă, care era nouă, cel puţin aşa ne-a declarat locotenent colonel Gabriel Niculae, a cedat aşa uşor. Potrivit lui Niculae, „ea trebuie să susţină peste 100 de kilograme fără probleme”. La întrebarea „De ce nu a rezistat?” se va răspunde după ce se vor efectua cercetări amănunţite. Trebuie verificată firma care produce respectivele corzi, dacă cea folo-sită era în garanţie, ş.a.m.d.
De asemenea, procurorii militari au deschis o anchetă pentru a descoperi cauzele exacte ale producerii evenimentului, dacă au fost respectate toate nor-mele de protecţie care trebuie luate în astfel de situaţii.
Plt. maj. Iulian Arusoaei avea 39 de ani, era căsătorit şi nu avea copii. El lucra de 12 ani în cadrul Inspectoratului pentru Situaţii de Urgenţă Constanţa şi era cunos-cut, printre colegi, ca un bun prieten.
Ieri, conducerea MIRA l-a avansat, post-mortem, pe Iulian Arusoaei la gradul de sublocotenent

Citat:Ieri, sublocotenentul Iulian Arusoaei, pompierul care şi-a pierdut viaţa, vineri, în timpul unei intervenţii, a fost condus pe ultimul drum de familie, colegi, prieteni, vecini şi cunoscuţi. Zeci de coroane de flori, patru maşini de intervenţie ale ISU, pe care Arusoaiei urcase, pe parcursul miilor de intervenţii din experienţa sa de pompier, l-au însoţit pe tot drumul dintre casă, biserică şi cimitir.

Sute de persoane au însoţit, ieri, cortegiul funerar al sublocotenentului Iulian Arusoaei. El a căzut la datorie, vineri, în timpul unei intervenţii din zona Casa de Cultură, când, încercând să coboare de la etajul şase la etajul cinci al unui bloc, prin exterior, s-a prăbuşit în gol după ce coarda cu care se legase s-a rupt.
Tragedia nu s-ar fi petrecut dacă proprietarul apartamentului în care fusese semnalat incendiul ar fi vrut să deschidă uşa. Dar acesta era prea beat ca să facă asta… De asemenea, rămâne întreba-rea: „De ce coarda respectivă s-a rupt deşi era nouă şi ar fi trebuit să susţină greutatea unui om?”. Întrebare la care va trebui să răspundă anchetatorii.
Zeci de colegi pompieri din cadrul Inspectoratului pentru Situaţii de Urgenţă Dobrogea şi alte zeci de persoane care l-au cunoscut, ori doar au auzit de tragedia petrecută, au umplut la refuz biserica „Tuturor Sfinţilor”, din cartierul Brătianu.
Drumul dintre casă (strada Ion Heliade Rădu-lescu), biserică şi cimitirul din Palas a fost parcurs pe jos, pentru ca înmormântarea lui Iulian Arusoaei să fie amânată cât mai mult, iar familia şi colegii să fie nevoiţi să îşi ia rămas bun cât mai târziu cu putinţă.
Şase colegi, printre care şi cei care au făcut parte din echipa lui Arusoaei, i-au purtat coşciugul pe umeri şi i-au stat la căpătâi neîntrerupt, alături de soţia, Camelia, ale cărei lacrimi nu se mai opreau.
Mulţi dintre colegi ieşeau din biserică nemaiputând suporta durerea şi ştergându-şi lacrimile. Ei ştiu prea bine că oricare dintre ei ar fi putut fi în locul lui. Mai mult, au conştientizat acum, probabil mai profund ca niciodată, riscurile la care se supun, prin meseria pe care o au, pentru a salva vieţile altora.
Chiar dacă sunt militari şi sunt instruiţi „să se împace cu ideea” că profesia lor le poate aduce chiar moartea într-o zi, iată că, despărţirea de un coleg, unul dintre cei mai buni şi mai profesionişti dintre ei, care în orice clipă le sărea în ajutor şi care avea o vorbă bună pentru fiecare, lasă un gol imens în sufletele lor.
Trei preoţi au însoţit sicriul pompierului şi au ţinut slujbele de pomenire. Pompierii militari i-au adus onoruri şi au tras salve de armă atunci când corpul colegului lor a fost introdus în mormânt.
Prim adjunctul IGSU - general de brigadă Viorel Liviu Nemeş, care s-a deplasat la Constanţa special pentru a participa la funeraliile lui Iulian Arusoaei, a declarat că munca de pompier este una deosebit de riscantă şi că, uneori, ei trebuie să facă sacrificii, chiar supreme, aşa cum a fost cazul colegului lor.
Numai că, atunci când se moare din cauza echipamentului din dotare este normal ca fiecare dintre colegii lui Iulian să se teamă pentru viaţa lui, să nu mai fie atât de siguri pe ei atunci când pornesc în misiune.

Citat:Sublocotenent post-mortem Iulian Arusoaei 07 Septembrie 2007- comandantul Gărzii de Intervenţie din cadrul Detaşamentului Oraş Constanta, a cazut la datorie în timpul unei misiuni.

