pompieri

pentru colegii de la ISU Bucuresti .

Pompierii au ramas marcati de ce-au vazut in Colectiv. Stefan Olteanu: "O imagine ca asta nu iti iese din cap o viata"

Citat:Sute de oameni au fost evacuati, din clubul mortii de sute de pompieri si medici. Cu totii au luptat pentru viata, cea a unor tineri, care intr-o seara de vineri au vrut doar sa se distreze.

Ceea ce au gasit salvatorii in local atunci cand au intrat i-a lasat fara cuvinte. Chiar daca au fost la sute de interventii si au vazut tot atatea victime, militarii au ramas marcati de ceea ce au gasit in interior.
Capitanul de pompieri Stefan Olteanu este unul dintre primii pompieri care a intrat in club.

Catalin Radu Tanase: Cu ce erati echipat cand ati intrat in club?
Stefan Olteanu: Asa cum ma vedeti acum, cu costumul de protectie.
Catalin Radu Tanase: Adica fara masca de gaze pe fata, fara aparat de respirat?

Stefan Olteanu: In prima faza da, pentru ca a trebuit sa facem o recunoastere atat la interior, cat si la exterior

Catalin Radu Tanase: Si nu se putea cu masca si aparat de respirat?

Stefan Olteanu: Este dificil deoarece dupa executarea recunoasterii se organizeaza actiunile de interventie.
Catalin Radu Tanase: Sunteti constient ca puteati sa muriti?

Stefan Olteanu: Da, exista acest risc in fiecare zi pe care o petrecem la munca.

Catalin Radu Tanase: Dupa recunoastere, cum ati gasit corpurile neinsufletite, cum ati scos supravietuitorii? Se vedea ceva inauntru?

Stefan Olteanu: Dupa recunoastere, aparatele de respirat au fost echipate, pentru ca la interior se putea patrunde doar cu ajutorul lor. Deplasarea s-a facut in partea de jos a incaperii, pentru acolo era mai putin dens fumul.

Catalin Radu Tanase: Cum stam noi acum , la 1 metru si 80, se putea vedea ceva? Care era vizbilitatea?
Stefan Olteanu: Cu siguranta nu. Sub 10 centrimetri.
Catalin Radu Tanase: Ati mers in patru labe, ati mers pe pipaite cu masca pe figura si aparatul de respirat ca sa scoati de acolo oamenii care mai traiau?

Stefan Olteanu: Da, aproximativ pe burta pentru ca doar asa se putea vedea, cu ajutorul lanternelor si cu ajutorul aparatelor de respirat cu care puteam sa rezistam inauntru. Numai asa am putut sa patrundem.
Catalin Radu Tanase: Dupa ce a trecut adrenalina pe care o aveati in organism, dupa desfasurarea misiunii, cand ati plans?

Stefan Olteanu: Emotiile sunt puternice, au fost puternice si dupa terminarea misiunii, sunt greu de stavilit. Dar prin natura meseriei noastre si a provocarilor carora trebuie sa le facem fata, trebuie sa fim puternici sis a depasim acest moment.
Catalin Radu Tanase: Raed Arafat spunea ca a trecut extrem de greu peste momentul in care a vazut trupurile tinerilor in curtea clubului.

Stefan Olteanu: Este de inteles.
Catalin Radu Tanase: Aveti copii?

Stefan Olteanu: Inca nu, dar este o imagine pe care nu o poti uita intr-o viata, sa vezi aproape 20 de oameni, intinsi, aproape dezbracati, fara pic de ajutor, in stare inconsitenta, este o imagine de cosmar.

Mesajul unui pompier pe TOLO.RO: ”Nici la Arena Națională nu au dat avizul!””Pompierii sînt legați de mîini și de picioare pentru că, dacă i-ar dezlega, politicienii nu ar mai cîștiga bani în ritm galopant de la cei care le finanțează campaniile”

Am văzut la ştiri şi nu m-am putut abţine.

