pompieri

Citat:Datorită focurilor aprinse în stradă, pompierii au încercat să intervină cu maşini speciale, dar au fost opriţi de protestatari. După aproximativ două ore de la sosirea manifestanţilor în centrul oraşului, miliţia, forţe ale armatei şi Securităţii şi-au făcut apariţia cu maşini blindate şi armament de luptă, fiind operate arestări. „Simion Airinei” susţine că intervenţia s-a petrecut atât de târziu pentru că ordinul de intervenţie directă s-a dat şefului Securităţii judeţene abia după raportarea distrugerilor produse la cele două sedii ale Partidului Comunist30. La dispersarea mulţimii au participat „formaţia de intervenţie specială a Securităţii” cu ABI-uri, alături de „detaşamente speciale ale trupelor de securitate”, înarmate cu bastoane şi scuturi, şi „echipe de miliţieni înarmaţi”31. Pentru intimidare, s-au folosit gaze lacrimogene

Citat:Este povestită şi intervenţia nereuşită a pompierilor (se dă numărul, probabil exagerat, a 19 maşini de intervenţie), care ar fi vrut să împrăştie manifestanţii cu apă, dar aceştia „au tăiat furtunele (sic!) la maşinile de pompieri”, pentru că „miliţia nu s-a putut apropia de ei”.
-------------------------------------------------------------------------------------------
- F1: Dar Petrică unde era? Era la serviciu el?
- F2: Dar toată lumea era. Că a fost zi normală de lucru. Că sâmbătă au avut liber. Şi au avut timp, probabil, pentru… ziua asta mare. Şi de acolo au pornit. Acolo întâi a fost. S-au strâns toate secţiile acolo, s-au dus peste conducere, i-au aranjat bine, au spart tot, tot, tot. Şi de acolo au plecat pe stradă până în centru. Şi a adunat toată lumea. Îţi spun, e dezastru. A fost aşa… Eu am apucat de-am văzut. Au ieşit toate maşinile de pompieri ca să-i împrăştie cu apă. 19 maşini de pompieri. Că miliţia nu s-a putut apropia de ei. Şi au tăiat furtunele [sic!] la maşinile de pompieri. Şi au avut ceva… bombe, nu ştiu ce-or fi avut, c-au dat foc la… Nu ştiu ce-o să mai iasă, că mie mi-a fost frică să-l las pe Ionel astăzi să se ducă la serviciu[u].

