Acest forum foloseste cookies
Acest site foloseste cookies pentru a personaliza continutul si publicitatea, pentru a analiza traficul si pentru a oferi optiuni social media. Prin navigarea pe acest site, va exprimati acordul asupra folosirii cookie-urilor.

pompieri


Postează răspuns 
 
Evaluarea subiectului:
  • 2 voturi - 5 în medie
  • 1
  • 2
  • 3
  • 4
  • 5
Meseria de pompier - Informatii profesionale
Autor Mesaj
Covalciuc Bogdan Offline
Administrator
********

Mesaje: 13,135
Alăturat: Aug 2010
Locatie:
Thanks: 4918
Given 12343 thank(s) in 5680 post(s)

Mesaj: #1
Meseria de pompier - Informatii profesionale
Meseria de pompier si cum este sa lucrezi cu victime

[Imagine: 542176_486360571415461_1852714533_n.jpg]

Un articol interesant grandpa

Citat:Ce inseamna a fi o 'victima'?

Victima se poate numi persoana care a luat parte la un accident colectiv, la un accident in trafic, la o agresiune fizica sau sexuala. Victimele pot fi adulte sau minore. Pompierii se intersecteaza adeseori, cu astfel de victime, care uneori isi amintesc cine sunt ei si ce simt in acel moment, iar alteori nu. Si cel mai important, pompierii stiu ce atitudine si ce cuvinte sa foloseasca, pentru a-si salva victimele.

Fiind pompier, trebuie de precizat din capul locului, ca aceasta meserie nu este una usoara. Aceasta se bazeaza foarte mult pe tehnologie si atitudini, gesturi. De asemenea, importante sunt si relatiile sociale. Mai presus de toate, sa fii pompier este un loc de munca, la care te confrunti zilnic cu fiinte umane, barbati, femei, copiii in postura de victime.

Victima este un om, care se increde in pompier. Desi, ea este inconstienta, atunci cand il intalneste! Acest aspect al muncii nu este fara valoare, pentru ca de multe ori chiar si pompierilor cu experienta le este greu de gestionat situatia critica. De asemenea, aceasta meserie poate fi vazuta ca pe o munca suplimentara, pentru cei care inca nu sunt profesionisti, atunci cand invata sa foloseasca aparatura tehnica. Cu toate acestea, pompierul leaga relatii si informeaza victimele. Tot acesta poate juca un rol esential, intr-o poveste de viata, atunci cand este nevoie de reconstituiri.

Nu banaliza suferinta altora

In urma unui accident, indiferent de situatie, se poate ca in plus fata de durerile fizice sa resimiti si acele dureri psihice (ca de exemplu, sa simti anumite mirosuri, sa detii anumite senzatii sau chiar sa ai cosmaruri). Toate aceste lucruri nu par sa aiba sens, pentru cineva care experimenteaza o drama, deoarece scena se repeta, zi si noapte (de exemplu franturi de secvente, flashback-uri, cosmaruri, etc.), combinata cu momente ocazionale de gol, de nimic. Vidul acesta se poate datora unor momente de scapare. Si daca tot se repeta la nesfarsit, aceasta este si pentru ca exista o lipsa de raspunsuri in legatura cu drama traita. Pentru persoana vatamata, umilita va trebui sa i se reconstruiasca viata cu privire la ceea ce a vazut, ca sa se poate integra fara rusine sau disperare.

Asadar, pompierul va trebui sa vorbeasca cu victima. Aceasta discutie nu ia ore sau minute, ci de cele mai multe ori dureaza in jur de 10 sau 20 de secunde din viata ta (ca de exemplu: 'Doamna, eu vad ca suferi si mai vad ca esti in viata' sau 'Suntem impreuna, suntem aici cu tine, actionam impreuna ca sa scapam cu viata.'). Discursul este de a respecta victima, nu de a banaliza ceea ce vedem. Nu este posibil ca unei victime vatamate fizic sau ranita psihic de tragedia prin care ea trece sa i se spuna 'Te descurci bine, ai noroc'. Aceasta, pentru ca nu putem compara situatia ei cu nimic altceva si cine suntem noi sa judecam semnificatia unui eveniment cu privire la viitorul acelei povesti? Suferinta niciodata nu ar trebui sa fie uitata. Fie ea fizica sau mentala. Durerea de a fi martor la moarte este o zona tabu, interzisa spre a fi discutata de catre om. Moartea nu este nimic altceva, decat atunci cand timpul nostru de a trai expira. Dar, cand inca mai ai de trait, atunci moartea poate fi extrem de violenta si se simte groaznic, ceea ce poate duce la nebunie pentru cineva care a trait astfel de momente tragice.

