pompieri

Citat: Inceputurile pompirilor Satmareni

Serviciile de pompieri civili si institutia pompierilor militari din judetul Satu Mare au evoluat in stransa legatura cu conditiile social-economice proprii fiecarei etape,asupra carora si-au pus amprenta elemente de ordin national,traditional si specific.
Vreme indelungata pe aceste meleaguri,rolul principal in combaterea incendiilor revenea colegilor de meseriasi ce interveneau cu uneelte specifice,sprijiniti si de solidaritea umana a intregii populatii.

Incepand cu secolul al XVIII-lea odata cu dezvoltarea mestesugului si comertului si intensificarii procesului de urbanizare,s-a impus gasirea unor noi forme de combatere a incendiilor. Astfel, in anul 1835 la Iasi si in 1845 la Bucuresti sunt infiinta primele subunitati de pompieri militari iar in Transilvania primele unitati militare de pompieri iau nastere la mai bine de un secol,in anul 1936 datorita influentei Occidentului asupra zonei respective.
Aşadar, putem remarca, în evolutia pompierilor sătmăreni, două etape: până la 1936 predominate de serviciile de pompieri civili şi după 1936 când vor coexista unităti şi subunităti militare de pompieri cu cele ale serviciilor de pompieri civili.

Organizarea primelor formatiuni de stingere a incendiilor, strădania oamenilor şi lupta lor împotriva incendiilor a căpătat forme organizate, pe măsura evolutiei societătii omeneşti abia în evul mediu, o dată cu aparitia şi dezvoltarea localitătilor de tip urban, a mesteşugurilor şi a formelor de conducere administrative.
În centrele mesteşugăreşti, meseriaşii organizati în bresle, se remarcau în aceste activităti, fiind dotati cu mijloace si tehnice mai adecvate, fapt caracteristic şi localitătilor judetului Satu Mare.

Un început al aşa-zisei etape civile, sub aspect organizatoric, mai ales, poate fi asociată cu aparitia breslelor în centrele oraşeneşti Sătmar, Mintiu si Carei, undeva în secolele XVI-XVII. Meseriaşii, cizmari, tăbăcari, cojocari, tesători s.a.m.d. folosind în procesul de productie de materii prime combustibile şi inflamabile erau preocupai de a-şi asigura o dotare corespunzătoare unor interventii în caz de incendii. Participau desigur, alături de ceilalti cetăteni la stingerea incendiilor produse in oraş, probabil nu de putine ori, ştiut fiind faptul că locuintele erau construite în majoritate din lemn.

Construirea "Turnului Pompierilor"

În urma demersurilor întreprinse de către magistrul oraşului Satu Mare, "Camera regală de Scopus" aprobă în anul 1768 construirea unui edificiu de piatră şi cărămidă destinat Primăriei oraşului. Aceasta nouă clădire a fost terminată prin anul 1777 şi se găsea pe locul unde se afla astăzi "Hotelul Dacia".
Aici au fost adăpostite organele administrative şi judecătoreşti ale oraşului.

Amintirea acestui edificiu în memoria sătmărenilor a dăinuit până în zilele noastre cu denumirea de "casă turn". Turnul instalat deasupra imobilului a servit ca observator (foişor) pentru supravegherea ordinii şi liniştii publice, precum şi pentru depistarea eventualelor incendii, până în anul 1900 când acesta va fi demolat, construindu-se actualul "Complex hotelier şi de alimentatie publică DACIA".

Intre anii 1901-1904 supravegherea se efectua din cele două turnuri ale Catedralei romano-catolice, constructie situată în apropiere, fapt ce a creat nemultumiri din partea clopotarilor acestei biserici. Pentru inlăturarea acestui inconvenient, la îndemnul comandantului pompierilor Gyula Tankoczi, episcopul catolic Meszlenyi Gyula va aloca suma de 20.000 de coroane de aur pentru construirea unui turn special de supraveghere, cunoscut şi în prezent ca fiind "Turnul Pompierilor".


Turnul pompierilor - acest turn zvelt, care se ridică în centrul oraşului, în curtea fostei clădiri a politiei, dă o notă caracteristică arhaică aspectului urbanistic al Municipiului Satu Mare. Are o înăltime de 45 metri. La baza are un soclu cu sectiunea pătrată, cu latura de 4,30 m, înalt de 8 m, cu interiorul octogonal, iar la exterior cu o cornişă, se continuă cu un tambur de formă cilindrică ce se îngustează spre
partea superioară, prevăzut cu 13 ferestre cu tămplaria metalică dispusă în spirală.

În interior are o scara metalica în spirală cu 174 de trepte. Turnul este tencuit în interior, iar exteriorul are caramidă aparentă. La înăltimea de 33,75 m s-a prevăzut o platformă circulară cu balustrada pentru supraveghere, realizată în console metalice.

