pompieri

Citat:Un incendiu puternic a izbucnit, în după-amiaza zilei de 18 martie 2022, într-un depozit de mobilă din localitatea Lumina. La început, se putea vedea un fum negru, dens, apoi flăcări înalte. Un pompier aflat în timpul liber a fost primul care a intervenit

„Am sesizat fumul foarte dens și negru și am sunat imediat în Dispecerat. Am oprit mașina și am fugit până acolo pregătit să intervin. Ulterior, au ajuns și colegii mei de pe SMURD. Eram toți în curte, împreună cu două persoane mai în vârstă în stare de șoc. La un moment dat, mi-am ridicat privirea: ardea acoperișul iar flăcările erau foarte aproape de linia de tensiune medie, 3,80 cred că era. Mi-am dat seama că se va topi și va cădea peste noi. Am țipat la ei și i-am scos pe toți afară din curte. Nici n-am ieșit bine pe poartă, căci inevitabilul s-a produs. Am avut noroc”, povestește plutonierul major Marian Popescu, comandant de echipaj în cadrul Detașamentului de Pompieri Constanța-Palas.

Subofițerul a sunat imediat la centrul operațional al ENEL și a cerut întreruperea alimentării cu energie electrică. De asemenea, a furnizat informații esențiale echipajelor de intervenție care au condus la limitarea efectelor negative ale incendiului dar și la împiedicarea extinderii acestuia către locuințele din vecinătate.

„Intervenția pompierilor a fost îngreunată de vântul care sufla cu putere și care îndrepta flăcările spre casele din apropiere. În plus, focul era întețit și de multitudinea de materiale combustibile solide depozitate în curte. Am identificat și o altă cale de acces și i-am anunțat pe colegi astfel că au putut încercui practic zona pentru a lupta cu flăcările din mai multe unghiuri”, a povestit Marian.

Pompierii militari s-au luptat cu flăcările și cu materialele din PVC care ardeau mocnit mai bine de două ore. Au ars materiale lemnoase și un atelier în care se făcea mobilă, surafața afectată fiind de peste 300 metri pătrați.

În urmă cu un an, aflat tot în timpul liber, subofițerul, împreună cu un alt coleg, au scos dintr-o casă în flăcări două persoane. „Atunci am intrat alături de colegul meu în casa cuprinsă de flăcări și plină de fum. Am găsit o femeie în vârstă. Ne-a spus că și soțul ei era în casă, dar nu știa unde anume. Am scos-o pe ea, am dus-o undeva unde era în siguranță, apoi am intrat iar și l-am căutat pe soțul ei. L-am găsit. Era plin de arsuri, inconștient. L-am scos greu, cu mare grijă să nu îi provocăm și mai mult rău“, își amintește subofițerul. Marian s-a interesat multă vreme de starea de sănătate a bărbatului pe care l-a scos din flăcări. A aflat că a fost, timp de trei luni, în comă indusă și că a fost un miracol că a supraviețuit. Un miracol care nu ar fi fost posibil dacă cei doi pompieri ar fi avut chiar și o secundă de ezitare.

Citat:Este unul dintre cei mai experimentați pompieri de la Inspectoratul pentru Situații de Urgență al județului Bistrița-Năsăud. După mai bine de un sfert de veac de când a intrat în rândurile salvatorilor, plutonierul adjutant șef Dănuț Irimieș poate spune că le-a văzut pe toate. Chiar dacă are o profesie extrem de solicitantă și periculoasă, nicio clipă nu a pus la îndoială alegerea făcută

nii de experiență și-au spus de multe ori cuvântul în misiunile la care a participat, iar colegii lui au încredere deplină în deciziile pe care le ia. Plutonierul adjutant șef Dănuț Irimieș sau „Meșu”, cum îi spun toți, este șef gardă intervenție-stingere la Detașamentul de Pompieri Bistrița. Ceilalți salvatori îi cer mereu sfatul, și nu numai în ceea ce privește activitatea profesională. „Pot spune că sunt «ultimul mohican»! Am cea mai mare vechime dintre colegii mei. Avem o relație foarte bună, atât în timpul serviciului cât și în afara acestuia. Mă ascultă și au încredere în mine. Întotdeauna suntem o echipă! În timpul intervențiilor sunt mereu cu ochii pe ei pentru a nu păți ceva și îi coordonez fără a-i pune în pericol, pentru că nu trebuie să mai existe o victimă în plus!”, spune Dănuț Irimieș.