Ce atitudine sa adopti

In cazul in care, pompierul se confrunta cu o victima constienta, a caror leziuni nu sunt critice si care marturiseste ca 'Da, sigur, nu am nimic!', atunci salvatorul trebui sa auda acest discurs si sa ia in considerare acest lucru simplu si adecvat. Pentru cazul in care leziunile pun in pericol viata, atunci pompierul va actiona. In acest moment cineva este accidentat si sufera. Ca si pompier poti sa-i spui: 'Da, acum suntem aici pentru tine si vom avea grija de tine'. Nu este indicat sa agravati ingrijorarea victimei cu privire la leziunile sale, ci mai degraba asigurati-l ca are dreptul sa sufere si sa se gandeasca doar la el si numai la el. Mai mult decat atat, fiecare experienta este unica si nici o experienta nu poate fi comparata cu experienta traumatizanta a altora. In cazul in care, persoana solicita sa stie gradul leziunilor sale, atunci va solicita acest lucru nu pentru a i se raspunde, ci evident, pentru a scapa de starea de anxietate. Totusi, victima nu ar trebui sa fie confruntata nici cu o tacere devastatoare. In cele din urma, unele victime neaga, banalizeaza experientele lor, aceasta ca un refugiu de a se impotrivii groazei. Refuza sa banalizezi experientele lor si astfel, ii vei ajuta sa-si recupereze mai repede viata. Victimele care sufera nu spun nimic multi ani, desi in urma traumei pot sa se aleaga cu depresii inexplicabile dupa 1-3 ani, sau cu stari de epuizare cronica, sau cu sentimente de inferioritate, poate chiar tentative de sinucidere.

Intelegerea traumei

Atunci cand exista un eveniment traumatic (accident colectiv, accident de circulatie), atunci victima sufera un impact violent, care va prabusi simtul sau de invulnerabilitate si nemurire. Intr-adevar, traumatismele sunt definite ca si evenimente bruste, neasteptate, cu alte cuvinte trairea sentimentului de neputinta.

Potrivit lui Freud, trauma este caracterizata de patru criterii principale:

1. In primul rand, persoana se confrunta cu un pericol de viata si se va confrunta cu realitatea mortii. Trauma este, astfel, imaginea mortii. Acest fenomen are loc, indiferent de trauma si este independent de gradul de leziuni.

2. Experienta mortii este descrisa ca teroare: acesta este al doilea criteriu important.

3. Teama este atunci cand nu se mai pot folosi cuvintele. Acest lucru este uimire si tacere. Teroarea poate dura cateva ore sau chiar mai multe zile.

4. Apoi, apare stresul, care nu ar trebui sa fie confundat cu trauma, dar care se adauga la evenimentul tragic, care a provocat suferinta.

Trauma devine inchistata in psihic, in timp ce stresul construieste presiunea psihica. Trauma intra in organism, cum ar fi violul care desfigureaza corpul unei femei, si reuseste sa rupa sufletul victimei. Astfel, victima simte ca totul se prabuseste in jurul ei, iar ea nu mai are marcaje. Cu siguranta, o voce linistitoare va ajuta sa se restructureze o parte din acel moment si va actiona ca o coloana vertebrala in jurul victimei, care se va conecta cu emotiile si sentimentele sale, pentru a-si recupera viata de dinainte.

Greutatea cuvintelor adresate victimelor

Doar calitatea cuvintelor pot sa schimbe sau sa ofere accesul la adevarul despre accident. Violenta evenimentului inclina victima intr-o irealitate in cazul in care trece mult timp de la accident. O victima atacata va spune: 'Cand am fost atacata, am crezut ca a fost un cosmar, din care inca nu m-am trezit, dar nu, cosmarul era inca acolo, eu nu am putut sa cred (...) lovituri de picior incredibile. Imi amintesc de relief, de pompieri, dar cosmarul era inca acolo (...)'.

