pompieri

09.01.2006 - 09.01.2023 / REMEMBER : 17 ani de la prăbuşirea elicopterului SMURD Iași

Citat:9 ianuarie 2006, ora 8.00: O zi obişnuită de muncă pentru personalul Unităţii de Primire Urgenţe a Spitalului „Sf. Spiridon”. Toţi angajaţii sunt la post. Astăzi, de gardă pe elicopterul SMURD sunt medicul Liliana Puiu şi asistenta Mioara Haută. Încă o zi în care se aşteaptă intervenţii dificile, dar echipa este pregătită.
Ora 9.16: Elicopterul care deserveşte SMURD Iaşi decolează într-un zbor tehnic de verificare. Zbor de rutină. La bord, patru persoane: pilotul Valentin Stănescu, copilotul Augustin Toma, medicul Liliana Puiu şi asistenta Mioara Haută, ambele de la Unitatea de Primire Urgenţe a Spitalului Clinic “Sf. Spiridon”.
Ora 9.26: La numărul de urgenţă 112 se primeşte un apel disperat : elicopterul SMURD Iaşi s-a prăbuşit în zona aeroportului! Ambulanţele pornesc cu viteză maximă spre locul incidentului, dar nimic nu se mai poate face. Toţi pasagerii sunt morţi.
Ora 9.30: Vestea prăbuşirii elicopterului SMURD cade ca o bombă în UPU “Sf. Spiridon”. Întreg personalul încremeneşte, nevenindu-i să creadă cele auzite. Se încearcă luarea legăturii cu cele două colege. Telefoanele mobile sună, dar nimeni nu răspunde. Medici şi asistenţi izbucnesc în plâns. Printre lacrimi, îşi găsesc timp şi pentru pacienţii care aşteaptă şi care înţeleg că este vorba de o mare nenorocire. Lacrimile celor din UPU nu mai contenesc. “Nu se poate, nu se poate!”, se aude in jur. Se lasă tăcerea, o tăcere ca de plumb.
Ora 11.00: Tot personalul se adună pentru a afla ultimele veşti despre tragedie. Imaginile difuzate de Realitatea TV de la locul catastrofei lovesc încă o dată : un morman de fiare contorsionate este tot ce se mai distinge din elicopter. Nimeni nu vorbeşte. Nu mai au putere. Ochii spun însă totul. Fratele asistentei dispărute tragic plânge. Feţele tuturor sunt răvăşite de durere.
Ora 11.45: Un asistent nu mai rezistă şi iese afară, la o ţigară. Stă de vorbă cu doi colegi : “Parcă este blestemat serviciul ăsta de urgenţă! Anul trecut am avut accident cu maşina, iar acum cu elicopterul. De fiecare dată, de gardă a fost doctoriţa Puiu”. Ştirile îngrozesc însă şi familiile angajaţilor de la UPU. Fiecare se gândeşte la ce e mai rău. O asistentă telefonează acasă : „Eu sunt teafără, sunt la serviciu, spune-le să nu-şi facă griji”, încearcă ea să-i liniştească pe cei din familie.
Ora 12.00: La intrarea în curtea spitalului este arborat steagul negru, ca semn al cumplitei tragedii. Alt steag este pe o uşă de la intrarea în UPU.
Ora 12.15: La spital apar ziariştii. Au fost, în prealabil, la locul prăbuşirii elicopterului. În aşteptarea declaraţiilor oficiale, vorbesc în şoaptă. Sunt vizibil marcaţi de tragicul accident.
Ora 12.45: “Ce să vă spun? Pentru doctoriţa Puiu - Lala, cum îi spuneam noi - zborul constituia o bucurie. Era trup şi suflet, gata oricând să intervină şi să ajute. A fost mai întâi medic rezident, apoi a intrat la noi prin concurs. A avut misiuni foarte grele şi acumulase o bogată experienţă în medicina de urgenţă.
Mioara era şi ea devotată serviciului nostru. A fost printre cei mai vechi şi cu experienţă asistenţi pe care îi aveam. Ea a venit încă din 1998, la Triaj, apoi a trecut la UPU. Era conştiincioasă şi credincioasă, cânta chiar în corul Mitropoliei. Mai ştiu că în casă ea constituia baza şi îşi îngrijea mama, care este bolnavă. Mioara niciodată nu a refuzat pe nimeni, îşi înlocuia colegii oricând era nevoie, mergând chiar şi acasă la pacienţi. A fost la Târgu Mureş, la SMURD, voluntar, pe banii ei, numai ca să înveţe“, spune dr. Anda Păuleţ din cadrul UPU “Sf. Spiridon”.
“I-am făcut poze Mioarei cu telefonul ei mobil astăzi, chiar înainte de a pleca. Şi de ieri avem câteva fotografii”, mărturiseşte, printre lacrimi, asistenta Alina Cojocaru.
Ora 13.32: Patru ambulanţe, transportând corpurile neînsufleţite, intră în curtea spitalului. Trei maşini trec spre Morgă. Una staţionează câteva minute în faţa UPU. Colegii o pot vedea pe doctoriţa Liliana Puiu. Lacrimile curg şiroaie pe feţele tuturor şi nici nu încearcă să le mai ascundă. Jurnaliştii păstrează tăcerea şi distanţa. Oamenii înţeleg că este vorba despre ceva grav şi trec încet şi cu respect. În sfârşit, maşina se mişcă din loc. Medici, asistenţi şi ziarişti o urmează.
Asistentul-şef UPU, Rolandi Murariu, abia se stăpâneşte să nu izbucnească în plâns. “Pe 25 ianuarie, Mioara ar fi împlinit 31 de ani. Pe Lala o ştiu foarte bine, a fost colegă de clasă cu soţia mea, a terminat liceul sanitar în 1987, iar la bază era asistent medical”, le şopteşte el ziariştilor prezenţi la spital.
Ora 14.00: Tura de după-amiază la UPU intră în serviciu. Cu lacrimi şi durere. Aglomeraţia pe holul unităţii este mare. Medicul Iulian Coca, din tura de dimineaţă, încearcă să explice ceva unor pacienţi. Este obosit. La „Informaţii”, telefoanele sună continuu, iar asistentul de serviciu cu greu face faţă solicitărilor.
Ora 14.30: Ambulanţa aduce încă un pacient. Cazul este preluat imediat. Pe hol, asistenta de pe „Salvare” izbucneşte în plâns. O colegă de la UPU încearcă să o liniştească, dar îi dau şi ei lacrimile.
Elicopterul SMURD Iaşi s-a prăbuşit la aproximativ zece minute de la decolare, la circa 1,5 km de turnul de control.
Potrivit subprefectului de Iaşi, Florin Ungureanu, zborul a durat mai puţin de zece minute, iar aeronava s-a prăbuşit razant, rostogolindu-se pe o distanţă de 30-40 de metri, moment în care au fost proiectate în afara aeronavei corpurile medicului şi asistentei, cu tot cu scaune. Corpurile pilotului şi copilotului au fost găsite în interiorul aeronavei.
Conducerea Prefecturii Iaşi a precizat că condiţiile meteo erau favorabile zborului, luni dimineaţă fiind minus 3 grade Celsius, vânt slab şi vizibilitate bună, de pănă la 5.000 de metri. La rândul său, directorul Aeroportului Iaşi, Mitică Rebegea, a apreciat că nu condiţiile meteo sunt cele care au dus la prăbuşirea elicopterului.
Cei doi piloţi morţi în accident erau de la Unitatea Specială de Aviaţie a Ministerului Administraţiei şi Internelor şi au fost avansati post-mortem, de ministrul Vasile Blaga. Astfel, pilotul Vasile Valentin Mihai Stănescu a fost avansat de la gradul de maior la cel de locotenent-colonel, iar copilotul Mihai Augustin Toma, a fost avansat de la gradul de locotenent-comandor la cel de căpitan-comandor.
Aparatul, de tip EC 135, fusese donat SMURD de catre Ministerul Administraţiei şi Internelor şi a fost distrus în totalitate.
Specialiştii spun că valoarea aparatului depăşeşte 5 milioane de euro şi avea dotări tehnice de ultimă generaţie.

SURSA :http://oamr-iasi.ro

Cu 17 ani în urmă (2006) un elicopter aparţinând SMURD s-a prăbuşit în apropierea Aeroportului din Iaşi. Patru persoane (pilotul, copilotul, un medic şi un asistent medical) şi-au pierdut viaţa. Elicopterul, care făcea un zbor de rutină, a căzut în apropiere de Unitatea militară de la Holboca
Pe 9 ianuarie 2006, un elicopter de tip Eurocopter EC 135, proprietatea MAI, dat în folosinţa SMURD Iaşi, s-a prăbuşit în timpul unui zbor tehnic, toţi membrii echipajului murind la aproximativ 10 minute după decolararea aparatului. Elicopterul a căzut pe un teren aparţinând unei unităţi de jandarmi aflate în apropierea Aeroportului Iaşi.
În accidentul aviatic şi-au pierdut viaţa medicul Liliana Puiu, în vârstă de 37 de ani, asistenta Mioara Haută, în vârstă de 30 de ani, pilotul Valentin Stănescu, de 37 de ani, şi copilotul Augustin Toma, de 34 de ani.
Elicopterul care s-a prăbuşit în 2006 fusese achiziţionat cu peste 4 milioane de euro de către MAI în septembrie 2005. Ultima revizie tehnică, efectuată în noiembrie 2005, arăta că aparatul funcţiona la parametri normali.

Citat:Astăzi, 9 ianuarie 2023, s-au împlinit 17 ani de la prăbușirea unui elicopter aparținând SMURD în apropierea Aeroportului din Iași. Patru persoane și-au pierdut viața.

„Pe 9 ianuarie 2006, la ora 9:26, un elicopter SMURD s-a prăbușit în apropierea Aeroportului Iași.
În acel accident și-au pierdut viața medicul Liliana Puiu, asistenta Mioara Hauta, pilotul Valentin Stănescu și copilotul Augustin Toma.
Amintirea jertfei lor, în slujba semenilor, să rămână veșnic vie!”
Tragic accident aviatic la Iași
Amintim că în data de 9 ianuarie 2006, un elicopter de tip Eurocopter EC 135, proprietatea MAI, dat în folosinţa SMURD Iaşi, s-a prăbuşit în timpul unui zbor tehnic. Astfel, toţi membrii echipajului au murit la aproximativ 10 minute după decolararea aparatului.
Elicopterul a căzut pe un teren aparţinând unei unităţi de jandarmi aflate în apropierea Aeroportului Iaşi.

În tragicul accident aviatic şi-au pierdut atunci viaţa medicul Liliana Puiu, în vârstă de 37 de ani, asistenta Mioara Haută, în vârstă de 30 de ani, pilotul Valentin Stănescu, de 37 de ani, şi copilotul Augustin Toma, de 34 de ani.

„Era o zi ca oricare alta. Colegele noastre plecaseră ca în fiecare dimineaţă pentru zborul de încălzire care atunci se făcea cu echipă medicală. Au plecat, şi asta a fost. Cu câteva ore mai devreme, fusesem eu de gardă şi adusesem de la dispensarul din Bivolari un copil care era cred într-o comă diabetică. Dispariţia celor două colege, a medicului Liliana Puiu şi a asistentei Mioara Haută, a fost o pierdere imensă pentru colectivul nostru, ele fiind din prima echipă SMURD Iaşi“, a precizat atunci Diana Cimpoeşu, medic-şef UPU-SMURD Iaşi.
Elicopterul care s-a prăbuşit în 2006 fusese achiziţionat cu peste 4 milioane de euro de către MAI în septembrie 2005. Ultima revizie tehnică, efectuată în noiembrie 2005, arăta că aparatul funcţiona la parametri normali.

Requiescat in Pace....Respect !.....si suntem datori sa nu uitam !

IN MEMORIAM sublocotenent post-mortem Viorel Dîmboi



18 aprilie - 3 ani de când camaradul Viorel Dîmboi a fost ales de Dumnezeu să se alăture armatei îngerilor.

