Forum Pompieri Militari si Civili
Istoria pompierilor din București - Versiune printabilă

+- Forum Pompieri Militari si Civili (https://forum.pompierii.info)
+-- Forum: Istorie și servicii similare străine (/forumdisplay.php?fid=22)
+--- Forum: Istoria pompierilor din România (/forumdisplay.php?fid=95)
+--- Subiect: Istoria pompierilor din București (/showthread.php?tid=1757)

1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16


RE: Istoria prevenirii si stingerii incendiilor - Covalciuc Bogdan - 17-08-2013 07:11 AM

Primele drapele de luptă

Citat:Din cele mai vechi timpuri, drapelul de luptă a constituit simbolul onoarei, vitejiei şi gloriei militare, fi ind destinat să reamintească, fi ecărui militar, tradiţiile glorioase ale poporului român, în general, şi ale unităţii căreia îi aparţine, în special, precum şi datoria sacră de a servi cu credinţă patria, de a apăra cu bărbăţie şi abnegaţie, chiar cu preţul suprem al vieţii, independenţa şi suveranitatea României.
Primele drapele de luptă au fost conferite de către domnitorul Alexandru Ioan Cuza, în cadrul unui ceremonial înălţător, la 1 septembrie 1862, pe platoul de la Cotroceni, Regimentelor I-VII Infanterie, Regimentelor I şi II de Lăncieri, Regimentului I de Artilerie, Batalionului I de Vânători, Batalionului I de pompieri, Legiunii I Linia Dunării, Legiunii a II-a Linie, Legiunilor I
şi a II-a.
SURSA : http://www.mapn.ro


RE: Istoria pompierilor bucureşteni - Covalciuc Bogdan - 17-08-2013 07:45 AM

În urma cu mai bine de un secol si jumatate, în perioada 1842-1844, domnitorul Gheorghe Dimitrie Bibescu considera ca  fiind necesara înfiinarea unui serviciu public de pompieri. Domnitorul Tarii Româneti a avut iniiativa de a crea o unitate militara pentru ajutorul populaiei si protejarea acesteia în lupta cu focul. Acesta a purces la conceperea unui proiect de organizare a serviciului public, punând
proiectul în dezbaterea Adunarii Obsteti la data de 8 ianuarie 1944.
Astfel, 18 august 1844 reprezinta un punct de cotitura în sigurana împotriva incendiilor a populaiei bucuretene caci în urma analizei i a modi carilor aduse de Adunarea Obteasca proiectului înaintat pe data de 8 ianuarie 1844, ia natere serviciul public numit Roata de Pompieri Bucuresti.

Atestare pompieri


RE: Istoria pompierilor bucureşteni - HomefireNews - 24-08-2013 07:54 AM

Drapelul Regal de Luptă, oferit Companiei de Pompieri București în anul 1933 și în anul 2013
SURSA : www.princeradublog.ro
Romania. Altfel
Un blog de Principele Radu al României


1933
[Imagine: 14-940x604.jpg]

2013
[Imagine: 2-940x590.jpg]

Citat:Sâmbătă, 17 august 2013, am avut onoarea de a reprezenta pe Majestatea Sa Regele la emoționanta ceremonie de oferire a Drapelului Regal de Luptă Detașamentului de Pompieri Mihai Vodă din București. Ceremonia a evocat evenimentul petrecut în mod identic, acum exact optzeci de ani, în același loc, în prezența Regelui Carol al II-lea și a Principelui Moștenitor Mihai, la 10 mai 1933, când Drapelul Regal de Luptă a fost oferit Companiei de Pompieri București.

Au luat parte la ceremonia militară primarul general al Capitalei, dr. Sorin Oprescu, secretarul de Stat în Ministerul Sănătății, dr. Raed Arafat, secretarul de Stat în Ministerul Afacerilor Interne, dl Constantin Chiper, precum și inspectorul general al Inspectoratului General pentru Situații de Urgență, colonelul Ion Burlui.

La data de 18 august 1844 ia fiinţă prima formaţiune de pompieri din Bucureşti, structura militară nou creată dovedindu-şi din plin utilitatea încă din primii ani de la înfiinţare.