Citat:Se împlinesc 334 de ani de la marele incendiu din 1689, cea mai mare catastrofă din istoria Braşovului, care a distrus oraşul aproape în totalitate. În foc a fost înghiţită Biserica Sf Maria, din care avea să renască apoi Biserica Neagră, simbolul cel mai puternic al cetăţii. De fapt, de la acest incendiu, care a lăsat în urmă doar ziduri înnegrite de foc şi fum, provine şi numele actual al Bisericii Negre. În incendiu, a supravieţuit ca prin minune focului cristelniţa bisericii. Şi tot de dinaintea incendiului datează şi portalurile gotice, ridicate în 1477, şi fresca Mariei de deasupra celui de-al doilea linţou al portalului sudic. Biserica Neagră din Braşov, cea mai mare biserică medievală a Europei de Est, a fost construită într-un stil arhitectonic înrudit cu cel al bisericilor din sudul Germaniei din secolul XIV. Dar nu seamănă cu niciuna. Este unică.
Focul a pornit de pe Uliţa Funarilor
Era în ziua de 21 aprilie 1689, când într-o casă de pe Uliţa Funarilor, azi Strada Castelului, a izbucnit un incendiu. Vâlvătaia înteţită de vânt a cuprins repede casele de sub Tâmpa care au început să ardă una câte una, până când întreaga cetate a ajuns în flăcări. Bastioane, turnuri de apărare, locuinţe, ateliere meşteşugăreşti, biserici, Casa Sfatului au fost mistuite într-o singură zi. A fost ultima zi a Braşovului medieval. Deşi i-au trebuit o sută de ani să renască din cenuşă, noul Braşov a intrat direct în Epoca Modernă Timpurie, lăsând în urmă trecutul îngropat în cenuşă. Nenorocirea care a luat circa 300 de vieţi şi a şters orice stil arhitectonic a fost punctul din care s-a clădit Braşovul de azi. Din ruinele fumegânde a renăscut şi cea mai mare construcţie gotică din această parte a Europei. Avea să-şi ia numele de Biserica Neagră, după culoarea funinginii care a acoperit-o multă vreme.
„Oraşul lor o să fie făcut praf şi cenuşă“
În timpul marelui incendiu, cea mai mare catastrofă din istoria Braşovului, acoperişul Bisericii Evanghelice Sfânta Maria s-a prăbuşit, vitraliile s-au spart, orga şi clopotele s-au topit, iar altarul şi toate obiectele de cult au ars. Au dispărut în flăcări şi valoroasele manuscrise ale Bibliotecii Honterus. În duminica următoare, slujba s-a ţinut sub cerul liber. Focul a distrus cetatea aproape în întregime, puţine case au scăpat. Pentru o sută de ani, Braşovul n-a mai fost o putere economică. Reconstrucţia s-a făcut încet, cu mână de muncă şi materiale din satele învecinate. Autorităţile au interzis construcţiile din lemn, tocmai pentru a nu se mai repeta dezastrul. O măsură salvatoare datorită căreia clădirile au supravieţuit până în zilele noastre, dând farmecul şi stilul arhitectonic al Braşovului de azi. Cât despre cauzele incendiului, totul a rămas învăluit în mister. Se bănuieşte că a fost mâna soldaţilor din armata habsburgică, care s-au răzbunat pe luterani, dar şi pe braşoveni, în general, fiindcă în urmă cu un an refuzaseră intrarea în cetate a trupelor imperiale. După două săptămâni de lupte, braşovenii au predat cheile oraşului. Această ipoteză e susţinută şi de supravieţuitorii care îşi aminteau că focurile au început să se aprindă simultan în mai multe puncte ale oraşului. În plus, generalul austriac Caraffa ameninţase cu ceva vreme în urmă că în cazul în care braşovenii nu vor ceda „oraşul lor o să fie făcut praf şi cenuşă“. În Piaţa Sfatului înconjurată de ruine, la 19 septembrie 1689, au fost executaţi conducătorii răscoalei. Capetele lor au fost expuse la stâlpul infamiei, la cele trei porţi ale oraşului şi pe Cetăţuie.
1383, anul în care s-a pus piatra de temelie a bisericii Sfânta Maria
Până la marele incendiu, Biserica Neagră s-a numit Biserica Sfânta Maria, apoi Biserica Mare, denumirea actuală a fost acceptată oficial în secolul XIX. Dincolo de valoarea simbolică pentru braşoveni, acest locaş este un tezaur al României, între zidurile lui fiind depozitate obiecte de mare însemnătate istorică.. Pornind pe firul istoriei de mai bine de şase secole a acestui edificiu emblemă, aflăm că iniţial, în acelaşi loc fusese o biserică romanică ridicată în secolul XIII. În 1383, în timpul plebanului bisericii parohiale, Thomas Sander, pe când Braşovul era deja cunoscut ca oraş comercial şi industrial însemnat, s-a pus piatra de temelie a actualului edificiu. Există un document care atestă că Papa Gregor al XI-lea a aprobat drepturile preotului Thomas, fiul lui Mathäus Szes, după alegerea lui de către consilierul comunal şi comunitate, în locul preotului Nicolae, care decedase. O piatră funerară din anul 1410 pomeneşte moartea preotului Thomas, cel care a început construcţia bisericii.
Cristelniţa a supraviețuit marelui incendiu
Cristelniţa care a supraviețuit marelui incendiu este datată 1472. Ágnes Bálint, autoarea unui studiu despre Biserica Neagră, apreciază cristelniţa drept „un exemplu valoros al artei de turnătorie medievală. Scrierea gotică minusculă destăinuie numele dănuitorului: Parohul Johannes Reudel. În protuberanţa boltită din piciorul cristelniţei se pune mangal pentru încălzirea apei de botez“. Tot de dinaintea incendiului datează şi portalurile gotice (1477) şi fresca Mariei(1476), de deasupra celui de-al doilea lintou al portalului sudic. Maria şi pruncul Iisus sunt înfăţişaţi alături de Sf. Katharina (cu simbolul ei, roata şi paloşul) şi Sf. Varvara (ţinând în mână un turn).