Domnule Tolontan, zmeii din Primăria sectorului 4 spun astăzi că au descoperit nereguli acum 10 zile la un control în incinta clubului.
Pe cei care au făcut controale îi interesau formele legale ale angajaţilor, nicidecum siguranţa clienţilor.

Procuratura anchetează în frunte cu Procurorul General, Poliţia Româna cu Oprea în frunte, Iohannis cu alaiul în coadă etc... Ce anchetează? Ce se mai anchetează după tragedie??? Închisoare pentru vinovaţi! Administratorii 15 ani cel puţin după gratii.

O femeie care şi-a pierdut sora a zis că o să dea în judecată şi statul. Păi foarte bine face. De ce? Pentru că statului aparţine în exclusivitate vina.

Autorităţile prin pompieri spun: Noi n-am dat aviz de funcţionare clubului. Gata! Ne-am şters pe mîini. Sîntem curaţi. Iată cum merg lucrurile în România. Unii pun mîna pe o clădire veche şi vor s-o transforme în ceva profitabil. Merg la primărie, obţin un certificat de urbanism în care li se cer avize pentru a li se elibera Autorizaţie de construire sau funcţionare.

"Ce vreţi să faceţi acolo? - Păi o unitate de evenimente. -Bun. În cazul acesta fiind peste 150 de oameni în incinta aveţi nevoie şi de aviz de la pompieri. -Ce presupune? -Scenariu de securitate la incendiu. Şi nu doar atît. Ci şi alte avize: DSV, Sanepid, Protecţia mediului, proiecte verificate, expertiza tehnică, avizul ISC, blabla. Dupa aceea veniţi la noi şi vă dăm autorizaţia de funcţionare.

La terminarea lucrărilor se face o comisie cu reprezentanţi pe mai multe specialităţi, inclusiv un pompier, care îsi vor expune punctul de vedere şi vor semna Recepţia finala. Fiecare îşi spune nemulţumirile, pompierul zice: -Frate, eu nu semnez. Nu hidranţi interiori, nu hidranţi exteriori, nu sprinklere, nu căi de evacuare, nu căi de acces pentru maşini de pompieri etc. Başca faptul că aţi folosit alte materiale faţă de cele prevăzute în proiectul iniţial. Materiale inflamabile care decorează incinta.... Nu semnez, nu dau aviz!!!! -Ok.

"Oricum nu contează, băi pompierule, că nu poţi suspenda funcţionarea unităţii. Pentru că nu ai cadru legal. Hahahaha, pompierule!"

De ce se feresc să acorde cadrul legal acestor instituţii să poată suspenda activităţile care periclitează siguranţa cetăţeanului? E simplu!

Pentru că altfel nu am mai avea şcoli care funcţionează fără avizul Direcţiei de Sănătate Publică, blocurile peste anumită înălţime nu ar mai fi anvelopate cu polistiren expandat pentru că pompierii interzic acest material pe bloc şi nu ar mai exista meciuri nici pe Arena Naţională pentru că nici acolo pompierii nu au dat avizul la Recepţia finală.

Antreprenorul general, ca să mai tragă nişte bani în buzunar, a folosit nişte panouri care ard mai repede decît s-a prevăzut în proiectul iniţial.

LEGEA TREBUIE SCHIMBATĂ!!!! POMPIERII SÎNT LEGAŢI DE MÎINI ŞI DE PICIOARE. Dacă i-ar dezlega cei de sus nu ar mai cîştiga bani în ritm galopant de la cei care cotizează la campaniile lor.Mesajul unui pompier pe TOLO.RO: ”Nici la Arena Națională nu au dat avizul!”

Clubul Colectiv avea autorizație doar pentru 80 de locuri. În club, au fost 500 de persoane

Sursa:Realitatea.net

RESPECT PENTRU COLEGII DIN BUCURESTI

Incendiul de la Clubul Colectiv: „Când am intrat înăuntru, era o linişte desăvârşită. Se auzeau doar telefoanele sunând încontinuu“


Marian Floarea (stânga) şi Sorin Arhire au avut parte de cea mai grea misiune din cariera lor

Citat:Primii pompieri care au ajuns la locul tragediei din Colectiv vorbesc despre cea mai grea misiune din viaţa lor: noaptea în care, într-o beznă totală, au căutat morţii prin ungherele clubului.