A participat la sute de misiuni și știe că indiferent de ceea ce se întâmplă, trebuie să-și păstreze sângele rece. Uneori însă este extrem de dificil… „Am intervenit la multe accidente, unele dintre ele foarte grave! În urmă cu câțiva ani, în localitatea Viișoara, cinci adolescenți au decedat după ce mașina în care se aflau a fost lovită de un tren. Am fost comandant de intervenție… Suntem oameni! Mă impresionează cazurile în care sunt implicați copii! Acolo nu poți să rămâi rece… Nu avem cum să fim indiferenți, însă trebuie să ne facem treaba!”, mărturisește pompierul.

Înainte de intrarea în tură, fiica lui, în vârstă de 14 ani, îi spune de fiecare dată „Să ai grijă de tine!”. Fata este încântată de profesia tatălui său și în fiecare zi îl roagă să-i povestească despre intervențiile la care a fost. „Familia mea nu se sperie atunci când merg la muncă. Îmi spun doar să am grijă de mine. Chiar dacă la intervenții mergi, dar nu știi dacă te întorci, eu nu am gândit niciodată așa! Plecăm toți, ne întoarcem toți!”, punctează salvatorul.

Misiunile sunt de multe ori epuizante fizic și psihic. Uneori, pentru stingerea incendiilor este nevoie de ore în șir de muncă în echipă, răbdare și nervi tari. „Am fost solicitați pentru stingerea unui incendiu puternic ce izbucnise la o pensiune cu peste 20 de camere din Pasul Tihuța. Urma să fie inaugurată a doua zi… Eram în vârful muntelui, era noapte! Am fost nevoiți să coborâm de multe ori pentru a alimenta autospeciala cu apă. A fost o intervenție dificilă, care a durat în jur de 14 ore! Din fericire, nu au fost victime!”, rememorează Dănuț Irimieș.



Crede cu tărie că nu poți fi pompier dacă nu ai curaj, dăruire, pasiune, devotament și ambiție. Îi place ceea ce face și nu și-ar dori să facă altceva, cu toate că au trecut mulți ani de când a depus jurământul militar.

„Nu am niciun regret! Au fost 26 de ani foarte frumoși! Mi-a plăcut foarte mult și îmi place în continuare ceea ce fac! Dacă ar fi să o iau de la capăt, aș alege același drum! Pe cei care doresc să urmeze această profesie îi sfătuiesc să-și dea tot interesul pentru că urmează o carieră extrem de grea, complexă, dar foarte frumoasă!”, mai spune valorosul pompier.

Citat:Alberto Cristaudi este italianul care şi-a lăsat în urmă ţara, jobul important la o companie străină şi şi-a dedicat viaţa pasiunilor lui. Ieşirile în natură şi volutariatul sunt lucrurile care îl împlinesc cel mai mult şi spune că nu s-ar mai întoarce la vechea lui viaţă.

Pe Alberto l-am întâlnit într-o dimineaţă cu soare molcom de vară, la o cafea pe o terasă din zona parcului. Omul inspiră un calm deosebit şi pare a fi găsit armonia perfectă între minte, trup şi suflet. Vorbeşte bine româna după cei 18 ani pe care i-a petrecut aici, despre care spune că sunt aproape jumătate din viaţa lui.

Şi mai spune că „acasă” acum înseamnă România. Mai precis, Maramureş, locuri de care s-a îndrăgostit iremediabil după numai câteva luni petrecute aici.

Şi-a lăsat ţara, postul de country-manager la o mare companie străină, iar acum se ocupă doar de pasunile lui, care sunt natura şi salvarea vieţilor omeneşti. De aceea face voluntariat la SMURD şi la Salvamont.