Citat:18.04.2020
Un camarad pompier a fost ales de Dumnezeu să se alăture armatei îngerilor..
În această dimineață, un eveniment tragic a umplut de durere sufletele pompierilor contănțeni, care au pierdut un camarad de nadejde, om deosebit și un profesionist desăvârșit.
Cu profundă tristețe, anunțăm încetarea din viață, în această dimineață, a plt.adj. Viorel Dimboi, la numai 49 de ani.
Încadrat la Detașamentului de Pompieri Cernavodă / ISU Constanta , camaradul nostru a pierdut lupta în linia întâi, cu perfidul virus SARS-CoV-2.
În cariera sa, #Viorel a participat la numeroase intervenţii alături de colegii săi, fiind permanent la datorie în nobila misiune pe care o au pompierii.
Dumnezeu să te odihnească în Împărăția Cerurilor, eroule, iar familiei greu încercate să îi dea alinare. Noi, camarazii tăi îți plângem plecarea prematură și atât de neașteptată din mijlocul nostru și sperăm ca, de acum înainte, să ți se întoarcă tot binele pe care l-ai făcut aici, în scurta ta viață pe pământ. Ai fost și vei rămâne eroul nostru și al tuturor celor care au beneficiat de ajutorul tău! Drum bun, #Viorel, drum bun, camarade!”
"La moarte numai corpul moare.Viața nu moare,nici conștiința,nici realitatea.Iar viața nu este niciodată atât de vie ca după moarte.Pompierii nu mor niciodată,ei ard mereu în sufletele oamenilor pe care i-au salvat...Să ne rugăm pentru camaradul Viorel Dimboi ,să-l cinstim cu demnitate ,cu onoare...și suntem datori să nu-l uităm!! "

Citat: 21 aprilie 2020
Ministrul afacerilor interne, Ion Marcel Vela, a acordat gradul de sublocotenent post-mortem plutonierului adjutant Viorel Dîmboi, din cadrul Inspectoratului pentru Situaţii de Urgenţă al judeţului Constanţa, care și-a pierdut viața în urma infectării cu COVID-19.
De asemenea, prin Ordinul MAI nr. II/699 din 21.04.2020, pompierului i-a fost conferită Emblema de onoare a Ministerului Afacerilor Interne pentru dăruirea, până la sacrificiul suprem, de care a dat dovadă în sprijinul semenilor săi, în lupta împotriva pandemiei COVID-19.
Militarul avea 48 ani, iar din anul 2007 lucra ca pompier salvator în cadrul ISU Constanţa, fiind încadrat conducător auto pe autospecialele de stingere.
De-a lungul carierei s-a remarcat datoritã modului profesionist în care îsi îndeplinea atribuțiile, fiind apreciat de superiorii și colegii alături de care își desfășura activitatea. Era cãsãtorit si avea doi fii.
Conducerea Ministerului Afacerilor Interne a transmis condoleanțe familiei îndoliate, aceasta fiind asigurată de întreg sprijinul în aceste momente extrem de dificile.

24 mai 2004 - 24 mai 2023
Au trecut 19 ani de la explozia de la Mihăilești, care rămâne drept unul dintre cele mai grave accidente produse pe șoselele din România.

O zi tragică din istoria României. Cum a fost posibilă explozia de la Mihăilești

Citat:Pe 24 mai 2004, într-o dimineaţă ploioasă de luni, la ISU Buzău a sunat alarma în jurul orei 5. Era anunţat incendiul unui tir încărcat cu îngrăşăminte pe Drumul European E85 la intrare în localitatea Mihăileşti.
Camionul care transporta 20 de tone de azotat de amoniu a explodat iar evenimentul s-a soldat cu 18 morţi, şapte pompieri, trei localnici şi doi jurnalişti ai postului Antena 1, dar și şi 13 răniţi grav.

Sorin Teşcan este unul dintre cei cinci militari în termen de la pompieri care au scăpat cu viaţă își amintește despre acea zi tragică din istoria României.
„Era o zi mohorâtă, ploioasă, parcă de doliu. Aflasem că e un camion răsturnat. Am plecat cu sirene, alarme iar la Mihăileşti am găsit un nor de fum gălbui şi autotrenul răsturnat pe stânga. A coborât radiotelefonistul cu comandantul gărzii de intervenţie ca să facă cercetarea şi să transmită la bază”, spune Sorin Teşcan.
Autocisterna se afla la peste 100 de metri distanţă de TIR-ul răsturnat iar Teşcan a coborât să asigure dispozitivul de stingere. Un coleg a venit şi i-a cerut încă o rolă de furtun şi a urcat din nou în camion.
Încărcătura a explodat la ora 5.50, la câteva minute de la sosirea maşinilor de pompieri.
„I-am aruncat rola şi exact atunci a fost explozia. Pe moment chiar nu ştiam ce e. Nu se vedea nimic din cauza prafului. Am coborât din autospecială şi nu se vedea nimic la jumătate de metru. Apoi am auzit cum cad bucăţi din aer, după care m-am băgat sub cabina autospecialei ca să mă adăpostesc”, își amintește Sorin.
Alt supravieţuitor, Marian Simi Ilie, pe atunci militar în termen, şi-a pierdut un picior în urma exploziei din 2004. "Dumnezeu a vrut să trăiesc, a fost un moment de cumpănă al vieţii mele, care m-a marcat pentru că mi-am văzut colegii murind în jurul meu", a declarat sergentul major Marian Simi Ilie.
Alături de cei şapte pompieri, la Mihăileşti şi-au pierdut viaţa, în urmă cu 19 ani şi jurnaliştii Elena Popescu şi Ionuţ Barbu, corespondenţi Antena 1, care au ajuns primii la locul în care tirul era răsturnat pe o parte, pe marginea carosabilului.
Elena Popescu avea 26 de ani, era redactor-şef la ATN Trust Press Buzău şi, de două luni, era corespondent al Antenei 1. Iubea călătoriile şi îi plăcea să citească. Operatorul ei, Ionuţ Barbu, avea 24 de ani şi era absolvent de Politehnică.
A apucat să înregistreze imagini până la ultima secundă înainte deflagraţiei, cadre în care se disting două focare de incendiu, camionul răsturnat, azotatul scurs pe pământ.
Înregistrările şi camera video au fost recuperate ulterior de reporterii Antena 1, nu de procurori, de la localnicii din Mihăileşti. Oamenii le găsiseră pe câmp.
După un proces care a durat 4 ani, instanţele din România au condamnat la 4 ani închisoare cu executare şi plata unor daune către familiile victimelor pe directorul de atunci al Combinatului Chimic Doljchim şi pe cei doi administratori ai firmelor care se ocupau de transportul îngrăşământului.

SURSA info :https://adevarul.ro

Citat:Din păcate timpul nu îl putem da înapoi, ceea ce s-a întâmplat este ireversibil, dar cei decedați sunt eroii noștri, eroii epocii moderne, care se luptă cu altfel de pericole, iar memoria lor trebuie să rămână veșnic vie.

Se împlinesc 18 ani de la tragedia de la Mihăileşti, când un camion încărcat cu azotat de amoniu a luat foc şi a explodat.



REMEMBER

Ziua de 24 mai 2004 va rămâne una din cele mai triste zile din istoria pompierilor buzoieni. An de an, cei șapte eroi pompieri sunt memoria vie a istoriei noastre, cinstirea și prețuirea faptelor acestora fiind eternă. Astfel, în data de 24.05.2020, începând cu ora 11:30, Inspectoratul pentru Situații de Urgență „Neron Lupaşcu” al judeţului Buzău va organiza o manifestare comemorativă la monumentul din localitatea Mihăilești, aducând un omagiu celor care au fost: maior post mortem – Mihalache Doru-Mihai, sublocotenent post mortem – Necula Romeo, sublocotenent post mortem – Manta Valentin Cezar, sublocotenent post mortem – Jianu Nicolae, sublocotenent post mortem – Stan Silviu, sublocotenent post mortem – Medeleanu Georgian, sublocotenent post mortem – Oprea Florentin Valentin. Participanții vor respecta principiile impuse la instituirea stării de alertă la nivel național și a măsurilor de prevenire și control al infecțiilor, în contextul situației epidemiologice generate de virusul SARS-CoV-2.



18 oameni, printre care 7 pompieri şi 2 jurnalişti, şi-au pierdut viaţa şi alţi 13 au fost grav răniţi în urma deflagraţiei.

Supravieţuitorii tragediei şi rudele celor care au murit atunci au venit la locul unde s-a petrecut tragedia, iar în toate subunităţile de pompieri din Buzău s-a ţinut un moment de reculegere.



Elena Popescu şi Ionuţ Barbu, jurnaliștii Antenei 1

Reporterul Antena 1 Elena Popescu şi cameramanul Ionuţ Barbu au fost primii jurnalişti ajunşi la Mihăileşti. Doar caseta video a supravieţuit exploziei care a urmat.

Pentru supravieţuitori, amintirea doare şi acum. Astăzi, şi-au plâns colegii lângă troiţa ridicată în memoria lor, în curtea unităţii din Buzău.

Nici Alessandra Stoicescu nu i-a uitat. În urmă cu un an, invitată la emisiunea de pe Antena3, „Subiectiv”, aceasta nu şi-a putut stăpâni lacrimile.

,,Mi se întâmpla destul de rar să nu pot să-mi stăpânesc lacrimile, dar atunci a fost un moment dificil. Sunt foarte multe sentimente pe care le am în acest moment. În ziua respectivă, încercam să ne mobilizăm, încercam să nu conştientizăm ce s-a întâmplat pentru ca acest lucru te doboară. A fost greu să vezi ca doi colegi nu mai erau cu noi pur şi simplu, într-o secundă, dintr-o sumă de greşeli. Şi-e foarte greu să înţelegi. La câteva ore de la tragedie, autorităţile se grăbeau să acopere totul şi să redea drumul circulaţiei”.

Două autospeciale au plecat spre locul accidentului. La scurt timp după ce au ajuns, a urmat o explozie devastatoare în urma căreia 7 pompieri au murit şi maşinile de intervenţie au fost distruse.

9 localnici sau persoane care se aflau întâmplător la faţa locului au fost şi ele ucise de suflul exploziei.

Aceeaşi soartă au avut şi doi jurnalişti care au ajuns primii la faţa locului. Supravieţuitorii îşi amintesc cu groază ce s-a întâmplat în acea dimineaţă de mai.

Sorin Tescan, supravieţuitor: “Este o durere… o trăiesc aproape zi de zi prin prisma serviciului. Este greu şi după 16 ani şi cred că şi după 20 de ani pentru mine va fi greu, pentru că eu ştiu ce a fost acum 16 ani aici, ce s-a întâmplat aici. Vin cu un respect faţă de colegii mei care acum 16 ani au murit lângă mine.”

George Creţu, ISU Buzău: “Au trecut 16 ani de la cea mai mare tragedie înregistrată în istoria pompierilor buzoieni pot spune. An de an suntem prezenţi la Mihăileşti pentru a ne face datoria, pentru a-i cinsti şi pentru a-i onora pe cei 7 eroi pompieri din rândurile noastre care au dat dovadă de curaj şi devotamentul suprem.”

Vineri, la monumentul ridicat în memoria celor ucişi în tragedie, s-au depus coroane de flori şi s-a ţinut o slujbă. Colegii militarilor şi rudele victimelor au aprins o lumânare şi s-au recules la locul în care cei dragi au plătit cu sacrificul suprem.

Rudele pompierilor ucişi în explozia de la Mihăilești nu îşi găsesc nici astăzi liniştea şi spun că le este foarte greu să treacă peste cele întâmplate atunci.

Cristina Stan, sora unui pompier: ”Să nu uite niciodată că aici şi-au dat sufletul, şi-au dat viaţa, au venit să salveze o viaţă şi nu s-au mai întors niciodată.”

Lucica Necula, mama unui pompier: ”Sărbătoare nu mai e, Paşte nu mai e, Crăciun nu mai e, Anul Nou nu mai e, trăim aşa fără el, e greu. Şi ne e dor de el, ne taie sufletul, respiraţia.”

Vinovaţi de tragedie au fost găsiţi directorii firmei de transport la care era înregistrat camionul. Dar şi fostul director al combinatului Doljchim, unde se producea azotatul de amoniu. Ei au fost condamnaţi la câte 4 ani de inchisoare, iar firmele lor au plătit despăgubiri de sute de mii de euro către rudele victimelor.

Sursa : http://stiridinsursebuzau.ro/

Citat:Pe data de 24 mai 2004, la ora 5:50 în comuna Mihăilești, județul Buzău, pe DN2 (segment din drumul european E85), la 32 de kilometri sud de Buzău, o explozie de proporții s-a produs din cauza accidentului unui camion care transporta 20 de tone de azotat de amoniu.

Bilanțul victimelor arată că au fost 18 morți (dintre care șapte pompieri, trei localnici și doi jurnaliști ai postului TV Antena 1) și 13 răniți grav.

Un crater cu adâncime de 6,5 metri și un diametru de 21 metri s-a format în jurul locului exploziei, iar bucăți de metal au fost aruncate pe o rază de 200 de metri afectând acoperișurile mai multor case din zonă.

Cei trei reprezentanți ai firmelor care au asigurat transportul și livrarea azotatului de amoniu, Ionel Ionuț Neagoe, administratorul Ney Transport SRL, Mihai Gună, patronul Mihtrans SRL și Ion Gherghe, fost director al combinatului Doljchim din Craiova au fost condamnați la câte patru ani de închisoare.

SURSA : http://www.ziarbicaz.ro

Citat:







Explozia de la Mihăilești / 24 mai 2004

Desfășurarea evenimentului

Luni, 24 mai 2004 , ora 4:00 dimineata, pe Drumul European E85, in apropiere de localitatea Mihailesti din judetul Buzau, Florin Marcu, soferul unui camion apartinand firmei MIH Transcom SRL din Dolj, pierde controlul vehiculului si intra in sant. Camionul transporta azotat de amoniu de la Combinatul Chimic Doljchim catre Societatea Agricola BEEARSEN din Piatra Neamt.
Potrivit martorilor oculari, accidentul s-ar fi datorat exploziei unui cauciuc al autocamionului. Pompierii sunt anuntati care este incarcatura camionului: 400 de saci de azotat de amoniu, cantarind 20 de tone.
La ora 5:30 sosesc doua echipaje de pompieri din Buzau, seful postului de Politie si doi ziaristi ai postului de televiziune Antena 1
In timp ce se actioneaza pentru stingerea incendiului, in jurul orei 5:50, camionul explodeaza.
Bilantul: 18 morti si 20 de raniti. Resturi umane si ale camionului sunt imprastiate pe o raza de peste un kilometru. Soseaua este distrusa pe o lungime de 35 de metri, in urma exploziei formandu-se un crater cu adancimea de 7 metri.