Cuvantul 'pompieri' va permite pentru unele victime sa ramana constiente, sa ramana la realitate. Discursul victimei va combina aspecte reale cu irealitatea. Mai important, decat toate este de precizat faptul ca, trauma este in primul rand un sentiment, o perceptie care intineaza victima. Trauma este adesea un miros, o lumina stralucitoare, un zgomot puternic, conform ultimului test al lui Freud. O victima agresata sexual, a declarat: 'Atunci, cand aud o respiratie, mult timp dupa tragedie, mi se pare groaznic. Aud respiratia de la studenti, chiar de la distanta si simt ca atunci cand strig nimeni nu ma poate auzi. Daca am incercat sa ma gandesc la agresiune? Ma tem ca nu-mi amintesc nimic, in afara de respiratia oamenilor, apoi, mai tarziu, aud sirena de incendiu. Ciudat, stiam ca am fost aproape de moarte si am simtit frica de moarte'.

O victima a accidentului rutier, a declarat: 'Am crezut ca am petrecut ore si ore in masina mea, a fost ingrozit. Am plans, apoi am auzit sirena, am stiut ca voi fi salvata si apoi, cred ca am lesinat. Un zgomot oribil m-a trezit sau mai degraba am revenit din lesin, apoi am tipat, m-am gandit ca cineva este amputat. Mana mea l-a apucat pe pompier si a fost usor, pentru ca mi-a explicat ca vehiculul meu a fost taiat. El a vorbit atat de usor! I-am spus nu am nevoie sa plang si ca am auzit! Mult mai tarziu, am stiut ca nu am plans, ci ca am avut un maxilar rupt'!

Astfel, este important cum sunt plasate cuvintele, pe tot felul de zgomote (de exemplu: cele de ferestrau, de metale, tipete, etc.), atunci cand ne adresam victimei. Unele victime sunt invadate de idei foarte indepartate de realitate. Pentru ei, aceste sunete sunt uriase, ireale, neobisnuite. Este important sa le spuneti de ce si a carui motiv se datoreaza acele zgomote. De asemenea, vor fi explicate si conditiile termice, pentru ca este esential ca victima sa stie de ce este cald sau rece. Victima trebuie sa inteleaga ca trupul sau il face sa perceapa intr-un anumit mod clima. Atunci cand victimele nu sunt constiente, serviciile de urgenta sunt inca mult mai susceptibile, deoarece acestea sufera fara cuvinte. Ca intr-o negare a vietii lor, inca prezenta.

Pentru cele mai multe victime, constiente sau inconstiente, consecintele psihologice ale unor astfel de accidente de viata vor avea mai mult o atitudine de retragere, o constelatie de simptome de nevroze, in special fobie si, eventual, tulburari psihosomatice. Actul de a lua de mana victima, de a vorbi cu aceasta o va ajuta. Unele victime, in timp ce au fost inconstiente, atunci cand au fost salvare isi aduc aminte de sunetele de salvare, de zvonuri vagi, si desigur, daca acestea sunt prezente isi aduc aminte de o anumita atmosfera. Prin urmare, este imposibil de a ignora schimbul verbal cu aceste victime.

Un alt aspect din meseria de pompier

Unoeri poti avea de a face cu victime in hiperactivitate (ca de exemplu cele care striga, tipa sau au accese de panica) si este de neconceput sa vorbestu cu o victima in stare de anxietate exagerata. Cine suntem noi, pentru a decide veridicitatea amplitudinii de anxietate? Sau, care este logica unui accident de circulatie? Nu trebuie sa uitam ca atunci cand salvatorii ajuta victimele, acestea simt ca a scazut demnitatea si umanitatea lor. Unii pompieri prefera sa se confrunta cu victimele pasive, iar altii cu victimile hiperactive. Acest lucru este cu siguranta remarcabil. In unele cazuri, pentru a canaliza propria anxietate, pentru a elimina stresul, atunci poate fi benefic pentru pompier sa foloseasca cuvinte simple, clare si concise. Cu alte cuvinte, a fi pompier este o meserie ca oricare alta, trebuie facuta cu daruire, pasiune si nu trebuie uitat nici o clipa ca de ceea ce face depinde viata si soarta cuiva!
SURSA : http://www.informatiiprofesionale.ro

