Evaluarea subiectului:
- 9 voturi - 5 în medie
- 1
- 2
- 3
- 4
- 5
Istoria pompierilor din București
|
Autor |
Mesaj |
Covalciuc Bogdan
Administrator
Mesaje: 14,820
Alăturat: Aug 2010
Locatie:
Thanks: 6606
Given 20045 thank(s) in 8152 post(s)
|
Istoria pompierilor din București
Un sfert din Bucuresti a ars în „Focul cel mare“
Cel mai mare incendiu din istoria modernă a Capitalei a izbucnit la 23 martie 1847, chiar de Paşte. Oficial, flăcările au ucis 15 oameni, alţi zeci au suferit arsuri, iar aproape 2.000 de clădiri au fost făcute scrum. Joaca unui băieţel cu un pistol a provocat un adevărat dezastru: aproape 2.000 de clădiri şi 12 biserici au fost mistuite de flăcări!
Biserica Sfântul Gheorghe Nou, în flăcări
Citat:Bucureştiul era descris, în secolul al XIX-lea, drept „un oraş în care totul părea să conspire pentru a-l face o pradă uşoară la izbucnirea incendiilor". Mai multe hanuri şi biserici au fost făcute praf, în 1704, 1766 şi 1804, însă cel mai aprig incendiu a fost cel din 1847. Documentele istorice consemnează faptul că focul n-a putut fi stins timp de câteva săptămâni, iar vâlvătaia a făcut ca pământul să se răcească abia după încă o săptămână.
Molozul şi resturile dezastrului au făcut să se ridice nivelul terenului cu aproape doi metri faţă de nivelul oraşului. Anton Pann a fost martor ocular al acestui incendiu şi a descris, ulterior, cum a ars un sfert din Capitală, jurnalul său fiind păstrat la Muzeul Naţional al Pompierilor din Bucureşti.
Pann povesteşte că vâlvătaia a băgat spaima în locuitorii care însă nu s-au pierdut cu firea şi au participat umăr la umăr ca să oprească distrugerile.
Flăcările au fost provocate de joaca nesupravegheată a fiului cluceresei (mare dregător) Zinca Drăgănescu care a descărcat un pistol spre podul plin cu fân al şopronului. Vântul foarte puternic a făcut ca focul să se extindă cu repeziciune în partea de est a oraşului.
„Incendiul a mistuit zona Curţii Vechi de lângă Hanul lui Manuc, numeroase case de pe malul stâng al Dâmboviţei, întinzându-se spre Colţea, zona Sf. Vineri, până în Calea Văcăreştilor. Cuprinzând o zonă comercială foarte densă, focul a pricinuit pagube evaluate la peste 30.000 pungi de aur, provocând şi moartea a «mulţime de negustori, care s-au stins cu totul»", scria la acea vreme şi cronicarul Ioan Sân Dobre Cojocarul.
Refugiaţi pe Dealul Mitropoliei
Unii localnici s-au refugiat pe Dealul Mitropoliei, de unde au privit îngroziţi cum focul mistuie totul în calea sa. „Case, prăvălii, hanuri şi biserici ardeau într-un vacarm asurzitor. Pe uliţe, oamenii alergau înspăimântaţi, răsunau comenzile militare şi vaietele deznădăjduiţilor", scria Anton Pann.
Potrivit directorului Muzeului Naţional al Pompierilor Bucureşti, Vasile Bălan, 12 biserici au fost distruse: Sf. Dimitrie, Biserica Domnească de la Curtea Veche, Sf. Antonie de la Puşcărie (toate sunt în zona Hanul lui Manuc), Bărăţia, Sf. Gheorghe Vechi, Sf. Gheorghe Nou, Sf. Mina din mahalaua Stelea (lângă actuala biserică Sf. Vineri), biserica Vergului, Udricani, Lucaci (lângă Hala Traian), Ceauş Radu şi Sf. Ştefan.
„Fir de aţă nimeni n-a scos din foc"
Cronicarul nota că, la vestea izbucnirii focului, marii dregători adunaţi în palatul lui Bibescu (din Piaţa Unirii de astăzi), au rupt-o la fugă spre casele lor. Toptangii şi pânzarii, braşovenii şi rachierii, cavafii şi şalvarangiii, toţi cei care populau centrul comercial al oraşului, îşi îngrămădeau avutul în mijlocul uliţelor, încurcând pompierii şi soldaţii „miliţiei pământene" veniţi în ajutor.