AU MURIT LA MIHĂILEŞTI

* Alin Magearu, 37 de ani, Buzau
* Camelia Simion, 50 de ani, Ramnicu Sarat
* Daniel Pelmus, 37 de ani, Mihailesti, Buzau
* Doru Mihai Mihalache, capitan, 33 de ani, Buzau
* Elena Popescu, reporter, 26 de ani, Valea Ramnicului, Buzau
* Emil Serbu, Valea Ramnicului, Buzau
* Florin Valentin Oprea, locotenent post-mortem, 21 de ani, Blajani, Buzau
* Georgian Medeleanu, locotenent post-mortem, 21 de ani, Blajani, Buzau
* Ion Tudose, 34 de ani, Mihailesti, Buzau
* Ionut Ovidiu Barbu, cameraman, 25 de ani, Buzau
* Liviu Stan, locotenet post-mortem, 23 de ani, Tisau, Buzau
* Marian Ailincai, 26 de ani
* Nicolae Jianu, locotenent post-mortem, 25 de ani, Rusetu, Buzau
* Rica Ionescu, 34 de ani, din Mihailesti, Buzau
* Romeo Necula, maior post-mortem, 35 de ani, Vernesti, Buzau
* Valentin Cezar Manta, locotenent post-mortem, 21 de ani, Tisau, Buzau
* Valentin Magearu, 23 de ani, Buzau
* Roman Marcu Florin, 36 de ani, Craiova, soferul TIR-ului






Octavian Paler spunea că „...eroi sunt cei care fac ce trebuie, când trebuie, indiferent de consecinţe”. La Mihăileşti, pompierii şi-au făcut datoria până la capăt.







" Rănile sufletului se deosebesc de celelalte prin aceea că se acoperă, dar nu se închid; mereu dureroase, mereu gata să sângereze când le atingi, ele rămân în inimă vii şi deschise. " - Alexandre Dumas

Requiescat in Pace . Respect !.....si suntem datori sa nu uitam !

Nihil Sine Deo / Nimic fara Dumnezeu
EROI DE SACRIFICIU

Pompierii nu mor, ei ard pentru eternitate în sufletele celor pe care i-au salvat…

Citat:

24 mai 2004
Ziua durerii

O zi de luni plumburie, înecăcioasă şi tulbure...se spune că lunea nici iarba nu creşte, vorbă din bătrâni cu mult tâlc în ea. Pe şoseaua DN2 E85 în apropierea localităţii buzoiene Mihăileşti, la cca 30 km de oraşul Buzău, norii cern mărunt o ploaie urâtă, bolnăvicioasă, parcă prevestitoare de necazuri şi suferinţe care vor marca o întreagă ţară şi va schimba cursul istoriei pompierilor români.
Telefonul sună, sună continuu, sună sâcâietor, se aud ţârâitul ălă enervant şi ridicol de parcă ar ciocni cineva cu o linguriţă pe marginea unui pahar, telefonistul de serviciu amorţit de vremea de afară întinde mâna alene către receptor şi îl ridică din furcă, cinevă turuie la foc automat câteva cuvinte aproape indescifrabile, militarul se crispează imperceptibil, îi cere interlocutorului să se calmeze şi cere datele referitore la eveniment, vocea şuieră cuvintele sacadat...”Camion răsturnat...la Mihăileşti, la Mihăileşti...la intrare...da, da... saci cu ...” notează cu o viteză uimitoare şi îi face semne militarului aflat la veghe să acţioneze butonul alarmei.
Alarma rămâne tăcută...militarul apasă din nou...nimic, înjură scurt, bărbăteşte şi loveşte apăsat cu podul palmei butonul încăpăţânat, sunetul ţâşneşte prelung cu un tânguit asemănător cu jalea izvorâtă dintr-un clopot, este ora 04:57, militarii sar ca arşi din aşternuturi, sunt tineri, cu feţele imberbe, senine, fără urme de cearcăne sau riduri, doar o umbră de mustăcioara mijită ici colo, abia au fost căliţi de armată pentru un drum lung pe cărarea vieţii, mai au câteva crestături de adăugat pe carâmbul bocancilor ca socoteală a amr-ului, aleargă precum o herghelie de cai sălbatici, frânturi de cuvinte spuse în şagă zboară aiurea, au stat de vorba peste ora 22:00, ora stingerii, mormăielile referitoare la ce vor face după lăsarea la vatră s-au întins până după ora 23:30, tropăitul bocancilor se opreşte brusc lângă autospeciale, se aşteapta ordinul de îmbarcare...îmbarcarea către moarte.
24 mai în prezent, pe unul din holurile Detaşamentului de Pompieri "Obor" un tablou îşi face veacul pe un perete, rama îngălbenită de vreme luceşte uşor, cu o sclipire aproape imperceptibilă, o sclipire mătuită, uşor stinsă, şi totuşi vioaie...7 chipuri cu o mină liniştită, dar mândră şi hotărâtă, parcă te urmăresc când treci prin dreptul lor, ridic uşor capul şi îngândurat privesc la fiecare, simple fotografii fără viaţă, odinioară în faţa aparatului care a imortalizat aceste chipuri erau oameni cu ţeluri, cu familii şi un viitor luminos, oare ce îşi doreau, la ce visau? Acum sunt chipuri de eroi, eroi pe care timpul îi acoperă cu uitare vremelnică, eroi de sacrificiu.

Maior post-mortem Doru-Mihai Mihalache,
născut în Municipiul Botoşani la data de 09.08.1971
decedat în data de 24.05.2004 la vârsta de 33 ani


Sublocotenent post-mortem Romeo Necula,
născut în comuna Verneşti, judeţul Buzău la data de 16.09.1969
decedat în data de 24.05.2004 la vârsta de 35 ani


Sublocotenent post-mortem Valentin Cezar Manta,
născut în comuna Tisău, judeţul Buzău la data de 01.08.1983
decedat în data de 24.05.2004 la vârsta de 21 ani


Sublocotenent post-mortem Nicolae Jianu,
născut în comuna Ruşeţu, judeţul Buzău la data de 14.11.1979
decedat în data de 24.05.2004 la vârsta de 25 ani


Sublocotenent post-mortem Silviu Stan,
născut în comuna Tisău, judeţul Buzău la data de 16.09.1981
decedat în data de 24.05.2004 la vârsta de 23 ani


Sublocotenent post-mortem Georgian Medeleanu,
născut în comuna Blăjani, judeţul Buzău la data de 09.12.1983
decedat în data de 24.05.2004 la vârsta de 21 ani


Sublocotenent post-mortem Florentin Valentin Oprea,
născut în comuna Blăjani, judeţul Buzău la data de 16.10.1983
decedat în data de 24.05.2004 la vârsta de 21 ani

Eroii de la Mihăileşti

· 1. Doru Mihai Mihalache, căpitan, 33 de ani, Buzău
· 2. Romeo Necula, sergent, 35 de ani, comuna Verneşti, judeţul Buzău
· 3. Georgian Medeleanu, soldat, 21 de ani, comuna Blăjani, judeţul Buzău
· 4. Nicolae Jianu, soldat, 25 de ani, comuna Ruşeţu, judeţul Buzău
· 5. Florin Valentin Oprea, soldat, 21 de ani, comuna Blăjani, judeţul Buzău
· 6. Valentin Cezar Manta, soldat, 21 de ani, comuna Tisau, judeţul Buzău
· 7. Silviu Stan, fruntaş, 23 de ani, comuna Tisău, Buzău
· 8. Elena Popescu, redactor-sef, 26 de ani, comuna Valea Râmnicului, judeţul Buzău
· 9. Ionut Ovidiu Barbu, cameraman, 25 de ani, Buzău
· 10. Daniel Pelmus, 37 de ani, din comuna Mihailesti, judeţul Buzău
· 11. Rica Ionescu, 34 de ani, din comuna Mihailesti, judeţul Buzău
· 12. Emil Serbu, comuna Valea Ramnicului, judeţul Buzău
· 13. Camelia Simion, 50 de ani, Râmnicu Sărat
· 14. Mihai Magearu, 37 de ani, din Buzău
· 15. Valentin Magearu, 23 de ani, din Buzău
· 16. Marian Alincăi, 26 de ani, din Roman
· 17. Marcu Florin, 36 de ani, din Craiova, şoferul TIR-ului
· 18. Ion Tudose, 34 de ani, din comuna Mihăileşti, Buzău

SURSA : http://suflet-ratacitor.blogspot.ro/

Glorie eternă eroilor pompieri!

Respect !.....și suntem datori să nu uităm !

7 ani de când camaradul Răzvan Dumitru Luchian a plecat la Domnul ,7 ani de când avem cu un POMPIER mai puțin printre noi.
Din pacate si îngerii salvatori merg la ceruri !!??
Nu te vom uita niciodată Răzvan!!!

Șapte ani de la moartea eroului pompier sublocotenent post-mortem Luchian Răzvan Dumitru
[img][/img]

Citat:Astăzi, 06 iunie 2023, se împlinesc șase ani de la moartea eroului pompier sublocotenent post-mortem Luchian Răzvan Dumitru.
Conform MAI, sublocotenent (p.m.) Luchian Dumitru Răzvan a decedat în data de 6 iunie 2016, în timpul intervenţiei pentru stingerea unui incendiu puternic la o fabrică din localitatea Jilava.
„Regretatul nostru coleg, sublocotenent post-mortem Luchian Răzvan Dumitru, născut la 24 iunie 1981, a fost încadrat în Inspectoratul pentru Situații de Urgență „Codrii Vlăsiei” al județului Ilfov, din data de 01 septembrie 2006 până în data de 06 ianuarie 2015, iar din 07 ianuarie 2015 până la pierderea acestuia și-a desfășurat activitatea în cadrul Inspectoratului pentru Situații de Urgență „Dealul Spirii” București-Ilfov, ocupând funcția de subofițer operativ principal la Detașamentul Buftea – Garda Măgurele. În tot acest timp, în îndeplinirea misiunilor, eroul pompier a dat dovadă de dârzenie, calități morale deosebite, curaj, devotament și spirit de sacrificiu. Suntem cu toții cuprinși de durere. A părăsit familia noastră un tânăr pentru care viața s-a încheiat brusc. Nimic nu va mai fi la fel de aici înainte pentru noi. A pierit ca un erou și va rămâne un erou. Nimic și nimeni nu ne va face să-l uităm. Bunul Dumnezeu să așeze sufletul său în ceata drepților, pomenirea să-i fie veșnică, iar familiei îndurerate să dea mângâiere şi alinare. Dumnezeu să-l ierte!“, se arată într-un mesaj al colegilor.

REMEMBER
Sublocotenent (pm) Răzvan-Dumitru Luchian
Căzut la datorie la data de 6 iunie 2016.

Citat:Sublocotenent (p.m.) Dumitru-Răzvan Luchian a decedat în data de 6 iunie 2016, în timpul intervenției pentru stingerea unui incendiu puternic la o fabrică din localitatea Jilava.

Pentru faptele de eroism și sacrificarea vieții în misiune, pompierul salvator Răzvan-Dumitru Luchian a fost avansat post-mortem la gradul de sublocotenent.

În această dimineață, la sediul subunității din cadrul ISU București-Ilfov a avut loc un ceremonial militar și religios de comemorare în memoria eroului nostru.

CINSTE ŞI ONOARE MEMORIEI LUI!

SURSA : Inspectoratul General pentru Situatii de Urgenta, Romania

Eroul pompier slt. post-mortem Luchian Răzvan Dumitru

Citat:Sunt momente ale vieții care ne pun la grea încercare. Un om care ne era drag și pe care toți îl apreciam, un pompier dedicat meseriei a plecat dintre noi, lăsând un mare gol. Multă tristețe și regrete rămân în urma trecerii la eternitate a eroului nostru, sublocotenent post-mortem Luchian Răzvan Dumitru.

Regretatul nostru coleg, sublocotenent post-mortem Luchian Răzvan Dumitru, născut la 24 iunie 1981, a fost încadrat în Inspectoratul pentru Situații de Urgență „Codrii Vlăsiei” al județului Ilfov, din data de 01 septembrie 2006 până în data de 06 ianuarie 2015, iar din 07 ianuarie 2015 până la pierderea acestuia și-a desfășurat activitatea în cadrul Inspectoratului pentru Situații de Urgență „Dealul Spirii” București-Ilfov, ocupând funcția de subofițer operativ principal la Detașamentul Buftea – Garda Măgurele. În tot acest timp, în îndeplinirea misiunilor, eroul pompier a dat dovadă de dârzenie, calități morale deosebite, curaj, devotament și spirit de sacrificiu.