A VENIT ÎN ROMÂNIA PENTRU TREI ZILE
A ajuns în România în 2004 în interes de serviciu şi urma să stea trei zile. „A fost cam aşa: ajungi luni, marţi mai vezi despre ce e vorba şi apoi miercuri dimineaţă te trezeşti şi vii acasă. Dar lucrurile pe care le-am găsit nu au fost aşa cum trebuia şi atunci a trebuit să rămân. Asta a fost conjunctura”, începe el. Compania la care era country manager pe România avea un punct de lucru şi în Baia Mare, deşi sediul era la Cluj Napoca. Asta însă l-a determinat să vină mai des în Maramureş, unde i-a plăcut atât de mult, încât după un an s-a mutat aici.

După criza economică ce a afectat România de prin 2009-2010, lucrurile nu mai mers la fel de bine. „Am reuşit să reinventez încă o dată reţeaua, dar pe urmă nu am mai simţit atracţie pentru acestă muncă. S-a schimbat mediul, relaţiile, a fost o perioadă tensionată şi am decis să mă retrag. Am activitata mea, însă pasiunile asta (voluntriatul) m-au prins tot mai mult, până când au devenit un stil de viaţă”, mai spune el.

LECŢIA DE VIAŢĂ PRIMITĂ DE LA UN PREOT
Astfel, de prin 2015 a început să facă voluntariat. Iniţial la Fundaţia Somaschi, unde a primit de la un preot o lecţie pe care spune că nu a uitat-o niciodată.

„Preotul de la Somaschi mi-a explicat ce înseamnă să fii voluntar. Ne zicea: când veniţi aici, să nu credeţi că veţi schimba ceva. E o picătură într-un ocean. Asta nu o spun ca să vă descurajaţi, ci ca să fiţi realişti, să înţelegeţi ce faceţi aici. Veţi vedea că până la urmă asta vă face mai bine vouă decât lor. La început nu înţelegeam cum vine asta: eu le fac de mâncare la oamenii ăia, cum să nu le fie mai bine”,îşi aminteşte el acum. Însă vorbele preotului l-au urmărit mereu şi acum ştie că face munca de voluntariat în primul rând pentru sufletul lui, pentru că aşa simte.



Voluntarul italian se specializează în scufundări Foto: arhiva personală

Acum activează la Salvamont Cluj şi a SMURD Maramureş şi spune că fiecare acţiune la care participă îl împlineşte ca om. De altfel, ca salvaontist voluntar a activat şi în Italia.

Aici spune cu mândrie că a fost primul italian care a făcut cursurile de paramedic. Pentru că i s-a părut că, pănă la urmă, ca salvamontist e important să ai condiţie fizică şi să poţi ajunge în locuri dificile, dar în cele din urmă, tot ajutorul medical este cel mai important. Acum este paramedic voluntar la SMURD Maramureş şi participă la unele dintre cele mai dificile acţiuni.

CEA MAI MARE PROVOCARE A FOST ADAPTAREA
Pentru Alberto, cea mai mare provocare nu a fost nici munca la compania străină, nici cursul de paramedic sau munca de voluntar la Salvamont sau SMURD. El spune că cea mai mare provocare a fost să se adapteze la un nou stil de viaţă, la o altă cultură, alt mediu, totul diferit faţă de ceea ce a cunoscut până acum.

„Provocarea cea mai mare nu a fost partea profesională. Dacă ştii să fac un job, îl poţi face oriunde. Provocarea cea mai mare a fost să mă adaptez la stilul de viaţă al românilor, care este unul foarte direct. Eu mă raportam mereu la viaţa mea de acasă, din Italia. Dar am fost nevoit să-mi reinventez toată viaţa”, mai spune el.

„Nu a fost uşor, pentru toate motivele pentru care nu e uşor când te duci într-o ţară străină: limba, mediul diferit, oameni necunoscuţi, situaţii pe care nu le cunoşti şi trebuie să te adaptezi. Acum, la distanţă de ani de zile, pot spune că sunt aceleaşi dificultăţi care pot apărea oriunde vrei să te duci. Poate un pic mai multe pentru că aici să zicem stilul de viaţă e un pic mai direct. Simţi că trăieşti, dar acum nu m-aş putea lipsi de asta”, mai spune el.

„ACASĂ” ÎNSEAMNĂ MARAMUREŞ
După 18 ani, spune că România e acasă. Maramureş, mai precis, locul unde spune că se simte cel mai bine. Sentimentul de „acasă” spune că l-a simţit după ce a vizitat un loc superb din judeţ.


