pompieri

Citat:LA PICNIC ÎN VALEA MORŢII

Era într-o marţi, după prânz, şi eram în biroul băieţilor de la „pirotehnic”. Vin aici mereu, la o cafea şi să-mi descreţesc fruntea, după câte o zi aglomerată. Sunt nişte tipi veseli cu un optimism molipsitor ce mă îndeamnă să intru pe la ei, ori de câte ori simt nevoia să-mi încarc bateriile.
La un moment dat, sună telefonul. Iulică - numele de alint al maistrului militar Iulian Pentilescu - ascultă încruntat câteva clipe apoi răspunse. „Da! Am înţeles!” Închide. „Plecăm! Avem un proiectil. A anunţat Poliţia pe 112.”
Deja-vu! Tot într-o marţi, pe la finele lui aprilie, anul trecut (2011), un telefon anunţa acelaşi lucru. Mi-am amintit asta pentru că glumeam pe tema celor trei ceasuri rele. Evident, ce a urmat, mi-a rămas mult mai bine întipărit în memorie.
Echipa pirotehnică a Inspectoratului pentru Situaţii de Urgenţă „Bucovina” al judeţului Suceava îi are în componenţă pe colonelul Cristinel Anton, locotenentul Ilie Şveduneac, maistrul militar Iulian Pentilescu şi plutonierul major Marius Chimiuc. Patru temerari cu o meserie pe cât de periculoasă pe atât de fascinantă.
O jurnalistă suceveancă, Daniela Beale, i-a caracterizat destul de bine, aşa încât îmi permit să-i reproduc o parte dintr-un articol superb, intitulat - „Soldaţii pentru care războiul nu s-a terminat”: Amuzant este că fiecare dintre ei se numeşte “geniu”. Deloc amuzantă însă le este profesia, extrem de periculoasă dealtfel, spre care pleacă în fiecare dimineaţă, dar nu ştiu dacă se mai şi întorc. Când vine vorba, geniştii trec peste gândul acesta cu o glumă, cu un hohot de râs. Rămâne un gând interzis… Trebuie să se întoarcă la familii. Aşa că următoarea dimineaţă pleacă la muncă, îşi fac treaba, transpiră uneori mai intens când manipulează vreun proiectil rusesc sau german, albesc înainte de vreme şi, păcălind zi de zi soarta, rămân unii dintre cei mai veseli şi deschişi oameni şi militari pe care i-am cunoscut. [...]
Au plecat spre satul Neagra, undeva în munţii Dornei. Poliţiştii i-au întâmpinat şi i-au condus până pe malul pârâului Neagra, povestindu-le ce se întâmplase. Nişte tineri, aflaţi la picnic, au găsit în zonă proiectilul şi au sunat la 112. Băieţii au reacţionat inteligent şi asta, probabil, le-a salvat viaţa. Colonelul Anton îmi pomenise cândva despre alţii care au luat în glumă obiectele ucigaşe. Undeva, la Muşeniţa, un bătrân a murit după ce a încercat să taie cu „flexul” un proiectil... Aveau să găsească acolo şi motivul pentru care omul făcuse acest lucru necugetat. În gardul gospodarului erau, la rând, trei funduri de proiectile, pe care omul, după ce înfigea un par în ele, le folosea pe post de „mai”, la bătătorit pământul. La al patrulea, norocul l-a părăsit.
O altă întâmplare, într-un sat de munte, la Cârlibaba, în iarna lui 2007, patru copii au fost mutilaţi de un alt proiectil. Micuţii, fără să ştie cu ce se joacă, au încercat să spargă gheaţa de pe pârâu cu obiectul ucigaş. A doua zi, pirotehniştii au fost chemaţi de părinţii unuia dintre cei patru să ridice o bombă de aviaţie de la ei de acasă. Inconştienţii, le colectau de ani buni ca pe fier vechi...
Anul trecut, trei fraţi din Găineşti au scăpat ca prin urechile acului de la o tragedie, fiind aproape să repete o întâmplare tristă. Bunica puştilor povestea cu ochii în lacrimi cum, în urmă cu 20 de ani, un vecin îi culegea din copaci, la propriu, pe cei trei copii ai săi, care s-au jucat cu un proiectil, izbindu-l de pământ.