Suntem cu toții cuprinși de durere. A părăsit familia noastră un tânăr pentru care viața s-a încheiat brusc. Nimic nu va mai fi la fel de aici înainte pentru noi. A pierit ca un erou și va rămâne un erou. Nimic și nimeni nu ne va face să-l uităm.

Bunul Dumnezeu să așeze sufletul său în ceata drepților, pomenirea să-i fie veșnică, iar familiei îndurerate să dea mângâiere şi alinare.

Dumnezeu să-l ierte.

SURSA : http://isubif.ro

REMEMBER

Citat:Pompierul Luchian a ars de viu sub ochii colegilor | Cât valorează viața unui erou?

Incendiul care, în zorii zilei de ieri, a cuprins o fabrică de încălțăminte și depozitele sale din Jilava, Ilfov, a însemnat ultima misiune pentru plt.maj. Răzvan Dumitru Luchian. Un perete gros, înalt de opt metri s-a desprins din structura cuprinsă de limbile de foc și s-a prăvălit, chiar sub ochii camarazilor săi, peste bietul subofițer care a murit ars de viu la 34 de ani.

”Salamandra” a intrat în dispozitiv la prima oră a dimineții, când alarma de incendiu l-a scos din unitate și l-a purtat, ca și pe alți aproape o sută de pompieri de la ISU Dealul Spirii București-Ilfov, spre uriașul sinistrul care cuprinsese ditamai fabrica de la margine de București. Luchian – angajat de aproape un deceniu la Departamentul Buftea, Garda Măgurele -, a fost repartizat într-una dintre cele patru echipe care urmau să atace, din interiorul clădirii, limbile de foc care mușcau cu violență din structua de fier, sticlă și beton.



Militarul știa ce are de făcut pentru că nu era prima oară când intra în inima unui foc dezlănțuit. În prima oră a acțiunii, totul părea să decurgă conform planurilor de stingere, însă din cauza căldurii extreme, fabrica a început să se dezmembreze, iar bucăți de zid și de acoperiș încinse au început să cadă peste pompierii aflați înăuntru. Atunci, a fost un moment în care, spun surse judiciare, poate că ar fi trebuit pusă problema retragerii într-o zonă sigură, chiar în afara clădirii, a echipelor de salvatori. Și asta pentru că riscul extinderii la alte clădiri nu a existat nici o clipă și, prin urmare, o altă abordare a stingerii sinistrului, chiar dacă ceva mai lentă pentru moment, nu ar fi periclitat viața nici unui civil.

De altel, audierile tuturor celor care au participat la această intervenție mortală – salvatori și comandanții lor -, îi vor lămuri pe anchetatorii de la Parchetul Militar dacă o eventuală extragere din mijlocul flăcărilor l-ar fi salvat pe Luchian.



Așa, însă, prins în capcana de foc, subofierul nu a reușit – ca și camarazii săi -, să se retragă la timp. Un perete uriaș din beton s-a prăvălit în calea lui și l-a țintuit între niștre containere metalice. Acolo, colegii, care nu l-au putut extrage, l-au văzut pentru ultima oară, pradă flăcărilor care l-au ars de viu. Cadavrul carbonizat al bietului pompier a fost recuperat abia după câteva ore când, în acel loc, flăcările s-au mai domolit. La 11,15 medicii SMURD au declarat, oficial, decesul subofițerului care, alături de părinții săi, își creștea fetița în vârstă de 11 ani. ”Fetița lui este extrem de sensibilă motiv pentru care bunicii (n.r. părinții pompierului) nici nu știu cum să-i spună că tatăl ei nu mai e. După divorț, bărbatul o creștea singur. Cea care a aflat prima de tragedie a fost mama militarului pe care colegii lui Luchian au găsit-o acasă după ce femeia s-a întors de la cumpărături. A fost la un pas să leșine când a aflat ce s-a întâmplat cu fiul ei”, ne-au dezvăluit surse judiciare.

Un punct foarte impoetant în cadrul acestei anchetei îl va constitui și evaluarea echipamentelor folosite de pompieri la intervenții. Cât de sigure sunt la temperaturi extreme, gradul de uzură în care au ajuns, pentru că, pe la colțuri, ”slamandrele” vorbesc de căști din plastic care liu se topesc pe cap și de costume în care se încing atunci când intră în mijlocul flăcrilor.

SURSA : https://www.libertatea.ro

Citat:Răzvan Dumitru Luchian, pompierul decedat în timpul intervenţiei de la Jilava, condus vineri pe ultimul drum

Bucureşti, 10 iun /Agerpres/ - Sublocotenent post-mortem Răzvan Dumitru Luchian, pompierul care a murit la începutul acestei săptămâni în timpul unei misiuni de stingere a unui incendiu produs la fabrica de încălţăminte din localitatea Jilava, va fi condus vineri pe ultimul drum.

''Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţă aduce un ultim omagiu colegului - sublocotenent post-mortem Răzvan Dumitru Luchian din cadrul Detaşamentului de Pompieri Buftea, Garda de intervenţie Măgurele a Inspectoratului pentru Situaţii de Urgenţă 'Dealu Spirii' Bucureşti-Ilfov, plecat dintre noi mult prea devreme, în timpul unei misiuni de stingere a unui incendiu produs în localitatea Jilava. Astăzi, 10 iunie, pompierii militari îşi vor conduce pe ultimul drum camaradul de armă, decedat la datorie luni, 6 iunie'', se arată într-un comunicat al IGSU transmis AGERPRES.

Potrivit sursei citate, va fi organizat un ceremonial militar şi religios de cinstire a memoriei acestuia.

''La ora 11,00, pentru pompierii români, timpul se va opri în loc, preţ de un minut. Puţin pentru o viaţă, dar o eternitate pentru recunoştinţa ce o purtăm colegilor noştri decedaţi la datorie. Pentru profesionalismul şi devotamentul de care a dat dovadă Răzvan în numeroasele intervenţii pe care le-a gestionat, pe platourile fiecărei subunităţi de pompieri din ţară se va păstra un moment de reculegere, timp în care semnalele luminoase şi sirenele autospecialelor de intervenţie îi vor da onorul'', precizează IGSU.

Luni, din ordinul ministrului Afacerilor Interne, Petre Tobă, eroul pompier a fost avansat, post-mortem, la gradul de sublocotenent.

''Sunt întâmplări ale destinului care ne aduc în împrejurări ce ne pun la grea încercare, aşa cum este şi durerosul moment al despărţirii de bunul nostru coleg, chemat la doar 34 de ani spre o lume mai dreaptă şi mai bună. În cei zece ani de carieră ca pompier salvator, Răzvan a participat la numeroase intervenţii, aflându-se permanent la datorie, oferindu-ne tuturor un exemplu de curaj, profesionalism şi dăruire. Înfruntând natura dezlănţuită, luptând cu focul ori răzbind prin gerul năprasnic şi nămeţii iernii pentru a-i ajuta pe cei aflaţi în suferinţă, el a dovedit o comportare exemplară, demnă de un adevărat pompier salvator. Răzvan Dumitru Luchian este şi va rămâne mereu alături de noi, colegii lui, cu sufletul său mare şi bun, cu amintirea unui om vrednic, priceput şi capabil. Să ne rugăm pentru el şi să-l cinstim, cu demnitate şi onoare. Rămas bun... vei rămâne mereu în sufletele noastre!", este mesajul transmis de reprezentanţii IGSU.

SURSA : https://www.agerpres.ro

Citat:Slt. Luchian Ion Răzvan-Dumitru, decorat post-mortem

Președintele României Klaus Iohannis l-a decorat post-mortem pe pompierul de 35 de ani care a murit în incendiul de la fabrica de încălțăminte de la Jilava, potrivit unui comunicat al Administrației Prezidențiale.


Astfel, sublocotenentul Luchian Ion Răzvan-Dumitru a primit Ordinul Național ”Pentru Merit” în grad de Cavaler, cu însemn pentru militari, decorare făcută la propunerea ministrului Afacerilor Interne, Petre Tobă.

SURSA : http://www.viitorulilfovean.ro

Citat:ISU Bucuresti-Ilfov - In memoriam slt. p.m. Luchian Razvan Dumitru



[quote]Erou pompier Luchian Răzvan Dumitru





























A pierit ca un erou și va rămâne un erou! Nimic și nimeni nu ne va face să-l uităm!

6 iunie 2016, ziua în care un om care ne era drag și pe care toți îl apreciam, un pompier dedicat meseriei a plecat dintre noi, lăsând un mare gol.
Regretatul nostru coleg, sublocotenent post-mortem Luchian Răzvan Dumitru, a căzut la datorie în misiunea de stingere a unui incendiu, în localitatea Jilava, în data de 06.06.2016.

SURSA : ISU Bucuresti-Ilfov

Astăzi, la Garda de Pompieri Măgurele, am desfășurat ceremonialul militar pentru depunerea de coroane de flori, la monumentul eroului pompier sublocotenent post-mortem Luchian Răzvan Dumitru.
Camaradul nostru și-a pierdut viața în urmă cu patru ani, pe durata acțiunilor de stingere a unui incendiu, produs la o fabrică, în localitatea Jilava, județul Ilfov.
An de an, alături de familie și prieteni, aducem un omagiu eroului pompier sublocotenent post-mortem Luchian Răzvan Dumitru, care va rămâne pentru totdeauna în amintirea noastră. Dumnezeu să-l odihnească în pace.

























Respect !.....și suntem datori să nu uităm !

Eroii nu mor niciodată!
Astăzi se împlinesc zece ani de când camaradul nostru, sublocotenent post mortem Gabriel Boitan și–a pierdut viața în timpul unei misiuni în care acesta a salvat doi oameni prinși sub un mal de pământ.




Sublocotenentul (pm) Gabriel Boitan

Căzut la datorie la data de 11 iulie 2013, pe timpul unei misiuni de salvare.

Citat:Sublocotenentul (pm) Gabriel Boitan şi-a pierdut viaţa în timpul unei misiuni de salvare a doi muncitori suprinși sub un mal de pământ, în municipiul Fetești. Echipajul de pompieri chemat să intervină a reuşit să-l scoată pe unul dintre aceştia, dar, în momentul în care au încercat să-l extragă pe cel de-al doilea, un mal de pământ s-a surpat peste salvatori.

Pentru faptele de eroism și sacrificarea vieții în misiune, pompierul salvator Gabriel Boitan a fost avansat post-mortem la gradul de sublocotenent în rezervă, acordându-i-se și medalia Emblema de Onoare a Inspectoratului General pentru Situații de Urgență.

CINSTE ŞI ONOARE MEMORIEI LUI!

Citat:Nimic nu prevestea încărcătura acelei zile de vară în care, un apel primit la 112 anunța o misiune extrem de dificilă: două persoane fuseseră surprinse sub un mal de pământ. Ca de obicei, echipajele de salvatori care trebuiau să acționeze la caz s-au echipat și au plecat spre locul intervenției. Însă pentru unul dintre colegii noștri avea să fie ultima misiune. A intrat în șanț și a început să acționeze rapid pentru a-și salva semenii. Însă a fost el însuși surprins de o nouă surpare a pământului, ceea ce i-a fost fatal.
Astăzi se împlinesc 10 ani de când sublocotenentul post mortem BOITAN GABRIEL s-a ridicat la Ceruri, lăsând în urmă o nemărginită durere și un gol imens. Ne vom aminti mereu de omul devotat, curajos și profesionist care a fost Gabriel Boitan și păstrăm vie amintirea celui care s-a sacrificat din iubire pentru oameni!

SAURSA Info : ISU Ialomita

Citat:11 iulie 2013 rămâne în memoria noastră ca momentul în care un om deosebit, un pompier dedicat profesiei a plecat dintre noi.
A pierit ca un erou și va rămâne un erou!
Astăzi se împlinesc 10 ani de când sublocotenentul post mortem BOITAN GABRIEL s-a ridicat la Ceruri, lăsând în urmă o nemărginită durere și un gol imens. Ne vom aminti mereu de omul devotat, curajos și profesionist care a fost Gabriel Boitan și păstrăm vie amintirea celui care s-a sacrificat din iubire pentru oameni!