Turnul se termină printr-un coif executat din şarpantă de lemn şi învelit cu plăci de alamă, imitând forma unui clopot. Constructia Turnului pompierilor din Satu Mare, operă a arhitectului Vajuay Ludovic, a început la sfărşitul anului 1903 iar dezvelirea oficială a acestuia a avut loc la data de 25 septembrie 1904 în cadrul unor manifestări fastuoase.

Cu această ocazie s-a tinut adunarea festivă anuală a Asociatiei pompierilor din Satu Mare, la care a fost prezentat Raportul despre activitatea pompierilor din Satu Mare privind construirea turnului. Cu acest prilej adunarea a ales organele de conducere ale Asociatiei. După adunarea festivă s-a trecut la dezvelirea Turnului şi a trei plăci comemorative.

La ora 12,00 a avut loc alarmarea pompierilor pentru stingerea unui incendiu simbolic (aplicatie de stingere) la clădirea numită "Casa Alba", exercitiu urmărit de o bună parte din locuitorii oraşului. La ora 13,00 oficialitatile şi participantii au fost invitati la restaurantul hotelului "Dacia" unde s-a organizat un banchet în cinstea pompierilor din oraş.

Festivitatile s-au încheiat cu un bal în aer liber. Turnul Pompierilor fiind iluminat până seara târziu, cu becuri multicolore, iar fanfara militară a garnizoanei cântă de pe platforma circulară. A fost primul bal în aer liber din istoria localitătii. În ziua următoare, 26 septembrie 1904, de la ora 08,00 s-a început oficial serviciul de supraveghere din Turnul Pompierilor. Preluarea oficială a turnului a avut loc pe la mijlocul lunii decembrie 1904, de către o comisie de specialişti, care a constatat cu satisfactie că turnul corespunde celor mai moderne cerinte tehnice.
Infiintarea primelor cazarmi de pompieri

După inaugurarea turnului, s-a construit cazarma pentru politie şi pompieri în actuala clădire de lângă Cinematograful "Victoria", str. Mihai Viteazu nr. 13, prin executarea de lucrări de etajare şi extindere, care s-au încheiat în anul 1906. Din documentele de arhivă cercetate rezultă preocuparea administratiilor localitătilor judetului Satu Mare, în special a celor urbane, precum şi locuitorilor, pentru asigurarea unui cadru organizat activitătii de combatere a incendiilor, începând cu observarea acestora din turnuri, participarea locuitorilor la stingere, asigurarea mijloacelor tehnice de stingere şi chiar elaborarea unor măsuri empirice de prevenire a incendiilor. În anul 1804 conducerea oraşului Satu Mare a comandat la un meşter specialist, numit J. Remost, o "mare pompa de incendiu". Ea a costat 950 forinti.

In anul 1806, două femei vinovate de producerea unui incendiu au fost condamnate la moarte, din care una arsă pe rug, ceea ce denotă ca incendiatorii erau aspru pedepsiti în această perioadă.

Cănd în anul 1812 a ars aproape în întregime satul Bercu, oraşul Satu Mare a fost printre primele localităti care a ajutat locuitorii satului incendiat, trimitându-le pâine, grâu şi mălai în cantităti mari. După marele incendiu din satul Bercu, magistratul oraşului Satu Mare a hotărât ca fiecare meşter de breaslă să fie obligat să aibă şi pompe de incendiu manuale.

În anul 1820 au ars Parohia şi mai multe case din Satu Mare. Din această cauză magistratul oraşului Satu Mare a decis că în afară de paza din Turnul pompierilor, să fie pus şi câte un paznic pentru observarea incendiilor şi în tur-nurile bisericilor reformate din Satu Mare şi Mintiu. Deci rezultă clar că în anul 1820 exista un turn al pompierilor, probabil turnul primăriei vechi construit din lemn în anul 1777, iar apoi supraînaltat cu încă un etaj, unde s-a tinut serviciu permanent, zi şi noapte, pentru observarea incendiilor.

Grija autoritătilor locale pentru prevenirea şi stingerea incendiilor s-a concretizat prin infiintarea în anul 1875 a "Reuniunii pompierilor voluntari din Satu Mare", după cum rezultă dintr-o matrice sigilată păstrată în Arhivele Nationale, Filiala Satu Mare, având în câmpul sigilar gravate o cască de pompieri, o scară, o secure (topor) şi o cange. Fondatorul şi primul preşedinte al reuniunii a fost G. Kiss. Reuniunea a fost condusă în fapt, timp de 10 ani, de catre J. Ferenczy, care a organizat o echipă de pompieri, a redactat "Regulamentul de organizare şi functionare a Reuniunii pompierilor voluntari din Satu Mare", care, după ce a fost aprobat de conducerea oraşului, a rămas în vigoare până în preajma primului război mondial.