Echipajele de la unitatea de pompieri din Bulevardul Pieptănari au fost primele care au ajuns la clubul Colectiv în seara tragediei. Şi-au pus pe faţă măştile de oxigen şi s-au apucat să-i scoată afară pe toţi cei rămaşi în interiorul halei. Când înăuntru nu mai era decât fumul şi răniţii plecaseră deja spre spitale, pompierii s-au rezemat de ziduri şi au început să plângă.Tocmai terminaseră cea mai grea misiune din viaţa lor.

Am mers la unitatea din Pieptănari să stăm de vorbă cu ei şi i-am găsit pe pompieri în curtea unităţii, încă marcaţi de traumele ultimei intervenţii. Doi dintre ei, Marian Floarea şi Sorin Arhire, au găsit puterea să şi vorbească.

Când li se dă alarma, pompierii au două minute să se echipeze şi să iasă cu autospecialele pe poarta unităţii. De obicei, nu ştiu cât de gravă este situaţia spre care se îndreaptă. Când au ajuns în faţa clădirii în care funcţiona clubul, au văzut oameni arşi alergând în stradă.

Sorin Arhire îşi aminteşte: „Învăţat ca la alte incendii, cu câteva victime, am văzut vreo 4-5 care ieşeau cu arsuri şi am crezut că despre ei este vorba, zic să mă opresc să-i ajut. Dar înainte era tot mai rău, tot mai mulţi, tot mai mulţi. Oameni care ardeau hainele pe ei şi care ne implorau să-i ajutăm, să intrăm înăuntru şi să le salvăm prietenii. Uşa era blocată de cadavre, o grămadă de corpuri unul peste celălalt şi a trebuit să le dăm la o parte ca să putem intra”.

Lângă uşa clubului era un băiat pe care l-am văzut mereu la televizor şi care ne-a ajutat foarte mult. Am rămas uimit, el voia să intre după mine înăuntru şi nu avea mască, nu avea nimic. Eu abia făceam faţă cu aparatul de oxigen şi el voia să intre. Sorin Arhire, pompier

Pompierii n-au mai avut ce să stingă, pentru că focul nu mai ardea în interiorul clubului. „N-a fost un incendiu normal, cu care ne întâlnim în fiecare zi. Noi am ajuns acolo şi nici nu mai aveam ce să stingem, pentru că acel burete s-a aprins dintr-odată şi a ars cu repeziciune. Nu mai era decât fum şi trupuri întinse pe jos. A fost mai mult o gazare, pentru că buretele a ars şi a emanat acel fum toxic, iar tot ce era înăuntru rămăsese intact, inclusiv mesele şi scaunele din lemn. Fumul era atât de toxic încât făceai doi paşi înăuntru şi nu mai puteai respira. Fără aparat de oxigen nu se putea pătrunde”, spune Marian Floarea.

„Oamenii ăia n-au avut nicio şansă“

E greu să le pui întrebări unor oameni care au intrat într-o hală inundată de fum şi au scos afară cadavre. Ce poţi să-i întrebi? Ce au simţit în momentul acela? Cei doi pompieri se încurajează unul pe altul şi povestesc ce au trăit. E mai mult o mărturisire între colegi decât un dialog cu un ziarist.