SURSA info : ISU Ialomita

Spre aducere-aminte
IN MEMORIAM – 12 ani de la moartea pompierului Adrian Marchiş


Astăzi, 28 august a.c., se împlinesc 12 ani de când CAMARADUL nostru căpitanul post-mortem Marchiş Adrian, locţiitor al comandantului de detaşament Baia Mare, a plecat în misiune şi nu s-a mai întors.
REMEMBER 28.08.2011

Citat:Ofiterul Adrian Marchis, de numai 27 de ani, a murit sub privirile specialistilor de la Spitalul Judetean de Urgenta „Dr. Constantin Opris” din Baia Mare. Cu toate ca medicii au incercat sa lupte pentru viata pompierului mai bine de doua ore, leziunile suferite, dar si cantitatea insemnata de sange pe care a pierdut-o, au dus la moartea pompierului. Acesta a ajuns in stare critica la spital dupa ce autospeciala in care se afla a fost implicata intr-un accident rutier. Alti patru servanti sunt si ei internati la unitatea medicala.
La dispeceratul ISU s-a primit o solicitare de intervenire pentru stingerea unui incendiu produs la o casa din localitatea Apa Sarata, ieri la ora pranzului. Imediat, doua autospeciale au iesit pe poarta de la ISU. Masinile de interventie se deplasau cu semnalele acustice si luminoase, atentionand soferii din trafic ca merg la o actiune de salvare. Din pacate, unei conducatoare auto nu i-a pasat. Daniela Veber nu a tras pe dreapta pentru a lasa calea de acces libera, si asta se intampla la km 157, pe Dealul Dura. :oferul de pe autospeciala a incercat sa o evite prin depasire insa, cand a revenit pe partea lui de mers, a iesit cu rotile din partea dreapta, pe jumatate, de pe soseaua in panta. Masina, incarcata cu apa, a intrat in balans si s-a rasturnat, lovindu-se de stalpii de iluminat public de pe marginea DE 58. Impactul a fost atat de puternic incat autospeciala a fost pur si simplu dezmembrata in cinci bucati, care s-au rasfirat pe o portiune de 30 de metri. Doi pompieri din cei cinci au reusit sa iasa singuri dintre fiarele contorsionate, insa pentru trei, au intervenit colegii lor, deoarece ramasesera incarcerati. La fata locului au venit mai multe echipaje de la SMURD, Serviciul de Ambulanta, politisti si criminalisti, dar si comandantul de la ISU – col. Ioan Pop, comandantul adj. Ionita Sarb, maiorul Ioan Muresan si seful Biroului Politiei Rutiere Baia Mare, Nicolae Barsoan. Cel mai grav a fost locotenentul Adrian Marchis.






Chirurgul a declarat decesul la ora 15.07
Locotenentul Adrian Marchis a fost resuscitat si intubat in masina SMURD, iar in momentul in care a fost stabilizat, a fost transportat, alaturi de ceilalti raniti, la UPU din cadrul Spitalului Judetean de Urgenta „Dr. Constantin Opris” din Baia Mare. „Locotenentul a ajuns la Urgenta Primire cu un traumatism toraco-abdominal cu rupturi interioare mari si cu leziuni pulmonare masive. S-a incercat o interventie chirurgicala toraco-abdominala, insa afectiunile fiind foarte grave, cantitatea de sange fiind una insemnata, nu s-a mai putut face nimic. Pacientul a facut bradicardie si a intrat in stop cardio-respirator. A fost resuscitat mai bine de 40 de minute, insa nu a mai raspuns. Decesul a fost declarat la ora 15.07”, a declarat dr. Radu Dragos, directorul medical de la Spitalul Judetean. In ceea ce-i priveste pe ceilalti patru pompieri raniti in accident, medicul a precizat ca sunt in afara oricarui pericol. „Doi sunt internati la chirurgie toracica, ranile au fost ceva mai usoare, mai mult sunt tinuti sub observatie, iar ceilalti doi sunt la ortopedie. Unul are o disjunctie la umar, iar celalalt are o fractura de gamba. Urmeaza sa stabilim daca punem fractura in ghips sau intervenim chirurgical”, a conchis dr. Dragos.
Politistii au audiat soferita
Politia face cercetari pentru a vedea care sunt cauzele care au dus la dezastru. „:oferita este Daniela V., de 30 de ani, care in momentul de fata este la audieri”, a declarat, ieri dupa-amiaza, comisarul Gabriela Liahovici, purtatorul de cuvant de la Inspectoratul de Politie al Judetului Maramures. Se pare ca Daniela Veber ar fi plecat de la locul accidentului, provocat chiar de ea. Colonelul Ioan Pop a precizat pentru cotidianul „Informatia Zilei” faptul ca a fost sesizat Parchetul Militar din Cluj, iar cazul va fi preluat de un procuror militar. „Noi suntem militari, nu cadem la intelegeri amiabile, masina noastra era in misiune, se deplasa regulamentar, cu semnalele acustice si luminoase in functiune”, a precizat seful de la ISU Maramures.

Avansat post-mortem la gradul de capitan



Ceremonialul inmormantarii va avea avea loc marti, de la ora 13, in localitatea Tulghes din Miresu Mare. „Toate cheltuielile sunt suportate de catre noi. Am hotarat ca toti sa facem acest gest pentru colegul nostru. Este o mare pierdere. Un copil destept. Un om de viitor. Am propus inspectorului general de la IGSU Bucuresti ca lt. Adrian Marchis sa fie avansat post-mortem la gradul de capitan. Acesta va inainta propunerea nostra ministrului Traian Igas”, a relatat colonelul Pop. Acesta a mai mentionat faptul ca pompierul va fi inmormantat cu onoruri militare.

Dumnezeu sa-l odihneasca! Respect !.....și suntem datori să nu uităm !

IN MEMORIAM

Citat:Astăzi se împlinesc 9 ani de când colegul nostru Adrian Marchiș a plecat în ultima lui misiune. Ca în fiecare an, am rostit o rugaciune, cu gândul la el. Nu te vom uita niciodată, Adi!

Spre aducere-aminte
IN MEMORIAM – OPT ANI de la moartea pompierului constănțean Marius-Daniel Fripis
Astăzi , 29 august, se împlinesc OPT ani de când CAMARADUL nostru Marius-Daniel Fripis, a plecat în misiune şi nu s-a mai întors.



REMEMBER

Citat:Comunicat de presă - Inspectoratul General pentru Situații de Urgență

Astăzi, 29 august, în jurul orei 11.26, Inspectoratul pentru Situații de Urgență „Dobrogea” al județului Constanța a fost anunțat telefonic, prin sistemul național unic pentru apeluri de urgență 112, asupra faptului că în curtea unei locuințe din municipiul Constanța a izbucnit un incendiu, la o butelie GPL.
Imediat, la locul evenimentului s-au deplasat efective aparținând Detașamentul de Pompieri Constanța Oraș, cu o autospecială de intervenție cu apă și spumă, încadrată cu șase pompieri. În timpul misiunii de recunoaștere efectuată la fața locului, butelia a explodat, comandantul echipajului de intervenție suferind leziuni grave la nivelul feței. În urma evaluării de specialitate, medicul de pe ambulanța sosită prima la locul intervenției a constatat că subofițerul prezenta leziuni incompatibile cu viața.
Plutonierul adjutant Marius Daniel FRIPIS, în vârstă de 42 de ani, a pierdut lupta cu viața, la datorie.
În acest moment, din ordinul inspectorului general al Inspectoratului General pentru Situații de Urgență, colonel dr. Nicolae CORNEA, o echipă de specialiști se află la Constanța pentru efectuarea cercetărilor privind cauzele și împrejurările care au determinat producerea acestui eveniment nefericit.
Încadrat la Inspectoratul pentru Situații de Urgență „Dobrogea” al județului Constanța, Detașamentul de pompieri Constanța Oraș, încă din 2006, în funcția de comandant de echipaj, colegul nostru a rămas devotat Armei în tot acest timp, participând la numeroase misiuni în care și-a smuls semenii din ghearele morții.
Cu trăsături alese de caracter, subofițerul și-a pus timp de nouă ani priceperea și puterea în sprijinul celor aflați în dificultate, remarcându-se prin tenacitate și profesionalism la misiunile complexe la care a participat, umăr la umăr, alături de coechipierii săi. Inspectoratul General pentru Situații de Urgență a pierdut un bun profesionist, cu adevărate calități de salvator confirmate de pregătirea dovedită în gestionarea situațiilor de urgență.

Dumnezeu să-l odihnească în pace!

Astăzi, 30 august 2023, s-au împlint 26 ani de la trecerea în neființă a lt.col. post-mortem Adrian Barbu.


REMEMBER
30 August 1997 -Maiorul Adrian Barbu -Eroul pompierilor bucureşteni a murit ucis cu un cuţit de cel pe care încerca să-l salveze

(27-01-2012 08:01 PM)Covalciuc Bogdan Scris:  Memoria unei misiuni
„Lt.col. (p.m.) Adrian Barbu“

Citat:În "echipamentul" lucrãtorilor din cadrul Inspectoratului General pentru Situatii de Urgentã, alãturi de profesio nalismul, curajul si îndrãzneala de care dau dovadã în misiunile de interventie, atunci când se confruntã cu înlãturarea si limitarea efectelor negative, provocate de evenimente majore, fie ele incendii,explozii, avarii tehnologice, calamitãti naturale si catastrofe, o altã component esentialã care se regãseste în actiunile lor este spiritul umanitar. Demonstrat de fiecare datã, atunci când salveazã oameni din flãcãri, refugiati din calea inundatiilor, sinucigasi de pe blocuri, oameni cãzuti în canale…
Însã, trecând de pericolul flãcãrilor mistuitoare sau al furiei apelor, riscul misiunilor desfãsurate de pompieri poate lua si alte forme, uneori pompierii salvatori devenind ei însisi victime ale celor pe care au jurat sã-i salveze chiar cu pretul propriei lor vieti. La zece ani de la tragedia cãreia i-a cãzut victimã pompierul bucurestean, de 42 ani, ucis cu bes ti alitate de un piroman, familia, prietenii si fostii colegi pãstreazã vie amintirea lt.col. p.m. Adrian Barbu, Cavaler al Ordinului Pavel Zãgãnescu.
„Sinucigasul“ ucigas…
Sâmbãtã, 30 august 1997. În jurul orei 16,15, Garda de interventie a Detasamentului Pieptãnari a fost alertatã cã în str. Iacob Andrei, sector 5 din Bucuresti, izbucnise un incendiu. Sub coordonarea maiorului Adrian Barbu (ofiter de serviciu în acea zi), unul dupã altul, îmbrãcati în costume de protectie, cu mãstile la brâu, militarii s-au îmbarcat în autospeciale, lãsând în urma lor doar sunetul înfiorãtor al sirenelor.
La fata locului, pâcla neagrã care învãluia al doilea nivel al blocului, de unde se primise apelul, completa un scenario de cosmar. Pentru comandantul grupului de interventie era o situatie în care nu trebuia pierdutã nicio secundã.
Desi flãcãrile nu se extinseserã spre geamurile locuintei, era în pericol viata bãrbatului rãmas captiv în apartamentul incendiat. Împreunã cu un pompier militar, maiorul a intrat prin perdeaua de fum care sugruma locul. Nimic nu prevestea tragedia care avea sã se întâmple câteva minute mai târziu.
Misiunea de salvare a victimei din apartamentul incendiat s-a transformat într-o scenã sângeroasã, pompierii apucând sã zãreascã în mijlocul bucãtãriei, resturile unei gãleti incendiate si mai multe cârpe îmbibate în gaz. Stropit pe haine cu benzinã, cel pe care trebuiau sã îl salveze i-a întâmpinat cu ostilitate,agitând un cutit tãios, pe care nu a ezitat sã îl înfigã în soldatul Claudiu Lãcãtus,primul pompier care s-a apropiat de el.
Lama cutitului s-a oprit, însã, în brâul uniformei, chinga durã salvând viata militarului.
Instinctul de a-si apãra colegul de omul, care luase forma fiarei, pe care acestia veniserã sã îl salveze, l-a determinat pe maiorul Adrian Barbu sã intervinã rapid... Din pãcate, însã, cea de-a doua loviturã de cutit s-a oprit în pieptul pompierului. Lovitura a fost mortalã!
Autorul acestui gest criminal, Vasile Ursoniu, bãrbatul care a încãlcat orice lege a firii, a fost imobilizat de ceilalti pompieri înainte sã mai facã vreo victimã.
Din raportul de expertizã medicolegalã psihiatricã a reiesit cã acesta avea „psihozã discordantã, cãruia îi este subscrisã si notiunea de discernãmânt redus.“ Dar acest episod dramatic, în care un OM si-a pierdut viata în misiune, o viatã de dicatã semenilor, chiar cu pretul sacrificiului suprem, a zguduit întreaga Armã a pompierilor.
Grupul de interventie nr.1 „Lt.col. (p.m.) Adrian Barbu“
Astãzi, o structurã din Deta -samentul Mihai Vodã îi poartã numele:
Grupul de Interventie nr.1 "Locotenent colonel p.m. Adrian Barbu"…
Pentru acte de devotament exceptionale, prin ordin al ministrului Administratiei si Internelor, Adrian Barbu a fost înaintat post-mortem la gradul de locotenent colonel si decorat cu înalta distinctie a Ordinului Zãgãnescu, în gradul de Cavaler.
De asemenea, începând din anul 1999, în curtea Detasamentului de Pompieri "Mihai Vodã", jerbe de flori sunt depuse la bustul locotenentului colonel (p.m.) Adrian Barbu în semn de cinstire pentru sacrificiul sãu, cu ocazia comemorãrii "Zilei eroilor".
Destinul, ca o ramã de tablou
"Numãr clipele pânã se face dimineaþã, ca sã vin acasã"… Acestea au
fost ultimele cuvinte pe care maiorul Adrian Barbu le adresa familiei, în fatidica dupã-amiazã de 30 august, 1997.
Distrusã de durere si cu ochii scãldati în lacrimi, Olga Barbu, sotia pompierului, îsi aminteste, astãzi, de ultima discutie avutã cu sotul ei, dar suferinta provocatã în urmã cu zece ani este la fel de prezentã. Dupã o cãsnicie întreruptã tragic, dupã aproape 17 ani, dând dovadã de curaj, Olaga a hotãrât sã-si continue viata numai pentru cele douã fiice, Elena si Dana: „Viata m-a învãtat cã, atunci când totul pare pierdut, ai nevoie
de aliati puternici pentru a continua, ceea ce au re prezentat pentru mine, fetele mele. Ele m-au motivat si m-au sustinut pentru a putea merge mai departe“.
Pentru vãduvã, durerea devine si mai sfâsietoare atunci când aude alarma
masinilor de pompieri.Stie cã, undeva, oamenii focului îsi riscã viata în fiecare moment.
„Oricât timp ar trece, ceva din mine este mereu întors cãtre tatãl meu“
povesteste Elena, fiica cea mare a eroului.
Avea 16 ani când destinul a silit-o sã iasã din universul copilãriei si sã dea dovadã de tãrie de caracter. Zâmbetul sincer si profunzimea privirii denotã echilibru si maturitate a gândirii. Sunt trãsãturi mostenite de la tatãl ei, alãturi de simtul de responsabilitate si spiritul de intiativã care au ajutat-o sã fie sprijin, alãturi de mama ei, familiei.
Oglindã a tatãlui sãu, Dana, mezina familiei, completeazã tabloul familiei
Barbu, în cadrul cãruia cel care a fost pompierul Adrian Barbu îsi face resimtitã prezenta.