Despre un sediu al Reuniunii, putem vorbi în anul 1898, cand ea va fi adăpostită, împreună cu Politia, în imobilul situat pe strada Mihai Viteazu nr. 13, lângă cinematograful "Victoria". În anii 1905-1906 se vor executa aici lucrări de etaj şi extindere. Personalul constă dintr-un comandant ce-şi avea domiciliul stabil aici, doi loctiitori, un comandant de pluton, magazioner, casier, secretar, patru comandanti de veghe, un medic, un procuror, doi mecanici si trei vizitii.

Dotarea cu utilaje a primelor formatiuni de pompieri

Pentru interventie la stingerea incendiilor, pompierii aveau în dotare utilaje de tip hipo.

În anul 1913, episcopul Boromisza Tibor, în calitate de patron al Reuniunii, va dona acesteia un automobil (autopompă) în valoare de 20.000 coroane. Interesant de subliniat este faptul că Reuniunea avea şi o "sectie de salvare", încadrată cu pompieri salvatori voluntari şi înzestrată cu o carută şi cu echipamentul necesar acordării primului ajutor medical, care intervenea în cazuri de înjunghieri, accidente rutiere, înec, sinucideri, otrăviri, arsuri, muşcături de căine şi altele.

Începând cu anii 1830-1931, Reuniunea va functiona ca "Serviciu de Incendiu" în subordinea Primăriei oraşului Satu Mare, avându-l ca şef pe Carol Blaga, comandant executiv pe Aurel Puşcaşu.În iulie 1932 documentele îl consemnează că prim-comandant pe Gavril Păuşan, viitorul chestor al Politiei de Stat Satu Mare. Între timp, imobilul ce adăpostea pompierii şi chestura politiei, va mai adăposti Serviciul Sanitar al oraşului şi Biroul populatiei.

La începutul acestui secol, la nivelul Comitetului Satu Mare nu există nici o formă de organizare a pompierilor civili. De aceea, Augustin Ferentiu, comandantul de pluton al Reuniunii din Satu Mare, va fi însărcinat de către autoritătile Comitatului să elaboreze, în iulie 1908, un proiect de statut. Bazele "Asociatiei Pompierilor din Comitatul Satu Mare" vor fi puse în august 1908, cu prilejul desfăsurării în oraşul nostru a Congresului anual al pompierilor din Ungaria şi Transilvania, care a aprobat statutul asociatiei. Statutul şi comenzile utilizate la instuctie erau în limba maghiară. Abia în şedinta asociatiei tinută la Baia Mare în data de 30 august 1925, s-a hotărât traducerea statutului în limba română şi introducerea comenzilor în aceeaşi limbă. La această dată îl găsim ca preşedinte al asociatiei pe dr. Teofil Dragoş, iar vicepreşedinti pe Augustin Ferentiu - primarul oraşului pompierilor din Satu Mare, compus din 43 de persoane şi condusă de primarul municipiului Satu Mare, dr. Stefan Benea.

Functionarea anevoioasă şi uneori defectuoasă a acestor asociatii, lipsa de organizare unitară a serviciilor de incendiu, dotarea modestă cu mijloace adecvate de interventie la incendiu, rapida înflorire economica din perioada interbelică au pus la modul imperativ problema eficientizării activitătilor de prevenire şi stingere a incendiilor, necesitatea trecerii de la amatorism şi voluntarism la profesionalism.

Scurta istorie a institutiei pompierilor militari satmareni

Adoptarea Legii de organizare, a Corpului Pompierilor Militari, promulgate prin I.D. nr. 815 din 3 aprilie 1936 prin care se instituia o coordonare unică, la nivel national a activitătii de prevenire şi combatere a incendiilor, a făcut posibilă infiintarea institutiei pompierilor militari în judetul Satu Mare. În documentele Comandamentului Pompierilor din perioada 1912-1945, în Ordinul de zi nr. 109 din 1 octombrie 1936 se consemnează: "Având în vedere Legea pentru organizarea pompierilor publicată în Monitorul Oficial nr. 80/1936 precum şi consimtamântul Primariei municipiului Satu Mare de a-şi militariza serviciul de incendiu, pe ziua de 1 octombrie 1936, ORDON:

I. Pe data de 1 octombrie 1936 se înfiintează Compania de Pompieri Satu Mare cu un efectiv bugetar de căpitan comandant, 1 subofiter instructor ajutor, 23 oameni trupă.