[Imagine: actual_dat_1.jpg]

Citat:07 Septembrie 2007
Pompierii constănţeni sînt în stare de şoc după ce, ieri, colegul lor, plt mj. Iulian Arusoaei, comandantul Gărzii de Intervenţie din cadrul Detaşamentului Oraş, a murit în timpul unei misiuni. Ziua de vineri a început ca oricare alta pentru Iulian Arusoaei şi nimic nu prevestea tragedia căreia bărbatul urma să-i cadă victimă. În jurul orei 11.30, la dispecerat a fost anunţat un incendiu, iar două autospeciale au pornit spre bulevardul 1 Decembrie din Constanţa, unde, din apartamentul unui locatar al blocului L19, ieşeau nori groşi de fum. Cele două echipe ajunse la intervenţie se aflau sub comanda plt mj. Iulian Arusoaei, care le-a împărţit sarcinile. Însoţit de cîţiva pompieri, Arusoaei a urcat la etajul cinci, dar s-a lovit de refuzul proprietarului locuinţei, Şandor Ipo, care nu a vrut să le deschidă uşa. În această situaţie, comandantul Gărzii de Intervenţie a luat trei subalterni şi a urcat la etajul superior cu intenţia de a coborî în apartamentul incendiat, prin exteriorul blocului, cu ajutorul unei coarde de salvare. Trei servanţi şi proprietarul apartamentului aflat la etajul şase au ţinut frînghia şi cu toate că unul dintre subalterni a vrut să coboare cu ajutorul corzii, plt mj. Iulian Arusoaei l-a oprit spunînd „cobor eu de data asta”. Sub privirile a zeci de curioşi adunaţi în stradă, comandantul Gărzii de Intervenţie şi-a legat de centura de siguranţă coarda groasă de 12 mm, iar la cîteva secunde după ce s-a desprins de pe pervaz şi a rămas susţinut doar de coarda confecţionată din material sintetic, aceasta s-a rupt. Ţinînd bucata de coardă ruptă strîns în mînă, pompierul s-a prăbuşit în gol, iar în cădere, a trecut printre crengile unui tei, s-a lovit de acoperişul unui balcon construit în exteriorul blocului, la parter, iar apoi s-a izbit de pămînt fără să mai dea vreun semn de viaţă. Personalul medical de pe ambulanţa care se afla deja la faţa locului a intervenit imediat, iar pompierul a fost transportat la spital. Pe drum şi apoi în Camera de resuscitare a unităţii sanitare, medicii au încercat din răsputeri să-l readucă la viaţă, dar nu s-a mai putut face nimic.
Între timp, sub supravegherea şefului Centrului Operaţional al Inspectoratului pentru Situaţii de Urgenţă „Dobrogea”, lt. col. Andrei Gabriel Niculae, misiunea pompierilor a continuat. Parcă nebun de furie, în prezenţa unui agent de poliţie, un alt pompier care căra un extinctor în spate s-a dus la uşa lui Şandor Ipo şi a spart-o din patru lovituri puternice de pumn. Odată intraţi în casa bărbatului, pompierii au constatat că fumul gros provenea de la o tigaie uitată pe foc. Vecinii lui Şandor s-au plîns oamenilor legii de comportamentul bărbatului care îi pune mereu pe jar. „E nebun. Nu trece săptămîna fără ca el să nu facă vreo tîmpenie. Creşte porumbei în balcon, în fiecare noapte face scandal şi sparge prin casă. Ne-am săturat de el. Soţia lui este asistentă şi l-a internat la Palazu Mare de vreo trei ori. Să-l ducă la nebuni şi să-l închidă acolo că ne-am săturat de el”, a spus Dalida Asan, o locatară a blocului.
La orice intervenţie punea suflet...
Colegii de muncă ai pompierului care şi-a pierdut viaţa în misiune sînt devastaţi de cele întîmplate. „Moartea colegului nostru este o lovitură dată tuturor angajaţilor ISU, care poate avea consecinţe pe termen lung. Psihologic, pompierii sînt instruiţi să aibă încredere în echipamentul folosit. Trebuie să înţeleagă fiecare că vieţile altor oameni depind de noi şi că trebuie să ne facem datoria în continuare”, a declarat lt. col. Andrei Gabriel Niculae. Pompierii care au ţinut frînghia în timpul încercării de coborîre a colegului lor sînt şi ei răvăşiţi şi marcaţi de cele întîmplate. „Era un om nemaipomenit, foarte bine pregătit, de la care am învăţat foarte multe. E o pierdere foarte mare, era prietenul tuturor. A fost unul dintre puţinii şefi care ştia să fie prietenul subalternilor”, a declarat sg. maj. Cătălin Ioniţă. „La orice intervenţie punea suflet şi făcea totul cu maximum de profesionalism”, a adăugat un alt coleg, sg. mj. Marian Dănilă. Cel care ar fi vrut să coboare pe coardă şi a fost oprit de Arusoaei, sg. Mj. Marius Bobunu nu îşi găsea cuvintele: “Nu pot să descriu în cuvinte ce am simţit în acel moment. Era mentorul meu. Am fost mai tot timpul cu el în misiuni ”.
Iulian Arusoaei urma să împlinească 40 de ani pe 11 noiembrie, era căsătorit şi nu avea copii, iar la aflarea veştii morţii sale, soţia sa a leşinat, fiind transportată la spital pentru îngrijiri medicale. Născut la Vaslui, el absolvise cursurile Şcolii Militare de Subofiţeri Boldeşti - Arma Pompieri, în 1992, şi din acelaşi an a fost detaşat la Constanţa. În urmă cu zece ani, el a fost numit comandant al Gărzii de Intervenţie a Detaşamentului Oraş. „Am pierdut un coleg şi un prieten de nădejde. Era un foarte bun profesionist şi nu deseori mi-a fost dat să văd un pompier mai bine pregătit decît el. În timpul fatalei intervenţii, plt mj. Iulian Arusoaei a folosit o coardă din material sintetic care era nouă. De altfel, tot echipamentul autospecialei Iveco Magirus era nou. Autoutilitara a fost implicată într-un accident rutier în luna ianuarie a acestui an, după care a fost transportată în Germania pentru reparaţii şi s-a reîntors în urmă cu trei săptămîni”, a declarat lt. col. Andrei Gabriel Niculae. Mai mult decît atît, conducerea ISU „Dobrogea” spune că accesoriile folosite pentru salvare sînt verificate zilnic, vizual. Ancheta internă declanşată în acest caz încearcă să facă lumină asupra morţii pompierului. La cercetări vor participa şi doi specialişti ai structurii centrale. Ca o recunoaştere a profesionalismului de care a dat dovadă în miile de misiuni la care a participat, prin ordinul ministrului Internelor, Cristian David, ieri, plt. mj. Iulian Arusoaei a fost avansat post-mortem la gradul de sublocotenent.