Marian Floarea: „Când am intrat înăuntru, era o linişte desăvârşită. Nici noi nu prea puteam comunica unii cu alţii pentru că aveam măştile pe figură... Se auzeau doar telefoanele lor sunând încontinuu, răspândite pe jos şi luminând în întuneric. Nu era vizibilitate deloc, noi am folosit nişte lanterne din dotare şi pe pipăite. Mers pe coate şi pipăit: «Aici e cineva, aici e cineva». Am intrat în fiecare ungher: din toaletă am scos cinci persoane, din garderobă trei, de lângă bar, de peste tot...”.
Sorin Arhire: „Am ajuns la cei căzuţi înăuntru şi am vrut să-l ridic pe unul dintre ei, dar am rămas cu pielea în mână, cădea pielea de pe ei pur şi simplu. A venit un coleg şi m-a ajutat să-l scot, după care am pierdut evidenţa. Găseam - scoteam, găseam - scoteam. Am ieşit afară când mi s-a lipit aparatul de faţă pentru că nu mai aveam aer. Trei aparate am schimbat. A fost ceva de nedescris“.
Marian Floarea: „Un băiat de afară ne tot ruga: «E prietena mea înăuntru, salvaţi-o, salvaţi-o». Au ieşit colegii mei cu ea pe braţe şi am încercat să o readucem la viaţă cu manevre de resuscitare. Apoi a fost preluată de ambulanţă şi nu ştim ce s-a mai întâmplat. A fost groaznic. În hala aceea nu erau sisteme de aerisire, nu erau geamuri, era o hală închisă, cu o singură intrare. Noi căutăm de obicei gurile de aerisire, geamurile, decopertăm, spargem geamurile, ca să fie cât mai uşor accesibil, să iasă fumul. Acolo n-am avut ce să deschidem. Oamenii ăia n-au avut nicio şansă. În afara accesului principal, o uşă normală, mai era o uşă legată cu un lanţ. Cine putea să o deschidă în panica aceea? Abia când s-a terminat misiunea ne-am dat seama că a fost cea mai mare tragedie din ultimele decenii. Mă gândeam la părinţii care şi-au pierdut copiii, că şi eu sunt părinte. M-am gândit că şi fetele mele o să crească...”
Sorin Arhire: „În meseria asta, chiar dacă ai salvat 10 sau 20 de persoane înainte, când nu reuşeşti să salvezi un om uiţi de toţi ceilalţi pe care i-ai salvat. O singură chestie îţi poate strica tot ce crezi despre tine. Am găsit înăuntru o persoană de peste 100 de kilograme şi eram singur. Am încercat, chiar am încercat, dar n-am putut s-o clintesc. Nu mai aveam putere, nu că nu voiam. Au venit doi colegi să mă ajute şi abia am reuşit toţi trei. Eram sleiţi de puteri”.

Incendiul s-a manifestat foarte repede, a durat câteva minute şi apoi a rămas fumul. Nu era un fum normal, cum ai da foc la un lemn, era ceva toxic. Dacă intrai doi paşi fără aparat de oxigen îţi ardea căile respiratorii. Tot interiorul clubului era negru de fum, dar nimic nu era ars, nici măcar mesele şi scaunele din lemn. Marian Floarea, pompier

Cum uită un pompier: „M-am jucat cu copilul până n-a mai putut”

Gândurile sunt cea mai mare problemă a pompierilor din Pieptănari. De trei zile n-au mai închis ochii şi n-au mai putut mânca. Se plimbă prin curtea unităţii în uniformele lor spălăcite şi în minte li se strecoară mereu aceleaşi imagini. Sorin Arhire îşi aminteşte că, după ce s-a terminat intervenţia, colegii lui au început să plângă. El nici nu mai ştie dacă a plâns şi după ce a ieşit din tură a încercat să uite: „Am ajuns acasă şi am dat televizorul pe desene animate. Am un băieţel şi am stat pur şi simplu 12 ore numai cu el, până a căzut rupt de somn şi n-a mai putut să se joace cu mine. El m-a ajutat să nu mă mai gândesc, dar e mai greu de cei care nu au copii. Mai vorbim între noi şi un coleg mi-a spus: «Eu ce fac, că eu nu am copii?»”.

Pompierii noştri nu arată ca eroii din filme. Sunt nişte bărbaţi din popor, care se ruşinează de slăbiciunile lor. Unitatea din Pieptănari are un psiholog, care s-a mobilizat şi el după tragedia de vineri. „Dimineaţa, când ne-am întors de la intervenţie, doamna psiholog era aici. La ora şapte era la unitate şi ne-a spus că la orice oră avem nevoie putem să o sunăm”. Sorin Arhire n-a mai închis ochii de trei zile şi îi tremură buzele de emoţie când îşi aminteşte ce a văzut. Dar tot mai speră să treacă peste de unul singur: „Nu ştiu ce să zic, fiecare în felul lui. Dacă văd că nu pot să dorm şi nu pot, cred că o să merg să vorbesc şi cu doamna psiholog”.