II. La comanda companiei se mută pe aceeaşi dată Capitanul Grumazescu Petre din Sectia de Pompieri Tulcea, conform broşurei de mutări secrete seria 50/1936 si ca ajutor subofiter instructor Văduva Fane, din Sectia de Pompieri P. Neamt.

III. Serviciul tehnic şi administrativ vor lua dispozitiunile necesare pentru formarea efectivului de oameni, mentionati mai sus, de la mentionati de pompieri militari, în fiinta. Cei în drept se vor conforma. În ordinul de zi nr.127 din 28 octombrie 1936 se consemnează: "Având în vedere Legea pentru organizarea pompierilor militari publicată în Monitorul Oficial nr. 80/1936 precum şi consimtamântul Primăriei Carei de a-şi militariza serviciul de incendiu pe ziua de 1 noiembrie 1936, ORDON: 1) Pe data de 1 noiembrie 1936 se infiintează Sectia de Pompieri Carei cu un efectiv bugetar de 1 comandant (provizoriu un plutonier), 16 oameni trupă. 2) În acest scop se detaşează în mod provizoriu la comanda Sectiei Plutonier Caprarus Nicolae, din S.P. Caracal. 3) Serviciul Tehnic şi Administrativ vor lua dispozitiunile necesare pentru formarea efectivului de oameni mentionati mai sus, de la mentionati de pompieri în fiintă. Cei în drept se vor conforma."

Ambele ordine sunt ştampilate şi poartă semnătura Comandantului Pompierilor Militari, colonel GHEORGHE POHRIB. Din documentele aflate în Arhivele Nationale - Filiala Satu Mare rezulta că cele două subunităti, imediat după emiterea ordinului de înfiintare, au trecut la preluarea sediilor şi dotarea serviciilor pompierilor civili, care în Satu Mare se aflau în aceeaşi cazarmă cu Chestura Politiei iar în Carei în clădirea Primăriei şi a Comisariatului de Politie.
Dotarea era asemănătoare şi cuprindea: pompe manuale, cărute pentru unelte şi sacale, autostropitoare, motopompe, sistem Renault, scări metalice, scări simple, cai cu harnaşament etc.

Până în 1947 pompierii militari sătmăreni vor folosi numai utilajele şi accesoriile preluate de la serviciile de pompieri civili.
Dupa Dictatul de la Viena din 1940,subunitatile militare din Satu Mare si Carei sunt desfintate,activitatea de stingere a incendiilor fiind efectuata de catre ''pompierimea profesionista'' care functiona in baza unui "Regulament" si era coordonata de catre primarul orasului.Potrivid regulamentului,"pentru a face fata unei situatii de urgenta era necesar sa revina un pompier la 2000 de locuitori"

Încheierea celui de-al Il-lea război mondial, anularea Dictatului de la Viena, au făcut posibil, în primăvara anului 1945, emiterea Ordinului de zi nr. 469 al Comandantului Corpului Pompierilor Militari, de reînfiintare a unitătilor şi subunitătilor de pompieri din Transilvania.

Compania PCI. Satu Mare se reânfiintează cu un efectiv de 1 ofiter, 3 subofiteri şi 43 militari în termen iar Sectia PCI. Carei cu un efectiv de 2 subofiteri şi 17 militari în termen. Din mai 1952 Sectia PCI. Carei va fi încadrată şi cu un ofiter, iar din 1956 cu doi ofiteri, fiind transformată în companie.

Până în 1956 ambele subunităti vor face parte din Inspectoratul (Grupul) regional Cluj, apoi din Grupul P.C.I. Baia Mare până în 1968, cănd prin ordinul M.A.I. nr. 0039794 din 1 octombrie se înfiintează Grupul de pompieri al judetului Satu Mare, cu următoarea structura: Comandamentul grupului, Compania de pompieri Satu Mare şi Compania de pompieri Carei.

Evolutia efectivelor de cadre şi militari în termen este strâns legată de dotarea subunitătilor cu tehnica de lupta. Pentru o maşină de luptă în statutul de organizare era prevăzut 2-3 subofiteri - conducători auto şi 4-5 servanti, în anul 1953 în dotarea subunităŃilor se aflau A.P.C. Praga Victoria, A.P.C. Skoda şi motopompe IMB - 1953 iar în 1958 aceasta a fost completată cu maşini SR 104; APC, ATI, ASpLS şi ASpFGI.