"Audacia Et Devotio"
Cutezanță, îndrăzneală, curaj şi devotament.
15-01-2013 09:51 AM
Citaţi acest mesaj într-un răspuns
 Thanks given by: pompier_talpas , Karin , pascaru , mihaiiosubpetrosani , Lion , HomefireNews
{myadvertisements[zone_3]}
Covalciuc Bogdan Offline
Administrator
********

Mesaje: 13,135
Alăturat: Aug 2010
Locatie:
Thanks: 4918
Given 12343 thank(s) in 5680 post(s)

Mesaj: #2
RE: Meseria de pompier - Informatii profesionale
CURAJUL ŞI SPIRITUL DE SACRIFICIU
– COORDONATE ALE PROFESIEI DE SALVATOR


Colonel Ştefan Bejan

CURAJUL ŞI SPIRITUL DE SACRIFICIU – COORDONATE ALE PROFESIEI DE SALVATOR

SURSA : http://www.cultura.mai.gov.ro


"Audacia Et Devotio"
Cutezanță, îndrăzneală, curaj şi devotament.
(Acest mesaj a fost modificat ultima dată: 20-11-2017 05:04 PM de Covalciuc Bogdan.)
15-03-2015 11:23 AM
Citaţi acest mesaj într-un răspuns
 Thanks given by: JJAACCKK , HomefireNews
{myadvertisements[zone_3]}
Covalciuc Bogdan Offline
Administrator
********

Mesaje: 13,135
Alăturat: Aug 2010
Locatie:
Thanks: 4918
Given 12343 thank(s) in 5680 post(s)

Mesaj: #3
RE: Meseria de pompier - Informatii profesionale
Care sunt cele mai mari provocări cu care se confruntă pompierii?
Un articol de By GABI ENACHE
LINK https://www.neurofm.ro
Citat:A fi pompier este mai mult decât o meserie.

[Imagine: Firefighter319-928x622.jpg]

O treime din viață mâncăm împreună, ne uităm la televizor împreună, ne trăim bucuriile vieții sau tristețea pierderii în același loc.

În tura de serviciu.

Pentru noi, secția de pompieri reprezintă a doua casă.

Avem o casă departe de casă, ne place mult ceea ce facem și mulțumim pentru onoarea care ne-a fost acordată, aceea de a fi pompieri.

Pompierii sunt și ei oameni, la fel ca toți ceilalți.

Cu griji, cu responsabilități, cu emoții, greșeli și dezamăgiri și nimic din viața noastră nu este întotdeauna perfect.

Există întotdeauna șansa să se întâmple ceva asupra căruia să nu avem control. Acestea sunt, de multe ori, fricile care ne țin treji noaptea.
Greutatea responsabilității noastre o simțim uneori ca fiind zdrobitoare.
[Imagine: fire.jpg]

Pentru a ne menține în formă, trebuie să fim antrenați și provocați în mod constant.

Însă antrenamentul unui pompier nu se termină niciodată.

Este la fel de constant și de necesar ca respirația.

Când o abilitate este învățată, trebuie să fie reînvățată cu fiecare ocazie oferită.

Există întotdeauna ceva nou de perfecționat, iar perfecțiunea este destul de greu de atins.

Pregătirea continuă și lucrul în echipă sunt fundamentul oricărei intervenții de succes.

Cu toate acestea, și noi simțim frică, griji și remușcare.

A încerca să controlăm incontrolabilul este cea mai mare provocare a noastră.

Ne confruntăm cu imposibilul în încercarea de a-l face să devină posibil.

[Imagine: 1596004806923-768x470.jpg]

Răspundem la situații de urgență mereu încrezători și nu ratăm nicio ocazie de a ne bucura de laudele și de încrederea oferită de cei care ne solicită ajutorul.

Cu toate acestea, la miezul nopții, când nu există nimeni în afară de tine și de gândurile care îți trec prin minte, lucrurile devin uneori neclare.