Sublocotenent post-mortem Iulian Arusoaei

[Imagine: 75e77c791709a0bb4389439319a1732a.jpg]

Misiune fatală pentru un pompier constănţean

Citat:Plt mj. Iulian Arusoaei, comandantul Gărzii de Intervenţie din cadrul Detaşamentului Oraş, a murit în timpul unei misiuni. Ziua de vineri a început ca oricare alta pentru Iulian Arusoaei şi nimic nu prevestea tragedia căreia bărbatul urma să-i cadă victimă. În jurul orei 11.30, la dispecerat a fost anunţat un incendiu, iar două autospeciale au pornit spre bulevardul 1 Decembrie din Constanţa, unde, din apartamentul unui locatar al blocului L19, ieşeau nori groşi de fum. Cele două echipe ajunse la intervenţie se aflau sub comanda plt mj. Iulian Arusoaei, care le-a împărţit sarcinile. Însoţit de cîţiva pompieri, Arusoaei a urcat la etajul cinci, dar s-a lovit de refuzul proprietarului locuinţei, Şandor Ipo, care nu a vrut să le deschidă uşa. În această situaţie, comandantul Gărzii de Intervenţie a luat trei subalterni şi a urcat la etajul superior cu intenţia de a coborî în apartamentul incendiat, prin exteriorul blocului, cu ajutorul unei coarde de salvare. Trei servanţi şi proprietarul apartamentului aflat la etajul şase au ţinut frînghia şi cu toate că unul dintre subalterni a vrut să coboare cu ajutorul corzii, plt mj. Iulian Arusoaei l-a oprit spunînd „cobor eu de data asta”. Sub privirile a zeci de curioşi adunaţi în stradă, comandantul Gărzii de Intervenţie şi-a legat de centura de siguranţă coarda groasă de 12 mm, iar la cîteva secunde după ce s-a desprins de pe pervaz şi a rămas susţinut doar de coarda confecţionată din material sintetic, aceasta s-a rupt. Ţinînd bucata de coardă ruptă strîns în mînă, pompierul s-a prăbuşit în gol, iar în cădere, a trecut printre crengile unui tei, s-a lovit de acoperişul unui balcon construit în exteriorul blocului, la parter, iar apoi s-a izbit de pămînt fără să mai dea vreun semn de viaţă. Personalul medical de pe ambulanţa care se afla deja la faţa locului a intervenit imediat, iar pompierul a fost transportat la spital. Pe drum şi apoi în Camera de resuscitare a unităţii sanitare, medicii au încercat din răsputeri să-l readucă la viaţă, dar nu s-a mai putut face nimic.

Pompierul cazut la datorie, condus pe ultimul drum
Citat:Sute de persoane, printre care s-au numărat prieteni, rude, vecini şi nu în ultimul colegii de serviciu l-au condus, ieri, pe ultimul drum pe plt. maj. Iulian Arusoaei, pompierul care şi-a pierdut viaţa vineri, în timpul unei misiuni. Strînşi în faţa casei celui dispărut, situată pe strada Ion Heliade Rădulescu, camarazii bărbatului şi-au luat adio de la el, încremeniţi în salutul militar. Coşciugul a fost purtat pe umeri de subordonaţii săi, cei care s-au aflat alături de plt. maj. Iulian Arusoaei în timpul ultimei sale intervenţii. Colegii s-au strîns vineri în jurul ambulanţei în care a fost urcat acesta imediat după accident, aşteptînd în zadar o minune şi tot ei au stat în genunchi în jurul trupului neînsufleţit al bărbatului în timp ce cortegiul funerar se îndrepta spre biserica Tuturor Sfinţilor.
La funeralii a luat parte şi prim-adjunctul şefului Inspectoratului General pentru Situaţii de Urgenţă, gen de brigadă Viorel Liviu Nemeş, care i-a adus un ultim omagiu celui care a fost Iulian Arusoaei: „Este un moment trist pentru familia pompierilor din toată ţara. Iulian Arusoaei a avut curaj şi i-a pregătit şi pe alţii pentru această meserie riscantă. Iată, însă, că, uneori, cei care apără vieţile celor din jur, ajung victime. Iulian Arusoaei intră în pagina de aur a familiei noastre, alături de alţi camarazi care şi-au jertfit vieţile la datorie. Deviza noastră este „Cu viaţa mea apăr viaţa celorlalţi” şi toţi pompierii sînt conştienţi de pericolele la care se expun. Sîntem alături de familia colegului nostru în aceste momente grele”. După slujba religioasă, trupul neînsufleţit al lui Iulian Arusoaei a fost înmormîntat în cimitirul din zona Palas, unde membrii gărzii de onoare au tras salve de puşcă în cinstea celui care şi-a părăsit camarazii şi familia mult prea devreme.

