Evaluarea subiectului:
- 6 voturi - 5 în medie
- 1
- 2
- 3
- 4
- 5
S.V.S.U .- municipiul Bistriţa
|
Autor |
Mesaj |
Covalciuc Bogdan
Administrator
Mesaje: 14,623
Alăturat: Aug 2010
Locatie:
Thanks: 6420
Given 19009 thank(s) in 7934 post(s)
|
S.V.S.U .- municipiul Bistriţa
Istoria pompierilor voluntari bistriţeni
Citat:Incontestabil e faptul că, alături de inundaţii, grindină, cutremure, secetă şi alte calamităţi, incendiile au pricinuit omenirii mari şi dureroase pagube materiale şi umane. Acestea n-au cruţat nici populaţia oraşelor din Transilvania, inclusiv Bistriţa, unde mărturiile documentare le atestă o frecvenţă şi intensitate impresionantă. În ceea ce priveşte cauzele generatoare de incendii, acestea au fost multiple şi variate, începând cu neatenţia şi terminând cu „reaintenţia” izvorâtă din setea de răzbunare.
În 1836, la 4 octombrie, a avut loc un incendiu în partea de sus a oraşului, numită Cloparelor - probabil cartierul pălărierilor (clopacilor) - unde au ars 40 de case. În 15 octombrie, pe strada Lemnelor izbucneşte un incendiu care mistuie 88 de case de locuit împreună cu toate edificiile laterale. Şi alte incendii au avut loc în oraşul Bistriţa în acea perioadă, în anii 1840 când au ars 116 case, în 1844 când a ars întreaga stradă a Spitalului cu biserica catolică, în 1857 şi în 1861.
Prin amploarea şi pagubele pe care le-a produs, incendiul ce a avut loc în februarie 1857 a fost unul dintre cele mai dezastruoase din întreaga istorie a oraşului. Documentele de arhivă descriu incendiul astfel:
„În casa arămierului Dan Berger din strada Lemnelor, în aceeaşi casă în care a izbucnit şi incendiul din anul 1836, se aprinde grajdul la orele 10 seara. În urma vântului care bătea de la Nord-Est, foarte curând mai multe case au fost cuprinse de flăcări, iar în decursul unei ore s-a întins şi asupra străzii Ungureşti, Spitalul Uliţa Mare şi asupra suburbiei de jos. Chiar şi vechile bastioane deasupra părţilor străzilor Ungureşti şi Spitalul au luat foc, biserica evanghelică cu turnul ei au luat foc. Oamenii curajoşi au reuşit să stingă focul care mistuia acoperişul bisericii. Turnul însă a căzut pradă forţei elementului duşman. Clopotul mare a mai bătut ceasul de la miezul nopţii, apoi încet s-a topit în căldura infernală, clopotul mijlociu s-a prăbuşit din înălţime de pe vebrela arsă şi s-a spart în mii de bucăţi, clopotul mic a căzut pe scările de piatră şi el singur a scăpat ca prin minune aproape neatins. Au căzut pradă flăcărilor 148 de case cu grajdurile şi şurile lor, precum şi mai multe clădiri publice, 236 de familii au rămas fără adăpost pierzându-şi tot avutul. Daunele au fost evaluate oficial la 300.000 florini. În aceste din urmă două incendii, Bistriţa cu excepţia câtorva case, a fost prefăcută în cenuşă. A doua zi de Crăciun s-a sfinţit cu solemnitate noul clopot turnat la Cluj de Griff Audrashowsky şi care cântărea 42 maji”.
Date fiind pagubele enorme provocate de incendii, autorităţile locale şi centrale au luat o serie de măsuri energice cu scopul prevenirii şi stingerii incendiilor. Ele reprezintă, de fapt, o concretizare a eforturilor făcute în acest sens din prima jumătate a secolului al XVIII-lea.
„GOT ZUR EHR, DEM NÄCHSTEN ZUR WEHR” – „Lui Dumnezeu onoarea, aproapelui apărarea”, este deviza sub care au luat fiinţă şi sub care şi-au desfăşurat activitatea pompierii voluntari bistriţeni, de la înfiinţarea societăţii în anul 1877. Necesitatea înfiinţării acestui corp s-a impus în urma numeroaselor incendii, unele fiind descrise anterior.