Tragedii. Pur şi simplu mă înfioară şi acum aceste poveşti. Şi e trist, pentru că am întâlnit chiar şi oameni de la care aveam pretenţii, privind cu îndoială atunci când le spuneam despre proiectilele găsite că sunt în perfectă stare de funcţionare. Şi Iliuţă, locotenentul, povestea că sunt mulţi care se cred viteji, care spun că au făcut armata, au umblat cu muniţie şi că ştiu ei foarte bine că nu există riscuri. Găsesc câte un element de muniţie, se duc la vecini să-l arate de parcă e vorba de vreun trofeu. Unii s-au apucat să le sudeze mânere ca să le transforme în baros, alţii le-au făcut şi cadou nevestelor... Toţi au riscat inutil viaţa lor şi a altora. […]
Dar să ne întoarcem la „picnicul” nostru din Valea Negrii. După ce au ridicat proiectilul exploziv, calibrul 152 milimetri, s-a cercetat în amănunt zona. Nu au fost nevoiţi să se deplaseze foarte mult pentru că, imediat, detectorul a început să „ţipe”. Şi nu o dată... Rând pe rând, oră după oră, ieşeau la iveală zeci de elemente de muniţie, pe care trebuiau să le extragă cu răbdare şi cu atenţie maximă. Pământul dur parcă se obişnuise cu „cangrena” provocată de bombele ruginite, pe care le îmbrăţişa de atâta timp. Şi el îngreuna munca pirotehniştilor.
Seara începea să se lase şi era evident că vor trebui să amâne operaţiunile pentru a doua zi, asanarea pirotehnică fiind interzisă pe timpul nopţii. Au rămas să supravegheze zona colegii poliţişti şi jandarmi.
Miercuri, deşi au ajuns încă de la primele ore ale dimineţii, prânzul i-a găsit încă periind terenul, în căutarea proiectilelor ascunse. Tot atunci, inspectorul şef, colonelul Ion Burlui, m-a trimis şi pe mine în zonă, să filmez operaţiunile.
Am ajuns în Neagra ceva mai târziu. I-am localizat după autospeciala băieţilor, vechea Dacie „Papuc”, martoră şi ea la mii de misiuni pirotehnice.
Valea Negrii, pe care am botezat-o Valea Morţii, după descoperirea făcută, un loc între crestele a doi munţi, printre care trecea un drumeag forestier, despărţit printr-o pătură de verdeaţă de pârâul Neagra. O zonă îmbietoare pentru amatorii de picnic sau de o ieşire în aer liber. Pădurea de brazi şi molizi strajuia, de o parte şi de cealalta, parcă stând de veche, martoră tăcută la momentul în care întregul arsenal a fost îngropat acolo. În urmă cu opt ani, într-o zonă apropiată, au fost găsite 235 de proiectile. Colonelul Anton a presupus că locul a fost folosit ca depozit temporar, iar când nemţii au fost nevoiţi să se retragă s-a încercat distrugerea acestuia prin explozie. Nu le-a reuşit decât în mică măsură, ţinând cont că doar 5% din proiectile erau deformate, restul rămânând intacte.
Colegii mei erau erau asudaţi, după ce căraseră cu braţele goale sute de kilograme de explozibil. Descoperiseră 146 de proiectile, de diferite tipuri şi calibre, de provenienţă germană, din Primul Război Mondial. Din cauza cantităţii mari de material exploziv au hotărât să le distrugă chiar pe locul unde au fost asanate. După ce au primit acordul autorităţilor, cu ajutorul unui buldo-excavator, au săpat patru gropi imense în care au coborât, rând pe rând, toate proiectilele.
Colonelul şi cu Marius dădeau bombele, Iliuţă şi Iulică le preluau şi le aşezau, cuminţi, în groapă. Mă durea spatele numai privindu-i... La final, „săpunul”, aşa cum le spuneam bucăţilor de trotil, orna grămada, ca frişca peste un tort. S-au folosit în jur de 50 de kilograme de trotil pentru a distruge muniţia. Cablurile au fost scoase înafară şi gropile acoperite. Urma actul final...
