Acest forum foloseste cookies
Acest site foloseste cookies pentru a personaliza continutul si publicitatea, pentru a analiza traficul si pentru a oferi optiuni social media. Prin navigarea pe acest site, va exprimati acordul asupra folosirii cookie-urilor.

pompieri


Postează răspuns 
 
Evaluarea subiectului:
  • 4 voturi - 5 în medie
  • 1
  • 2
  • 3
  • 4
  • 5
Incendiu Colectiv
Autor Mesaj
HomefireNews Offline
Old firefighter Moderator
*******

Mesaje: 5,759
Alăturat: Nov 2010
Locatie:
Thanks: 5049
Given 3283 thank(s) in 2000 post(s)

Mesaj: #71
RE: Incendiu Colectiv
Un psiholog îți explică de ce au nevoie salvatorii români să nu mai repete haosul de la Colectiv
Suntem țara în care nu există sindrom posttraumatic.

[Imagine: pompieri.jpg]

Citat:Tragedia Colectiv nu a început cu intervenția autorităților de la fața locului, ci cu flagelul putred de corupție, abuz, favoritisme și incompetență care definesc statul român de acum - sanctuar pentru mediocri îngâmfați. Ei sunt responsabilii, ocrotiți de propriile lor legi, care semnează certificate de deces cu fiecare acțiune pe care o fac. 65 de oameni au murit la Colectiv, zeci au rămas cu răni, sute sunt marcați pe viață.

Cele 20 de minute de înregistrare publicate de Libertatea mă sperie și mă înfurie, în egală măsură, dar nu pot să nu remarc că și pompierii de la fața locului erau șocați de anvergura incendiului. Orlando Șchiopu, actual colonel și șef ISU, unul dintre superiorii care coordonau echipajele în noaptea de 30 octombrie 2015, spunea: „Să știți că noi nu suntem pregătiți în cursuri sau în școli pentru dezastre”.

Sigur, pompierii nu sunt roboți, pot fi copleșiți. Se vede din filmare că echipajele aleargă dezorganizat pe lângă victime, renunță la limbajul codat (ferm indus pe perioada instruirii), se strigă direct și chiar se înjură. Că o blamezi sau nu, înjurătura lui Șchiopu arată impactul emoțional, dar și pierderea controlului asupra situației. Nimeni nu s-a comportat „impecabil” așa cum sugera Arafat în urmă cu patru ani, pentru că probabil nici nu aveau cum. Atunci când aștepți un ordin de la superiori care nu mai vine sau când școala pe care o faci e mai degrabă un pretext de festivități și aplauze pentru mai-mari, șansele să fii apt în situații de criză sunt foarte mici.

Iar faptul că au ascuns filmarea atâta vreme arată că instituțiile sunt conduse încă de oameni care se preocupă să scoată cincinalul în trei ani, în detrimentul sănătății psihice și fizice a pompierilor și a cetățenilor pe care ar trebui să îi ajute (știi tu, cam ca Armata Română care spune că nu există stres posttraumatic la soldații români).

Iată câteva realități despre pregătirea psihologică a persoanelor care fac parte din echipe de intervenție și cât de mare este nevoia ca astfel de instructaje să fie luate în serios.

PREGĂTIREA PSIHOLOGICĂ PENTRU MESERIILE ASTEA ESTE COMPROMISĂ DIN START
Cred că toți psihologii pe care îi știu, cu mine cu tot, au primit măcar o dată întrebarea: „Poți să îmi dai și mie răspunsurile la testul ăla psihologic?”. A trebuit să explic de fiecare dată că testul respectiv este menit să te ajute să înțelegi dacă, din punct de vedere psihic, ești genul de om care ar putea să treacă prin specificul unei situații de urgență. Nu este o teză, nu este ceva pentru care te pregătești din zeci de cărți, ci spune despre tine dacă ai formatul similar cu cerința muncii.

Însă recrutarea nu reflectă realitatea muncii, autoritățile nu sunt interesate de sănătatea psihică și bunăstarea lor, iar instrumentele de testare sunt (din câte știu) variante ale unor teste psihometrice învechite (din anii 70) și nereprezentative pentru realitatea de azi.

Practic, testele sunt trecute de oameni îndeajuns de inteligenți să intuiască răspunsurile dezirabile (ceea ce înseamnă aproape orice copil care a mințit cu succes măcar o dată) și să intre prea ușor într-o meserie mult prea solicitantă psihic.

Îmi povestea un prieten, care lucrase ca paramedic, cum după primele decese pe care le-a văzut în timpul muncii (primele din viața lui), a avut mult timp insomnii. A suferit de ceea ce eu știu că sunt semne de anxietate și stres posttraumatic, pe care „le-a liniștit” prin alcool în fiecare seară, până la epuizare. O situație despre care instituția din care făcea parte n-a avut habar și, prin urmare, nici vreo soluție. Și-a revenit concentrându-se pe o carieră alternativă și părăsind, într-un final, structura.

CAZURILE CARE-ȚI ARATĂ REALITATEA EVALUĂRII PSIHOLOGICE
„La începutul anului, trecuse cu brio ultimul test psihologic”, scria Gândul. Cu toate astea, polițistul de la Crimă Organizată și-a ucis propriul copil și s-a sinucis. Evaluările psihologice nu i-au oprit nici pe criminalul de la coaforul Perla, nici pe pedofilul din Drumul Taberei, nici pe polițistul care a desfigurat-o pe femeia care-i făcea curat în casă. Cazurile astea ar trebui să dea fiori inconștienților care permit accesul în asemenea poziții fără o expertiză psihologică consistentă. Mie îmi ridică pulsul.

Practic, o parte din testele astea te întreabă pe șleau dacă ai simțit tendințe suicidare sau criminale în, să zicem, ultima lună. Chiar și cineva cu un intelect limitat pricepe să răspundă nu. O evaluare normală presupune suprapunerea stratificată a mai multor metode de sondare, teste creion-hârtie, observații în situații reale și în timp real în simulări și nu în ultimul rând, un interviu real. Pentru că nimic nu este uneori mai fiabil decât un interviu bine făcut.