Apariţia primei formaţiuni de pompieri voluntari din oraşul Bistriţa în anul 1877 a fost urmată de altele, astfel încât până la sfârşitul secolului formaţiuni de acest gen existau în majoritatea localităţilor din jurul Bistriţei, în special în cele locuite de saşi. În oraşul Năsăud, pompierii voluntari s-au organizat în anul 1890. Toate aceste formaţiuni erau organizate şi funcţionau după statute proprii, avizate de oficialităţile vremii şi înregistrate ca persoane juridice la Magistratură.
În continuare vom aborda pe larg înfiinţarea şi activitatea Pompierilor voluntari din oraşul Bistriţa, materialul bibliografic fiind mult mai vast decât în cazul celorlalte localităţi.
Una dintre cele mai importante măsuri prin care locuitorii oraşului au căutat să preîntâmpine incendiile a fost înfiinţarea corpului pompierilor voluntari. După modelul din Sibiu, Braşov, Sighişoara, se înfiinţează - în special datorită ostenelilor căpitanului oraşului (poliţaiul), Sammuel Starch, a profesorului Leo Hoffrichter, cu sprijinul efectiv al preotului oraşului, Gattlieb Budaker şi a avocatului dr. Teodor Filkeni - după doi ani de pregătire, SOCIETATEA BISTRIŢEANĂ A POMPIERILOR VOLUNTARI .
În şedinţa din 25 februarie 1877, ţinută în sala primăriei, s-au adoptat statutele şi au fost aleşi ca şi conducători:
- căpitan I: primarul Johann Siegler;
- căpitan II: prof. Leo Hoffrichter;
- secretar: prof. Gattfried Poschner;
- casier: prof. Oskar Kisch.
„Statutele pompierimii voluntare bistriţene” - primite în adunarea constitutoare din 25 februarie 1877 - reglementează organizarea, atribuţiile, modul de acţiune, recompensele pentru corpul pompierilor voluntari. Deoarece au stat la baza desfăşurării activităţii acestuia, vor fi prezentate pe larg principalele prevederi.
Astfel, scopul pompierimii voluntare din Bistriţa, „la incendii pe hotarul oraşului Bistriţa”, era de a presta ajutorul necesar pentru stingere şi salvare. Numai în mod excepţional se va întrebuinţa şi în comunele învecinate, la focuri de întindere mai mare sau pericole deosebite: serviciul este voluntar şi gratuit.
Pompierimea era compusă din membrii executivi, ajutători şi onorarii. Se împărţea în patru secţii: trupa căţărătorilor, trupa la tulumbe, trupa apei, trupa de scut.
Paragrafele următoare reglementau: uniforma, dotarea cu mijloace de intervenţie, primirea în corpul pompierilor voluntari, durata obligatorie a serviciului (cel puţin un an), obligaţiile membrilor.
Paragraful referitor la excluderea din corp are ca motivaţie: „când un membru a lipsit de la un incendiu sau părăseşte locul acestuia fără permisiunea şefului şi în decurs de 3 zile după aceea nu se scuză îndeajuns; cauza care l-a împiedicat trebuie confirmată, la cererea superiorului, prin jurământ; când un membru nu-şi achită obligaţiile băneşti faţă de corp; în caz de neglijare bruscă a serviciului, răzvrătire deschisă; în caz de înclinare exprimată spre băutură sau alte încălcări ale statutelor şi ordinei de serviciu”.
SURSA : http://www.primariabistrita.ro
"Audacia Et Devotio"
Cutezanță, îndrăzneală, curaj şi devotament.
|
|
15-02-2012 08:53 PM |
|
{myadvertisements[zone_3]}
{myadvertisements[zone_3]}
Thanks given by: | |
|
{myadvertisements[zone_3]}
Thanks given by: | |
|
{myadvertisements[zone_3]}
Thanks given by: | |
|
{myadvertisements[zone_3]}
Thanks given by: | |
|
{myadvertisements[zone_3]}
Thanks given by: | |
|
{myadvertisements[zone_3]}
Thanks given by: | |
|
{myadvertisements[zone_3]}
Thanks given by: | |
|
{myadvertisements[zone_3]}
{myadvertisements[zone_3]}
|
Bine ai venit, Vizitator! |
Trebuie să vă înregistraţi înainte să postaţi aici.
|
Sustinem | |
|
|