Un secol mai târziu, la data de 10 mai 1933, în semn de recunoştinţă pentru devotamentul şi curajul cu care şi-au desfăşurat activitatea în slujba comunităţii, Regele Carol al II-lea a conferit Drapelul de Luptă Companiei de Pompieri Bucureşti.

Ziua de 18 august a fost stabilită, începând cu anul 2013, ziua oficială a Inspectoratului pentru Situaţii de Urgenţă ‘Dealu Spirii’ al Municipiului Bucureşti, dată la care se sărbătoreşte înfiinţarea serviciului public de pompieri din Capitală.

[Imagine: 51-940x689.jpg]

[Imagine: 42-940x624.jpg]


RE: Istoria prevenirii si stingerii incendiilor - HomefireNews - 02-09-2013 02:00 PM

Sacagii – o profesie disparuta

[Imagine: prt003.jpg]

Citat:După cum povesteşte Constantin Bacalbaşa, în Bucureştii de la mijlocul secolului al XIX-lea, aprovizionarea cu apă se făcea, în bună parte, de sacagii. Sacalele, căruţe cu două roţi pe care se găsea butoiul umplut cu apă, trase de un cal, aduceau apa din vadul sacagiilor de pe Dâmboviţa. Sacagii umblau pe străzile Bucureştilor şi îşi strigau marfa ca oricare negustor ambulant; apa era vândută cu sacaua, la abonaţi, ori în cantităţi mai mici, după cerinţa gospodinelor. Ca să poată fi băută, apa era tratată de gospodine cu piatră acră, după care era pusă la limpezit. Adeseori, sacagii erau de folos, alături de tulumbagii (pompieri), la stingerea incendiilor, destul de frecvente în acele timpuri în care lemnul domina în construcţii.
SURSA : http://istoriiregasite.wordpress.com


RE: Istoria pompierilor bucureşteni - HomefireNews - 10-02-2014 02:46 PM

Un sfert din Capitală a ars în „Focul cel mare“

Citat:Cel mai mare incendiu din istoria modernă a Capitalei a izbucnit la 23 martie 1847, chiar de Paşte. Oficial, flăcările au ucis 15 oameni, alţi zeci au suferit arsuri, iar aproape 2.000 de clădiri au fost făcute scrum. Joaca unui băieţel cu un pistol a provocat un adevărat dezastru: aproape 2.000 de clădiri şi 12 biserici au fost mistuite de flăcări!

Bucureştiul era descris, în secolul al XIX-lea, drept „un oraş în care totul părea să conspire pentru a-l face o pradă uşoară la izbucnirea incendiilor".

Mai multe hanuri şi biserici au fost făcute praf, în 1704, 1766 şi 1804, însă cel mai aprig incendiu a fost cel din 1847. Documentele istorice consemnează faptul că focul n-a putut fi stins timp de câteva săptămâni, iar vâlvătaia a făcut ca pământul să se răcească abia după încă o săptămână.

Molozul şi resturile dezastrului au făcut să se ridice nivelul terenului cu aproape doi metri faţă de nivelul oraşului. Anton Pann a fost martor ocular al acestui incendiu şi a descris, ulterior, cum a ars un sfert din Capitală, jurnalul său fiind păstrat la Muzeul Naţional al Pompierilor din Bucureşti.

Pann povesteşte că vâlvătaia a băgat spaima în locuitorii care însă nu s-au pierdut cu firea şi au participat umăr la umăr ca să oprească distrugerile.

Flăcările au fost provocate de joaca nesupravegheată a fiului cluceresei (mare dregător) Zinca Drăgănescu care a descărcat un pistol spre podul plin cu fân al şopronului. Vântul foarte puternic a făcut ca focul să se extindă cu repeziciune în partea de est a oraşului.

„Incendiul a mistuit zona Curţii Vechi de lângă Hanul lui Manuc, numeroase case de pe malul stâng al Dâmboviţei, întinzându-se spre Colţea, zona Sf. Vineri, până în Calea Văcăreştilor. Cuprinzând o zonă comercială foarte densă, focul a pricinuit pagube evaluate la peste 30.000 pungi de aur, provocând şi moartea a «mulţime de negustori, care s-au stins cu totul»", scria la acea vreme şi cronicarul Ioan Sân Dobre Cojocarul.