O mulțime de gânduri, de scenarii și posibilități apar ca prin minune în minte, cu privire la intervențiile trecute sau la turele următoare.

În încercarea de a le face față, de a ne mai elibera anxietatea, ne punem deseori întrebarea dacă suntem sau nu mereu suficient de pregătiți să răspundem. Dacă acest joc perfecțiunii va avea vreodată un sfârșit.

Ce se întâmplă dacă un camion încărcat cu azotat va face accident, existând riscul ca, prin amestecul cu scurgerile de carburant, azotatul să genereze o explozie cel puțin la fel de distructivă ca în cazul celei de la Mihăilești din data de 24 mai 2004?

Ce se întâmplă dacă bebelușul care, în mod normal doarme toată noaptea, nu respiră la trei dimineața?

Ce se întâmplă dacă, copilul care a decis să se spânzure singur s-a răzgândit în ultima secundă, iar tu ai sosit cu o secundă prea târziu?

Ce se întâmplă atunci când incendiul este mult prea puternic iar în casă se află captivă o familie de cinci persoane, la aproximativ 4 metri de locul în care stai și, cu toată experiența, tehnica și costumele pe care le ai la îndemână, ești practic incapabil să te apropii, nici măcar un centimetru, iar ecoul țipetelor acestora este singurul gând rămas atunci când, în cele din urmă, îți faci loc prin foc reușind să forțezi ușa?

Eșecul nu este o opțiune.


Atunci când vine vorba despre stingerea incendiilor, eșecul nu este o opțiune. Nu există „era aproape să reușim, vom face mai bine data viitoare”.

[Imagine: Firefighter-hands.jpg]

Există succes și eșec.

Punct!

Succesul este ceea ce face ca pompierii să fie grozavi.

Eșecul, în schimb, ne zdrobește sufletul. Ne fură încrederea. Ne distruge echilibrul și caracterul.

Este cea mai mare teamă a noastră. O teamă nerostită pe care fiecare pompier o poartă în el.

Avem o meserie în care suntem expuși și fizic, nu doar psihologic.

Turele de noapte, situațiile toxice și dificile la care suntem expuși fac ca riscul de apariție al anumitor boli să fie extrem de mare.

La fel și riscul de dezvoltare a cancerului.

Nimeni nu vrea să moară.

Mitul conform căruia suntem mereu pregătiți să ne dăm viața pentru ca alții să poată trăi este doar un mit.

Și noi ne temem pentru viețile noastre cu toate că imaginea curajoasă și încrezătoare cu care pledăm în fața morții ne împiedică să afișăm asta.

Niciun pompier care moare în incendii, în prăbușiri, accidente sau explozii nu o face de bună voie sau din dorința de a deveni erou.

Consider că, a gândi astfel, este o insultă adusă integrității vieții.

Dar nu suntem invincibili sau nemuritori. Și noi murim. Cel puțin la un moment dat.

Și rar se întâmplă în timpul unei incendiu sau a unei intervenții de salvare. În urma căruia imaginile unui erou pompier vor fi afișate pe ecranele unui public înălțător.

Cel mai adesea murim singuri, în pat, în agonie, cu durerea amorțită de morfină, cu câțiva oameni dragi alături, cei care au rămas cu noi în timpul acestei lupte, după ce luminile au dispărut, iar camerele nu mai rulează imaginea perfectă a vieții.

Murim de cancer sau de boli care, prin prisma meseriei noastre, devine aproape imposibil să le evităm.

Incendiile emit toxine pe care le respirăm mult timp după stingerea focului.

[Imagine: skynews-fire-firefighters-uk-4240541-768x432.jpg]

Praful care se așază în plămâni și pe piele.

Turele lungi și obositoare și lipsa somnului care ne împiedică organismul să se repare sau să se curețe de toxine.

Lucrurile pe care le vedem cu adevărat în această profesie depășesc cu mult imaginile din televiziune și din poveștile cu pompieri.


Când mergi la muncă cu gândul că există șanse foarte mari să se întâmple ceva care să-ți mănânce sufletul, toate acestea devin normalitatea unei ture.

Pregătirea mentală pentru a înfrunta moartea, desfigurarea, nebunia și boala devin ceva normal.