„Sunt arşi pe faţă. Vor rămâne marcaţi toată viaţa“

La Spitalul Militar „Dr. Carol Davila“ din Bucureşti sunt internaţi 12 oameni care au suferit arsuri în incendiul de la clubul Colectiv. Unul este intubat, şapte sunt în continuare la terapie intensivă, în vreme ce pentru patru dintre ei starea de sănătate s-a îmbunătăţit în cursul zilei de ieri, când se discuta varianta mutării lor pe secţii. Colonel doctor Bogdan Marinescu, şeful secţiei Chirurgie Plastică şi Microchirurgie reconstructivă de la Spitalul Militar, ne-a vorbit despre efortul depus de medici în ultimele zile şi depre emoţiile celei mai mari operaţiuni de salvare din ultimul sfert de secol.

„Adevărul“: Cum a fost noaptea de vineri?
Bogdan Marinescu: Înainte de noapte trebuie să vă spun că joi am avut un pacient cu o operaţie foarte mare şi am stat până târziu, vineri am avut probleme cu el şi din nou am stat până târziu. Vineri seara, pe la 10, abia ajunsesem acasă. La trei sferturi de oră a trebuit să mă întroc. La început am crezut că n-o să aibă o amploare atât de mare. Mi-am dat seama că e grav când am văzut că Spitalul Universitar şi Spitalul de arşi sunt depăşite. Au început să vină răniţi cu salvările, dar şi cu maşinile prietenilor. Primii doi au ajuns cu maşinile prietenilor. Era în jur de ora 11.00. Au ajuns pe picioare. După aceea au început să-i aducă SMURD-ul. Imediat a trebuit să intrăm cu ei în sala de operaţii, pentru că aceste arsuri de profunzime mare au efect de garou şi împiedică circulaţia sângelui. Primele 24 de ore sunt vitale în astfel de cazuri.

Şi apoi?
Le facem în fiecare zi o toaletă amănunţită, care se apropie ca şi complexitate de intervenţiile chirurgicale. Deci, cu anestezist, întrucât schimbarea pansamentelor e extrem de dureroasă. Aşa că pentru noi e ca şi cum am avea câte 12 operaţii în fiecare zi. După ce pacienţii vor fi echilibraţi, vor urma operaţii mai complexe. Se vor recolta ţesuturi din alte părţi ale corpului.

Ce spuneau răniţii când au ajuns?
Majoritatea erau inconştienţi din cauza şocului, dar şi a noxelor pe care le-au inhalat. Faptul că incendiul a fost într-un mediu închis a fost un factor agravant. Oamenii au inspirat direct fumul, n-au fost ferestre sau aerisiri. Erau arşi pe suprafeţe între 10 şi 55% din corp. Astea sunt suprafeţe mari, să ştiţi.

Acum sunt conştienţi?
11 dintre cei 12 pe care-i avem internaţi sunt conştienţi, da. Dar evoluţia lor este imprevizibilă. Oricând se poate decompensa una dintre funcţiile lor. Marele atu este că sunt tineri, oameni între 20 şi 40 de ani.

Care e starea lor de spirit?
Aţi apucat să vorbiţi cu ei? Foarte puţin. Ei sunt sedaţi şi durerile sunt controlate prin analgezice. Aşa că ei nu percep durerea acum. Dar o să fie traumatizant în această perioadă de toaletare repetată, apoi operaţii, apoi pansamentele de după operaţii. Vorbim de perioade cuprinse între o lună şi două luni şi jumătate. La vizitele pe care le-am făcut în aceste zile am observat că sunt un pic lipsiţi de reacţie. Un singur pacient era într-o stare mai bună şi m-a întrebat ce s-a întâmplat cu prietena lui. Restul sunt destul de dezorientaţi, nu ştiu cum să reacţioneze.