În 1950 Compania PCI Satu Mare avea cazarma în clădirea de pe strada Al.I.Cuza, unde, în prezent functionează Sectia de Artă a Muzeului Judetean Satu Mare, din 1958 în clădirea de pe b-dul Vasile Lucaciu nr. 28-33, iar din decembrie 1971 în constructia proprie, împreună cu grupul de pompieri, de pe strada Fabricii nr. 35, Satu Mare.
Sectia (compania) P.C.I. Carei va functiona initial în clădirea Primariei Carei de unde se mută, de două ori, în alte clădiri din Carei, ca din 1962 să primească o clădire proprie, unde se afla şi în prezent, pe strada Independentei nr. 28 Carei.
Aşa cum rezultă din registrele istorice, Compania Satu Mare a fost comandată de următorii ofiteri: Lt. Pop Ioan, Lt. maj. Teodorescu Gheorghe, Lt. Pintea Petru, Cpt. Mitroi Constantin, Cpt. Manea Victor, Mr. Ciorna Dumitru, Mr. Jula Mihai, Lt. Crisan Radu, Lt. Gergely Tibor, Lt. Marosan Ioan, Cpt. Miclean Nicolae, Lt. maj. Hausi Nelu, Cpt. Crisan Radu, Mr. Nica Ioan, Lt. maj. Salagean Vasile, Cpt. Zaharia Vasile, Lt. Onet Ioan-Florin, Mr. Remetey Sighismund, iar Compania Carei de: Lt. Enache Petrache, Lt. maj. Filip Traian, Lt. maj. Popovici Ioan, Lt. maj. Popeea Mircea, Lt. Fogas Ioan, Lt. Remetey Sighismund, Lt. maj. Dinga Vasile, Lt. Hausi Nelu, Cpt. Babutiu Ioan, Mr. Chis Viorel.


Un moment important al istoriei pompierilor militari sătmăreni s-a consumat în anul 1997, când unitatea primeşte denumirea de Grupul de pompieri "SOMEŞ" al judetului Satu Mare, iar prin decretul Prezidential nr. 517 din 10.10.1997 i se acordă Drapelul de luptă.
Acest eveniment a fost onorat de prezenta domnului general de brigada Udor Aurel, adjunct al comandamentului C.PM.
Cu acest prilej, la sediul unitătii s-a dezvelit o placă de marmură pe care sunt trecuti comandantii unitătii.
În cele peste şase decenii de existentă, pompierii militari sătmăreni au înscris numeroase fapte de eroism şi curaj în îndeplinirea sarcinilor şi misiunilor încredintate, îmbogatind astfel, frumoasele traditii ale acestei nobile arme.


Modificari structurale dupa 1990



Posibilitatile deschise de evenimentele sociale din decembrie 1989 au adus modificări esentiale şi în structura organizatorică şi functională a unitătii. Grefate pe anumite realitati care îngreunau procesul de instuctie, asigurarea tehnico-materială şi financiară a unitătii precum şi o nouă viziune a locului şi rolului organelor de pompieri, începând cu anul 1990 în diverse forme au fost aduse modificări în componentele de bază ale unitătii.
Pornindu-se de la rolul important în conceptia occidentala pe care le au organele de logistică au fost create primele elemente care duceau spre o desprindere din acest punct de vedere a unitătii de pompieri de Inspectoratul Judetean de Politie, care asigură elementul logistic la vremea respectivă.
În acest sens au fost create functii şi structuri care să poată desfasura o activitate independenta pe linia asigurării logistice şi financiar-contabile, de la o persoană, în anul 1990, s-a ajuns la două compartimente în prezent. S-a investit un volum mare de muncă în selectionarea personalului corespunzător, instruirea acestuia de către persoanele specializate din Inspectoratul General al Corpului Pompierilor Militari, crearea unor noi conditii normale de desfasurare a muncii în concordanta cu legislatia apărută, îndeosebi după anul 1989.
Tot ca scop al directionării activitătii unitătii spre tinte exacte şi eficiente, în anul 1994 au fost create conditiile pentru asigurarea unei asistente medicale calificate şi oportune prin crearea cabinetului medical de unitate încadrat cu medic şi asistent medical.

O creştere numerică şi calitativă a cunoscut-o compartimentul tehnic-utilaj, chemat să asigure o bună asistenta tehnică şi de specialitate celor peste 40 de mijloace de luptă şi transport. Desfasurată initial ca un compartiment de sine stătător, începând cu luna iunie 1996 aceasta activitate a fost unificată cu cea de servicii şi a lucrat în strânsa cooperare cu compartimentul financiar şi contabil, trecut cu acest prilej în subordinea directă a comandantului unitătii.
Un lucru demn de remarcat care a dus la o mai eficientă şi operativă interventie la incendii a fost continua sporire a numărului cadrelor militare care lucrează în sectorul tehnic-utilaj: maiştri militari precum şi conducătorii auto-autospeciale.