Alţii, după un vechi obicei, îşi adăpostiseră mărfurile după zidurile hanului Sf. Gheorghe Nou. Focul, însă, a biruit zidurile de cetate ale acestuia astfel „că fir de aţă nimeni n-a scos", scria în continuare Anton Pann.
Şi arhimandritul Nicodim Greceanu nota că „duminică, la 8 ceasuri din zi s-a aprins târgul buricul Bucurescilor, arzând toate prăvăliile, Hanul Sf. Gheorghe, Hanul lui Matei Vodă, Sărăria Veche cu târgul Cucului şi la vale până în casele lui Costriş. Fiind focul până la 8 ceasuri din noapte dând însă puţină ploaie s-a mai potolit".
Acoperişul Hanului lui Manuc , devastat de incendiu
Citat:Începe reconstrucţia Bucureştiului
Oficial, flăcările au ucis atunci 15 oameni, alţi zeci au suferit arsuri, iar aproape 2.000 de clădiri (locuinţe, prăvălii, hanuri, biserici) au fost făcute scrum.
Lupta cu focul a fost una grea pentru că, în lipsa autospecialelor de astăzi, pompierii s-au folosit de pompe manuale şi au fost ajutaţi de sacagii care transportau apa din Dâmboviţa în butoaie.
Sute de oameni au fost mobilizaţi la curăţarea străzilor şi la înlăturarea ruinelor înnegrite ce stăteau să cadă.
Bucureştiul, reconstruit
Pentru ajutorarea sinistraţilor au fost organizate spectacole de binefacere şi s-au lansat apeluri în ţară şi în străinătate pentru strângerea de fonduri.
Vestea incendiului a făcut înconjurul Europei şi mai multe ţări au trimis ajutor material. Au donat atunci sume importante de bani domnitorul Ţării Româneşti Gheorghe Bibescu, sultanul Turciei, domnitorul Moldovei, Mihail Sturdza, domnitorul Serbiei, Miloş Obrenovici, şi pitarul Evanghelie Zappa.
După ce oraşul a revenit la viaţă, a început reconstrucţia Bucureştiului după principii moderne. Casele au fost acoperite cu tablă, atelierele meşteşugăreşti unde se lucra cu focul sunt scoase din zona centrală şi au fost montate mai multe cişmele şi conducte de apă.
Istoria „fierbinte"a Capitalei
Cele mai vechi însemnări despre incendiile din Bucureşti sunt despre cele petrecute în secolul al XVIII-lea. Înainte de marele incendiu din 1847, a ars Hanul Şerban Vodă, situat pe locul Băncii Naţionale de astăzi, în 1709. În 1719 au ars Curtea domnească şi Mănăstirea Sf. Gheorghe, iar 20 de ani mai târziu, un alt incendiu pornit de la gunoiul din curtea Mănăstirii Sf. Sava a făcut-o scrum.
În 1766, când este distrusă o parte din Târgul Cucului, domnitorul Alexandru Ghica ia măsura ca în viitor prăvăliile să fie ridicate la 60 de colţi depărtare de altă clădire. La 13 septembrie 1804, focul a distrus hanurile Sf. Gheorghe şi Şerban Vodă şi o parte din centrul oraşului.
[/quote]
Emilia Sava
Sursa :/www.adevarul.ro
"Audacia Et Devotio"
Cutezanță, îndrăzneală, curaj şi devotament.
(Acest mesaj a fost modificat ultima dată: 21-07-2021 07:57 AM de Covalciuc Bogdan.)
|
|
23-02-2011 09:31 AM |
|
{myadvertisements[zone_3]}
Thanks given by: | |
|
{myadvertisements[zone_3]}
{myadvertisements[zone_3]}
{myadvertisements[zone_3]}
{myadvertisements[zone_3]}
Covalciuc Bogdan
Administrator
Mesaje: 14,820
Alăturat: Aug 2010
Locatie:
Thanks: 6606
Given 20045 thank(s) in 8152 post(s)
|
Istoria pompierilor bucureşteni
„Marele foc” - 23 martie 1847
MARI DEZASTRE
Cum a izbucnit cel mai mare incendiu care a distrus peste 2000 de case din
Bucureşti
Autor: Emilia Sava
Citat:Cel mai mare incendiu din istoria modernă a Capitalei a izbucnit la 23 martie 1847, chiar de Paşte. Oficial, flăcările au ucis 15 oameni, alţi zeci au suferit arsuri, iar aproape 2.000 de clădiri au fost făcute scrum. Joaca unui băieţel cu un pistol a provocat un adevărat dezastru: aproape 2.000 de clădiri şi 12 biserici au fost mistuite de flăcări!