Refugiaţi pe Dealul Mitropoliei

Unii localnici s-au refugiat pe Dealul Mitropoliei, de unde au privit îngroziţi cum focul mistuie totul în calea sa. „Case, prăvălii, hanuri şi biserici ardeau într-un vacarm asurzitor. Pe uliţe, oamenii alergau înspăimântaţi, răsunau comenzile militare şi vaietele deznădăjduiţilor", scria Anton Pann.

Potrivit directorului Muzeului Naţional al Pompierilor Bucureşti, Vasile Bălan, 12 biserici au fost distruse: Sf. Dimitrie, Biserica Domnească de la Curtea Veche, Sf. Antonie de la Puşcărie (toate sunt în zona Hanul lui Manuc), Bărăţia, Sf. Gheorghe Vechi, Sf. Gheorghe Nou, Sf. Mina din mahalaua Stelea (lângă actuala biserică Sf. Vineri), biserica Vergului, Udricani, Lucaci (lângă Hala Traian), Ceauş Radu şi Sf. Ştefan.

„Fir de aţă nimeni n-a scos din foc"

Cronicarul nota că, la vestea izbucnirii focului, marii dregători adunaţi în palatul lui Bibescu (din Piaţa Unirii de astăzi), au rupt-o la fugă spre casele lor. Toptangii şi pânzarii, braşovenii şi rachierii, cavafii şi şalvarangiii, toţi cei care populau centrul comercial al oraşului, îşi îngrămădeau avutul în mijlocul uliţelor, încurcând pompierii şi soldaţii „miliţiei pământene" veniţi în ajutor.

Alţii, după un vechi obicei, îşi adăpostiseră mărfurile după zidurile hanului Sf. Gheorghe Nou. Focul, însă, a biruit zidurile de cetate ale acestuia astfel „că fir de aţă nimeni n-a scos", scria în continuare Anton Pann.

Şi arhimandritul Nicodim Greceanu nota că „duminică, la 8 ceasuri din zi s-a aprins târgul buricul Bucurescilor, arzând toate prăvăliile, Hanul Sf. Gheorghe, Hanul lui Matei Vodă, Sărăria Veche cu târgul Cucului şi la vale până în casele lui Costriş. Fiind focul până la 8 ceasuri din noapte dând însă puţină ploaie s-a mai potolit".

Începe reconstrucţia Bucureştiului

Oficial, flăcările au ucis atunci 15 oameni, alţi zeci au suferit arsuri, iar aproape 2.000 de clădiri (locuinţe, prăvălii, hanuri, biserici) au fost făcute scrum.

Lupta cu focul a fost una grea pentru că, în lipsa autospecialelor de astăzi, pompierii s-au folosit de pompe manuale şi au fost ajutaţi de sacagii care transportau apa din Dâmboviţa în butoaie.

Sute de oameni au fost mobilizaţi la curăţarea străzilor şi la înlăturarea ruinelor înnegrite ce stăteau să cadă.

Bucureştiul, reconstruit

Pentru ajutorarea sinistraţilor au fost organizate spectacole de binefacere şi s-au lansat apeluri în ţară şi în străinătate pentru strângerea de fonduri.

Vestea incendiului a făcut înconjurul Europei şi mai multe ţări au trimis ajutor material. Au donat atunci sume importante de bani domnitorul Ţării Româneşti Gheorghe Bibescu, sultanul Turciei, domnitorul Moldovei, Mihail Sturdza, domnitorul Serbiei, Miloş Obrenovici, şi pitarul Evanghelie Zappa.

După ce oraşul a revenit la viaţă, a început reconstrucţia Bucureştiului după principii moderne. Casele au fost acoperite cu tablă, atelierele meşteşugăreşti unde se lucra cu focul sunt scoase din zona centrală şi au fost montate mai multe cişmele şi conducte de apă.
SURSa : http://www.historia.ro


RE: Istoria pompierilor bucureşteni - HomefireNews - 18-02-2014 07:19 AM

Turnul Coltei - replica din anii 30 de la Luna Bucureștilor.