La data de 01.01.1990 unitatea noastră dispunea de un număr de 34 mijloace p.s.i. şi transport, s-au primit în perioada 01.01.1990 - 01.01.2000 mijloace de transport noi, 7 mijloace p.s.i. de la stocul de mobilizare şi un mijloc p.s.i. prin transfer şi au ieşit în aceeaşi perioadă 9 mijloace p.s.i. şi transport prin casare, 6 mijloace p.s.i. prin transfer către instituŃii publice. Unitatea dispune în prezent de 33 mijloace p.s.i. şi transport+ dotarea cu inca 6 autospeciale intre anii 2010-2014 in cadrul proiectului ADI Transilvania de Nord iar la nivel de judet tot in cadrul aceluias proiect s-au achizitionat in total 14 autospeciale si ambulante SMURD care sunt in dotarea Detasamentului de Pompieri Satu Mare,Sectiei de pompieri Carei,Garzii de interventie Tasnad,Garzii de interventie Turt si Sectiei de pompieri Negresti Oas.


Intamplari si evenimente din viata unitatii



Pentru efectivele unitătii, inundatiile catastrofale din luna mai 1970 au constituit un adevărat examen al maturitătii profesionale, demonstrându-se atat capacitatea organizatorică a comandantilor cât şi curajul, bărbatia şi calitătile de luptă ale militarilor în termen. Datorită unor ploi torentiale, municipiul Satu Mare a fost acoperit de apă în proporŃie de 80%, înăltimea acesteia ajungând în unele locuri până la 2,5 m.
În noaptea de 13/14 mai 1970 au fost inundate 25 de localităti, din care 4 complet. O situatie cu totul deosebită era în localitătile: Coca unde erau surprinse de ape 818 persoane; Someşeni - 639; Aciua - 517 şi Lunca Apei - 486 persoane.
Pe judet sunt inundate 24.000 ha de teren, cotele râului Someş fiind de 728 cm, însemnând o creştere cu 182 cm fată de ziua precedentă. Pe lângă misiunile specifice unitătii i se ordonă participarea cu un pluton la consolidarea şi supraînăltarea digului de pe malul drept al râului Someş.
Datorită muncii pline de dăruire a cadrelor şi militarilor în termen ai unitătii, în perioada 14-16 mai 1970, înfruntând permanent primejdia, au fost salvati de la înec peste 1.500 de persoane, marea majoritate fiind copii, femei şi bătrâni.
Începând cu data de 15 mai, Comandamentul Judetean pentru combaterea inundatiilor stabileşte unitătii sarcina de a alimenta cu apa potabilă populatia din municipiul Satu Mare, precum şi de evacuare a apelor din principalele obiective economice, social-culturale şi imobile. Prin efortul întregului colectiv angrenat la această misiune s-a reuşit să se transporte şi să se distribuie populatiei, zilnic, în medie 500.000 litrii de apă.

Ca urmare a creşterii numărului şi complexitătii sarcinilor primite, s-a constituit pe data de 18.05.1970 "DETAŞAMENTUL DE POMPIERI SATU MARE", cu un efectiv de 16 ofiteri, 55 subofiteri şi maiştri militari şi 151 de militari în termen şi elevi care deserveau 42 de APC-uri, 93 pompe şi motopompe, 1 ASpFGI, 1 autoatelier precum şi 26 cisterne de transport apă.
Aceste forte au actionat până pe data de 10.06.1970, însumând în această perioadă peste 6.000 zile/om.
Ziarul "Cronica sătmăreană" în numărul din 19 mai 1970 în articolul -încleştarea cu natura - scria despre pompierii sătmăreni: "... Două zile şi două nopti, făcând eforturi aproape supraomeneşti, au controlat fiecare casă, fiecare ridicătură de teren". "Faptele lor pline de bărbatie şi cu profunde implicatii umane, vin să completeze şirul lung al faptelor eroice savârşite de întregul nostru popor, în aceste zile de grea încercare."

In ziua de 20.08.1980, ora 11, Compania de pompieri Carei a intervenit pentru înlăturarea efectelor exploziei urmată de incendiu la Sectia Extractie a Fabricii de ulei "Ardealul" Carei. Promptitudinea cu care s-a intervenit şi înalta pregătire a personalului au condus la salvarea a 50 de muncitori şi limitarea propagării incendiului la linia tehnologică şi sectiile vecine, facând posibil reluarea procesului de productie în câteva zile.

În ziua de 16.04.1988 în jurul orei 13.40 s-a produs un incendiu la Hala de gatere a Sectiei de industrializare a lemnului Bixad, judetul Satu Mare. Hala de gatere (având cea. 40 m lungime şi 25 m latime) este amplasată în zona centrala a sectiei, alipită de centrala termică, hala de maşini de forta şi rampa verde.