Salvamontistul este pasionat de munca lui Foto: arhiva personală

„Când locuieşti în străinătate ai un sentiment de dezorientare. La un moment dat nu mai înţelegi unde-i casa ta, încotro te îndrepţi, cine eşti tu, unde ţi-s rădăcinile. De fiecare dată când mergeam în Italia ziceam că merg acasă. Când plecam de acolo, ziceam că vin acasă. Eram confuz. Şi într-o zi, după ce am fost într-un loc superb la Cheile Lăpuşului, unde m-am simţit foarte bine, am decis că aici e „acasă”, rememorează el.

Italian mai spune că voluntariatul face parte din viaţa lui şi că este un mod de a exprima modul în care a fost crescut şi educat şi recomandă tuturor să încerce această experienţă, care i se pare foarte intensă. „Recomand tinerilor (voluntariatul, n.r.), pentru că e o experienţă, e un moment al tău pe care tu îl dăruieşti altcuiva. Asta te ajută să te simţi împlinit. Orice acţiune (de voluntariat, n.r.) te împlineşte, ca om. E suficient să mergi o dată şi microbul acesta te prinde” mai explică el.

Munca de voluntariat spune că îl face să se simtă foarte bine.

„Îmi fac un bine mie. Nu din egoism, pentru că nu aştept nimic în schimb. Ar fi egoism să ai ceva şi să nu dai celuilalt care nu are. Dar dacă eu am decis că vreau să cresc ca şi individ, mi se pare că este dovadă de maturitate, nu de egoism, să faci acţiuni de acest fel. Vorbim despre un beneficiu spiritual, nu material”, mai arată el.

Apoi îşi aminteşte unele dintre cele mai dificile acţiuni, printre care o zi cu şapte intervenţii în opt ore, şi toate au fost cazuri grave.

Citat:Trei colegi de la Detașamentul de Pompieri Constanța-Port au fost primii care au intervenit la un accident rutier produs chiar în fața lor. Cei trei se aflau în drum spre unitatea pe care o deservesc, urmând să intre în tură, când, în fața lor, un autoturism s-a izbit de bordură, a intrat în coliziune cu un altul, apoi s-a răsturnat.
- Oprește, repede! Haideți să vedem cum sunt persoanele din mașini!
- Ai grijă! Curge combustibil pe bateria mașinii! Scoatem bornele, apoi facem extracția de urgență a avictimei!
- Gata? Trebuie să o scoatem de aici imediat! Aduceți-mi un cuțit să tai centura de siguranță! Este prinsă cu capul în jos și pierde mult sânge!
- Gata! Stai liniștit! Ești în afara pericolului. Uite, vin și colegii mei în sprijin. Totul va fi bine!



Felicitări, colegilor noștri: plt.maj. Bogdan Becu, plt.maj. Tudor Albu și plt.maj. Marius Beleșică – Detașamentul de Pompieri Constanța-Port!!!! Sunt pompieri cu ștate vechi pe SMURD și Descarcerare, iar modul prompt și siguranța cu care au acționat au dus la salvarea a două vieți!

Citat:Aflat in timpul liber, plt.adj. șef Manoliu Ciprian a observat că la casa vecinilor săi a izbucnit un incendiu. A anuntat rapid evenimentul la dispeceratul ISU și a intervenit fără să-și mai astepte colegii. A scos din casă 3 copii, pe tatăl acestora si pe mama care este insarcinata. După terminarea intrventiei, intreaga familie care a rămas fără casă, a fost cazată în locuinta salvatorului ISU. ”Azi-noapte, în jurul orei 02:00, în municipiul Piatra Neamț pe strada Terasei, s-a produs un incendiu la o casă.

Colegul nostru, plt.adj. șef Manoliu Ciprian, pompier și paramedic în cadrul Detașamentului Piatra Neamț a fost omul potrivit la locul potrivit.

Ciprian, vecin cu familia la care s-a produs incendiul, a fost cel care a observat flăcările de la acoperișul casei. În timp ce se deplasa către incendiu, fără să stea pe gânduri, a sunat în dispeceratul unității și a solicitat sprijinul colegilor.

