pompieri

Citat:Aflat în misiune, soldatul Marian Simi Ilie a rămas fără un picior în urma exploziei TIR-ului plin cu azotat de amoniu. Astăzi, la Mihăileşti, pompierii, jurnaliştii şi autorităţile locale au depus coroane de flori şi au aprins o lumânare în memoria victimelor exploziei din 24 mai 2004.

Foto Marian Simi Ilie lângă colegii săi.
Cu un picior amputat, soldatul Marian Simi Ilie se încăpăţânează să vină zeci de kilometri de la Pătârlagele, unde locuieşte, până la monumentul de la Mihăileşti, pentru a aprinde o lumânare în amintirea colegilor care au murit.
"Sunt cele mai negre amintiri. Şi acum aud ţipetele colegilor mei, ale răniţilor, iar eu nu puteam să mă mişc", îşi aminteşte Marian.
Soldatul fusese încorporat pe 24 februarie 2004. După patru luni de armată, în dimineaţa zilei de luni, 24 mai, a coborât la apel, împreună cu alţi colegi, pentru a pleca pe teren. Tocmai se anunţase în staţie că un TIR arde la Mihăileşti. Era deja la a zecea misiune, ca servant.
A ajuns la locul accidentului iar maşina de intervenţie a parcat pe contrasens, pe banda din stânga, sensul dinspre Buzău. A coborât din maşină cu gândul să racordeze furtunul însă, brusc, o forţă imensă l-a catapultat câţiva metri în aer. A căzut lângă un coleg în agonie, soldatul Georgian Medeleanu.
"L-am auzit când mi-a strigat să fug dacă pot, după care a murit. Am realizat apoi că nu pot să îmi mişc picioarele şi am strigat după ajutor. Ţin minte că am fost luat în braţe de nişte soldaţi şi apoi am ajuns la spital", îşi aminteşte Marian.
A fost transportat la Spitalul de Urgenţă Floreasca, unde o echipă de medici a decis să îi amputeze piciorul drept, fiindcă risca o cangrenă devastatoare pentru tot corpul. Patru luni a stat în spital, cu mama sa la căpătâi.
Pentru Marian, un tânăr de 20 de ani, fără un picior, viaţa devenise un calvar. "Îmi făceam probleme: ce viitor o să mai am, unde mă mai pot eu angaja? Era un chin, mai ales că piciorul mă durea tare, din cauza unei proteze", îşi aminteşte supravieţuitorul de la Mihăileşti.
Unitatea de pompieri a fot prima care i-a întins o mână de ajutor tânărului. După numai câteva luni de la externarea din spital, l-a angajat pe un post de civil, cu un salariu satisfăcător.
"Din 2008, am cerut transferul la Mărunţişu, ca să fiu aproape de casa părinţilor mei, din Pătârlagele. Acum am maşină, pe care am adaptat-o, şi mă descurc", spune Marian Simi Ilie.
În tragedia produsă pe 24 mai 2004 au murit 18 persoane, între care şapte pompieri, doi jurnalişti şi mai mulţi civili, localnici şi trecători.