Iulian Arusoaie, vinovat pentru o zi, erou pentru eternitate ...
Iulian Arusoaie, pompierul care a decedat în misiune încercând să salveze viaţa unui om a fost declarat singurul vinovat
[Imagine: image.jpg]

Remember....Filmul tragediei

[Imagine: image.jpg]
[Imagine: 2_ggg.jpg]
[Imagine: image.jpg]

Citat:La 7 septembrie 2007 la dispecerat a fost anunţat un incendiu. Două autospeciale au pornit spre bulevardul 1 Decembrie unde, din apartamentul unui locatar al blocului L 19 ieşeau nori groşi de fum. Ipo Şandor (65 de ani), aflat în stare de ebrietate, uitase mâncarea pe foc.

Fumul a alertat vecinii, care au anunţat pompierii. Pentru că locatarul nu a deschis uşa, echipa condusă de Iulian Arusoaei a hotărât să intre în apartament coborând cu o coardă de salvare de la etajul şase la cinci. După câteva momente, s-a produs tragedia. Coarda s-a rupt şi pompierul s-a prăbuşit de la 20 de metri înălţime.

„Nu era pentru prima dată când cobora de la un etaj la altul"

Camelia Arusoaei (40 de ani), soţia sa, s-a resemnat cu faptul că soţul ei a plecat într-o bună dimineaţă de acasă şi s-a întors într-un sicriu. Câteva luni după tragedie, s-a dus la locul accidentului, a vorbit cu martorii, a întrebat specialişti în Protecţia muncii ca să afle cum a fost posibil să se rupă frânghia care ar fi trebuit să susţină 100 de kilograme.

Aceştia i-au explicat că, probabil frânghia, care este folosită şi de alpinişti, şi nu cedează, s-a frecat de un colţ tăios, cum ar fi gresia sau faianţa.

„Nu era pentru prima dată când cobora de la un etaj la altul. A coborât şi de la etajul zece la nouă şi a trecut dintr-un balcon în altul. Dacă este singurul vinovat a plătit. Dacă nu, Dumnezeu vede!", a spus soţia sa.

Soţia pompierului a încercat să stea de vorbă şi cu Ipo Şandor, însă şi la data vizitei lor bărbatul se afla în stare de ebrietate. „Nu am avut ce să vorbesc cu el", spune Camelia. Apoi, a urcat în apartamentul femeii de pe balconul căreia a coborât soţul.

Femeia i-a spus că îi vine greu să mai intre în camera de la balconul căreia a coborât Iulian. „Mai bine nu deschideam uşa şi nu-l lăsam pe omul ăsta să iasă pe geamul meu, dar au insistat vecinii", mărturiseşte femeia.

Citat:Pompierul căzut la datorie, condus pe ultimul drum

[Imagine: screenshot_273.png]

Pompierul care şi-a pierdut viaţa vineri, în timpul unei misiuni. Strînşi în faţa casei celui dispărut, situată pe strada Ion Heliade Rădulescu, camarazii bărbatului şi-au luat adio de la el, încremeniţi în salutul militar. Coşciugul a fost purtat pe umeri de subordonaţii săi, cei care s-au aflat alături de plt. maj. Iulian Arusoaei în timpul ultimei sale intervenţii. Colegii s-au strîns vineri în jurul ambulanţei în care a fost urcat acesta imediat după accident, aşteptînd în zadar o minune şi tot ei au stat în genunchi în jurul trupului neînsufleţit al bărbatului în timp ce cortegiul funerar se îndrepta spre biserica Tuturor Sfinţilor, acolo unde a fost oficiată slujba de înmormîntare. Printre ei s-a numărat şi sg. mj. Marius Bobu, cel care ar fi vrut să coboare pe coarda blestemată care s-a rupt, dar a fost oprit de Arusoaei în ultimul moment: „de data asta, cobor eu”. După tragicul accident de vineri, sg. mj. Marius Bobu şi-a găsit cu greu cuvintele: „Nu pot să descriu în cuvinte ce am simţit în acel moment. Era mentorul meu. Am fost mai tot timpul cu el în misiuni”. Patru autospeciale de pompieri, cu sirenele pornite, au însoţit paşii mohorîţi ai sutelor de oameni care au participat la ceremonie, rezumînd într-un fel destinul pompierului care a murit la datorie, aşa cum a jurat că o va face, dacă va fi nevoie, pentru a-i salva pe cei din jur.