Din interiorul locuinței, Ciprian a evacuat doi adulți și trei minori. Imediat au sosit forțele de intervenție care au intervenit pentru limitarea propagării incendiului.

Proprietara, o femeie de 33 de ani, însărcinată în luna a opta, a suferit un atac de panică și ușoare intoxicații cu fum. Aceasta a fost preluată de echipajul SMURD și transportată la UPU Piatra Neamț.

Forțele și mijloacele de intervenție alocate la locul evenimentului au acționat pentru lichidarea incendiului, care a produs importante pagube materiale și care ar fi putut provoca și pierderi de vieți omenești.

De dimineață, Ciprian și alți vecini inimoși au început să lucreze pentru îndepărtarea urmelor dezastrului provocat de incendiu. Mai mult de atât, fără să stea pe gânduri, colegul nostru a primit în casa sa membrii familiei afectate.

Astfel de colegi fac cinste armei pe care o slujesc și încă o dată ni se confirmă că pompierii și-au ales meseria cu sufletul”, a transmis ISU Neamt.

Incendiul de noaptea trecuta, a afectat incă o locuinta. Flacarile au izbucnit de la un scurticircuit la mașina din garajul familiei salvate de vecinul pompier. ”La ora 02:07, prin apel la 112, pompierii au fost înștiințați despre producerea unui incendiu la o casă situată pe strada Terasei în municipiul Piatra Neamț.

La locul solicitării s-au deplasat pompierii din cadrul Detașamentului Piatra Neamț cu trei autospeciale de stingere și o ambulanță SMURD.

La sosirea forțelor de intervenție incendiul se manifesta generalizat la acoperișul și mansarda unei case, dar și la acoperișul altei case aflată în imediata vecinătate.

Din interiorul casei au fost evacuate de către un vecin 5 persoane (doi adulți si trei copii).
Proprietara locuinței, o femeie în vârstă de 33 de ani a suferit un atac de panică și ușoare intoxicații cu fum. Aceasta a fost preluată de echipajul SMURD și transportată la UPU Piatra Neamț.

Forțele de intervenție au acționat pentru localizarea și lichidarea incendiului. Au ars: acoperișul și mansarda unei case pe o suprafață de aproximativ 250 mp, bunurile materiale aflate în camerele de la mansardă și într-o cameră de la parter, documente, un autoturism (parcat într-un garaj de lângă casă) și acoperișul celeilalte case pe o suprafață de 100 mp.
Cauza probabilă de producere a incendiului a fost stabilită ca fiind scurtcircuitul electric produs la autoturism”, a declarat lt. Irina Popa- ISU Neamt.

Citat:În această noapte, la ora 23:43, pompierii pietreni au fost alertați de un localnic din comuna Gârcina, care anunța că arde o bucătărie de vară.

Comandantul intervenției a cerut suplimentarea echipajelor aflate în drum spre intervenție. Ajunși în fața casei, pompierii încep operațiunile – de la prima autospecială două dispozitive la locuință. De la cea de-a doua autospecială, tot două dispozitive, prin curtea vecină – unul pentru protecția casei, cel de-al doilea pentru recunoașterea în zona anexelor gospodărești.

După ce au întins furtunurile, când încă pompierii nu aveau echipate aparatele de respirat în medii toxice, persoanele , aflate în curte au anunțat că mama proprietarei este în casă. La 10 metri de locuință, căldură degajată nu te lasă să te mai apropii.

În doar câteva secunde, plutonierul Samuel Găvriluț a echipat aparatul de respirat și a intrat în casă secondat de comandantul intervenției. În mijlocul camerei se afla speriată persoana în vârstă de 79 de ani, ținându-se de un cadru metalic.

„Sami, dai țeava de refulare la mine și o duci afară în brațe pe doamna. Vin după tine”.

În doar un minut, Sami a dus bătrânica la ambulanță. Abia apoi a urmat lupta: podul și mansarda, afectate puternic de incendiu, anexele și ele cuprinse de flăcări uriașe, iar în adăposturile pentru animale, multă suferință. Abia după câteva ore de luptă, militarii au încheiat misiunea.