Bucureştiul era descris, în secolul al XIX-lea, drept „un oraş în care totul părea să conspire pentru a-l face o pradă uşoară la izbucnirea incendiilor".
Mai multe hanuri şi biserici au fost făcute praf, în 1704, 1766 şi 1804, însă cel mai aprig incendiu a fost cel din 1847. Documentele istorice consemnează faptul că focul n-a putut fi stins timp de câteva săptămâni, iar vâlvătaia a făcut ca pământul să se răcească abia după încă o săptămână.
Molozul şi resturile dezastrului au făcut să se ridice nivelul terenului cu aproape doi metri faţă de nivelul oraşului. Anton Pann a fost martor ocular al acestui incendiu şi a descris, ulterior, cum a ars un sfert din Capitală, jurnalul său fiind păstrat la Muzeul Naţional al Pompierilor din Bucureşti.
Pann povesteşte că vâlvătaia a băgat spaima în locuitorii care însă nu s-au pierdut cu firea şi au participat umăr la umăr ca să oprească distrugerile.
Flăcările au fost provocate de joaca nesupravegheată a fiului cluceresei (mare dregător) Zinca Drăgănescu care a descărcat un pistol spre podul plin cu fân al şopronului. Vântul foarte puternic a făcut ca focul să se extindă cu repeziciune în partea de est a oraşului.
„Incendiul a mistuit zona Curţii Vechi de lângă Hanul lui Manuc, numeroase case de pe malul stâng al Dâmboviţei, întinzându-se spre Colţea, zona Sf. Vineri, până în Calea Văcăreştilor. Cuprinzând o zonă comercială foarte densă, focul a pricinuit pagube evaluate la peste 30.000 pungi de aur, provocând şi moartea a «mulţime de negustori, care s-au stins cu totul»", scria la acea vreme şi cronicarul Ioan Sân Dobre Cojocarul.
Refugiaţi pe Dealul Mitropoliei
Unii localnici s-au refugiat pe Dealul Mitropoliei, de unde au privit îngroziţi cum focul mistuie totul în calea sa. „Case, prăvălii, hanuri şi biserici ardeau într-un vacarm asurzitor. Pe uliţe, oamenii alergau înspăimântaţi, răsunau comenzile militare şi vaietele deznădăjduiţilor", scria Anton Pann.
Potrivit directorului Muzeului Naţional al Pompierilor Bucureşti, Vasile Bălan, 12 biserici au fost distruse: Sf. Dimitrie, Biserica Domnească de la Curtea Veche, Sf. Antonie de la Puşcărie (toate sunt în zona Hanul lui Manuc), Bărăţia, Sf. Gheorghe Vechi, Sf. Gheorghe Nou, Sf. Mina din mahalaua Stelea (lângă actuala biserică Sf. Vineri), biserica Vergului, Udricani, Lucaci (lângă Hala Traian), Ceauş Radu şi Sf. Ştefan.
„Fir de aţă nimeni n-a scos din foc"
Cronicarul nota că, la vestea izbucnirii focului, marii dregători adunaţi în palatul lui Bibescu (din Piaţa Unirii de astăzi), au rupt-o la fugă spre casele lor. Toptangii şi pânzarii, braşovenii şi rachierii, cavafii şi şalvarangiii, toţi cei care populau centrul comercial al oraşului, îşi îngrămădeau avutul în mijlocul uliţelor, încurcând pompierii şi soldaţii „miliţiei pământene" veniţi în ajutor.
Alţii, după un vechi obicei, îşi adăpostiseră mărfurile după zidurile hanului Sf. Gheorghe Nou. Focul, însă, a biruit zidurile de cetate ale acestuia astfel „că fir de aţă nimeni n-a scos", scria în continuare Anton Pann.