[Imagine: 1860-Renovare.jpg]
SURSA : http://ouatib.blogspot.com


RE: Istoria pompierilor bucureşteni - Covalciuc Bogdan - 15-03-2014 05:07 PM

Pompieri militari bucuresteni - fotografii interbelice

Trompet pompier

[Imagine: 13167064003_a703290375_z.jpg]

Grupa de pompieri

[Imagine: 13167064153_07d31677f7_z.jpg]

Antrenament primul ajutor

[Imagine: 13167064163_98895b4e4d_z.jpg]
Nu am inventat noi roata cu paramedicii grandpa

Tehnica de lupta cu tractiune hipo

[Imagine: 13167064603_271d4281e5_z.jpg]

Cisterna apa cu tractiune hipo

[Imagine: 13167065083_8db89234b2_z.jpg]

[Imagine: 13167361974_8d6b718a76_z.jpg]


Echipaj pompieri cu atelaj

[Imagine: 13167362504_a18f191472_z.jpg]

[Imagine: 13167336453_99f0aee4a5_z.jpg]

[Imagine: 13167336443_281c97c5bf_z.jpg]


Echipaje pregatite de interventie

[Imagine: 13167362284_44454ee6e2_z.jpg]

Scara cu tractiune hipo

[Imagine: 13167361624_43731dd3c7_z.jpg]

Motopompa aburi cu tractiune hipo
[Imagine: 13167336423_88cf6c26c5_z.jpg]

Coloana pompieri gata de mars

[Imagine: 13167329693_0fd87ed69a_z.jpg]

[Imagine: 13167362524_d8df2fb7c4_z.jpg]


RE: Istoria pompierilor bucureşteni - Covalciuc Bogdan - 08-05-2014 04:25 PM

20 mai 1927- incendiu magazinul Luvru, societatea Agricola

incendiu magazinul Luvru, societatea Agricola
SURSA foto : Romania de altadata


RE: Istoria pompierilor bucureşteni - Covalciuc Bogdan - 10-05-2014 04:09 PM

28 mai 1924 - Dezastru la Pirotehnie

Citat:Pe 28 mai 1924, colonelul Livezeanu, directorul Pirotehniei, a fost avertizat de cativa militari ca dintr-o magazie de munitii iesea fum. Directorul a constatat ca ardeau cateva lazi cu cartuse. Pompierii, condusi de colonelul Pohrib, au intervenit cu 12 autocisterne. Pericolul unei explozii a determinat conducerea Pirotehniei sa interzica circulatia pietonilor si a autovehiculelor in zona Cotroceni. Cu toate astea, curiosii au fost atrasi de norii negri de fum care acopereau cerul. Incendiul a fost localizat dupa 16 ore, insa au explodat doua depozite de grenade, unul de obuze si tot depozitul de cartuse al Corpului II Armata. De asemenea, au ars integral magaziile de casti, postav, trei ateliere, depozitul de furaje si dormitoarele militarilor. Cla dirile Regimentului 9 Rosiori si depozitul de alimente au fost afectate de explozii. Cu mici exceptii, totul a devenit o ruina. Au mai ramas in picioare doar cativa stalpi ai magaziilor. Trei soldati, un subofiter si patru civili au fost internati la Spitalul Militar Central cu arsuri sau fracturi. Alti 24 de militari au fost dati disparuti. Pagubele au fost evaluate la 2,5 miliarde lei.
Gratie amplasarii in subteran si a zidurilor din beton armat nu a fost afectat depozitul de dinamita. Pentru protejarea acestuia au fost sapate transee, umplute apoi cu apa. In cazul in care depozitul cu dinamita ar fi explodat, sareau in aer cartierele Cotroceni si Regie, iar efectul s-ar fi simtit in toata Capitala. Exploziile au afectat si casele din Caramidari, care afisau o imagine de razboi: ferestre sparte, pereti crapati, tavane prabusite. Locuitorii au fugit in centrul orasului. Hotii au "invadat" casele parasite si, pentru a-si continua activitatea si a doua zi, i-au anuntat pe riverani ca va exploda si depozitul de dinamita. Politia a intervenit, arestand cinci persoane care au raspandit zvonuri alarmiste.
Generalul Gheorghe Mardarescu (1866-1938), ministrul apararii, a emis un comunicat in care a mentionat ca nu se cunosteau cauzele incendiului, catalogand explozia din Cotroceni drept "o paguba serioasa". Pentru gasirea vinovatului au fost interogati toti ofiterii si soldatii de la Pirotehnie. Generalul Lucescu, directorul general al armamentului, i-a prezentat Regelui Ferdinand (1914-1927) un raport al accidentului. S-a incercat sa se puna exploziile pe seama unui accident. Insa focul a izbucnit la magaziile 58-59, aflate exact in centrul Pirotehniei, ceea ce a intarit ipoteza unui act premeditat.
SURSA : http://www.zf.ro/
Autor: Catalin Fudulu