Se vor recupera complet?
Vor rămâne marcaţi de cicatricile pe care le vor avea şi care vor fi pentru toată viaţa. Nu ştiu dacă sunt şanse de recuperare totală. La unii da, la aţii chiar îmi e greu să spun. Azi poate să fie foarte bine şi mâine…

Sunt arşi pe faţă?
Da, cei mai mulţi au arsuri pe faţă, pe membrele superioare, deci, partea de sus a corpului a fost afectată. Probabil că focul a căzut din plafon sau ei, când au încercat să iasă, şi-au lăsat capul jos şi şi-au acoperit capul cu mâinile, unii dintre ei aşa susţin. Dar n-am apucat să vorbesc cu fiecare despre momentul incendiului. N-am avut timp de asta pentru că am stat non-stop în sala de operaţii.

Aţi mai trăit momente ca acesta de când lucraţi în spital?
Nu. De o amploare atât de mare, nu. Am simţit asta şi prin răspunsul colegilor mei. Au venit din proprie iniţiativă medici pensionari, a venit doamna doctor Marinescu, şefa secţiei de chirurgie plastică de acum 10 ani. Are 67 de ani şi ne-am trezit cu dânsa aici. A venit şi o colegă care era în concediu de maternitate. A fost o mobilizare incredibilă. Mulţi stăteau pe holuri, veniseră doar ca să ne susţină. Au fost 47 de doctori şi 67 de asistente în noaptea de vineri. Au stat de la miezul nopţii până sâmbătă la prânz când am terminat operaţiile.

Dacă eraţi plecat din Bucureşti în acea noapte ce se întâmpla? Veneam. Sunt militar. Se dă alarma. Sună telefonul şi ne urcăm în maşini şi venim la spital. Poţi să ai perioade în care operezi până la 12 noaptea apoi să fie nevoie să rămâi încă două zile non-stop în spital.

Aveţi copii?
Am două fete. Te gândeşti la copiii tăi când operezi oameni atât de tineri, sigur că da. În plus, soţia mea e arhitect, am înţeles că au fost mulţi arhitecţi la acel concert. Mi-a dat mesaj cu numele a doi colegi de-ai ei. M-a întrebat dacă au ajuns la mine. Ulterior am aflat că au decedat. A fost greu.

SURSA : http://adevarul.ro/

A fost Biserica Ortodoxa prezentă la COLECTIV ? Să spunem adevărul ! DA !
Preotul militar Vasile Bîrlean a însoțit echipele de pompieri în noaptea în care au murit zeci de oameni în clubul de pe strada Tăbăcarilor. După ce a oficiat ritualul religios pentru cei decedați, el i-a îmbărbătat pe salvatori




Părintele Vasile Bîrlean este preotul militar al ISU București-Ilfov din anul 2002

Noaptea îngerilor. MĂRTURIA CUTREMURĂTOARE a duhovnicului care a rostit primele rugăciuni la căpătâiul morților de la „Colectiv”. Părintele Vasile: „Pompierii plângeau lângă trupurile arse”

Citat:Preotul militar Vasile Bîrlean a însoțit echipele de pompieri în noaptea în care au murit zeci de oameni în clubul de pe strada Tăbăcarilor. După ce a oficiat ritualul religios pentru cei decedați, el i-a îmbărbătat pe salvatori

Modest din fire, preotul militar Vasile Bîrlean a acceptat, cu greu, să discute cu noi despre prezența sa la Club Colectiv, în noaptea fatidică care a lăsat în urmă zeci de familii îndurerate. Spunea că și-a făcut doar datoria. Totuși, el a fost primul duhovnic care s-a rugat pentru sufletele tinerilor pieriți în sinistrul din curtea fostei fabrici Pionierul.