Pagubele au fost mari, au fost vietăți arse, este o suferință ce nu poate fi măsurată, dar, în același timp, o mulțumire pentru familia care va putea să se mai bucure de cel mai în vârstă vlăstar al ei.

Citat:Poate datorită instinctului de salvator sau poate din iubire față de semeni, a tras pe dreapta, și-a scos trusa medicală și a sărit să ajute.
Adi se afla în urmă cu câteva zile în drum spre casă, când chiar pe banda opusă, un camion a intrat în spatele altei mașini.
A înconjurat autoturismul avariat, mai mult pentru a se asigura că nu era și altcineva în afară de doamna de la volan, pentru că spatele autoturismului dispăruse cu totul sub camion.

„- Doamnă, mă auziți? Cu cine mai erați în mașină?”
„- Nu știu... Sunt singură... Ce s-a întâmplat?”
„- Vă rog să vă liniștiți, ați avut un accident. Puteți să îmi spuneți unde vă doare?”
„- Spatele și gâtul mă dor foarte tare!”
„- Să nu vă speriați. Pe mine mă cheamă Adi, sunt pompier! Sunt aici să vă ajut!”

Până au sosit echipajele de salvatori, Adi s-a strecurat în mașină, i-a imobilizat capul și i-a vorbit încontinuu.
Abia după ce și-a ajutat colegii să scoata femeia ,în siguranță, din mașină a văzut că din grabă, și-a lăsat propria mașină pornită, iar ușile și portbagajul larg deschise.
Și-a continuat ulterior drumul, ca și cum nimic nu se întâmplase. Abia după două zile, un alt coleg l-a întrebat dacă știe ceva despre un accident din zona localității Lumina.
Colegul era un apropiat al victimei, iar cum doamna îi știa doar prenumele, l-a identificat pe Adi doar din descriere.

„- Să știi că doamna este încă în spital, dar este bine. Se recuperează! Dacă nu erai acolo, sigur ar fi fost mai rău. Îți mulțumește mult pentru tot ce ai făcut!”

El este Adi. Plutonier major Adi Gafton.
Îți mulțumim și noi, pentru dragostea față de oameni și față de viață.

Citat:Pompierii militari ai Detașamentului Sebiș au fost solicitați să intervină duminică seara, pentru stingerea a două incendii din localitățile Vârfurile și Moneasa.

Ambele incendii s-au manifestat la nivelul coșurilor de evacuare a fumului, iar intervenția promptă a pompierilor a făcut că acestea să nu se extindă la acoperișurile caselor.

Incendiul din localitatea Moneasa a fost anunțat de către voluntarul ISU Arad, Sebastian Soos, care, aflându-se în trecere prin localitate a observat scântei ieșind din coșul de fum al unei case. Fără să stea pe gânduri a anunțat proprietarii casei, iar apoi a sunat la 112.

În cel mai scurt timp, un echipaj din cadrul Detașamentului de Pompieri Sebiș a ajuns la fața locului, lichidând incendiul fără ca flăcările să se extindă la acoperișul casei. Mai mult, Sebastian a luat casca pe care o poartă mereu cu el în mașină și a participat la acțiunea de stingere a incendiului, ajutându-i pe pompieri.

Reprezentanții Inspectoratului pentru Situații de Urgență ”Vasile Goldiș” al județului Arad îl felicită pe această cale pe Sebastian pentru spiritul de observație și pentru modul în care a acționat.

Citat:Dan Curac, un tânăr pompier sătmărean a dovedit că este un adevărat salvator, indiferent de împrejurări. Înafara orelor de muncă, acesta și-a salvat o colegă de facultate care s-a prăbușit din senin la pământ, în timp ce restul colegilor nici măcar nu au apucat să realizez ce s-a întâmplat.

Dan este absolvent al Colegiului Economic „Gheorghe Dragoș” din municipiul Satu Mare și a ales să își continue studiile la Universității Vasile Goldiș, Facultatea de Contabilitate și Informatică de Gestiune. Momentan, tânărul erou este subofițer în cadrul Inspectoratului Județean pentru Situații de Urgență (ISU) Satu Mare.