Şi arhimandritul Nicodim Greceanu nota că „duminică, la 8 ceasuri din zi s-a aprins târgul buricul Bucurescilor, arzând toate prăvăliile, Hanul Sf. Gheorghe, Hanul lui Matei Vodă, Sărăria Veche cu târgul Cucului şi la vale până în casele lui Costriş. Fiind focul până la 8 ceasuri din noapte dând însă puţină ploaie s-a mai potolit".
Începe reconstrucţia Bucureştiului
Oficial, flăcările au ucis atunci 15 oameni, alţi zeci au suferit arsuri, iar aproape 2.000 de clădiri (locuinţe, prăvălii, hanuri, biserici) au fost făcute scrum.
Lupta cu focul a fost una grea pentru că, în lipsa autospecialelor de astăzi, pompierii s-au folosit de pompe manuale şi au fost ajutaţi de sacagii care transportau apa din Dâmboviţa în butoaie.
Sute de oameni au fost mobilizaţi la curăţarea străzilor şi la înlăturarea ruinelor înnegrite ce stăteau să cadă.
Bucureştiul, reconstruit
Pentru ajutorarea sinistraţilor au fost organizate spectacole de binefacere şi s-au lansat apeluri în ţară şi în străinătate pentru strângerea de fonduri.
Vestea incendiului a făcut înconjurul Europei şi mai multe ţări au trimis ajutor material. Au donat atunci sume importante de bani domnitorul Ţării Româneşti Gheorghe Bibescu, sultanul Turciei, domnitorul Moldovei, Mihail Sturdza, domnitorul Serbiei, Miloş Obrenovici, şi pitarul Evanghelie Zappa.
După ce oraşul a revenit la viaţă, a început reconstrucţia Bucureştiului după principii moderne. Casele au fost acoperite cu tablă, atelierele meşteşugăreşti unde se lucra cu focul sunt scoase din zona centrală şi au fost montate mai multe cişmele şi conducte de apă.
SURSA : http://iola-povestidinbucurestiuldealtad...ogspot.com
"Audacia Et Devotio"
Cutezanță, îndrăzneală, curaj şi devotament.
(Acest mesaj a fost modificat ultima dată: 09-12-2014 10:42 AM de Covalciuc Bogdan.)
|
|
29-12-2011 03:12 PM |
|
{myadvertisements[zone_3]}
Covalciuc Bogdan
Administrator
Mesaje: 14,820
Alăturat: Aug 2010
Locatie:
Thanks: 6606
Given 20045 thank(s) in 8152 post(s)
|
Istoria pompierilor bucureşteni
Incendiu pe Calea Victoriei -20 mai 1927
Fotografia a fost realizata de Vaum I. Ioan, fotograf ce avea atelierul pe Aleea Pascani Nr.8, fotografia prezinta un incendiu ce a avut loc la “Palatul societatii Agricola” (Blocul Prager, asa cum este mentionat in unele documente) in 20 mai 1927.
Imaginea este realizata dintr-un loc situat undeva intre Magazinul Victoria si Hotelul Francez (Lafayette). Cladirea din dreapta imaginii, in planul apropiat, este Hotelul Francez iar in mijlocul imaginii Cladirea CEC.
Sunt de remarcat masinile si echipamentele pompierilor aflati in stanga cladirii Agricola. Poate cel mai interesant echipament este cel din centrul detaliului, pompa de apa cu tracţiune hipo.
Ioan Vaum nu a fost singurul fotograf al evenimentului alt fotograf a realizat o alta fotografie de la nivelul solului si cronologic mai devreme, inaintea sosirii pompierilor. Fumul si flacarile sunt ceva mai mici iar curiosii ceva mai aproape. Pe de alta parte, fotografia lui Vaum are mai multe calitati artistice. Este remarcabila inspiratia fotografului de a folosi o incadratura larga ce sa puna in valoare atat amploarea incendiului (prin valorificarea coloanei dense de fum) cat si atmosfera de la fata locului prin reactia multimii.
Cladirea Agricola (Prager) a supravietuit incendiului, ea se afla in picioare chiar si in zilele noastre.
SURSA : http://blog.alexgalmeanu.com
"Audacia Et Devotio"
Cutezanță, îndrăzneală, curaj şi devotament.