Apoi, frecvența cu care se întâmplă asta în România este irelevantă. În mod normal, personalul implicat în situații de urgență, în țări ca Marea Britanie, SUA, Germania etc. beneficiază de ședințe săptămânale (sau zilnice, dacă gradul de risc e mare) de debriefing, consiliere, cu psihologi și supervizori. Observat constat, nu poți mima realitatea. Iar dacă pe baza realității ăleia ești ajutat corespunzător, ai toate șansele să supraviețuiești intact (și) psihic meseriei tale.

NICI PSIHOLOGII ROMÂNI CARE LUCREAZĂ CU EI NU SUNT MOTIVAȚI
„Mi-am dat demisia pentru că nu mai puteam să sar noaptea din pat, ori de câte ori îmi suna telefonul. Pentru că nu era niciodată de bine. Ba voia unul să se împuște, ba a dezertat, ba voia careva să folosească expertiza mea ca să îl faulteze pe un altul. Nu mai suportam să mi se ordone: ia ia-l și tu pe Gică la un test psihologic, că mi se pare că i se cam bate un ochi, ori de câte ori voiau să îl dea aiurea pe unul afară.”

Asta îmi spunea un om care a lucrat ca psiholog multă vreme alături de o structură de intervenție specială.

Pentru că, dacă îți închipui că stai comod, ca psiholog, și judeci de pe mormanul tău de expertiză profesională, te înșeli. Găsești, în principiu, două mari categorii de psihologi implicate în structurile astea: funcționarii distribuitori de ștampilă, care se fac nevăzuți și neauziți, și cei care s-au dus din idealism acolo și încearcă să găsească un sens în haosul ăla care arată altfel în viața reală, decât la știri.

Sunt prinși la mijloc în jocuri politice, forțați să evalueze și să dea verdicte de aptitudine nerealiste. Nu sunt protejați de niciun organ profesional apt și competent (Colegiul Psihologilor este în conflict cu sine de ani și nu a reușit să facă prea multe acțiuni) sau de o legislație în apărarea lor (au existat numeroase conflicte în comunitatea psihologilor în ultimul an în jurul proiectului pentru noua lege a psihologului, propusă tot de Colegiu). Mai mult, se lovesc deseori de limitări conceptuale: ba că-s iscoade ale superiorilor, ba că-i caută pe colegi să vadă dacă-s nebuni.

Cosmin Andreica, preşedintele Sindicatului Poliţiştilor Europeni „EUROPOL”, spunea în 2018, pentru Gândul că „testarea psihologică este utilizată de şefi ca instrument împotriva poliţiştilor incomozi. (...) În 99% din cazurile în care şeful indică testarea unui subordonat, pentru acele persoane se stabileşte că nu mai corespund cerinţelor de ocupare a postului”.

Cam așa trăiesc psihologii care chiar muncesc în structurile astea. Deci, prea mult loc pentru sârguință nu există.

LA NOI NU EXISTĂ SINDROM POSTTRAUMATIC
Trupele de intervenții fac simulări și antrenamente, însă nu e greu să vezi nivelul la care se petrec toate astea, cu o pregătire în prealabil, ca tot exercițiul să curgă șnur și șefii să se bucure de reușita lor. Viața reală însă s-a dovedit mult mai nemiloasă decât imaginația unor simulări banale.

Nu există absolut nimic în România, inițiative sau strategii concertate de consiliere, suport, evaluări pentru stabilirea marginilor de creștere a fiecărei persoane. Ceea ce este înfiorător.

În America, de exemplu, studiile arată că undeva între 7 și 37% din pompierii activi suferă de sindrom de stres posttraumatic (PTSD). În condițiile astea, pentru a-i susține, există un sistem întreg pus la punct, care îi învață semnele de stres, cum să le gestioneze, antrenament de reziliență (care include orice: de la managementul emoțional la sporirea atenției și a concentrării, protecția psihologică necesară pentru a nu absorbi impactul, tehnici de respirat și desensibilizare), ședințe de consiliere, activități în grup de suport, regim de mișcare, meditație și hobby-uri pentru detensionare.

Astfel, ei creează acel set de skill-uri necesare pentru a procesa evenimente stresante, potențial traumatice și a răspunde cu eficiență mult mai mare la o tragedie ca cea de la Colectiv.

CE AR TREBUI SĂ SE ÎNTÂMPLE DUPĂ
Meseria de pompier implică un grad ridicat de uzură psihică. Dacă în SUA, unde condițiile sunt superioare, 37% dintre ei au deja PTSD indus de stres, cum o sta treaba în România?

N-avem statistici în sensul ăsta. La noi e rușinos pentru „un om în uniformă” să vorbească despre problemele sale. Riscă să fie retrogradat de superiori, decredibilizat în fața colegilor pentru că e vulnerabil sau chiar „nebun”. Așa că trupele speciale n-au probleme!

Deși corpul lor este inundat de adrenalină și cortizol (hormoni de stres) de fiecare dată când sunt chemați la o intervenție. Uneori e ceva banal, un fier lăsat în priză, alte dăți e vorba de distrugere, accidente, răniți, decedați, oameni care se agață de gâtul tău ca de Dumnezeu. În principiu, tot ce tu și eu privim cu siderare sunt lucrurile cu care ei se întorc acasă pe mâini și în minte.

Asta este rețeta pentru sindromul de stres post-traumatic: expunerea repetată (fie ca martor, participant, victimă sau toate cele menționate) la o situație traumatizantă, precum calamități, distrugeri, violență.