Obiectivul nu dispunea de instalatii de stingere cu hidranti exteriori sau interiori şi nici instalatii de avertizare şi stingere automată. Ca surse de alimentare cu apă dispunea de 7 bazine cu capacitatea totală de 302 m.c, alimentate de la pârâul Valea Rea situat la 1,3 km.

Sosit la locul incendiului la ora 15.11, comandantul grupului maior Radu Constantin, împreună cu grupa operativă condusă de Cpt. Strâmb Gheorghe a găsit următoarea situatie: - ardea hala de gatere în întregime, cu pericolul iminent de propagare la rampa verde, depozitul de cherestea de buşteni precum şi la centrala termică: - acoperişul tip cupolă al halei era prabuşit în întregime peste hala de productie, incendiul manifestându-se violent la sobsolul şi parterul halei; -formatiunile civile de pompieri alarmate erau în actiune.

Pentru stingerea incendiului s-a actionat cu 2 APCA R şi 1 ATI Roman din Compania de pompieri Satu Mare, 1 APCA Roman a FCP din oraşul Negresti-Oaş, 1 APCT a FUMT Negreşti-Oaş şi 2 APCT Roman din comunele Livada şi Turt. Incendiul a fost lichidat după aproape 10 ore, reuşindu-se limitarea propagării la vecinătăti, salvându-se bunuri materiale în valoare de peste 50 milioane lei.

În ziua de 25 octombrie 1993, orele 15.32, repausul liniştit al tinerilor militari încorporati doar de câteva zile a fost întrerupt de sunetul strident al sistemului de alarmă, anuntă că a izbucnit un puternic incendiu la ROMCEREAL R.A. - Baza de receptie a cerealelor Carei.

Garda de interventie s-a deplasat cu toate fortele sub comanda Lt. maj. Sălăgean Vasile. La sosire incendiul se manifesta cu violentă la uscătorul celular "B8" cu posibilitati de propagare la cele două depozite de floarea soarelui şi porumb.
Pentru localizarea şi lichidarea incendiului au fost concentrate un număr de 9 autospeciale şi utilaje p.s.i. de la care s-au echipat 6 tevi tip "B" şi 14 tevi tip "C" organizate în 2 sectoare de stingere.

Incendiul a fost lichidat după 4 ore şi 10 minute, reuşindu-se salvarea unor mari cantităti de cereale în valoare de cca. 100 milioane lei.

Dispeceratul unitătii este anuntat de izbucnirea unui incendiu în data de 21.08.1995 la S.C. SARMEX S.A. Satu Mare - sectia tapiŃerie. Compania de pompieri Satu Mare s-a deplasat cu toate fortele sub comanda comandantului gărzii de intervenŃie Plt. adj. Maxim Gavril. La sosirea gărzii de interventie s-a constatat că sectia tapiŃerie era cuprinsă în întregime în flăcări pe o suprafată de 500 mp cu posibilităti de propagare şi la sectiile vecine.

Operatiunile de stingere au fost conduse de către Comandantul grupului Col. Văleanu Gheorghe, ajutat de şeful de stat major Mr. Burz Iulian şi grupa operativă formată din Lt. col. Strâmb Gheorghe, Mr. Crişan Radu, Plt. Sabo Ştefan şi comandantul companiei Cpt. Sălăgean Vasile, organizate în două sectoare de stingere.
Pentru localizarea şi lichidarea incendiului au fost echipate 12 tevi tip "C" şi 4 tevi tip "B". S-au echipat 4 proiectoare de la ASpFGI şi au fost constitute 3 echipe pentru evacuarea bunurilor materiale în care au fost incluse şi cadre tehnice din societate şi de la locul de muncă. Incendiul a fost stins într-o oră şi 25 minute.
Stingerea incendiului a necesitat concentrarea a 12 autospeciale şi utilaje p.s.i. precum şi a unui număr mare de efective însumând 62 pompieri militari şi civili, 6 politişti şi 31 persoane de la locul de muncă.

Prin Decretul prezidential nr.517 din 10 octombrie 1997, s-a acordat Drapelul de Luptă Grupului de pompieri "SOMEŞ" al judetului Satu Mare, iar prin Ordinul de zi nr. 1/07248 din 07.11.1997 al Ministerului de Interne, Drapelul de Luptă simbolul onoarei, vitejiei şi gloriei militare a fost înmânat de dl. col. Udor Aurel în ziua de 08.11.1997, în cadru festiv, la Monumentul Ostaşului Român din Satu Mare.

Odată cu înmânarea Drapelului de Luptă cel mai tânăr contingent de militari în termen din unitate, de la grupul de pompieri POROLISSUM al judetului Sălaj şi de la Batalionul de Jandarmi Satu Mare au depus jurământul militar, alături de militarii unitătii.
La festivitate a participat din partea Parlamentului Romaniei dl. deputat Pop Viorel, precum şi oficialitati şi comandanti ai unitătilor militare din Satu Mare şi judetele vecine.