În timp ce Dan se afla la orele de curs, unei colege i s-a făcut rău și a leșinat, însă tânărul a reacționat foarte rapid, a așezat-o în poziția de siguranță, a monitorizat-o și a sunat la 112, iar până când cei de la SMURD au ajuns, fata se afla înafara oricărui pericol.

Colegii lui Dan au povestit că a fost o zi foarte aglomerată, caracteristică începutului de an. Termene, dosare, rapoarte, tot tacâmul, iar seara trebuia să ajungă și la facultate deoarece aveau de susținut un examen.

„Cum am ajuns în sală, l-am salutat pe Dan și alți câțiva colegi pe care îi știu și am început să răscolesc prin geantă după caiete. Nu am apucat să ne așezăm în bănci, când o colegă s-a prăbușit brusc de pe picioare, direct pe podea. Nimeni nu a apucat să reacționeze, cu excepția lui Dan. Nici acum nu înțeleg cum a ajuns atât de repede lângă ea. Dan a așezat-o în poziția de siguranță, a monitorizat-o și a sunat la 112. În scurt timp colegii de pe ambulanța SMURD au ajuns la fața locului și au preluat-o în siguranță”, a precizat un coleg de a lui Dan.
În cele din urmă, colegii curioși au vrut să afle cât mai multe despre intervenția sa și cum a putut să reacționeze atât de rapid, în vreme ce ei nici macar nu au apucat ră realizeze ce s-a întâmplat, însă tânărul plin de modestie a răspuns că i-a fost doar alături
„L-am căutat pe Dan de dimineață. Vroiam să îmi povestească despre intervenția lui din sala de examen. Era pe platou, la pregătire fizică. L-am rugat să facă o pauză și să îmi spună mai multe despre cum a reacționat atât de repede și cum a știut exact ce trebuie să facă. Cu multă, chiar prea multă modestie, îmi răspunde: „ – Of, dar nu am făcut nimic deosebit! Am fost doar lângă ea, atât!” Dan, ai făcut ce faceți voi, pompierii salvatori, atât de dedicați și implicați. Salvați vieți și sunteți lângă oameni atunci când poate nimeni altcineva nu este! El este colegul nostru, Dan Curac, pompier sătmărean, un salvator, indiferent de împrejurare”, au povestit colegii lui Dan într-o postare pe pagina oficială ISU Satu Mare.

Citat:Adrian Iordănescu are 44 de ani și de 19 ani salveză vieți ca pompier. A văzut durere și moarte, a scos oameni din măruntaiele pământului și s-a întors în foc și cenușă ca să-i salveze. Fiecare zi este o luptă câștigată și un pariu pe care l-a făcut cu el: să salveze cât mai multe vieți din ghearele focului. O spune însă cu timiditatea omului modest, fără să aștepte nimic la schimb.
De 8 ani își împarte viața între mașina de pompieri și voluntariatul pentru copiii sărăci.
În 2016 a înființat o organizație împreună cu soția lui, Anca, și au numit-o Asociația Copii pentru Viitor.
Au străbătut mii de kilometri pentru a ajunge în cele mai sărace comunități din țară, acolo unde nimeni nu vrea să intre.
Povestea lui Adrian pe mașina de pompieri începe pe când avea 29 de ani, la detașamentul de Pompieri 13 Septembrie din București. Înainte a lucrat ca agent de securitate la o bancă. Întotdeauna și-a dorit să-i ajute pe cei năpăstuiți și să fie un sprijin. A început să învețe lupta cu flăcările în buncărele incandescente și s-a înhățat la drumul de salvator. Efortul fizic este unul mare și muncește în ture de 24 de ore, însă satisfacția la sfârșit este pe măsură. De la salvarea de bunuri și vieți omenești la animalele captive din spuza lăsată de foc, o misiunea dusă la sfârșit și fără pierderi de vieți este întotdeauna o bucurie pentru el.
„Teama dispare după ce capeți puțină experiență și andrenalină la fiecare intervenție. Frica nu are ce căuta în meseria asta. Cine alege meseria asta, nu are cum să nu aibă satisfacții”, o spune Adrian cu timiditate.
La sfârșitul fiecărei misiuni, când renunță la costumul greoi de salamandră, Adrian resimte oboseala adunată, dar nu se plânge. Știe că a făcut un bine și este mulțumit.