În state mai sănătoase ca al nostru, ca să te asiguri că oamenii tăi rămân funcționali, după o intervenție ca cea de la Colectiv, ar fi trebuit să existe disponibile metode de a gestiona stresul post-eveniment. Nu știu exact cum o fi fost, dar ceva îmi spune că în statul în care militari și polițiști cumpără răspunsurile le testul psihologic de admitere (apoi unii dintre, omoară oameni cu sânge rece) nu există niciun fel de debriefing. Dacă vreunul dintre pompierii care au participat la Colectiv vrea să mă contrazică, aștept cu mare curiozitate să știu cum au fost sprijiniți psihologic post tragedie.

CE METODE EXISTĂ PENTRU A AJUTA TRUPELE SĂ NU MAI REPETE GREȘELILE LA O ALTĂ TRAGEDIE
În țări civilizate, oamenii de la intervenții merg la sesiuni de debriefing cu superiorii, grupuri de consiliere, consiliere individuală cu un psiholog și un cadru superior, grupuri de susținere, protocoale de documentare post eveniment care îi implică la nivel de echipă. Toate astea sunt făcute special ca să își țină eroii up and running, dându-le voie să își curețe spațiul intern de reziduul de hormoni de stres (pentru că rămâi activat mult timp după ce pericolul a trecut).

Un prieten îmi povestea că și acum aude sunetul coastelor unei bătrâne rupându-se când i se făcea manevra de resuscitare (se întâmplă, aparent, la persoanele în vârstă, cu oase fragile). A auzit asta la prima intervenție la care a participat. Iar asta este doar o amintire. Imaginează-ți ce colecție de imagini și sunete trebuie să fie on repeat în spațiul intrapsihic al persoanelor respective. Din nou, amalgamarea experiențelor de acest tip este o cale sigură spre PTSD.

Dacă vrem trupe de intervenție mai bine pregătite este bine ca statul să aibă grijă de sănătatea lor psihică de-a lungul carierei: de la recrutare la antrenament psihic pentru situații de criză, mentenanța stării psihice de bine și metode de curățare a balastului emoțional post eveniment.

Există multe tehnici de lucru pentru asta: de la cele corporale, cum sunt Tension Release Exercises (TRE - apărut special pentru soldați inițial), Somatic Experiencing, EMDR, la tehnici de desensibilizare prin vizualizare, imagerie ghidată, la tehnici de relaxare și ancorare în prezent via cele cinci simțuri (fie meditația mindfulness, body scans, crearea unei ancore și a unui loc sigur în corpul tău pe care îl poți reactiva ca să oprești flashback-urile și alte simptome neplăcute). Toate te ajută să poți gestiona fluxul de anxietate și răspunsul de stres al organismului, care îți afectează creierul, să îți eliberezi tensiunea psihică (stocată în corp și în minte), să integrezi evenimentul și să nu îl mai trăiești ca napalm în interiorul tău.

Majoritatea sunt lucruri pe care le înveți și apoi le poți repeta ca o rutină de curățenie psihică. Oameni în structuri similare fac asta în fiecare zi și sănătatea lor globală este remarcabilă. Bine, nu în România. Pentru că aici sunt conduși bine, n-au PTSD și cel puțin până în 2017 șefii lor aveau atâta încredere în cârmuirea lor, încât nu mai puneau nici frâne la camioanele militare.
SURSA : https://www.vice.com

"Foc . O stivă de replici uscate, plus cuvântul scânteie."
29-10-2019 09:11 PM
Citaţi acest mesaj într-un răspuns
 Thanks given by: Covalciuc Bogdan
{myadvertisements[zone_3]}
HomefireNews Offline
Old firefighter Moderator
*******

Mesaje: 5,759
Alăturat: Nov 2010
Locatie:
Thanks: 5049
Given 3283 thank(s) in 2000 post(s)

Mesaj: #72
RE: Incendiu Colectiv
Procurorul General, despre filmarea pompierilor de la Colectiv: „Erau obligați să ne-o pună la dispoziție”

[Imagine: 135-EEBBC-53-E8-4732-96-FE-AE72586052-FF-w1023-r1-s.jpg]
Bogdan Licu spune că inițial procurorii au crezut că filmarea a fost făcută de o persoană privată și de aceea procurorii militari au preluat cazul cu întârziere.

Citat:Procurorul General Bogdan Licu a spus că inițial a crezut că filmarea publicată de jurnaliștii de la Libertatea, care surprinde primele momente ale intervenției pompierilor la clubul Colectiv, era a unei persoane private, nu a unui pompier. El a spus că IGSU trebuia să dea filmarea procurorilor.

„În dosarul Colectiv s-a muncit foarte mult, a fost un prim rechizitoriu în 2016, după care a mai fost un rechizitoriu 2018. (...) Am efectuat tot felul de alte activități, au fost peste 300 de audieri, ridicări de documente la mai multe instituții și organizații. S-a dispus în urmă cu un an un control ce urmează a fi finalizat prin Ministerul Sănătății la 6 spitale unde stau constatat probleme. Deci s-au făcut foarte multe. Din păcate a apărut acea înregistrare de la ISU. Spun din păcate spun pentru că era important să fi știut de la bun început de ea. În acel moment, (al apariției filmării – n.r.) s-a pus problema dacă nu cumva competența aparține Parchetului Militar având în vedere că cei de la ISU sunt militari”, a explicat Bogdan Licu.

Licu a precizat că parchetul pe care îl conduce nu a pasat responsabilitatea către Parchetul Militar, în acest caz, ci că a crezut, inițial, că filmarea aparține unei alte persoane, care nu e militar, deci nu era de competența procurorilor militari.

„Inițial am crezut că acea filmare aparține unui terț care se afla întâmplător acolo. Dar, nu! Acea filmare aparține unui funcționar ISU care se afla în exercitarea serviciului și a făcut acea înregistrare. Ei erau obligați să ne pună la dispoziție. Toate părțile implicate sunt obligate să pună la dispoziția anchetatorilor toate documentele, toate înregistrările, tot ce au la dispoziție cu privire la acest eveniment”, a mai spus Bogdan Licu.