La funeralii a luat parte şi prim-adjunctul şefului Inspectoratului General pentru Situaţii de Urgenţă, gen de brigadă Viorel Liviu Nemeş, care i-a adus un ultim omagiu celui care a fost Iulian Arusoaei: „Este un moment trist pentru familia pompierilor din toată ţara. Iulian Arusoaei a avut curaj şi i-a pregătit şi pe alţii pentru această meserie riscantă. Iată, însă, că, uneori, cei care apără vieţile celor din jur, ajung victime. Iulian Arusoaei intră în pagina de aur a familiei noastre, alături de alţi camarazi care şi-au jertfit vieţile la datorie. Deviza noastră este „Cu viaţa mea apăr viaţa celorlalţi” şi toţi pompierii sînt conştienţi de pericolele la care se expun. Sîntem alături de familia colegului nostru în aceste momente grele”. După slujba religioasă, trupul neînsufleţit al lui Iulian Arusoaei a fost înmormîntat în cimitirul din zona Palas, unde membrii gărzii de onoare au tras salve de puşcă în cinstea celui care şi-a părăsit camarazii şi familia mult prea devreme. Plt. maj. Iulian Arusoaei a murit vineri, în timpul unei intervenţii care a avut loc pe bd. 1 Decembrie 1918. Pentru că proprietarul apartamentului nu a vrut să deschidă uşa, plt. maj. Iulian Arusoaei a luat trei subalterni şi a urcat la etajul superior pentru a coborî în apartamentul incendiat, prin exteriorul blocului, cu ajutorul unei coarde de salvare. Bărbatul şi-a legat de centura de siguranţă coarda groasă de 12 mm, iar la cîteva secunde după ce s-a desprins de pe pervaz şi a rămas susţinut doar de coarda confecţionată din material sintetic, aceasta s-a rupt. Pompierul s-a prăbuşit în gol, iar în cădere s-a lovit de acoperişul unui balcon, iar apoi s-a izbit de pămînt fără să mai dea vreun semn de viaţă. Iulian Arusoaei urma să împlinească 40 de ani pe data de 11 noiembrie, era căsătorit şi nu avea copii. La aflarea veştii morţii sale, soţia sa a leşinat, fiind transportată la spital pentru îngrijiri medicale. Născut la Vaslui, Iulian Arusoaei absolvise cursurile Şcolii Militare de Subofiţeri Boldeşti - Arma Pompieri, în 1992, şi din acelaşi an a fost detaşat la Constanţa. În urmă cu zece ani, el a fost numit comandant al Gărzii de Intervenţie a Detaşamentului Constanţa Oraş.

Respect !.....si suntem datori sa nu uitam !

Era un om nebun ... nebun ca sa salveze vieti , era o persoana deosebita , un coleg deosebit, un profesionist .Era capul si picioarele de la interventii, . Era peste tot ... pentru unii mentor, pentru altii D-zeu ...pentru mine camarad .Merita sa vorbim despre acest OM ,la trecut ,prezent si viitor....cu RESPECT si si cu datoria de a nu uita !
Iulian ar fi implinit 50 de ani pe 11 noiembrie .Născut la Vaslui, el absolvise cursurile Şcolii Militare de Subofiţeri Boldeşti - Arma Pompieri, în 1992, şi din acelaşi an a fost detaşat la Constanţa. În urmă cu șaptesprezece ani, el a fost numit comandant al Gărzii de Intervenţie a Detaşamentului Oraş.
A fost un POMPIER MILITAR altruist si va ramane in amintirea noastra si sufletul nostru,acest om si-a pus viata in primejdie ca oricare din colegii lui,SACRIFICIUL SUPREM INSEAMNA A-TI DA VIATA pentru SEMENII TAI si de a-i ajuta cand nimeni nu poate...la orice intervenţie punea suflet şi făcea totul cu maximum de profesionalism..asa a fost si Iulian Arusoaei.
Clipa cand mori nu poti s-alegi , asa a fost sa fie ...asa a vrut bunul Dumnezeu , Iulian erou pompier... sunt sigur Iulian este inger acum si ne vegheaza din cer pe noi !
Vreau sa stii Iulian ca vom pastra in suflet amintirea ta ...suntem datori sa nu uitam !

Requiescat in Pace camarade .

"Audacia Et Devotio"
Cutezanță, îndrăzneală, curaj şi devotament.
(Acest mesaj a fost modificat ultima dată: 06-09-2017 07:17 PM de Covalciuc Bogdan.)
06-09-2017 07:12 PM
Citaţi acest mesaj într-un răspuns
 Thanks given by: claudiu_clo , apca2003
Covalciuc Bogdan Offline
Administrator
********

Mesaje: 11,957
Alăturat: Aug 2010
Locatie:
Thanks: 4425
Given 10619 thank(s) in 4699 post(s)

Mesaj: #140
RE: Respect !.....și suntem datori să nu uităm !
IN MEMORIAM locotenent Cătălin Valeriu Ispas


[Imagine: cap_3.jpg]

9 septembrie -se împlinesc șapte ani de la moartea locotenentului Cătălin Valeriu Ispas

Citat:Au trecut şapte ani de la moartea scafandrilor Dumitru Cristian Zarafu şi Cătălin Valeriu Ispas, cel din urmă angajat al Inspectoratului pentru Situaţii de Urgenţă „Dobrogea"!
Cei doi au pierit în seara zilei de 9 septembrie 2010, în interiorului cargoului turcesc JMedy", scufundat la patru mile marine de Capul Tuzla.
Reamintim că, în anul 2010, pe data de 2 septembrie, nava JMedy" s-a scufundat la patru mile marine de Capul Tuzla, având 3.247 de tone fier vechi la bord. în seara zilei de 9 septembrie 2010, Dumitru Cristian Zarafu şi Cătălin Valeriu Ispas au fost văzuţi pentru ultima dată în viaţă, coborând în apă spre epava cargoului.
Pe data de 13 decembrie 2010, angajaţii firmei turceşti Aras (veniţi după fierul vechi din cargou) 1-au găsit pe locotenentul Ispas, angajat al ISU JDobrogea", aproape de sala Maşini. La câţiva metri depărtare, pe data de 23 decembrie 2010, a fost descoperit şi Zarafu.