(Acest mesaj a fost modificat ultima dată: 08-12-2023 09:24 PM de Covalciuc Bogdan.)
|
|
18-02-2012 04:46 PM |
|
{myadvertisements[zone_3]}
Covalciuc Bogdan
Administrator
Mesaje: 14,820
Alăturat: Aug 2010
Locatie:
Thanks: 6606
Given 20045 thank(s) in 8152 post(s)
|
Istoria pompierilor bucureşteni
Turnul Colței - primul "foisor de foc"
SURSA : http://ro.wikipedia.org
Turnul Colței sau Turnul Colții, cu o înălțime de 50 de metri, a fost construit între 1709 -1714 în București fiind conceput și realizat ca o componentă a ansamblului Mănăstirii Colțea, căreia îi servea inițial drept clopotniță ( dar si foisor de foc)
Cea mai veche fotografie a turnului; 1856, foto L. Angerer
În perioada 1835-1846 s-a demolat vechea mănăstire (unde funcţionase un spital, primul din Bucuresti) şi s-a construit al doilea spital din Bucureşti, în formă de potcoavă.Biserica şi turnul au supravieţuit. Drept era că turnul pierduse etajul clopotelor în urma cutremurului din 1802. Sub această formă turnul va mai rezista încă 86 de ani. Avea o decoraţie bogată, de tip brâncovenesc, cu spectaculoasă balustradă sculptată şi ieşită pe console ornamentate cu figuri de lei şi o înălţime ce depăşea orice alt turn-clopotniţă din Muntenia.
Turnul Colței-Fotografii făcute în prejma demolării (1888)
Gravură de C. Doussault, reprezentând convoi de soldaţi răniţi ruşi din timpul războiului Crimeei - 1854
Turnul Colței înainte de cutremurul din 1802
Turnul Colţei, clopotniţă cu ceasornic şi foişor de foc
Citat:In faţa bisericii, cam pe unde trece astăzi bulevardul Brătianu, era Turnul Colţei. Construit de un detaşament al armatei suedeze, în 1715, turnul era cel mai înalt edificiu al vremii. "Era o construcţie de plan pătrat. Peste bolta cea mare a intrării se ridicau trei caturi. Foişorul turnului, roşu pe dinăuntru, cu pardoseală de scânduri, avea laviţe împrejur. Acoperişul- parte ţiglă, parte tinichea- în patru ape, cu cîte un turnuleţ la cele patru colţuri era încununat de o enormă "băşică" (bulb baroc), în care se pătrundea printr-un capac închis cu lacăt." Astfel este descris turnul în documentele vremii.
Înălţimea lui neobişnuită pentru acele vremuri a făcut ca turnul să fie folosit drept reper în comparaţii comune. "Înalt cât Turnul Colţii!", exclamau adesea localnicii.
Se spune că turnul a fost şi obiectul unei farse pe care doctorul Rasty, tatăl fostului prefect al Poliţiei Capitalei, a jucat-o unui călător englez. După ce generalul i-a arătat călătorului turnul şi i-a povestit importanţa lui istorică, acesta s-a arătat dornic să îl cumpere. Doctorul l-a făcut să creadă că el este proprietarul turnului şi, primind preţul, l-a încurajat pe englez să se pună singur în posesie, spunându-i că nu mai e nevoie de nicio altă formalitate, că a lăsat el vorbă să fie primit de pompierii turnului. S-a făcut mult haz în societate pe seama englezului care, ducându-se să intre în posesia Turnului Colţei, s-a trezit cu baioneta santinelei la piept.
Ba chiar i-ar fi povestit doctorului român că plănuia să aducă din Suedia tot ce ar fi găsit ca aparţinând regelui Carol al XII-lea şi să amenajeze un muzeu. De atunci ar fi rămas zicala zeflemitoare pentru pretinşii proprietari: „E proprietar mare, are Turnul Colţea” sau „Se credea mare proprietar şi s-a ales cu Turnul Colţea”.
"Memoria morţii foloseşte vieţii"
Inscripţia grecească ce a stat la temelia Turnului, “Memoria morţii foloseşte vieţii”, rezumă soarta tristă a turnului, un simbol fantomă al unui Bucureşti pierdut.
Cutremurul din 1802 nu a cruţat nici turnul. "La şapte ceasuri din zi s-au surpat foişorul din jos şi cu un colţ de zid, până la foişorul de piatră". Etajele superioare i-au fost refăcute de lemn şi a slujit o vreme drept foişor de foc.