Parchetul Militar a început săptămâna trecută cercetările in rem în dosarul Colectiv, după apariția imaginilor care surprind primele momente ale intervenției pompierilor. Se fac cercetări inclusiv pentru profanare de cadavre, după ce șeful intervenției, Orlando Șchiopu, a fost filmat folosind o înjurătură la adresa persoanelor decedate la clubul Colectiv.

O filmare de 20 de minute a fost publicată de jurnaliștii de la Libertatea, făcută de un membru al IGSU, care arată modul în care au intervenit pompierii în 2015, la incendiul de la clubul Colectiv. Filmarea a fost ascunsă de conducerea IGSU de la acel moment. Raed Arafat, șeful Departamentului pentru Situații de Urgență din MAI, susține că nu a fost informat despre existența acestei filmări.
SURSA : https://romania.europalibera.org

"Foc . O stivă de replici uscate, plus cuvântul scânteie."
05-11-2019 04:54 PM
Citaţi acest mesaj într-un răspuns
 Thanks given by: Covalciuc Bogdan
{myadvertisements[zone_3]}
HomefireNews Offline
Old firefighter Moderator
*******

Mesaje: 5,759
Alăturat: Nov 2010
Locatie:
Thanks: 5049
Given 3283 thank(s) in 2000 post(s)

Mesaj: #73
RE: Incendiu Colectiv
Cum explică Arafat că filmarea secretă de la Colectiv a ajuns la dosar după 4 ani: „Poate a fost o scăpare”





Citat:Secretarul de Stat, Raed Arafat, a vorbit, joi, în cadrul emisiunii Piaţa Victoriei, moderată de Moise Guran la Europa FM, despre filmările secrete făcute la Colectiv de pompieri și publicate de Libertatea în luna octombrie a acestui an.

Întrebat cum explică faptul că filmarea cu intervenţia publicată de Libertatea nu a ajuns la dosarul Colectiv decât după 4 ani, Raed Arafat a spus că a fost „poate o scăpare”.

Totodată, atunci când a fost pus să explice de ce refuzat să vorbească până astăzi despre filmări, Raed Arafat a răspuns: „E o diferență între nu am putut și nu am vrut. Nu am vrut. Era în mijlocul campaniei electorale. Intenția celui care l-a lansat era să crească emoțiile. Reacția deja s-a propus. Venea comemorare. Desemnau deja vinovații”.

„Era o perioadă în care deja unii politicieni cereau demisia lui Arafat. Capul lui Arafat începea să fie o minge de ping-pong. Domnul Cioloș, doamna Clotilde Armand. Au judecat niște imagini extrem de emoțional, dar tot contextul respectiv trebuie judecat cu capul, nu cu emoțiile”, a mai spus Arafat.

Secretarul de Stat susține că filmul nu este corect pentru că nu are „oră, nu are timeline”.

Orice operațiune se filmează. Primele 22 de minute dintr-o intervenție fixată doar pe o anumită zonă, nu arată ce se întâmplă în rest.(…) Relevanța este aproape zero. Pentru că este foarte normal ce s-a întâmplat acolo.

"Foc . O stivă de replici uscate, plus cuvântul scânteie."
01-12-2019 07:13 AM
Citaţi acest mesaj într-un răspuns
 Thanks given by: Covalciuc Bogdan
{myadvertisements[zone_3]}
HomefireNews Offline
Old firefighter Moderator
*******

Mesaje: 5,759
Alăturat: Nov 2010
Locatie:
Thanks: 5049
Given 3283 thank(s) in 2000 post(s)

Mesaj: #74
RE: Incendiu Colectiv
Omul cu camera din mijlocul incendiului
PUBLICAT PE 13 FEBRUARIE 2020 https://www.scena9.ro

[Imagine: covermihai.jpg]

Citat:Mihai Grecea, supraviețuitor Colectiv, a filmat, a făcut sunet și a participat la montajul documentarului despre urmările incendiului, regizat de Alexander Nanau. Filmul „colectiv” a avut premiera la Festivalul Internațional de Film de la Veneția și va intra în cinematografele de la noi vineri, 28 februarie. Cum e să documentezi un eveniment traumatic din care ai făcut parte, în timp ce încă te recuperezi de pe urma lui?

În noaptea de 30 octombrie 2015, în containerul de la ieșirea din clubul Colectiv, Mihai Grecea își adună brațele în jurul capului ca să își protejeze fața de foc. Face o cușcă din obiectele pe care le are în mâini: un rucsac cu sigla Festivalului de Film de la Veneția și o cameră video, cu care filmase concertul Goodbye to Gravity, inclusiv momentul în care focul s-a aprins și s-a extins pe tavan.

Simte cum i se dislocă coloana vertebrală. Stau om la om în câțiva metri pătrați și fiecare împinge. „Imaginează-ți: oameni disperați de arderi, sute de grade deasupra ta, împing toți să iasă”. Deși îi fusese cald tot concertul, a rămas în sacou, ca să-și țină în buzunar acumulatorul și cardurile de la cameră.

„Dacă n-aș fi avut haina aia pe mine, nu mai trăiam azi, eram ars complet”, spune el într-o zi de februarie, la aproape patru ani și jumătate de la Colectiv, când ne întâlnim să vorbim despre munca lui la film.

În container e perfect conștient de gravitatea situației, dar reușește să-și păstreze calmul. E o atitudine pe care a învățat-o în aviație, căci e pilot privat de avion de șapte ani. Apoi, timp de câteva secunde, are halucinații ca dintr-un joc de Tetris, dar își revine când i se pare că aude o voce pe care o asociază cu cea a tatălui său, care a murit cu un an în urmă. „Dacă nu te ridici acum să ieși, o să mori ca un șobolan.”