[Imagine: lt_Catalin_Valeriu_Ispas.jpg]

Citat:Catalin Valeriu Ispas dat disparut in data de 09 septembrie 2010 în jurul orei 14.30 , dupa ce a executat o scufundare la nava Mendy in largul Marii Negre , era ofiter in cadrul Inspectoratului pentru Situatii de Urgenta „Dobrogea” al Judetului Constanta avand gradul de locotenent. La solicitarea firmei Hunter’s, în baza unui contract de prestări servicii, o navă aparţinând Agenţiei Române de Salvare a Vieţii Omeneşti pe Mare (ARSVOM) a transportat patru scafandri în larg. Aceştia urmau să filmeze epava Medy, dar din cei patru scafandri, doi nu au mai ieşit la suprafaţă .
Locotenentul Ispas este nascut la 6 martie 1983 la Buzau.Absolvent al scolii Militare de Subofiteri „Pavel Zaganescu” Boldesti, la data de 01 august 2003 a fost repartizat la ISU „Dobrogea”. La 15 decembrie 2007, in urma sustinerii unui examen, a trecut in corpul ofiterilor primind gradul de sublocotenent, iar la 01 august 2010 a fost inaintat in gradul de locotenent, la termen.
La 01 august 2009, lt. Catalin Valeriu Ispas a fost incadrat la Centrul de Antrenament al Scafandrilor de Interventie al ISU „Dobrogea”, fiind brevetat ca scafandru autonom din 2006.





Catalin Ispas, condus pe ultimul drum !
Citat:Locotenentul Cătălin Valeriu Ispas, în vârstă de 27 de ani, angajat în cadrul Inspectoratului pentru Situaţii de Urgenţă (ISU) „Dobrogea", a fost condus ieri pe ultimul drum de aproape 200 de persoane. Scafandrul a fost găsit mort, de angajaţii firmei turceşti Aras, aproape de sala maşini a cargoului turcesc Medy.
[Imagine: cap_7.jpg] Locotenentul Cătălin Valeriu Isapas a dispărut în seara zilei de 9 septembrie, alături de scafandrul Cristian Zarafu, de 38 de ani, în timp ce încercau să filmeze unul dintre rezervoarele cargoului turcesc scufundat la şase mile marine de digul de larg al portului Constanţa. Trupul neînsufleţit al locotenentului Cătălin Valeriu Ispas, în vârstă de 27 de ani, angajat în cadrul Inspectoratului pentru Situaţii de Urgenţă (ISU) „Dobrogea", a fost depus ieri dimineaţă la Catedrala Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel din Constanţa. De aici, cortegiul funerar a trecut prin faţa Inspectoratului pentru Situaţii de Urgenţă, apoi a mers către casa scafandrului, de unde a plecat spre biserica din Eforie Nord.
[Imagine: scafandru_2.jpg] Lăcaşul de cult s-a dovedit neîncăpător pentru cele aproape 200 de persoane care au venit să-şi ia rămas bun de la Ispas. După o slujbă care a durat câteva zeci de minute, locotenentul Cătălin Valeriu Ispas a fost înmormântat cu onoruri militare în cimitirul din Eforie. Cei care au lucrat cu fostul scafandru au numai cuvinte de laudă pentru acesta şi spun că sunt şocaţi de trecerea în nefiinţă a bărbatului.
SURSA : http://www.ziuaconstanta.ro









[Imagine: catalin_ispas2.jpg]

Citat:Locotenentul Ispas este nascut la 6 martie 1983 la Buzau.Absolvent al scolii Militare de Subofiteri „Pavel Zaganescu” Boldesti, la data de 01 august 2003 a fost repartizat la ISU „Dobrogea”. La 15 decembrie 2007, in urma sustinerii unui examen, a trecut in corpul ofiterilor primind gradul de sublocotenent, iar la 01 august 2010 a fost inaintat in gradul de locotenent, la termen.
La 01 august 2009, lt. Catalin Valeriu Ispas a fost incadrat la Centrul de Antrenament al Scafandrilor de Interventie al ISU „Dobrogea”, fiind brevetat ca scafandru autonom din 2006.
In momentul in care a fost dat disparut, lt. Catalin Valeriu Ispas era in timpul liber si presta servicii de scafandru autonom pentru o societate comerciala in baza unui contract pentru care avea aprobarea inspectoratului.

Catalin Valeriu Ispas dat disparut in data de 09 septembrie 2010 în jurul orei 14.30 , dupa ce a executat o scufundare la nava Mendy in largul Marii Negre , era ofiter in cadrul Inspectoratului pentru Situatii de Urgenta „Dobrogea” al Judetului Constanta avand gradul de locotenent. La solicitarea firmei Hunter’s, în baza unui contract de prestări servicii, o navă aparţinând Agenţiei Române de Salvare a Vieţii Omeneşti pe Mare (ARSVOM) a transportat patru scafandri în larg. Aceştia urmau să filmeze epava Medy, dar din cei patru scafandri, doi nu au mai ieşit la suprafaţă .

După trei luni de speranţe, aşteptare şi acuzaţii, trupul unuia dintre scafandrii dispăruţi în epava Medy a fost adus la suprafaţă. Angajaţii firmei turceşti care se ocupă de scoaterea combustibilului din nava scufundată l-au găsit în sala maşinilor pe locotenetul Cătălin Ispas. Misterul morţii sale nu s-a încheiat însă o dată cu găsirea lui. Şi asta pentru că anchetatorii au descoperit că scafandrul avea în butelii suficient oxigen cât să iasă la suprafaţă. Acum, speră să îi ajute în achetă imaginile filmate de Cătălin în adâncuri, până să moară. Poate cea mai importantă probă.
Nava Opal a Agenţiei Române de Salvare a Vieţii Omeneşti pe mare este cea care a purtat pe valuri trupul scafandrului până la cheul din dana 10.
Trupul scafandrului a fost descoperit la primele ore ale dimineţii de specialiştii firmei turceşti care se ocupă de scoaterea combustibilului din tancurile navei Medy, care s-a scufundat la începutul lunii septembrie.
Rudele, prietenii şi câţiva colegi ai scafandrilor care au dispărut într-o misiune de filmare a epavei preferă acum ...tăcerea. De prea multă durere... În schimb, constatările anchetatorilor ne dau fiori. În buteliile scafandrului însă este oxigen.

