pompieri

Turnul Colței - primul "foisor de foc"
SURSA : http://ro.wikipedia.org
Turnul Colței sau Turnul Colții, cu o înălțime de 50 de metri, a fost construit între 1709 -1714 în București fiind conceput și realizat ca o componentă a ansamblului Mănăstirii Colțea, căreia îi servea inițial drept clopotniță ( dar si foisor de foc)

Cea mai veche fotografie a turnului; 1856, foto L. Angerer

În perioada 1835-1846 s-a demolat vechea mănăstire (unde funcţionase un spital, primul din Bucuresti) şi s-a construit al doilea spital din Bucureşti, în formă de potcoavă.Biserica şi turnul au supravieţuit. Drept era că turnul pierduse etajul clopotelor în urma cutremurului din 1802. Sub această formă turnul va mai rezista încă 86 de ani. Avea o decoraţie bogată, de tip brâncovenesc, cu spectaculoasă balustradă sculptată şi ieşită pe console ornamentate cu figuri de lei şi o înălţime ce depăşea orice alt turn-clopotniţă din Muntenia.


Turnul Colței-Fotografii făcute în prejma demolării (1888)



Gravură de C. Doussault, reprezentând convoi de soldaţi răniţi ruşi din timpul războiului Crimeei - 1854


Turnul Colței înainte de cutremurul din 1802

Turnul Colţei, clopotniţă cu ceasornic şi foişor de foc

Citat:In faţa bisericii, cam pe unde trece astăzi bulevardul Brătianu, era Turnul Colţei. Construit de un detaşament al armatei suedeze, în 1715, turnul era cel mai înalt edificiu al vremii. "Era o construcţie de plan pătrat. Peste bolta cea mare a intrării se ridicau trei caturi. Foişorul turnului, roşu pe dinăuntru, cu pardoseală de scânduri, avea laviţe împrejur. Acoperişul- parte ţiglă, parte tinichea- în patru ape, cu cîte un turnuleţ la cele patru colţuri era încununat de o enormă "băşică" (bulb baroc), în care se pătrundea printr-un capac închis cu lacăt." Astfel este descris turnul în documentele vremii.
Înălţimea lui neobişnuită pentru acele vremuri a făcut ca turnul să fie folosit drept reper în comparaţii comune. "Înalt cât Turnul Colţii!", exclamau adesea localnicii.
Se spune că turnul a fost şi obiectul unei farse pe care doctorul Rasty, tatăl fostului prefect al Poliţiei Capitalei, a jucat-o unui călător englez. După ce generalul i-a arătat călătorului turnul şi i-a povestit importanţa lui istorică, acesta s-a arătat dornic să îl cumpere. Doctorul l-a făcut să creadă că el este proprietarul turnului şi, primind preţul, l-a încurajat pe englez să se pună singur în posesie, spunându-i că nu mai e nevoie de nicio altă formalitate, că a lăsat el vorbă să fie primit de pompierii turnului. S-a făcut mult haz în societate pe seama englezului care, ducându-se să intre în posesia Turnului Colţei, s-a trezit cu baioneta santinelei la piept.
Ba chiar i-ar fi povestit doctorului român că plănuia să aducă din Suedia tot ce ar fi găsit ca aparţinând regelui Carol al XII-lea şi să amenajeze un muzeu. De atunci ar fi rămas zicala zeflemitoare pentru pretinşii proprietari: „E proprietar mare, are Turnul Colţea” sau „Se credea mare proprietar şi s-a ales cu Turnul Colţea”.
"Memoria morţii foloseşte vieţii"
Inscripţia grecească ce a stat la temelia Turnului, “Memoria morţii foloseşte vieţii”, rezumă soarta tristă a turnului, un simbol fantomă al unui Bucureşti pierdut.
Cutremurul din 1802 nu a cruţat nici turnul. "La şapte ceasuri din zi s-au surpat foişorul din jos şi cu un colţ de zid, până la foişorul de piatră". Etajele superioare i-au fost refăcute de lemn şi a slujit o vreme drept foişor de foc.
Edilii bucureşteni l-au socotit o clădire fără interes şi utilitate şi au decis demolarea lui pentru a face loc bulevardului. Demolarea turnului s-a făcut la cererea Eforiei Spitalelor Civile, academicianul Gheorge Sion arătând că importanţa istorică şi artistică a turnului era "nulă".
Deşi au supravieţuit cutremurelor din 1802, 1829 şi 1838, zidurile turnului au căzut în august 1888, în pofida unor ample proteste ale bucureştenilor.
"Peste turlele multe şi uşoare ale bisericii Sf. Gheorghe, ochiul se oprea cu admirare asupra celei mai înalte şi mai tari zidiri, turnul Colţii, care domina oraşul şi-şi arăta falnic crenelurile peste nori", Ion Ghica

Turnul Colţei în 1888, cu puţin înainte de a fi demolat

După dărâmarea Turnului Colței, necesitatea de a avea un nou punct de observație a dus la ridicarea unui alt turn, după planurile arhitectului-șef al Bucureștiului, George Mandrea. Cu 42 de metri înălțime, Foișorul de Foc a fost folosit, până în 1935, ca turn de observație pentru apărarea împotriva incendiilor.

LINK Foisorul de foc