Ne-am retras cu toţii. Colegii de la Poliţie şi Jandarmerie asigurau perimetrul. Iulică era capélmaistru la „pupitrul” explozorului. Ne-am retras departe, în spatele copacilor, într-o zonă care ni s-a părut mai sigură. Ochiul camerei privea spre limanul verde care urma să fie „rănit”.
„Ardeeeee! Ardeeee! Ardeeeee!” Ecoul strigătului încă străbătea valea când s-a auzit „Foc!”... A durat câteva momente până când pământul s-a zguduit şi, îndurerat, a ţâşnit spre cer, împrăştiindu-se pe distanţe impresionante. Zgomotul asurzitor i-a trezit pe corbii bătrâni care începuseră să croncăne strident. Veşnicia codrilor părea să fie şi ea deranjată. Filmam şi, la scurt timp după explozie, au început să ajungă resturile zburătoare la noi. Loveau copacii în spatele cărora ne ferisem. Unul din ele mi-a căzut exact pe casca de protecţie, camera înregistrând mişcarea instinctiva de apărare pe care am făcut-o. Mai mult am fost surprins decât speriat. Însă zâmbeam „mânzeşte” mai târziu, atunci când povesteam întâmplarea...
Am mers să vedem rezultatul. Surpriza avea să fie mare. În craterul imens a coborât Iliuţă. Deşi este destul de înalt, abia se mai zărea. Însă alta era cauza pentru care am fost nevoiţi să ne prelungim misiunea. Explozia a scos la iveală un alt depozit de muniţie. Suflul a aruncat proiectilele descoperite care încotro. Multe din ele şi în pârâu. Am stat cu toţii şi le-am adus în groapă. Vedeam proiectilele care arătau ca spinările unor păstrăvi uriaşi, în apa limpede. Rând pe rând, am „pescuit” tot, şi ne-am pregătit pentru restul spectacolului.
Ne-am luat măsuri de precauţie, plecând într-o zonă mai îndepărtată.
Strigătele de atenţionare s-au auzit încă pentru trei detonări. De fiecare dată, pietre şi schije erau aruncate în toate direcţiile, scoţând zgomote înfiorătoare. Încercam să-mi închipui o atmosferă din timpul războiului şi mă gândeam cum ar fi fost să ma găsesc martor la reproducerea iadului pe pământ. Bubuitura iniţială, urmată de „gemetele” îndelungi, ca de hienă, ale schijelor, prevestitoare ale morţii... Înfiorător!
Rând pe rând, am memorat pe cameră toată misiunea. Imagini impresionante care aveau să producă ecou atât în rândul colegilor, cât şi al jurnaliştilor. Însă alta a fost emoţia trăită pe viu. […]
Se însera când am plecat. Pe drumul spre casă ne-am mai oprit la o misiune. Cireaşa de pe tort... În Păltinoasa, imediat după Gura Humorului, o bombă de aviaţie, descoperită de un gospodar la baza unui perete al casei. Omul săpa un şanţ de consolidare. Cu grijă, colonelul Anton a preluat bomba, cu silueta de submarin şi aripioarele în formă de elice. A dus-o la autospecială, punând-o în lada specială, cu nisip. Toată lumea era în siguranţă.
Drumul spre casă l-am parcurs repede. Bomba a fost dusă în depozit, lângă celelalte elemente de muniţie care aşteptau cuminţi să fie transportate într-un poligon, pentru distrugere. [...]
A trecut ceva timp de la picnicul din Valea Morţii. O nouă zi de marţi, o nouă misiune. Îi petrec până la autospecială şi le doresc să revină cu bine acasă. Ştiu că în următoarea dimineaţă o să ne întâlnim la o cafea şi la o nouă poveste de pe front, descoperită în ţinuturile Bucovinei.

Alin Găleată
Purtător de cuvânt - I.S.U. „Bucovina” Suceava

<div class="fb-post" data-href="https://www.facebook.com/video.php?v=1557465221167912" data-width="466"><div class="fb-xfbml-parse-ignore"><a href="https://www.facebook.com/video.php?v=1557465221167912">Postare</a> de <a href="https://www.facebook.com/pages/Pompierii-Bucovina-Suceava/1541520696095698">Pompierii Bucovina-Suceava</a>.</div></div>