Edilii bucureşteni l-au socotit o clădire fără interes şi utilitate şi au decis demolarea lui pentru a face loc bulevardului. Demolarea turnului s-a făcut la cererea Eforiei Spitalelor Civile, academicianul Gheorge Sion arătând că importanţa istorică şi artistică a turnului era "nulă".
Deşi au supravieţuit cutremurelor din 1802, 1829 şi 1838, zidurile turnului au căzut în august 1888, în pofida unor ample proteste ale bucureştenilor.
"Peste turlele multe şi uşoare ale bisericii Sf. Gheorghe, ochiul se oprea cu admirare asupra celei mai înalte şi mai tari zidiri, turnul Colţii, care domina oraşul şi-şi arăta falnic crenelurile peste nori", Ion Ghica
Turnul Colţei în 1888, cu puţin înainte de a fi demolat
După dărâmarea Turnului Colței, necesitatea de a avea un nou punct de observație a dus la ridicarea unui alt turn, după planurile arhitectului-șef al Bucureștiului, George Mandrea. Cu 42 de metri înălțime, Foișorul de Foc a fost folosit, până în 1935, ca turn de observație pentru apărarea împotriva incendiilor.
LINK Foisorul de foc
"Audacia Et Devotio"
Cutezanță, îndrăzneală, curaj şi devotament.
(Acest mesaj a fost modificat ultima dată: 21-02-2014 03:11 PM de Covalciuc Bogdan.)
|
|
23-03-2012 02:30 PM |
|
{myadvertisements[zone_3]}
Covalciuc Bogdan
Administrator
Mesaje: 14,820
Alăturat: Aug 2010
Locatie:
Thanks: 6606
Given 20045 thank(s) in 8152 post(s)
|
RE: Istoria pompierilor bucureşteni
Turnul Colței - primul "foisor de foc"
Citat:Turnul a fost numit după vornicul Colţea Doicescu, al cărui frate, slugerul Udrea Doicescu, a construit o mănăstire de lemn cu câteva chilii (mijlocul secolului al XVII-lea). După asasinarea lui Udrea, Colţea a donat Mitropoliei atât mănăstirea cât şi terenul respectiv. Cu aprobarea Mitropolitului Teodosie, terenul a fost vândut spătarului Mihai Cantacuzino, care a ridicat aici mai întâi o biserică de piatră cu hramul Trei Ierarhi (1695 - 1698). În anul 1701, Cantacuzino a decis să construiască acolo primul spital al Ţării Româneşti, o mănăstire, paraclise, o şcoală şi o clopotniţă pentru biserică.
Turnul, de dimensiuni nemaiîntâlnite până atunci, era inspirat de construcţiile mediteraneene, iar ctitorul ansamblului, Mihai Cantacuzino, unchiul lui Constantin Brâncoveanu, şi-a depozitat arhiva secretă în spaţiile de „taină” ale turnului. Aceasta a fost capturată în primăvara anului 1714 de cei trimişi de Înalta Poartă să-l pornească pe domn pe drumul mazilirii.
In ciuda protestelor bucurestenilor, Primarul (Pache Protopopescu) a decis demolarea Turnului care, deja puternic avariat in urma cutremurelor din 1802 si 1847, impiedica largirea Bulevardului care urma sa faca parte din axa Nord-Sud a orasului.
Turnul Colţei, 1842 desen de Doussault
Hanul, spitalul si turnul Coltei in 1845- acuarela de C. Begenau
Gravura reprezentand soldati rusi raniti in timpul razboiului Crimeii din 1854
1856 / Angerer- cea mai veche fotografie a Turnului Coltei
Turnul Coltei vedere din curtea spitalului 1870
Turnul Colţei, fotografie din 1888
SURSA : http://bucurestiulnestiut.blogspot.com
"Audacia Et Devotio"
Cutezanță, îndrăzneală, curaj şi devotament.
(Acest mesaj a fost modificat ultima dată: 21-02-2014 03:12 PM de Covalciuc Bogdan.)
|
|
29-03-2012 09:56 AM |
|
{myadvertisements[zone_3]}
{myadvertisements[zone_3]}
|
Bine ai venit, Vizitator! |
Trebuie să vă înregistraţi înainte să postaţi aici.
|
Sustinem | |
|
|