Părintele Vasile este preot militar la ISU „București- Ilfov” de 13 ani, dar ne-a spus că nu a asistat la o asemenea nenorocire niciodată. Cu o seară înainte de tragedie, participase, alături de pompieri, la o aplicație, la stația de metrou Pipera. „Când sunt pierderi de vieți omenești, însoțim pompierii - eu, ca duhovnic, și un psiholog - pentru a le putea acorda asistență religioasă și de specialitate, pentru păstrarea echilibrului sufletesc”, a relatat preotul.

Vineri noaptea, la scurt timp după ce s-a dat alarma la Club Colectiv, a primit telefon pentru a merge pe strada Tăbăcarilor nr. 7, alături de unul dintre psihologii unității, Cristian Tarbu. Nu își imagina, atunci, proporțiile dezastrului. „Am vrut să plec fără reverendă, însă m-am oprit și am luat-o, în cele din urmă”, a povestit părintele.

Misiune duhovnicească în Tăbăcarilor 7

A ajuns la locul tragediei în jurul orei 0.30. „Erau acolo și domnul Arafat și primarul Piedone. Inițial, oamenii de ordine nu au vrut să mă lase să intru, dar le-au spus pompierii că sunt preotul lor”, a continuat părintele.

Ajuns în interiorul fostei fabrici, în fața ochilor i s-a dezvăluit o scenă de proporțiile iadului: „Toți erau întinși pe jos. Erau atât de mulți... Arși cu toții”. Abia dacă poate vorbi despre ce a văzut acolo. „Era cutremurător. Fac înmormântări și am văzut multe grozăvii dar ce am văzut acolo... Oricât ai fi de tare, te înfiora. Nu poți fi de piatră”, a adăugat duhovnicul.
După ce a oficiat ritualul religios pentru cei decedați, părintele Vasile s-a îndreptat spre pompierii care abia își trăgeau sufletul după intervenție. Terminaseră de scos morții din interior. „Am acordat sprijin cadrelor. Unii pompieri plângeau. Erau obosiți, epuizați...Spuneau că puteau fi copiii lor printre victime”, și-a amintit duhovnicul ISU. Șocul a fost atât de mare printre salvatori, încât toți psihologii ISU au fost chemați să îi consilieze, atât pe ei, cât și pe cei din familie: „Asta ne e datoria!”.

Părintele Vasile ne-a mai povestit că, sâmbătă, după tragedia din Club Colectiv, a stat de vorbă cu părinții a cinci tineri care abia au scăpat cu viață și erau în spital.

Părinții au venit să se roage pentru copiii aflați în spital

„Sâmbătă aveam un botez la biserică. După aceea, au venit membri ai cinci familii ai căror copii scăpaseră cu viață din incendiu. Mi-au spus că veniseră să se roage pentru sănătatea lor”, a rememorat preotul. Părinții i-au povestit clipele de coșmar pe care le-au trăit acei tineri. „Au reușit să scape, târându- se pe burtă. Unul dintre copii a povestit că i-au căzut pe cap flăcări din tavan. Norocul lui că avea la îndemână o sticlă cu bere și a stins vâlvătaia”, a adăugat părintele Vasile.

Preotul a aflat, ulterior, că cei cinci sunt bine, au scăpat cu viață. „Din păcate, după o asemenea experiență rămân cu traume”, a mai spus părintele.

Sfaturi PSI pentru tineri: „Căscați ochii la ieșirile de urgență!”

Părintele Vasile are 38 de ani și are un băiat în vârstă de 12 ani. A fost profesor de teologie, dar a devenit preot militar în anul 2002. Atunci a dat un examen la ISU și altul la Arhiepiscopia Bucureștilor. „Am dublă subordonare ierarhică, la conducerea Bisericii Ortodoxe și militară”, ne-a explicat preotul. Are program de lucru zilnic de la ora 8.00 la ora 16.00. „Duminica, oficiez slujbe la biserica din incinta ISU București, unde vin atât familiile militarilor, cât și civili”, a adăugat părintele. În lăcașul de cult ridicat prin contribuția pompierilor, el îi sfătuiește pe tineri să nu intre în localuri care nu au două ieșiri, așa cum prevăd normele PSI. „După tragedie, i-am sfătuit pe tineri să fie foarte atenți. Unui băiat i-am zis să caște ochii, să caute ieșirile de urgență. Dacă nu sunt, nu are ce căuta în acel loc”, a concluzionat duhovnicul.