În fața lui e o saltea de oameni căzuți. Vede mulți tineri cu tricourile arzând cum calcă peste ceilalți ca să iasă. Mai târziu, când vor depune mărturii în fața instanței, unii dintre ei vor spune plângând că le pare rău pentru acest gest. „Bă, eu nu pot să calc peste ăștia, că poate au murit, poate sunt răniți, sar”, își spune în gând.

Dă drumul rucsacului și camerei video pe care are toată filmarea, și sare peste grămada de oameni căzuți, înaltă de un metru.

Desculț și fără ochelari, încearcă apoi să-i ajute și pe alții să iasă. Se oprește când își dă seama că îi atârnă pielea de pe mâini și că mai degrabă încurcă. Încă nu au ajuns pompierii. Nici salvarea.

Are arsuri pe față, urechi, cornee, mâini și brațe, adică pe 25% din suprafața corpului. Dar asta o să afle abia mai târziu.

Afară, așezat pe caldarâm, trăiește un moment pe care îl numește schizoid și care îl va urmări mult timp de acum înainte. Se va întreba constant unde începe și unde se sfârșește etica atunci când vine vorba de propria supraviețuire. „Mi-am dat seama că în fața mea era iadul pe pământ, iar eu eram extrem de bucuros că am scăpat din iadul ăla și în același timp îngrozit că mă pot bucura în halul ăsta în fața iadului în care sunt oameni și pe care nu pot să îi ajut.”

Camera cu care filmase e a prietenului lui, Dan Ciobanu, chitaristul trupei „Prea Târziu”, despre care o să afle peste o săptămână că și-a pierdut viața în incendiu. După ce nu mai rămâne nimeni în container, Mihai încearcă să recupereze aparatul, în special pentru materialul filmat. Se duce până în ușă și face un sfert de pas înăuntru. E beznă, fum dens și foarte fierbinte, așa că dă înapoi.

Camera de filmat rămâne în container.

[Imagine: 3-DSC06209.jpg]

*
25 din cele 75 de zile pe care le-a stat în spital, Mihai a fost în comă. „Cine își imaginează că atunci când ești în comă e un somn, nu e așa, e un coșmar continuu”.

De la sedativele pe care le primea, avea narcotripuri. Visa întruna că cineva vrea să îl omoare – bandiți care vor să-i ia gâtul, traficanți de droguri care îl amenință. „E un coșmar foarte greu de dus, e o senzație de frică permanentă, frică profundă”. Își amintește că în acest univers, până și culorile erau absurde. „Erau niște culori din astea de pământ, leșioase așa – negru, gălbui, maroniu, cupru ușor roșiatic. Astea erau culorile, așa era lumea”.

În vise i-au apărut și unii dintre prietenii care au fost în noaptea de 30 octombrie în Colectiv. În delirul lui Mihai, însă, nu exista însă niciun club și niciun foc.

64 de oameni au murit în urma incendiului de la Colectiv, iar nouă dintre ei îi erau prieteni.

De la fumul inhalat, a avut o arsură pulmonară severă, incompatibilă, practic, cu viața. Se consideră norocos că a avut șansa să fie al 13-lea pacient din lume căruia i s-a pus un aparat de oxigenare extracorporală, și al șaptelea care a supraviețuit. Acest aparat i-a scos sângele din corp, i l-a oxigenat și i l-a pus înapoi. Procedura a fost prima de acest gen în România.

*
Pe la jumătatea lunii februarie 2016, la o lună după ce a ieșit din spital, Mihai Grecea s-a dus să se vadă cu artistul Dan Perjovschi. Când era internat, Perjovschi îi zisese mai în glumă, mai în serios: „dacă ai nevoie de șpagă să dai la doctori, îți fac niște desene de ale mele”. Mihai l-a luat în serios și a mers să le ia, ca să le dea medicilor care l-au tratat, în semn de mulțumire.

În biroul lui Perjovschi era și regizorul Alexander Nanau, pe care Mihai îl știa mai demult, de când Nanau îl ajutase cu sfaturi pentru montajul unui documentar.

Grecea e regizor și producător de reclamă și film, și regizase două filme: „Omul pasăre”, despre cel mai în vârstă pilot de planor din România, făcut împreună cu Alexandru Mavrodineanu și produs de HBO Europe, și „Sunetele Bucureștiului”, despre noile minorități din capitală.

Nanau e unul dintre cei mai apreciați regizori de documentare de la noi, cunoscut pentru „Lumea văzută de Ion B.”, premiat, printre altele, cu un Emmy, și „Toto și surorile lui”, un film despre trei frați minori care își așteaptă mama să iasă din închisoare, care a luat 16 premii la festivaluri internaționale.

„În timp ce îi povestea lui Dan (Perjovschi, n.r.) toate întâmplările, m-am așezat cuminte acolo și am ascultat”, îmi spune Nanau.

Apoi i-a zis lui Mihai că a început să lucreze de două-trei luni la un documentar despre Colectiv și l-a întrebat dacă n-ar vrea să i se alăture. „Mi se părea un pas natural, în primul rând și pentru că el era în zona filmului și mi s-a părut, auzindu-l cum povestește, că ar putea fi cel mai potrivit lucru ce poate să i se întâmple acum, să fie parte dintr-un proiect în care să prelucreze practic ce i s-a întâmplat, nu să stea pe bară să aibă prea mult timp mort”, povestește Nanu.

„Și așa a început. Dan (Perjovschi, n.r.) e nașul filmului cumva, puțină lume știe. Dacă nu ne-am fi întâlnit la el, poate că nu se făcea filmul. Sau n-ar fi fost ăsta filmul, ar fi fost altul”, e de părere Mihai.

Nanau crede că fără Mihai nu ar fi obținut atât de repede încrederea părinților și a supraviețuitorilor, în special a lui Tedy Ursuleanu, care este personaj în documentar. La începutul lui martie 2016, când au început să filmeze cu aceștia, Nanau încă nu știa cum o să arate filmul și voia să înțeleagă universul cât mai multor oameni care sunt parte din Colectiv.