Remember ...

[Imagine: 58573_153059951390562_3711867_n.jpg]

Citat:Doi ani de la moartea scafandrilor Zarafu şi Ispas. Se caută încă vinovaţii
Pe 9 septembrie 2010, cei doi scafandri profesionişti au decedat, în condiţii încă neelucidate. Poliţia Port a deschis o anchetă, însă dosarul s-a "rătăcit" pe drumul dintre instituţii, de la poliţişti la procurori şi invers. De la tragicul incident, Agenţiei Română pentru Salvarea Vieţii Omeneşti pe Mare a schimbat modul de instruire şi activitate al scafandrilor constănţeni.
S-au scufundat pentru o simplă filmare
Cei doi scafandri, Cristian Zarafu, de 38 de ani şi Cătălin Ispas, de 26 de ani, au coborât în adâncuri pentru a filma epava navei Medy, scufundată cu o săptămână înainte, pe 1 septembrie 2010. Ulterior s-a stabilit că scafandrii nu aveau avizele necesare scufundării. Cei doi nu au mai ieşit la suprafaţă, fiind găsiţi fără suflare abia după trei luni. Cătălin Ispas a fost găsit pe data de 13 decembrie 2010, iar colegul său, pe 23 decembrie.
Ancheta bate pasul pe loc
Poliţiştii au deschis o anchetă încă din 2010 pentru a se stabili ce s-a întâmplat de fapt cu cei doi scafandri, care erau profesionişti. Inexplicabil este faptul că, după expertiza medico-legală, s-a constatat faptul că scafandrul Cătălin Ispas a murit înecat. Se ridică însă unele semne de întrebare pentru că în butelia găsită asupra sa se mai afla oxigen, suficient pentru a-l aduce la suprafaţă.
Îndoieli există pentru toată lumea, însă, din câte se pare, oamenii legii nu au reuşit să desluşească tragicul eveniment. De acum doi ani şi până în prezent, nu am avut niciun răspuns şi niciun rezultat.
Se bat cap în cap
De la doi ani de la incident, informaţiile sunt foarte puţine. La biroul de Investigaţii Criminale din cadrul Poliţiei Transporturi Maritime ni s-a răspuns scurt: "Vă rog să vă adresaţi Parchetului, ei vă pot da informaţii cu privire la dosar". Contactând persoane avizate de la Parchet, ni s-a spus că "dosarul este în lucru la Poliţie". "Efectiv, dosarul se află la ei şi ei ştiu exact ce au în dosar şi ce nu au. Cum aş putea eu, ca şi procuror, să vă spun lucruri care sunt în dosar, când dosarul nici nu este la mine?", ne-a declarat un reprezentant al Parchetului.
Moartea lor nu a fost în van
Se pare însă că tragicul accident nu a trecut fără urmări în ceea ce priveşte funcţionarea unor instituţii ale statului. Agenţia Română pentru Salvarea Vieţii Omeneşti pe Mare a luat mai multe măsuri şi a schimbat regulamentele privind desfăşurarea activităţii scafandrilor după incident. "De atunci s-a refăcut tot ce a însemnat proceduri şi de asemenea sistemul de atribuire a licenţelor de funcţionare la scafandrii", a precizat, pentru "Cuget Liber", Dan Voicu, director ARSVOM.
Ceremonie de comemorare
Cătălin Ispas a fost angajat al Inspectoratului pentru Situaţii de Urgenţă Constanţa. De aceea, el le va rămâne mereu în mintea colegilor, care îi vor aduce cunune de flori la mormânt.
"Cătălin Ispas va fi comemorat, pentru că a fost foarte apreciat şi foarte respectat de colegi, a avut o amprentă pe activitatea scafandrilor constănţeni, a fost un bun profesionist. În cadrul activităţilor de 13 septembrie, una dintre acţiuni va fi comemorarea colegilor noştri. Se va face curăţenie la mormânt, se vor aprinde lumânări şi se vor depune coroane", a declarat Paula Anghel, purtător de cuvânt al ISU Dobrogea.
SURSA : http://www.cugetliber.ro

Epilog ..cu suspendare

Citat:Condamnare cu suspendare pentru moartea scafandrilor Ispas şi Zarafu
Trei ani de închisoare cu suspendare şi plata a aproape 300.000 de euro, aceasta este pedeapsa hotărâtă de Judecătoria Constanţa pentru Jorj Unciuleanu. El a fost condamnat, în primă instanţă, pentru ucidere din culpă, ca urmare a decesului scafandrilor Cătălin Ispas şi Cristian Zarafu în data de 9 septembrie 2010, când s-au scufundat la epava navei Medy. În plus, Jorj Unciuleanu şi firma sa, S.C. Hunters Company S.R.L., trebuie să plătească suma în valoare de 285.182,52 euro şi 16.220 de lei. În acest scop, a fost pus sechestru pe mai multe loturi de teren, în suprafaţă totală de 90.000 mp, situate în extravilanul localităţii Agigea, dar şi pe un alt teren, de 126 mp, şi pe imobilul construit pe acesta. Decizia nu este definitivă, putând fi atacată cu apel în 10 zile de la comunicare.