Salvatorii, consiliați psihologic

După evenimentul tragic din noaptea de 30 octombrie, ISU ,,Dealul Spirii” București-Ilfov a anunțat că a demarat o amplă activitate de asistență psihologică și religioasă a personalului de intervenție, cu ajutorul unei echipe formate din cinci psihologi și preotul militar. Echipa a oferit suport psihologic salvatorilor încă din noaptea intervenției, însă demersul continuă și în prezent, având în vedere numărul foarte mare al personalului implicat în operațiunile de salvare. Totodată, în incinta bisericii de la sediul Inspectoratului, preotul a oferit suport pentru păstrarea echilibrului sufletesc al cadrelor și al familiilor victimelor. Din cauza caracterului înalt psihotraumatizant al intervenției, la nivelul ISU București-Ilfov, compartimentul Psihologie a demarat o campanie de psihoeducație și suport psihologic adresată întreg personalului, campanie ce se va prelungi și pe parcursul anului 2016.

SURSA : http://www.evz.ro/

Mare efect au îmbărbătările ăstea... Chiar nu văd rostul.

(06-11-2015 07:46 AM)Covalciuc Bogdan Scris:  A fost Biserica Ortodoxa prezentă la COLECTIV ? Să spunem adevărul ! DA !
Preotul militar Vasile Bîrlean a însoțit echipele de pompieri în noaptea în care au murit zeci de oameni în clubul de pe strada Tăbăcarilor. După ce a oficiat ritualul religios pentru cei decedați, el i-a îmbărbătat pe salvatori

Preotul pompierilor a fost la Colectiv în noaptea incendiului

Citat:Timp de mai multe zile de la drama din clubul Colectiv televiziunile de știri din România au condamnat biserica Ortodoxă Română pentru faptul că la locul tragediei nu s-ar fi deplasat niciun preot.

Lămurirea a venit exact după o săptămână, când cineva s-a gândit să-l contacteze pe preotul militar Vasilică Bârleanu, angajat al ISU București. Părintele a explicat că a ajuns la fața locului odată cu mașinile de intervenție.

Pentru cine nu știe (și presa ar fi trebuit să cunoască acest fapt!) preotul de la ISU merge alături de colegii lui la fiecare intervenție gravă, care se soldează cu morți, arși, accidente prin explozie, etc.).

Omul era îmbrăcat în straie preoțești și a făcut o rugăciune pentru victimele întinse pe caldarâm, pentru toți cei care și-au pierdut viața în noaptea fatidică de 30 octombrie. Nimeni, așadar, nu a plecat pe lumea cealaltă fără această rugăciune și important este că s-a făcut acest lucru, a spus preotul Bârleanu.

Pentru presa obișnuită cu interlocutori gen Oprea, Becali și Arafat, învățați să se azvârle în fața camerei de filmat, omul bisericii a trecut neobservat, mai ales că era și îmbrăcat în negru…

Dacă reprezentanții bisericii ar fi spus la momentul potrivit că preotul Vasilică Bârleanul era acolo unde trebuie și și-a făcut datoria, poate că imaginea bisericii nu ar fi avut atât de suferit. Dar nu am auzit nicăieri rostit numele acestui om inimos. Poate că ei nici nu știau cum se numește…

PREOTUL VASILICĂ BÂRLEANU A STAT LA CĂPĂTÂIUL MORȚILOR DIN COLECTIV ȘI S-A RUGAT PENTRU EI!

SURSA : http://edituramateescu.ro/

Tot nu inteleg de ce tot o bagati pe asta cu parintele, sau BO? chiar credet in utilitatea unor rugaciuni, sa le spunem asa, in momentele alea? chiar credeti ca vreo zeitate invocata de de unul cu sutana, are vreo putere?
Eu cred ca atunci oamenii se ajuta intre ei.