Geanina Serban
PENTRU PATRIE Noiembrie 2006

LINK http://www.revistapentrupatrie.ro

(27-05-2011 01:49 PM)Karin Scris:  Maiorul Adrian Barbu a fost ucis în ’97 chiar de cel pe care încerca să-l salveze dintr-un incendiu. La un an după tragicul incident i-a fost ridicată o statuie în curtea Detaşamentului „Mihai Vodă“. Grupul de Intervenţie numărul I din Capitală a fost redenumit, iar acum poartă numele eroului.

În urmă cu 13 ani, maiorul Adrian Barbu conducea Batalionul I de Pompieri de la Inspectoratul pentru Situaţii de Urgenţă (ISU) din Bucureşti, ca ofiţer de pregătire pentru luptă.

În ultima zi din august, în jurul prânzului, dispeceratul anunţa un incendiu pe strada Iacob Andrei, din cartierul Ferentari. O zonă periculoasă, îşi amintesc lucrătorii ISU, în care intrau cu greu din cauza scandalagiilor.

Două maşini cu apă şi spumă cu zece militari în termen, un sergent şi trei cadre s-au deplasat la faţa locului pentru a interveni. Grupul era condus de maiorul Adrian Barbu, care era pe tură în acea zi.

„Ajunşi la apartamentul de unde ieşea fum, au bătut la uşă dar nu li s-a răspuns. În momentul în care au încercat să forţeze intrarea cu o rangă, a ieşit un bărbat cu un cuţit în mână“, îşi aminteşte fostul comandant al Secţiei Pieptănari de la ISU Bucureşti, locotenent colonel Dragoş Iacovici, bun prieten cu maiorul Barbu.
La un an după tragicul incident i-a fost ridicată o statuie în curtea Detaşamentului „Mihai Vodă“

I-a spintecat burta maiorului
Fără să scoată vreun cuvânt şi fără să ceară vreo explicaţie, bărbatul din apartament, care avea probleme mintale, l-a atacat direct pe primul care i-a ieşit în cale, adică un militar în termen. L-a lovit în cureaua de la uniformă şi nu a reuşit să-i provoace nicio rană. S-a năpustit apoi asupra următorului care se afla la intrare: maiorul Adrian Barbu. Din păcate, acesta nu avea curea: i-a spintecat, pur şi simplu, burta. „Ce-ai făcut mă?“, a apucat să spună ofiţerul, şi a căzut secerat, într-o baltă de sânge.

Atacatorul s-a retras în apartament şi a închis liniştit uşa la loc. Ofiţerul a fost transportat de urgenţă la Spitalul „Bagdasar Arseni“. Din cauza hemoragiei masive, a făcut stop cardio-respirator de două ori. S-a încercat resuscitarea, dar, din păcate, nu a mai putut fi salvat.

„A murit din cauza indiferenţei oamenilor. Dacă cineva le-ar fi zis că au de-a face cu un om cu probleme psihice, altfel s-ar fi desfăşurat acţiunea. Bărbatul acela dăduse singur foc la nişte cârpe în casă“, spune, cu regret, Dragoş Iacovici, actualmente şeful biroului de management organizatoric de la ISU Bucureşti. El povesteşte despre maiorul Adrian Barbu că era un om bun, săritor şi nu s-ar fi dat înapoi de la nicio intervenţie.

[/quote]

(22-05-2013 06:53 AM)Covalciuc Bogdan Scris:  Monumentul “Lt. col. (p.m.) Adrian Barbu



A fost dezvelit în incinta cazarmei Grupului de interventie nr.1 “Locotenent colonel p.m. Adrian Barbu”
Adresa: Strada Elie Radu nr.2, Sector 5, Bucuresti .
Eroul pompier a fost ucis la 30 august 1997, în timpul unei intervenţii.

Citat:Maiorul Adrian Barbu a fost ucis chiar de cel pe care incerca sa-l salveze dintr-un incendiu. În anul 1997, maiorul Adrian Barbu conducea Batalionul I de Pompieri de la Inspectoratul pentru Situatii de Urgenta (ISU) din Bucuresti, ca ofiter de pregatire pentru lupta.
In ultima zi din august, in jurul pranzului, dispeceratul anunta un incendiu pe o strada din cartierul Ferentari, zona periculoasa, dupa cum isi amintesc lucratorii ISU, in care intrau cu greu din cauza scandalagiilor. Doua masini cu apa si spuma cu zece militari in termen, un sergent si trei cadre s-au deplasat la fata locului pentru a interveni, grupul ce era condus de maiorul Adrian Barbu.
Ajunsi la apartamentul de unde iesea fum, au batut la usa dar nu li s-a raspuns. In momentul in care au încercat sa forteze intrarea cu o ranga, a iesit un barbat cu un cutit in mana. Fara sa scoata vreun cuvant, barbatul din apartament, care avea probleme mintale, l-a atacat direct pe primul care i-a iesit in cale, un militar in termen. L-a lovit in cureaua de la uniforma si nu a reusit sa-i provoace nicio rana. S-a napustit apoi asupra urmatorului care se afla la intrare, maiorul Adrian Barbu. Din pacate, acesta nu avea curea si i-a spintecat, pur si simplu, burta, cazand secerat intr-o balta de sange.
Adrian Barbu a fost decorat locotenent-colonel post-mortem si dupa un an i-a fost ridicata o statuie in curtea Detasamentului „Mihai Voda“. Grupul de Interventie nr.1 de la ISU Bucuresti a fost redenumit iar acum poarta numele lui.

Citat:La Detașamentul de Pompieri Mihai Vodă din cadrul Grupului de Intervenție nr.1 „lt. col. post-mortem Adrian Barbu” a fost organizat ieri ceremonialul pentru comemorarea pompierului lt. col. post-mortem Adrian Barbu.

În memoria eroului nostru, care în anul 1997 a fost ucis de un bărbat pe care încerca să îl salveze dintr-un incendiu, a fost adus un omagiu prin depunerea unei coroane de flori. La momentul respectiv, acesta era încadrat cu gradul de maior la Batalionului I de Pompieri București.

La un an de la tragicul eveniment, în curtea unității i-a fost ridicată o statuie, iar grupul de intervenție poarta în prezent denumirea onorifică Grupul de Intervenție nr. 1 „lt. col. post-mortem Adrian Barbu”.

Adrian Barbu rămâne în memoria celor care l-au cunoscut, ca un om deosebit și un pompier curajos. Dumnezeu să-l odihnească.

SURSA : ISU Bucuresti-Ilfov


















SURSA foto : ISU Bucuresti-Ilfov

30.08.2019 / Comemorare lt. col. post-mortem Adrian Barbu.

Citat:La Detașamentul de Pompieri Mihai Vodă din cadrul Grupului de Intervenție nr.1 „lt. col. post-mortem Adrian Barbu” a fost organizat,astăzi, ceremonialul pentru comemorarea colegului nostru lt. col. post-mortem Adrian Barbu, care în anul 1997 a fost ucis de un bărbat pe care încerca să îl salveze dintr-un incendiu.

Adrian Barbu va rămâne în memoria noastră ca un om deosebit și un pompier curajos.

Dumnezeu să-l odihnească.

SURSA info & foto : ISU Bucuresti-Ilfov

Citat:Îl comemorăm astăzi pe eroul nostru, lt. col. p.m. Barbu Adrian, care în anul 1997 a fost ucis de un bărbat pe care încerca să îl salveze dintr-un incendiu.
La un an de la tragicul eveniment, în curtea unității i-a fost ridicată o statuie, iar grupul de intervenție poartă în prezent denumirea onorifică: Grupul de Intervenție nr. 1 „lt. col. post-mortem Adrian Barbu”.


Astăzi, la ora 14.00, la monumentul din curtea Detașamentului de Pompieri „Mihai Vodă”, se va organiza un ceremonial pentru comemorarea eroului pompier, la 23 de ani de la trecerea acestuia în neființă.

Adrian Barbu rămâne în memoria celor care l-au cunoscut, ca un om deosebit și un pompier curajos.
Dumnezeu să-l odihnească.

07 septembrie 2023 - şaisprezece ani ani de când Iulian a devenit nemuritor

Sublocotenent post-mortem Iulian Arusoaei 07 Septembrie 2007- comandantul Gărzii de Intervenţie din cadrul Detaşamentului Oraş Constanta, a cazut la datorie în timpul unei misiuni.



Sublocotenent post-mortem Iulian Arusoaei

Citat:Plt mj. Iulian Arusoaei, comandantul Gărzii de Intervenţie din cadrul Detaşamentului Oraş, a murit în timpul unei misiuni. Ziua de vineri a început ca oricare alta pentru Iulian Arusoaei şi nimic nu prevestea tragedia căreia bărbatul urma să-i cadă victimă. În jurul orei 11.30, la dispecerat a fost anunţat un incendiu, iar două autospeciale au pornit spre bulevardul 1 Decembrie din Constanţa, unde, din apartamentul unui locatar al blocului L19, ieşeau nori groşi de fum. Cele două echipe ajunse la intervenţie se aflau sub comanda plt mj. Iulian Arusoaei, care le-a împărţit sarcinile. Însoţit de cîţiva pompieri, Arusoaei a urcat la etajul cinci, dar s-a lovit de refuzul proprietarului locuinţei, Şandor Ipo, care nu a vrut să le deschidă uşa. În această situaţie, comandantul Gărzii de Intervenţie a luat trei subalterni şi a urcat la etajul superior cu intenţia de a coborî în apartamentul incendiat, prin exteriorul blocului, cu ajutorul unei coarde de salvare. Trei servanţi şi proprietarul apartamentului aflat la etajul şase au ţinut frînghia şi cu toate că unul dintre subalterni a vrut să coboare cu ajutorul corzii, plt mj. Iulian Arusoaei l-a oprit spunînd „cobor eu de data asta”. Sub privirile a zeci de curioşi adunaţi în stradă, comandantul Gărzii de Intervenţie şi-a legat de centura de siguranţă coarda groasă de 12 mm, iar la cîteva secunde după ce s-a desprins de pe pervaz şi a rămas susţinut doar de coarda confecţionată din material sintetic, aceasta s-a rupt. Ţinînd bucata de coardă ruptă strîns în mînă, pompierul s-a prăbuşit în gol, iar în cădere, a trecut printre crengile unui tei, s-a lovit de acoperişul unui balcon construit în exteriorul blocului, la parter, iar apoi s-a izbit de pămînt fără să mai dea vreun semn de viaţă. Personalul medical de pe ambulanţa care se afla deja la faţa locului a intervenit imediat, iar pompierul a fost transportat la spital. Pe drum şi apoi în Camera de resuscitare a unităţii sanitare, medicii au încercat din răsputeri să-l readucă la viaţă, dar nu s-a mai putut face nimic.