Citat:In anul 1688, la Făgăraş se semnase un tratat prin care cetatea braşoveană trebuia să găzduiască o garnizoană austriacă. Localnicii nu sunt, însă, de acord cu acest lucru şi se revoltă. Austriecii asediează cetatea, la zidurile căreia se duc lupte puternice. Judele oraşului şi mai mulţi senatori au fost arestaţi de către protestatari pentru că cedaseră atât de uşor şi vânduseră cetatea austrieciilor. În cele din urmă, încercuiţi, capii răscoalei cedează şi predau cheile oraşului. După un an, la 21 aprilie 1689, are loc cel mai mare incendiu din istoria burgului braşovean. Era o zi de primăvară caldă şi uscată, cu un vânt puternic care a înteţit şi răspândit rapid un foc ce izbucnise pe Strada Fânarilor ( azi, Castelului), din motive necunoscute. Casele, fiind în mare parte construite din lemn au ars în întregime, iar sute de oameni- circa 300 , potrivit unor surse documentare, au murit arşi sau asfixiaţi
In dupa amiaza zilei de 21 aprilie 1689,izbucneste in partea de jos a strazii Castelului un incendiu si din cauza unui vant puternic acesta se raspandeste atat de repede ,incat peste clipe intreaga parte a orasului dinspre Tampa,este in flacari. Incendiul se extinde si pe Targul Cailor (azi Gheorghe Baritiu) precum si pe strada Portii (azi str Republicii),pe strazile Spitalului (azi str Postavarului),Vamii (azi str Muresenilor),si Targul Graului (azi latura estica a Pietei Sfatului).
Incendiul s-a extins si in Piata Sfatului si chiar cladiri izolate cum ar fi Casa Sfatului si Biserica Neagra au cazut prada focului.Incendiul a cuprins si cartierul Schei. Orasul interior (dintre zidurile cetatii) s-a trasformat in cateva ore in cenusa si moloz.
La acea data,multe case erau acoperite cu sindrila de lemn,ceea ce a dus la aprinderea strazilor intregi.
Cea mai mare parte a locuitorilor,nereusind sa stinga incendiul mistuitor,au parasit orasul in goana;cei care au vrut sa-si salveze viata si avutia adapostindu-se in beciuri,au murit asfixiati in fum si flacari.
Locuitorii cetatii nu reusesc sa-si salveze bunurile.Biserica mare din centrul cetatii este puternic afectata;au fost mistuite de foc acoperisul,orga,altarul si covoarele pretioase,decoratiile,mobilierul.
Sub flacarile puternice se topesc si clopotele din turnul bisericii zdrobindu-se in cadere;partea superioara a bisericii si boltile gotice sunt distruse.
Scriind despre acest dezastru,in lucrarea sa "Das Alte und Neue Kronstadt" din anul 1883,G.M.G. Hermann afirma:"orasul,care odata s-a distins intr-atat prin acoperisurile de tigla,incat i se spunea orasul rosu,a devenit un morman de cenusa".
Focul afecteaza renumita biblioteca a lui Honterus din colegiul de langa Biserica Neagra,la vremea aceea-ceea mai mare din tara,fiind distruse 1541 de carti rare,multe din ele recuperate din bibliotecile Greciei. Au fost distruse partial turnurile orasului,atelierele mestesugarilor,si marfurile comerciantilor.
In Casa Sfatului,unde se pastra arhiva,s-au pierdut multe documente reprezentand "socotelile orasului",iar cele salvate poarta si astazi urme ale incendiului. Casa Sfatului precum si Bastionul Fierarilor,au aratat ca adevarate ruine,timp de doi ani,fiind refacute abia dupa douazeci de ani. Casa Hirscher este puternic afectata de incendiu. Ani de zile,ruinele innegrite de fum ale Marii Biserici,se profilau spre cer.
De atunci,biserica poarta numele de "Biserica Neagra". Lucrarile de refacere ale Bisericii Negre au durat aproape un secol,contemporanii apreciind ca incendiul din 1689 s-a soldat cu 300 de victime omenesti.
Au ramas neatinse cateva strazi,biserica romaneasca,biserica iezuita,si o magazie militara ce a fost pazita de niste sodati. Unii martori oculari presupun ca incendiul a fost premeditat.Se presupune ca el a fost pus la cale de trupele imperiale,cunostinta forurilor superioare,care pesemne nu uitasera revolta brasovenilor luterani fata de noua stapanire austriaca.
Alti cercetatori sustin ca incendierea nu putea fi in interesul armatei imperiale,care era incartiruita in oras.Totodata orasul dispunea de mari cantitati de cereale depozitate,Brasovul fiind si punctul de plecare pentru campania de cucerire a Tarii Romanesti.
Exista si alte teorii ce vorbesc despre evenimente supranaturale,consemnate in cartea "Povestea Ofeliei din cetatea Corona",carte care se afla pentru moment,sub tipar.
"Brasovul nu si-a mai revenit niciodata in totalitate,dupa aceasta tragedie",afirma la inceputul secolului al XX-lea H.Wachner.
O adevarata tragedie! Cel mai bogat si infloritor oras al Transilvaniei,a fost distrus,iar locuitorii orasului se aflau descurajati si disperati in fata viitorului amenintator,deoarece razboiul continua...

Citat:Pe rândul din faţă, de la stânga la dreapta: Bastionul Aurarilor, Poarta Vămii (în dreptul ei, în fundal, Poarta Ecaterinei), Bastionul Curelarilor. Pe dealul din dreapta, Turnul Negru (cel subţire) şi Turnul Alb. În fudal, pe centru: Casa Sfatului şi Biserica Sf. Maria (Neagră după incendiul din acelaşi an). În stânga, pe linia zidului: Bastionul Funarilor (Frânghierilor), două turnuri de pulbere, Bastionul Ţesătorilor de la care porneşte un zid înspre Tâmpa cu Turnul Cuţitarilor)