Jorj Unciuleanu a fost trimis în judecată în anul 2013, la aproximativ trei ani de la moartea celor doi scafandri care s-au scufundat pentru a inspecta epava navei Medy. Anchetatorii au stabilit că Unciuleanu, în calitate de director salvări, nu a luat măsurile legale de securitate şi sănătate în muncă pentru scufundarea desfăşurată la data de 9 septembrie 2010 de către Cătălin Ispas şi Cristian Zarafu. Astfel, acesta era suspectat că nu a asigurat planificarea şi organizarea corespunzătoare a activităţii de scufundare. La ordinul său, Ispas şi Zarafu au intrat în interiorul epavei scufundate a navei Medy şi în sala motoare. Unciuleanu a omis să verifice mai multe detalii ce au dus la producerea tragediei.

La jumătatea lunii decembrie 2010, după trei luni de la moartea scafandrilor, a fost găsit trupul lui Cătălin Ispas şi adus la suprafaţă. După două săptămâni, scafandrii turci care au coborât în adâncuri în zona epavei Medy au recuperat şi cadavrul lui Cristian Zarafu.
SURSA : http://observator.ro/

[Imagine: Mr_Constantin_Ene_comemorat_in_Bacau_20_255x170.jpg]

Ionuţ Popa din" Valuri"
Citat:Rugă
Hăule, ce tare baţi
prin pereţii mei crăpaţi -
m-ai văzut mai mic şi trist,
m-ai văzut mai pesimist...
Vino rana de-mi alină
cu perdeaua ta cea fină.
Zbori prin lumi caricaturi,
prin noianuri de curburi.

Treci oceane cianurate
cu trăiri învolburate.
Fă un salt până la cer
să treci podul de cancer.
Sari pe-un bolovan de puf,
prin călduri si prin zăduf.
Ţese-o lacrimă din tine
să ajungă pan' la mine.
Şi când m-oi vedea surpat,
hăule, căzut la pat,
să-mi aduci apă de sus
până n-oi fi cel mai dus.
Hăule, pe unde baţi
când pereţi-mi sunt sudaţi
şi ermetic capturat
în minele surogat?

[Imagine: 10557750_577631512362723_1327745851304159661_o.jpg]

Am ajuns la concluzia că speranţa este ultima pierdere umană, deoarece fiecare muritor speră, până în ultima clipă, că el va fi veşnic, ca o va păcăli pe doamna în negru! Din păcate, nimeni nu a reuşit s-o păcălească! În faţa ei mergem singuri, chiar dacă suntem înconjuraţi de cei dragi, pentru a da socoteala propriei noastre conştiinţe, doamna în negru nefiind decât oglinda în care ne privim pentru ultima dată de pe acest tărâm. Odihneste-te in pace Catalin ! Respect !.....si suntem datori sa nu uitam !

Requiescat in Pacem !

"Audacia Et Devotio"
Cutezanță, îndrăzneală, curaj şi devotament.
09-09-2017 04:48 PM
Citaţi acest mesaj într-un răspuns
Postează răspuns 


Săritură forum:




Bine ai venit, Vizitator!
Trebuie să vă înregistraţi înainte să postaţi aici.


  

Parolă
  





Publicitate
eMag

Ultimele subiecte
Școala de Subofițeri po...
Ultimul mesaj a fost postat de: Covalciuc Bogdan
Ieri 08:27 PM
» Mesaje: 2
» Vizualizări: 2579
O.M.A.I. 154 / 2004
Ultimul mesaj a fost postat de: Covalciuc Bogdan
Ieri 08:07 PM
» Mesaje: 20
» Vizualizări: 19936
OMAI nr.177/ 2016 privind...
Ultimul mesaj a fost postat de: Covalciuc Bogdan
Ieri 07:29 PM
» Mesaje: 9
» Vizualizări: 12280
Topic despre bancuri (in ...
Ultimul mesaj a fost postat de: Covalciuc Bogdan
22-11-2017 07:08 PM
» Mesaje: 307
» Vizualizări: 134644
Aparat de protecţie a re...
Ultimul mesaj a fost postat de: Covalciuc Bogdan
22-11-2017 05:48 PM
» Mesaje: 4
» Vizualizări: 5435
Tehnologia viitorului
Ultimul mesaj a fost postat de: Covalciuc Bogdan
22-11-2017 05:25 PM
» Mesaje: 157
» Vizualizări: 112938
MobiLink - Analog GSM Gat...
Ultimul mesaj a fost postat de: Covalciuc Bogdan
22-11-2017 04:54 PM
» Mesaje: 1
» Vizualizări: 1070
LEGE nr. 307 din 12 iulie...
Ultimul mesaj a fost postat de: Covalciuc Bogdan
22-11-2017 02:08 PM
» Mesaje: 8
» Vizualizări: 7522
I.S.U. "Delta" al Judetul...
Ultimul mesaj a fost postat de: HomefireNews
22-11-2017 01:28 PM
» Mesaje: 87
» Vizualizări: 53288
I.S.U. "Banat" al Judetul...
Ultimul mesaj a fost postat de: HomefireNews
22-11-2017 01:21 PM
» Mesaje: 212
» Vizualizări: 128350

Sustinem
semperfidelis.ro
agendapompierului.ro