Citat:Sublocotenent post-mortem Iulian Arusoaei
07 Septembrie 2007
Pompierii constănţeni sînt în stare de şoc după ce, ieri, colegul lor, plt mj. Iulian Arusoaei, comandantul Gărzii de Intervenţie din cadrul Detaşamentului Oraş, a murit în timpul unei misiuni. Ziua de vineri a început ca oricare alta pentru Iulian Arusoaei şi nimic nu prevestea tragedia căreia bărbatul urma să-i cadă victimă. În jurul orei 11.30, la dispecerat a fost anunţat un incendiu, iar două autospeciale au pornit spre bulevardul 1 Decembrie din Constanţa, unde, din apartamentul unui locatar al blocului L19, ieşeau nori groşi de fum. Cele două echipe ajunse la intervenţie se aflau sub comanda plt mj. Iulian Arusoaei, care le-a împărţit sarcinile. Însoţit de cîţiva pompieri, Arusoaei a urcat la etajul cinci, dar s-a lovit de refuzul proprietarului locuinţei, Şandor Ipo, care nu a vrut să le deschidă uşa. În această situaţie, comandantul Gărzii de Intervenţie a luat trei subalterni şi a urcat la etajul superior cu intenţia de a coborî în apartamentul incendiat, prin exteriorul blocului, cu ajutorul unei coarde de salvare. Trei servanţi şi proprietarul apartamentului aflat la etajul şase au ţinut frînghia şi cu toate că unul dintre subalterni a vrut să coboare cu ajutorul corzii, plt mj. Iulian Arusoaei l-a oprit spunînd „cobor eu de data asta”. Sub privirile a zeci de curioşi adunaţi în stradă, comandantul Gărzii de Intervenţie şi-a legat de centura de siguranţă coarda groasă de 12 mm, iar la cîteva secunde după ce s-a desprins de pe pervaz şi a rămas susţinut doar de coarda confecţionată din material sintetic, aceasta s-a rupt. Ţinînd bucata de coardă ruptă strîns în mînă, pompierul s-a prăbuşit în gol, iar în cădere, a trecut printre crengile unui tei, s-a lovit de acoperişul unui balcon construit în exteriorul blocului, la parter, iar apoi s-a izbit de pămînt fără să mai dea vreun semn de viaţă. Personalul medical de pe ambulanţa care se afla deja la faţa locului a intervenit imediat, iar pompierul a fost transportat la spital. Pe drum şi apoi în Camera de resuscitare a unităţii sanitare, medicii au încercat din răsputeri să-l readucă la viaţă, dar nu s-a mai putut face nimic.
Între timp, sub supravegherea şefului Centrului Operaţional al Inspectoratului pentru Situaţii de Urgenţă „Dobrogea”, lt. col. Andrei Gabriel Niculae, misiunea pompierilor a continuat. Parcă nebun de furie, în prezenţa unui agent de poliţie, un alt pompier care căra un extinctor în spate s-a dus la uşa lui Şandor Ipo şi a spart-o din patru lovituri puternice de pumn. Odată intraţi în casa bărbatului, pompierii au constatat că fumul gros provenea de la o tigaie uitată pe foc. Vecinii lui Şandor s-au plîns oamenilor legii de comportamentul bărbatului care îi pune mereu pe jar. „E nebun. Nu trece săptămîna fără ca el să nu facă vreo tîmpenie. Creşte porumbei în balcon, în fiecare noapte face scandal şi sparge prin casă. Ne-am săturat de el. Soţia lui este asistentă şi l-a internat la Palazu Mare de vreo trei ori. Să-l ducă la nebuni şi să-l închidă acolo că ne-am săturat de el”, a spus Dalida Asan, o locatară a blocului.
La orice intervenţie punea suflet...
Colegii de muncă ai pompierului care şi-a pierdut viaţa în misiune sînt devastaţi de cele întîmplate. „Moartea colegului nostru este o lovitură dată tuturor angajaţilor ISU, care poate avea consecinţe pe termen lung. Psihologic, pompierii sînt instruiţi să aibă încredere în echipamentul folosit. Trebuie să înţeleagă fiecare că vieţile altor oameni depind de noi şi că trebuie să ne facem datoria în continuare”, a declarat lt. col. Andrei Gabriel Niculae. Pompierii care au ţinut frînghia în timpul încercării de coborîre a colegului lor sînt şi ei răvăşiţi şi marcaţi de cele întîmplate. „Era un om nemaipomenit, foarte bine pregătit, de la care am învăţat foarte multe. E o pierdere foarte mare, era prietenul tuturor. A fost unul dintre puţinii şefi care ştia să fie prietenul subalternilor”, a declarat sg. maj. Cătălin Ioniţă. „La orice intervenţie punea suflet şi făcea totul cu maximum de profesionalism”, a adăugat un alt coleg, sg. mj. Marian Dănilă. Cel care ar fi vrut să coboare pe coardă şi a fost oprit de Arusoaei, sg. Mj. Marius Bobunu nu îşi găsea cuvintele: “Nu pot să descriu în cuvinte ce am simţit în acel moment. Era mentorul meu. Am fost mai tot timpul cu el în misiuni ”.
Iulian Arusoaei urma să împlinească 40 de ani pe 11 noiembrie, era căsătorit şi nu avea copii, iar la aflarea veştii morţii sale, soţia sa a leşinat, fiind transportată la spital pentru îngrijiri medicale. Născut la Vaslui, el absolvise cursurile Şcolii Militare de Subofiţeri Boldeşti - Arma Pompieri, în 1992, şi din acelaşi an a fost detaşat la Constanţa. În urmă cu zece ani, el a fost numit comandant al Gărzii de Intervenţie a Detaşamentului Oraş. „Am pierdut un coleg şi un prieten de nădejde. Era un foarte bun profesionist şi nu deseori mi-a fost dat să văd un pompier mai bine pregătit decît el. În timpul fatalei intervenţii, plt mj. Iulian Arusoaei a folosit o coardă din material sintetic care era nouă. De altfel, tot echipamentul autospecialei Iveco Magirus era nou. Autoutilitara a fost implicată într-un accident rutier în luna ianuarie a acestui an, după care a fost transportată în Germania pentru reparaţii şi s-a reîntors în urmă cu trei săptămîni”, a declarat lt. col. Andrei Gabriel Niculae. Mai mult decît atît, conducerea ISU „Dobrogea” spune că accesoriile folosite pentru salvare sînt verificate zilnic, vizual. Ancheta internă declanşată în acest caz încearcă să facă lumină asupra morţii pompierului. La cercetări vor participa şi doi specialişti ai structurii centrale. Ca o recunoaştere a profesionalismului de care a dat dovadă în miile de misiuni la care a participat, prin ordinul ministrului Internelor, Cristian David, ieri, plt. mj. Iulian Arusoaei a fost avansat post-mortem la gradul de sublocotenent.

Citat:Sute de persoane, printre care s-au numărat prieteni, rude, vecini şi nu în ultimul colegii de serviciu l-au condus, ieri, pe ultimul drum pe plt. maj. Iulian Arusoaei, pompierul care şi-a pierdut viaţa vineri, în timpul unei misiuni. Strînşi în faţa casei celui dispărut, situată pe strada Ion Heliade Rădulescu, camarazii bărbatului şi-au luat adio de la el, încremeniţi în salutul militar. Coşciugul a fost purtat pe umeri de subordonaţii săi, cei care s-au aflat alături de plt. maj. Iulian Arusoaei în timpul ultimei sale intervenţii. Colegii s-au strîns vineri în jurul ambulanţei în care a fost urcat acesta imediat după accident, aşteptînd în zadar o minune şi tot ei au stat în genunchi în jurul trupului neînsufleţit al bărbatului în timp ce cortegiul funerar se îndrepta spre biserica Tuturor Sfinţilor.
La funeralii a luat parte şi prim-adjunctul şefului Inspectoratului General pentru Situaţii de Urgenţă, gen de brigadă Viorel Liviu Nemeş, care i-a adus un ultim omagiu celui care a fost Iulian Arusoaei: „Este un moment trist pentru familia pompierilor din toată ţara. Iulian Arusoaei a avut curaj şi i-a pregătit şi pe alţii pentru această meserie riscantă. Iată, însă, că, uneori, cei care apără vieţile celor din jur, ajung victime. Iulian Arusoaei intră în pagina de aur a familiei noastre, alături de alţi camarazi care şi-au jertfit vieţile la datorie. Deviza noastră este „Cu viaţa mea apăr viaţa celorlalţi” şi toţi pompierii sînt conştienţi de pericolele la care se expun. Sîntem alături de familia colegului nostru în aceste momente grele”. După slujba religioasă, trupul neînsufleţit al lui Iulian Arusoaei a fost înmormîntat în cimitirul din zona Palas, unde membrii gărzii de onoare au tras salve de puşcă în cinstea celui care şi-a părăsit camarazii şi familia mult prea devreme.

Iulian Arusoaie, vinovat pentru o zi, erou pentru eternitate ...




Sublocotenent post-mortem Iulian Arusoaei

Remember....

Citat:07 Septembrie 2007
Pompierii constănţeni sînt în stare de şoc după ce, ieri, colegul lor, plt mj. Iulian Arusoaei, comandantul Gărzii de Intervenţie din cadrul Detaşamentului Oraş, a murit în timpul unei misiuni. Ziua de vineri a început ca oricare alta pentru Iulian Arusoaei şi nimic nu prevestea tragedia căreia bărbatul urma să-i cadă victimă. În jurul orei 11.30, la dispecerat a fost anunţat un incendiu, iar două autospeciale au pornit spre bulevardul 1 Decembrie din Constanţa, unde, din apartamentul unui locatar al blocului L19, ieşeau nori groşi de fum. Cele două echipe ajunse la intervenţie se aflau sub comanda plt mj. Iulian Arusoaei, care le-a împărţit sarcinile. Însoţit de cîţiva pompieri, Arusoaei a urcat la etajul cinci, dar s-a lovit de refuzul proprietarului locuinţei, Şandor Ipo, care nu a vrut să le deschidă uşa. În această situaţie, comandantul Gărzii de Intervenţie a luat trei subalterni şi a urcat la etajul superior cu intenţia de a coborî în apartamentul incendiat, prin exteriorul blocului, cu ajutorul unei coarde de salvare. Trei servanţi şi proprietarul apartamentului aflat la etajul şase au ţinut frînghia şi cu toate că unul dintre subalterni a vrut să coboare cu ajutorul corzii, plt mj. Iulian Arusoaei l-a oprit spunînd „cobor eu de data asta”. Sub privirile a zeci de curioşi adunaţi în stradă, comandantul Gărzii de Intervenţie şi-a legat de centura de siguranţă coarda groasă de 12 mm, iar la cîteva secunde după ce s-a desprins de pe pervaz şi a rămas susţinut doar de coarda confecţionată din material sintetic, aceasta s-a rupt. Ţinînd bucata de coardă ruptă strîns în mînă, pompierul s-a prăbuşit în gol, iar în cădere, a trecut printre crengile unui tei, s-a lovit de acoperişul unui balcon construit în exteriorul blocului, la parter, iar apoi s-a izbit de pămînt fără să mai dea vreun semn de viaţă. Personalul medical de pe ambulanţa care se afla deja la faţa locului a intervenit imediat, iar pompierul a fost transportat la spital. Pe drum şi apoi în Camera de resuscitare a unităţii sanitare, medicii au încercat din răsputeri să-l readucă la viaţă, dar nu s-a mai putut face nimic.
Între timp, sub supravegherea şefului Centrului Operaţional al Inspectoratului pentru Situaţii de Urgenţă „Dobrogea”, lt. col. Andrei Gabriel Niculae, misiunea pompierilor a continuat. Parcă nebun de furie, în prezenţa unui agent de poliţie, un alt pompier care căra un extinctor în spate s-a dus la uşa lui Şandor Ipo şi a spart-o din patru lovituri puternice de pumn. Odată intraţi în casa bărbatului, pompierii au constatat că fumul gros provenea de la o tigaie uitată pe foc. Vecinii lui Şandor s-au plîns oamenilor legii de comportamentul bărbatului care îi pune mereu pe jar. „E nebun. Nu trece săptămîna fără ca el să nu facă vreo tîmpenie. Creşte porumbei în balcon, în fiecare noapte face scandal şi sparge prin casă. Ne-am săturat de el. Soţia lui este asistentă şi l-a internat la Palazu Mare de vreo trei ori. Să-l ducă la nebuni şi să-l închidă acolo că ne-am săturat de el”, a spus Dalida Asan, o locatară a blocului.
La orice intervenţie punea suflet...
Colegii de muncă ai pompierului care şi-a pierdut viaţa în misiune sînt devastaţi de cele întîmplate. „Moartea colegului nostru este o lovitură dată tuturor angajaţilor ISU, care poate avea consecinţe pe termen lung. Psihologic, pompierii sînt instruiţi să aibă încredere în echipamentul folosit. Trebuie să înţeleagă fiecare că vieţile altor oameni depind de noi şi că trebuie să ne facem datoria în continuare”, a declarat lt. col. Andrei Gabriel Niculae. Pompierii care au ţinut frînghia în timpul încercării de coborîre a colegului lor sînt şi ei răvăşiţi şi marcaţi de cele întîmplate. „Era un om nemaipomenit, foarte bine pregătit, de la care am învăţat foarte multe. E o pierdere foarte mare, era prietenul tuturor. A fost unul dintre puţinii şefi care ştia să fie prietenul subalternilor”, a declarat sg. maj. Cătălin Ioniţă.
„La orice intervenţie punea suflet şi făcea totul cu maximum de profesionalism”, a adăugat un alt coleg, sg. mj. Marian Dănilă. Cel care ar fi vrut să coboare pe coardă şi a fost oprit de Arusoaei, sg. Maj. Marius Bobu nu îşi găsea cuvintele: “Nu pot să descriu în cuvinte ce am simţit în acel moment. Era mentorul meu. Am fost mai tot timpul cu el în misiuni ”.
Iulian Arusoaei urma să împlinească 40 de ani pe 11 noiembrie, era căsătorit şi nu avea copii, iar la aflarea veştii morţii sale, soţia sa a leşinat, fiind transportată la spital pentru îngrijiri medicale. Născut la Vaslui, el absolvise cursurile Şcolii Militare de Subofiţeri Boldeşti - Arma Pompieri, în 1992, şi din acelaşi an a fost detaşat la Constanţa. În urmă cu zece ani, el a fost numit comandant al Gărzii de Intervenţie a Detaşamentului Oraş. „Am pierdut un coleg şi un prieten de nădejde. Era un foarte bun profesionist şi nu deseori mi-a fost dat să văd un pompier mai bine pregătit decît el. În timpul fatalei intervenţii, plt mj. Iulian Arusoaei a folosit o coardă din material sintetic care era nouă. De altfel, tot echipamentul autospecialei Iveco Magirus era nou. Autoutilitara a fost implicată într-un accident rutier în luna ianuarie a acestui an, după care a fost transportată în Germania pentru reparaţii şi s-a reîntors în urmă cu trei săptămîni”, a declarat lt. col. Andrei Gabriel Niculae. Mai mult decît atît, conducerea ISU „Dobrogea” spune că accesoriile folosite pentru salvare sînt verificate zilnic, vizual. Ancheta internă declanşată în acest caz încearcă să facă lumină asupra morţii pompierului. La cercetări vor participa şi doi specialişti ai structurii centrale. Ca o recunoaştere a profesionalismului de care a dat dovadă în miile de misiuni la care a participat, prin ordinul ministrului Internelor, Cristian David, ieri, plt. mj. Iulian Arusoaei a fost avansat post-mortem la gradul de sublocotenent.