Îți mănâncă umanitatea, compasiunea și capacitatea de a iubi liber și fără prejudecăți.

De multe ori ne întrebăm cum au ajuns oamenii care ne solicita ajutorul în situațiile respective.

De ce s-au îmbolnăvit? De ce au ales să-și pună capăt zilelor? Cu ce au greșit de au ajuns în strada? De ce au ales să se drogheze? De ce nimeni nu-i caută și nu-i mai iubește?

De ce le-a luat foc casa? De ce au apăsat prea mult pedala accelerației?

Și de multe ori ne gândim cât de mult ai voie să greșești pentru a ajunge atât de rău?

Când vezi atâta suferință, violență și distrugere, nu poți să nu îți pui asemenea întrebări.

Poate din dorința de a înțelege mai bine de ce este atât de fragilă linia dintre viață și moarte. Dintre bogăție si sărăcie. Dintre sănătate și boală. Dintre azi și mâine.

Cei mai duri dintre noi nu sunt deloc atât de duri pe cât am crede.

Cei care glumesc despre morți, despre boală și nebunie sunt acei care suferă de fapt cel mai mult, mascându-și rănile cu detașare și curaj.

Iar ceilalți dintre noi, încercăm să facem față, în fiecare zi, cum știm mai bine.

Stingerea incendiilor este mai mult decât o modalitate de a-ți câștiga existența.

Pentru noi este un stil de viață. Dar nimic în viață nu este gratuit.


Avem norocul de a avea unul dintre cel mai nobil serviciu din lume.

Cu toate acestea, majoritatea dintre noi știm prețul pe care îl plătim cu fiecare tură.

În beneficiul celor pe care îi iubim și al celor pe care îi protejăm și îi servim.

Însă îl păstrăm pentru noi.

Chiar dacă există riscul să ne omoare încet, dar sigur.

"Audacia Et Devotio"
Cutezanță, îndrăzneală, curaj şi devotament.
28-11-2020 07:39 AM
Citaţi acest mesaj într-un răspuns
 Thanks given by: apca2003
{myadvertisements[zone_3]}
Postează răspuns 


Săritură forum:



Bine ai venit, Vizitator!
Trebuie să vă înregistraţi înainte să postaţi aici.


  

Parolă
  





Ultimele subiecte
Miniaturi,machete,jucarii...
Ultimul mesaj a fost postat de: Covalciuc Bogdan
Ieri 05:32 AM
» Mesaje: 122
» Vizualizări: 121236
I.S.U. "Neron Lupascu" al...
Ultimul mesaj a fost postat de: Covalciuc Bogdan
19-01-2021 06:39 PM
» Mesaje: 96
» Vizualizări: 76185
Requiescat in Pacem
Ultimul mesaj a fost postat de: Covalciuc Bogdan
19-01-2021 06:15 PM
» Mesaje: 434
» Vizualizări: 388890
SMURD Bucuresti
Ultimul mesaj a fost postat de: Covalciuc Bogdan
09-01-2021 04:19 PM
» Mesaje: 109
» Vizualizări: 82827
Respect !.....și suntem d...
Ultimul mesaj a fost postat de: Covalciuc Bogdan
09-01-2021 02:11 PM
» Mesaje: 187
» Vizualizări: 347960
Purtător de cuvânt
Ultimul mesaj a fost postat de: HomefireNews
07-01-2021 07:23 PM
» Mesaje: 1
» Vizualizări: 364
I.S.U. "Barbu Stirbei" a...
Ultimul mesaj a fost postat de: HomefireNews
06-01-2021 07:05 AM
» Mesaje: 346
» Vizualizări: 255435
Pompierii ..si arta - Cen...
Ultimul mesaj a fost postat de: HomefireNews
05-01-2021 02:40 PM
» Mesaje: 57
» Vizualizări: 68632
Ministerul Afacerilor In...
Ultimul mesaj a fost postat de: Covalciuc Bogdan
02-01-2021 01:48 PM
» Mesaje: 118
» Vizualizări: 102570
Pensii militare
Ultimul mesaj a fost postat de: Covalciuc Bogdan
02-01-2021 06:10 AM
» Mesaje: 169
» Vizualizări: 232683

Sustinem
semperfidelis.ro
agendapompierului.ro