RE: Istoria pompierilor bucureşteni - Covalciuc Bogdan - 31-05-2014 03:50 PM

Curtea Arsă

Vedere de la Curtea Arsă, 1840
Vedere de la Curtea Arsă, 1840

Pivniţe de la Curtea Arsă, Strada Cazărmii
Pivniţe de la Curtea Arsă, Strada Cazărmii

Citat:Clădită la sfârşitul secolului al XVIII-lea şi reşedinţă a domnilor munteni pentru scurt timp, curtea cea nouă de pe Dealul Spirii a avut o existenţă dramatică. Începând cu secolul al XIX-lea, peste Curtea Arsă din Bucureşti se lasă uitarea, noi construcţii acoperind locul reşedinţei domneşti de pe Uranus. Spre sfârşitul secolului trecut, mai supravieţuiau o parte din zidurile ruinate, precum şi beciurile domneşti.

Prin mai 1801, în timpul domniei lui Alexandru Moruzi, invazia cârjaliilor (otomani) de peste Dunăre goneşte întreaga curte domnească şi oamenii cu stare afară din Bucureşti, la Braşov, lăsând oraşul în stăpânirea nimănui. Palatul domnesc rămâne pradă devastării. Atunci are loc faimosul episod, aspru pedepsit mai apoi, al cutreierării oraşului purtând tuiurile şi stindardele curţii de către ceata aşa-numiţilor "crai de Curtea Nouă", nişte pungaşi şi cerşetori care se adăposteau între acele ziduri, pe jumătate ruinate. Din epocă rămase şi zicala, concludentă pentru starea de decadenţă şi delăsare în care ajunseseră ambele curţi la acea vreme: "Pe la Curtea Vechia/ Te trăgeau câinii d-o ureche/ Pe la Curtea nouă/ Te trăgeau câinii d-amândouă".

La scurtă vreme, altă nenorocire loveşte palatul domnesc. Cutremurul din anul 1802 avariază grav complexul domnesc de pe Dealul Spirii. Situaţia era într-atât de serioasă, că domnul Constantin Ipsilanti a fost nevoit să se mute în casele domneşti de la Mănăstirea Văcăreşti. Curtea nu este părăsită însă definitiv. Anumite încăperi erau folosite de divanul domnesc, care îşi ţinea întrunirile aici. Din această perioadă datează ultima descriere a curţii, încă funcţională, pe care o datorăm doamnei Reinhard. Cu ocazia audienţei pe care soţia domnului i-o acordă, călătoarea străină vizitează o parte din palatul domnesc. Este condusă mai întâi printr-o curte cu găini şi grajduri, de unde trece apoi prin nişte săli întunecoase, rău podite şi pline de slugi, spre odăile doamnei. Deloc impresionată, cum ne putem lesne închipui, remarcă doar prezenţa unor dotări modeste: perdele de calitate proastă şi câteva oglinzi. Tot cam pe atunci, domnul organizează o recepţie cam morbidă în cinstea generalului rus Miloradovici, care îi alungase pe otomani din Bucureşti. O privelişte grozavă: scara cea mare a palatului împodobită cu capetele celor învinşi, în care arnăuţii înfipseseră lumânări.