„Pentru mine cumva asta a fost așa, ca o exorcizare, pentru că mi-am relativizat foarte mult propria suferință”, spune Mihai. „S-a plâns grav la filmări, nu doar subiecții interviurilor, ci și noi, era foarte greu de suportat”.

A încercat de câteva ori să filmeze cu o a doua cameră pe lângă Nanau, însă mâinile îi erau foarte slăbite de la arsuri și îi tremurau după câteva minute. Așa că a renunțat. Câteva cadre ale lui au ajuns totuși în film.

În această perioadă, Mihai mergea la recuperare câte cinci-șase ore pe zi. „Recuperarea e foarte dureroasă și, dacă n-ai nervii tari, cazi în depresie foarte ușor”, spune el. Kinetoterapeutul îi masa și îi îndoia deget cu deget, ca mâna să reînvețe să facă ce făcea înainte. Se bucura când, la sfârșitul sesiunii, îi măsurau unghiul la care putea să miște degetele și îl încurajau: „hai, că azi ai mai câștigat cinci grade!”.

Exista varianta să plece în străinătate, să se recupereze mai bine acolo, dar a ales să rămână și să lucreze la film – i s-a părut mai important să se refacă mental și sufletește.

Ca să fie o atmosferă cât mai intimă la filmări, Mihai a început să facă sunetul, deși nu mai făcuse asta niciodată. Avea însă background muzical – în urmă cu mulți ani cântase într-o trupă rock.

Camera pe care o lăsase din mână în noaptea de 30 octombrie ca să se salveze s-a întors în cele din urmă la el – o găsiseră pompierii. Mihai a încercat să se uite la înregistrări în martie 2016, dar nu a rezistat la toată filmarea. „Sunetul m-a copleșit, nu imaginea”. Abia după doi ani de la Colectiv a reușit să se uite la tot materialul, dintr-o necesitate a construirii cronologiei, pe bază de sunet.

În documentarul regizat de Nanau apar cadre cu incendiul filmate cu această cameră.

[Imagine: 1-DSC06154.jpg]

*
Au fost multe situații în care Mihai ar fi vrut să reacționeze în timpul filmărilor. „Am pocnit de furie făcând interviuri cu doctorii care au acționat la Colectiv și au acționat rău și inuman. Am luat interviu inclusiv lui Arafat. Am vrut să filmăm cu (fostul ministru, n.r.) Bănicioiu și ne-a refuzat, a zis că după 50 de ani, ca la Kennedy, o să aflăm”, spune Mihai. S-a abținut – n-ar fi putut să fie în același timp și activist, și documentarist.

De departe cel mai crunt moment de la filmări a fost când a ajuns din nou în fața clubului Colectiv, la un an de la incendiu, împreună cu alți supraviețuitori. „Am avut o cădere”. Această secvență nu apare însă în film și, din respect față de oamenii din ea, Mihai nu vrea să o povestească pe larg.

Pentru că era parte civilă în dosarul „Colectiv”, iar Codul Penal îi interzicea orice fel de contact cu părțile implicate, nu a putut să participe la unele filmări, cum ar fi cele cu patronii clubului.

În primăvara lui 2016 au apărut avertizorii de integritate care au denunțat neregulile din sistemul sanitar și mai apoi, investigațiile despre dezinfectanții diluați ale Gazetei Sporturilor (GSP).

Echipa filmului obținuse un acces unic în redacția GSP și atunci Nanau și-a dat seama că povestea documentarului acolo e, în ce a urmat după Colectiv. „Era clar că e destulă poveste care se desfășoară de-acum încolo, care s-ar putea să ne dezvăluie mai mult despre ce s-a întâmplat și să înțelegem mai bine trecutul prin a filma povestea care se derula în fața camerei”, spune el.

De aceea și numele filmului este „colectiv” cu „c” mic: pentru că e vorba despre ce s-a întâmplat ulterior în întreaga societate, nu doar despre ce s-a întâmplat în club.

În redacția Gazetei Sporturilor, Nanau a filmat de multe ori singur, pe de o parte pentru intimitatea pe care o căuta, dar și pentru că la ziar filma dimineața, când Mihai mergea la recuperare. „Ne întâlneam și seara mai discutam ce am filmat, a fost tot timpul un partener și de discuție. (...) Cu siguranță am câștigat un prieten”, spune regizorul.

La mai puțin de o lună de la Colectiv, venise la putere guvernul tehnocrat, iar realizatorii documentarului au primit deschidere din partea cabinetului lui Vlad Voiculescu, pe atunci ministru al Sănătății, să filmeze ce se întâmplă în spatele ușilor unde se iau decizii de interes public. A doua parte din „colectiv” urmărește încercările echipei ministrului de a reforma sistemul de sănătate.

În contextul în care Vlad Voiculescu și-a anunțat luna trecută candidatura la Primăria Capitalei din partea PLUS, în spațiul public au apărut comentarii potrivit cărora filmul i-ar face campanie politică lui Voiculescu.

„Orice fel de observație pe tema asta, că e un film cu mesaj partizan, cu mesaj politic, nu are niciun fel de legătură cu intenția noastră, pentru că noi am filmat o realitate așa cum exista ea la nivelul anului 2015-2016. Că lucrurile din film au o relevanță politică pentru societatea noastră asta e, asta e și ideea, să încercăm să înțelegem mai bine viața pe care o ducem în țara asta”, spune Mihai.

Și mai spune că, după ce ies din sala de cinema, i-ar plăcea ca oamenii să își pună întrebări. „Mai putem merge așa? Ce fel de viață trăiesc? Ce pot schimba? Ce pot face în fiecare zi să schimb?”.

[Imagine: 4-DSC06333.jpg]

*
Filmările au durat mai bine de un an și în total sunt peste 300 de ore filmate cu supraviețuitori, părinți, medici, proteste, redacția GSP sau Ministerul Sănătății.