Iulian Arusoaie, pompierul care a decedat în misiune încercând să salveze viaţa unui om a fost declarat singurul vinovat


Filmul tragediei

Citat:La 7 septembrie 2007 la dispecerat a fost anunţat un incendiu. Două autospeciale au pornit spre bulevardul 1 Decembrie unde, din apartamentul unui locatar al blocului L 19 ieşeau nori groşi de fum. Ipo Şandor (65 de ani), aflat în stare de ebrietate, uitase mâncarea pe foc.

Fumul a alertat vecinii, care au anunţat pompierii. Pentru că locatarul nu a deschis uşa, echipa condusă de Iulian Arusoaei a hotărât să intre în apartament coborând cu o coardă de salvare de la etajul şase la cinci. După câteva momente, s-a produs tragedia. Coarda s-a rupt şi pompierul s-a prăbuşit de la 20 de metri înălţime.

„Nu era pentru prima dată când cobora de la un etaj la altul"

Camelia Arusoaei (40 de ani), soţia sa, s-a resemnat cu faptul că soţul ei a plecat într-o bună dimineaţă de acasă şi s-a întors într-un sicriu. Câteva luni după tragedie, s-a dus la locul accidentului, a vorbit cu martorii, a întrebat specialişti în Protecţia muncii ca să afle cum a fost posibil să se rupă frânghia care ar fi trebuit să susţină 100 de kilograme.

Aceştia i-au explicat că, probabil frânghia, care este folosită şi de alpinişti, şi nu cedează, s-a frecat de un colţ tăios, cum ar fi gresia sau faianţa.

„Nu era pentru prima dată când cobora de la un etaj la altul. A coborât şi de la etajul zece la nouă şi a trecut dintr-un balcon în altul. Dacă este singurul vinovat a plătit. Dacă nu, Dumnezeu vede!", a spus soţia sa.

Soţia pompierului a încercat să stea de vorbă şi cu Ipo Şandor, însă şi la data vizitei lor bărbatul se afla în stare de ebrietate. „Nu am avut ce să vorbesc cu el", spune Camelia. Apoi, a urcat în apartamentul femeii de pe balconul căreia a coborât soţul.

Femeia i-a spus că îi vine greu să mai intre în camera de la balconul căreia a coborât Iulian. „Mai bine nu deschideam uşa şi nu-l lăsam pe omul ăsta să iasă pe geamul meu, dar au insistat vecinii", mărturiseşte femeia.

SURSA : http://www.adevarul.ro

Respect !.....si suntem datori sa nu uitam !

Citat:Era un om nebun ... nebun ca sa salveze vieti , era o persoana deosebita , un coleg deosebit, un profesionist .Era capul si picioarele de la interventii, . Era peste tot ... pentru unii mentor, pentru altii D-zeu ...pentru mine camarad .Merita sa vorbim despre acest OM ,la trecut ,prezent si viitor....cu RESPECT si si cu datoria de a nu uita !
Iulian ar fi implinit 54 de ani pe 11 noiembrie .Născut la Vaslui, el absolvise cursurile Şcolii Militare de Subofiţeri Boldeşti - Arma Pompieri, în 1992, şi din acelaşi an a fost detaşat la Constanţa.
A fost un POMPIER MILITAR altruist si va ramane in amintirea noastra si sufletul nostru,acest om si-a pus viata in primejdie ca oricare din colegii lui, SACRIFICIUL SUPREM INSEAMNA A-TI DA VIATA pentru SEMENII TAI si de a-i ajuta cand nimeni nu poate...la orice intervenţie punea suflet şi făcea totul cu maximum de profesionalism..asa a fost si Iulian Arusoaei.
Clipa cand mori nu poti s-alegi , asa a fost sa fie ...asa a vrut bunul Dumnezeu , Iulian erou pompier... sunt sigur Iulian este inger acum si ne vegheaza din cer pe noi !
Vreau sa stii Iulian ca vom pastra in suflet amintirea ta ...suntem datori sa nu uitam !

Dumnezeu să-l odihnească în pace!

IN MEMORIAM locotenent Cătălin Valeriu Ispas



9 septembrie -se împlinesc 13 ani de la moartea locotenentului Cătălin Valeriu Ispas

Citat:Au trecut treisprezece ani de la moartea scafandrilor Dumitru Cristian Zarafu şi Cătălin Valeriu Ispas, cel din urmă angajat al Inspectoratului pentru Situaţii de Urgenţă „Dobrogea"!
Cei doi au pierit în seara zilei de 9 septembrie 2010, în interiorului cargoului turcesc JMedy", scufundat la patru mile marine de Capul Tuzla.
Reamintim că, în anul 2010, pe data de 2 septembrie, nava JMedy" s-a scufundat la patru mile marine de Capul Tuzla, având 3.247 de tone fier vechi la bord. în seara zilei de 9 septembrie 2010, Dumitru Cristian Zarafu şi Cătălin Valeriu Ispas au fost văzuţi pentru ultima dată în viaţă, coborând în apă spre epava cargoului.
Pe data de 13 decembrie 2010, angajaţii firmei turceşti Aras (veniţi după fierul vechi din cargou) 1-au găsit pe locotenentul Ispas, angajat al ISU JDobrogea", aproape de sala Maşini. La câţiva metri depărtare, pe data de 23 decembrie 2010, a fost descoperit şi Zarafu.

Citat:Catalin Valeriu Ispas dat disparut in data de 09 septembrie 2010 în jurul orei 14.30 , dupa ce a executat o scufundare la nava Mendy in largul Marii Negre , era ofiter in cadrul Inspectoratului pentru Situatii de Urgenta „Dobrogea” al Judetului Constanta avand gradul de locotenent. La solicitarea firmei Hunter’s, în baza unui contract de prestări servicii, o navă aparţinând Agenţiei Române de Salvare a Vieţii Omeneşti pe Mare (ARSVOM) a transportat patru scafandri în larg. Aceştia urmau să filmeze epava Medy, dar din cei patru scafandri, doi nu au mai ieşit la suprafaţă .
Locotenentul Ispas este nascut la 6 martie 1983 la Buzau.Absolvent al scolii Militare de Subofiteri „Pavel Zaganescu” Boldesti, la data de 01 august 2003 a fost repartizat la ISU „Dobrogea”. La 15 decembrie 2007, in urma sustinerii unui examen, a trecut in corpul ofiterilor primind gradul de sublocotenent, iar la 01 august 2010 a fost inaintat in gradul de locotenent, la termen.
La 01 august 2009, lt. Catalin Valeriu Ispas a fost incadrat la Centrul de Antrenament al Scafandrilor de Interventie al ISU „Dobrogea”, fiind brevetat ca scafandru autonom din 2006.

Catalin Ispas, condus pe ultimul drum !

Citat:Locotenentul Cătălin Valeriu Ispas, în vârstă de 27 de ani, angajat în cadrul Inspectoratului pentru Situaţii de Urgenţă (ISU) „Dobrogea", a fost condus ieri pe ultimul drum de aproape 200 de persoane. Scafandrul a fost găsit mort, de angajaţii firmei turceşti Aras, aproape de sala maşini a cargoului turcesc Medy.
Locotenentul Cătălin Valeriu Isapas a dispărut în seara zilei de 9 septembrie, alături de scafandrul Cristian Zarafu, de 38 de ani, în timp ce încercau să filmeze unul dintre rezervoarele cargoului turcesc scufundat la şase mile marine de digul de larg al portului Constanţa. Trupul neînsufleţit al locotenentului Cătălin Valeriu Ispas, în vârstă de 27 de ani, angajat în cadrul Inspectoratului pentru Situaţii de Urgenţă (ISU) „Dobrogea", a fost depus ieri dimineaţă la Catedrala Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel din Constanţa. De aici, cortegiul funerar a trecut prin faţa Inspectoratului pentru Situaţii de Urgenţă, apoi a mers către casa scafandrului, de unde a plecat spre biserica din Eforie Nord.
Lăcaşul de cult s-a dovedit neîncăpător pentru cele aproape 200 de persoane care au venit să-şi ia rămas bun de la Ispas. După o slujbă care a durat câteva zeci de minute, locotenentul Cătălin Valeriu Ispas a fost înmormântat cu onoruri militare în cimitirul din Eforie. Cei care au lucrat cu fostul scafandru au numai cuvinte de laudă pentru acesta şi spun că sunt şocaţi de trecerea în nefiinţă a bărbatului.

SURSA : http://www.ziuaconstanta.ro

Citat:Locotenentul Ispas este nascut la 6 martie 1983 la Buzau.Absolvent al scolii Militare de Subofiteri „Pavel Zaganescu” Boldesti, la data de 01 august 2003 a fost repartizat la ISU „Dobrogea”. La 15 decembrie 2007, in urma sustinerii unui examen, a trecut in corpul ofiterilor primind gradul de sublocotenent, iar la 01 august 2010 a fost inaintat in gradul de locotenent, la termen.
La 01 august 2009, lt. Catalin Valeriu Ispas a fost incadrat la Centrul de Antrenament al Scafandrilor de Interventie al ISU „Dobrogea”, fiind brevetat ca scafandru autonom din 2006.
In momentul in care a fost dat disparut, lt. Catalin Valeriu Ispas era in timpul liber si presta servicii de scafandru autonom pentru o societate comerciala in baza unui contract pentru care avea aprobarea inspectoratului.

Catalin Valeriu Ispas dat disparut in data de 09 septembrie 2010 în jurul orei 14.30 , dupa ce a executat o scufundare la nava Mendy in largul Marii Negre , era ofiter in cadrul Inspectoratului pentru Situatii de Urgenta „Dobrogea” al Judetului Constanta avand gradul de locotenent. La solicitarea firmei Hunter’s, în baza unui contract de prestări servicii, o navă aparţinând Agenţiei Române de Salvare a Vieţii Omeneşti pe Mare (ARSVOM) a transportat patru scafandri în larg. Aceştia urmau să filmeze epava Medy, dar din cei patru scafandri, doi nu au mai ieşit la suprafaţă .

După trei luni de speranţe, aşteptare şi acuzaţii, trupul unuia dintre scafandrii dispăruţi în epava Medy a fost adus la suprafaţă. Angajaţii firmei turceşti care se ocupă de scoaterea combustibilului din nava scufundată l-au găsit în sala maşinilor pe locotenetul Cătălin Ispas. Misterul morţii sale nu s-a încheiat însă o dată cu găsirea lui. Şi asta pentru că anchetatorii au descoperit că scafandrul avea în butelii suficient oxigen cât să iasă la suprafaţă. Acum, speră să îi ajute în achetă imaginile filmate de Cătălin în adâncuri, până să moară. Poate cea mai importantă probă.
Nava Opal a Agenţiei Române de Salvare a Vieţii Omeneşti pe mare este cea care a purtat pe valuri trupul scafandrului până la cheul din dana 10.
Trupul scafandrului a fost descoperit la primele ore ale dimineţii de specialiştii firmei turceşti care se ocupă de scoaterea combustibilului din tancurile navei Medy, care s-a scufundat la începutul lunii septembrie.
Rudele, prietenii şi câţiva colegi ai scafandrilor care au dispărut într-o misiune de filmare a epavei preferă acum ...tăcerea. De prea multă durere... În schimb, constatările anchetatorilor ne dau fiori. În buteliile scafandrului însă este oxigen.

Requiescat in Pacem !