Ulterior, curtea de la Mihai Vodă este treptat abandonată. În 1807, mai adăpostea, în camerele de jos, spitalul pentru soldaţii ruşi. Dar cum şi acestea se aflau într-o stare calamitată, fiind pline de igrasie, răniţii au fost mutaţi în casele vornicului Grigore Brâncoveanu, aflate în apropiere.

Incendiul din 1812 încheie istoria curţii domneşti

"La cinci dimineaţa un zgomot îngrozitor mă deşteptă fără veste. Crezui că se jefuia oraşul; o lumină orbitoare strălucea în camera mea. Dădui fuga la fereastră şi văzui, chiar în faţa mea, palatul prinţului Valahiei cuprins de flăcări. Aşezat pe o înălţime, el îmi amintea Vezuviul în mânie; torentele de flăcări care ieşeau din el ameninţau oraşul cu un incendiu general. […] Era lumină ca-n plină zi… Ceva mai târziu furăm informaţi că focul fusese astâmpărat, dar că Palatul şi cu tot ce conţinea fusese pradă flăcărilor". Este relatarea contelui francez Lagarde asupra ultimului incendiu, cel din decembrie 1812, care încheie brutal şi definitiv istoria Curţii Noi în calitate de curte domnească, pe care o arde până la temelii.

Zidurile palatului rămân, totuşi, în picioare. Cutremurul din 1838 le prăbuşeşte în parte. Aşa apare curtea, părăginită de tot, cu zidurile ce-i mai rămăseseră şi cu paraclisul domnesc în planurile maiorului rus Borroczyn de la jumătatea veacului al XIX-lea.

Transformarea locurilor

Zona pustie îi atrage prin pitorescul său pe artiştii romantici. Un desen din 1840 surprinde în prim-plan goliciunea înălţimii de la Curtea Arsă - un câmp unde poposesc nişte călători -, în fundal Mănăstirea "Mihai Vodă".

Pe locurile acestea se construieşte în 1839 cazarma Alexandria. Prin ea se intra în complexul Arsenalului Armatei, ale cărui clădiri sunt ridicate între 1861 şi 1865. Capela "Sf. Ecaterina", după numele doamnei lui Alexandru Ipsilanti, este transformată în pulberărie. Se trasează străzi, se clădesc case (ne referim îndeosebi la cele aflate pe străzile dispărute Cazărmii, Militari, Puţul cu Apă Rece). Până la nivelarea dealului Uranus, resturi din zidurile de incintă se mai găseau pe ici-pe acolo dosite prin curţile oamenilor. În subteran, se întindeau acoperite de vremi şi ghinioane galerii lungi şi trainice ale palatului şi pivniţe boltite. În unele dintre acestea, cele dinspre strada Puţul cu Apă Rece, fabrica de vinuri spumoase Mott, ulterior Zarea, îşi depozita marfa.

Nici unele, nici altele nu mai există astăzi, din păcate pierdute în tăvălugul demolărilor comuniste.

Înfăţişarea curţii în lumina descoperirilor arheologice

În anii â70 ai secolului al XX-lea, în iminenţa demolărilor, Muzeul de Istorie şi Artă al Municipiului Bucureşti, împreună cu studenţii Facultăţii de Istorie, organizează trei campanii în perimetrul de la Curtea Arsă, declarată monument de arhitectură. Timpul limitat, şi mai ales clipa tardivă, a făcut ca zona ocupată cândva de curte să fie cercetată doar în parte. S-a putut astfel descoperi că pe aripa principală se găsea o sală centrală de peste 130 m2, iar pe peretele sudic se înşirau mai multe încăperi, diferite ca dimensiuni, pardosite cu cărămidă. La extremitatea nordică se păstraseră mai puţine urme din cauza intervenţiilor făcute cu ocazia construcţiei Arsenalului. O fundaţie patrulateră indica existenţa unui posibil turn, iar pe partea estică săpăturile scoteau la iveală încă o cameră, mare, cu laturile orientate de la nord la sud. Până aici au înaintat explorările întreprinse de echipele de arheologi.

Câţiva ani mai târziu, Dealul Spirii, cu tot cu ruinele curţii, era netezit până la stadiul de acum.
SURSA : http://ziarullumina.ro/