La documentar au lucrat, în toate departamentele, peste 60 de oameni din mai multe țări.

Grecea spune că nu e ușor să lucrezi cu Nanau. „Alex e un regizor extrem de demanding și un producător la fel. Foarte ordonat și foarte riguros. Și extrem de exigent. Și are foarte mare dreptate să fie așa, pentru că, mai ales la documentar, orice lipsă de pregătire și greșeală și disfuncționalitate la filmare poate produce o catastrofă.”

Când filmul a fost gata, în vara lui 2019, Mihai a început să facă advocacy la Ministerul Sănătății pe problema arșilor, fiindcă acumulase destule informații și înțelesese ce nu funcționează în sistem. În România sunt între 600 și 800 de cazuri de mari arși pe an (pacienți cu arsuri peste 20% din suprafața corpului) și majoritatea mor, spune Mihai, din lipsa dotărilor din unitățile de arși, a personalului medical insuficient pregătit sau a bacteriilor.

Anul trecut, a făcut parte dintr-un grup de lucru care a elaborat un ordin de ministru ce reglementa transferul automat al pacienților cu arsuri foarte grave care nu puteau fi tratați în România. Ordinul se află însă în continuare în suspensie, deși are toate avizele din minister și fusese semnat și de ministrul Pintea, dar nu a mai intrat în Monitorul Oficial.

„Deci la fel, transferul unui pacient cu arsuri stă în pixul câte unui om din minister. Pentru ei, oamenii nu sunt decât niște numere. Cum era și piesa lui Goodbye to Gravity: We’re not numbers, we're free. Ba fix asta suntem”, spune Mihai.

Un lucru important s-a întâmplat totuși, după Colectiv, crede el: politicienii nu mai pot să mintă chiar atât de mult ca înainte.

Pe lângă advocacy, Mihai face navigație de pacient – îi consiliază pro bono pe pacienții arși și pe familiile lor ce să facă pentru a le fi respectate drepturile.

Împreună cu alți supraviețuitori de la Colectiv, lucrează la înființarea unui ONG care se va numi Asociația Română a Pacienților cu Arsuri și care va fi asociația reprezentativă pentru arșii din România. Dar însuși Ministerul Sănătății le îngreunează procesul, căci trebuie să-și dea acordul pentru folosirea cuvântului „română” în denumire. Așteaptă să primească acest acord din luna noiembrie.

*
„colectiv”, despre care presa străină a scris, printre altele, că este „absolut genial” (Rolling Stone) și „unul dintre cele mai bune filme despre jurnalism” (Indie Wire), a avut premiera mondială toamna trecută, la Festivalul Internațional de Film de la Veneția. Când a auzit melodia „The Day We Die” în timp ce pășea pe covorul roșu, Mihai a simțit cum i se taie picioarele. Deși chiar el pregătise fișierul audio, tot nu putea să creadă că o ascultă acolo.

Apoi și-a adus aminte de ghiozdanul primit de la un prieten, inscripționat cu numele aceluiași festival, pe care îl avea la el în noaptea de 30 octombrie 2015. Universul parcă îi făcuse un cadou.





Documentarul „colectiv” e produs de Alexander Nanau Production în coproducție cu HBO Europe și Samsa Film (Luxemburg).

"Foc . O stivă de replici uscate, plus cuvântul scânteie."
13-02-2020 06:44 PM
Citaţi acest mesaj într-un răspuns
{myadvertisements[zone_3]}
HomefireNews Offline
Old firefighter Moderator
*******

Mesaje: 5,759
Alăturat: Nov 2010
Locatie:
Thanks: 5049
Given 3283 thank(s) in 2000 post(s)

Mesaj: #75
RE: Incendiu Colectiv
Motivarea în dosarul Colectiv: Rezultatul unei activităţi infracţionale în lanţ. Atitudinea inculpaţilor - lăcomie şi cinism

[Imagine: a-D1l-ZWQ0-Mzg4-Zj-Rk-Nzlh-OWVm-MGVl-OWR...-thumb.jpg]

Citat:Tragedia de la Clubul Colectiv este rezultatul unei activităţi infracţionale în lanţ, iar atitudinea inculpaţilor nu rezidă în lipsa unei educaţii juridice, ci în lăcomie, iresponsabilitate şi ignoranţă a legii, se arată în motivarea deciziei prin care Tribunalul Bucureşti a dispus condamnări grele în dosarul incendiului de la Colectiv

"În concluzie, instanţa reţine că tragedia de la Clubul Colectiv este rezultatul unei activităţi infracţionale în lanţ, în raport cu un cadru legislativ care, chiar dacă nu era perfect, oferea instrumente previzibile/predictibile de evitare (a tragediei, n.r.). Atitudinea subiectivă a inculpaţilor nu rezidă în lipsa unei educaţii juridice, ci în lăcomie, iresponsabilitate şi ignoranţă a legii. Inculpaţii, deşi unii sunt educaţi în condiţiile unei societăţi în tranziţie, dar libere, democratice şi cu o carieră de antreprenor, au adoptat o atitudine de negare, 'invocând' pretinsa vinovăţie a altor coinculpaţi, a altor persoane, a unor autorităţi, a statului, dar şi calitatea legii. Este tipic pentru astfel de antreprenori, care atunci când se discută iniţierea/derularea unei afaceri, profitul sau reglementările salariale, solicită o intervenţie a statului cât mai mică prin debirocratizare, liberalizare, legiferare neexcesivă, să invoce brusc în cazul unor tragedii calitatea unor instituţii/politici publice", se arată în motivarea semnată de judecătorul Mihai Bălănescu de la Tribunalul Bucureşti.