In cuvântul său dl. col. Udor Aurel a arătat: "trăim azi, împreună, clipe de înăltător şi vibrant patriotism, de mândrie şi aleasă satisfactie prilejuite de acest eveniment cu dublă semnificatie în viata unitătii dumneavoastră: acordarea Drapelului de Luptă Grupului de Pompieri "SOMEŞ" al judetului Satu Mare şi depunerea jurământului militar de către cel mai tânăr contingent de militari pompieri sub faldurile mândrului tricolor.
Aceasta zi va rămâne înscrisă cu litere de aur în istoria unitătii, fiind ziua cand prin Decret al Preşedintelui României s-a acordat Drapelul de luptă, actul de identitate cel mai pretios ce înnobileaza această unitate a Corpului Pompierilor Militari.

A urmat sfintirea Drapelului de Luptă de către un sobor de preoti, după care a fost înmânat comandantului unitătii, dl. col. Pop Gheorghe care a defilat cu acesta în fata formatiei, în uralele militarilor şi multimii aflate la festivitate.


În ziua de 10.08.1999, orele 13.01, Statia de pompieri Carei s-a deplasat cu toate fortele sub comanda M.M. Mureşan Vasile la incendiul de la S.C. MOBICRASNA S.A. Carei.
La sosirea gărzii de interventie incendiul se manifesta cu violenŃă pe o suprafată de cca. 400 m.p. la sectia de lăcuire cu posibilitati de propagare la sectiile vecine. Operatiunile de localizare şi stingere au fost organizate de către Comandantul unitătii, col. Pop Gheorghe, pe două sectoare conduse de către Lt. col. Burz Iulian, şeful de stat major şi M.M. Mureşan Vasile, pentru care s-au echipat 4 tevi generatoare de spumă, două tevi tip "B" şi 6 tevi tip "C".
Pentru evacuarea bunurilor materiale din zona de ardere au fost organizate 4 echipe formate din muncitori şi cadre tehnice.
Incendiul a fost stins după o oră şi 16 minute. Datorită intervenŃiei prompte a Statiei de pompieri Carei s-au salvat bunuri materiale în valoare de cca. 3 miliarde lei.

În data de 18.01.1999, orele 18,15, dispeceratul unitătii a fost anuntat de izbucnirea unui incendiu la S.C. SAMOBIL S.A. Satu Mare, Detaşamentul de pompieri Satu Mare se deplasează cu toate fortele sub comanda Lt. Onet Ioan.
La sosirea fortelor la locul incendiului s-a constatat că acesta se manifestă cu violentă pe o suprafată de 150 m.p. la sectia finisaj şi pulverizat, cu posibilitati de propagare. Actiona pentru localizare, cu 2 Ńevi tip "C", Serviciul privat de pompieri ai societătii.
S-a intervenit conform planului de interventie. Operatiunile de stingere au fost conduse de către Comandantul grupului, col. Pop Gheorghe, ajutat de grupa operativă condusă de lt. col. Burz Iulian, şeful se stat major. Incendiul a fost lichidat după o ora şi 28 minute.
Pentru aceasta actiune au fost concentrate un număr de şapte autospeciale şi utilaje p.s.i. de la care s-au echipat două tevi generatoare de spumă cu 5.000 1/min. şi opt tevi tip "C", 41 pompieri militari şi civili, 5 politişti şi 27 persoane de la locul de muncă constitute în 3 echipaje pentru evacuarea bunurilor materiale din zona de ardere. Au fost salvate zece persoane şi bunuri materiale în valoare de 5,5 miliarde lei. Aşadar, pompierii sătmăreni, fie militari sau civili, au fost, sunt şi vor fi mereu în slujba comunitătii, neprecupetind nici un efort pentru a salva viata oamenilor, bunurile materiale şi spirituale de furia flăcărilor sau alte sinistre produse în judeŃul nostru.

Lor, pompierilor, le aducem şi prin intermediul acestor file, un pios omagiu şi o vie recunoştinta. Lucrarea se adresează, deopotriva, pompierilor şi cetătenilor judetului Satu Mare, şi reprezintă un modest izvor documentar ce pune în lumina de unde s-a plecat, unde s-a ajuns şi încotro se îndreaptă pompierii sătmăreni, la cumpăna dintre milenii.

Începând cu 15 decembrie 2004 a luat fiinta Inspectoratul pentru Situatii de Urgentă "SOMEŞ" al judetului Satu Mare, prin unificarea Grupului de Pompieri "SOMEŞ" cu Inspectoratul de Protectie Civilă.