În opinia judecătorului, la data când s-a produs tragedia, 30 octombrie 2015, exista în vigoare un cadru legislativ corect şi eficient, însă esenţial era ca acest cadru legislativ să fie respectat şi pus în aplicare, atât de conducători/angajaţi ai unor autorităţi publice, cât şi de comercianţii din sectorul privat.

Magistratul aminteşte şi de obligaţia comerciantului de a respecta legea în materie şi a întreprinde, în prealabil, demersurile de informare şi de obţinere a avizelor/autorizaţiilor legale.

"Toate acestea converg, în materia PSI, spre apărarea dreptului la viaţă, ca valoare socială. La fel şi în cazul folosirii unor produse pirotehnice/montarea unor instalaţii în spaţii aglomerate. Dacă pe ambele planuri, care ar trebui să coopereze, avem activităţi infracţionale, generate inclusiv de raţionamente financiare, nicio normă juridică corectă nu-şi poate atinge scopul. Pentru evitarea unor astfel de tragedii, este vital ca cerinţele legale să fie respectate", notează judecătorul Mihai Bălănescu.

Judecător: Atitudinea unor inculpați denotă cinism, rea-credinţă şi lipsă de respect faţă de lege şi suferinţele uriaşe ale victimelor
Pe de altă parte, judecătorul consideră că atitudinea unor inculpaţi din acest dosar de împiedicare a aflării adevărului despre ce s-a întâmplat la Colectiv denotă cinism, rea-credinţă şi lipsă de respect faţă ce cei care au murit sau au fost răniţi în incendiu.

"În cazul unor inculpaţi, atitudinea ulterioară datei de 30.10.2015, de împiedicare a stabilirii adevărului, denotă cinism, rea-credinţă şi lipsă de respect faţă de lege şi suferinţele uriaşe ale victimelor", spune magistratul.

Pe 16 decembrie 2019, fostul primar al Sectorului 4 Cristian Popescu-Piedone a fost condamnat la 8 ani şi 6 luni închisoare cu executare pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu în legătură cu eliberarea autorizaţiilor de funcţionare pentru Clubul Colectiv.

Totodată, Tribunalul a decis condamnarea celor trei patroni ai Clubului Colectiv - Alin George Anastasescu, Paul Gancea şi Costin Mincu - la câte 11 ani şi 8 luni închisoare, pentru ucidere din culpă în formă agravantă, vătămare corporală din culpă în formă agravantă şi neluarea măsurilor legale de securitate şi sănătate în muncă.

Daniela Niţă - patroana firmei de artificii Golden Ideas Fireworks Artists - a fost condamnată la 12 ani şi 8 luni de închisoare cu executare. În acelaşi dosar, pirotehniştii Viorel Zaharia şi Marian Moise au primit 9 ani şi 8 luni de închisoare şi, respectiv, 10 ani. De asemenea, Cristian Niţă, director al firmei de artificii, a primit 3 ani şi 6 luni de închisoare cu executare.

George Matei şi Antonina Radu, cei doi pompieri de la Inspectoratul pentru Situaţii de Urgenţă (ISU) Bucureşti care au verificat Clubul Colectiv fără a lua măsurile legale în privinţa respectării normelor PSI, au fost condamnaţi la câte 9 ani şi 2 luni de închisoare.

Aurelia Iofciu, şefa Serviciului autorizări comerciale din Primărie, a primit 8 ani de închisoare, Larisa Luminiţa Ganea, consilier superior - 7 ani, Ramona Sandra Moţoc, referent superior - 3 ani de închisoare cu suspendare. În cazul Ramonei Moţoc, instanţa a dispus prestarea a 90 de zile de muncă în folosul comunităţii.

Decizia Tribunalului Bucureşti nu este definitivă.
SURSA : https://www.digi24.ro/

"Foc . O stivă de replici uscate, plus cuvântul scânteie."
05-03-2020 06:19 AM
Citaţi acest mesaj într-un răspuns
{myadvertisements[zone_3]}
Postează răspuns 


Săritură forum:



Bine ai venit, Vizitator!
Trebuie să vă înregistraţi înainte să postaţi aici.


  

Parolă
  





Ultimele subiecte
Autospeciale pentru stins...
Ultimul mesaj a fost postat de: HomefireNews
Ieri 06:49 PM
» Mesaje: 442
» Vizualizări: 448906
Pensii militare
Ultimul mesaj a fost postat de: Covalciuc Bogdan
03-06-2020 08:40 PM
» Mesaje: 161
» Vizualizări: 214723
Proiectarea constructiilo...
Ultimul mesaj a fost postat de: HomefireNews
03-06-2020 04:21 PM
» Mesaje: 0
» Vizualizări: 66
Respect !.....și suntem d...
Ultimul mesaj a fost postat de: HomefireNews
02-06-2020 01:57 PM
» Mesaje: 178
» Vizualizări: 323614
Asociația Civică „ ACVILA...
Ultimul mesaj a fost postat de: HomefireNews
02-06-2020 10:02 AM
» Mesaje: 17
» Vizualizări: 392
SMURD Harghita
Ultimul mesaj a fost postat de: HomefireNews
02-06-2020 06:50 AM
» Mesaje: 31
» Vizualizări: 15626
Justiție, investigații, m...
Ultimul mesaj a fost postat de: HomefireNews
29-05-2020 04:38 PM
» Mesaje: 463
» Vizualizări: 17464
Pompieri români cazuți la...
Ultimul mesaj a fost postat de: Covalciuc Bogdan
28-05-2020 07:22 AM
» Mesaje: 15
» Vizualizări: 26888
Istoria pompierilor din ...
Ultimul mesaj a fost postat de: Covalciuc Bogdan
27-05-2020 08:04 PM
» Mesaje: 7
» Vizualizări: 3292
Istoria pompierilor din C...
Ultimul mesaj a fost postat de: Covalciuc Bogdan
27-05-2020 07:07 PM
» Mesaje: 1
» Vizualizări: 87

Sustinem
semperfidelis.ro
agendapompierului.ro