pompieri

Nota: Un articol extrem de emotionant scris de Georgiana Ilie, felicitari autoarei

Mulţumesc că aţi pus textul şi că îl apreciaţi.

Astăzi l-am actualizat. Dacă puteţi ajuta cu o vorbă bună, scrieţi-mi la georgiana.ilie @ decatorevista.ro şi le voi transmite.

Georgiana Ilie

Citat:Actualizare, 19 septembrie 2011

Pe 16 septembrie 2011, Marin Ungureanu, tatăl lui Ionuț și Iulian, s-a sinucis.

Marin a fost un om puternic. Când avea opt ani, şi-a văzut tatăl murind decapitat într-un accident de maşină căruia el i-a supravieţuit. La 15 ani a fost diagnosticat cu tulburare obsesiv compulsivă, o boală din cauza căreia a fost internat deseori în spitale de psihiatrie. A muncit din greu toată viaţa, a făcut o casă, a crescut doi băieţi cuminţi, muncitori şi iubitori. A fost puternic şi după ce a murit Ionuţ. Nu a dormit câteva săptămâni şi a ajuns iar în spital, cu diagnostic de depresie clinică, dar şi-a revenit şi s-a întors la familie, la rânduielile pe care le aveau de făcut, la pământul care trebuia lucrat.

Vecinii îl auzeau uneori jelind când era singur acasă. La început s-au speriat şi au chemat-o pe Florina de unde era, apoi s-au învăţat. Aşa cum s-au învăţat toţi cu faptul că spunea să o să-şi ia zilele. „Nu mă feresc de ei să vă spun că am vrut să-mi fac felul”, mi-a spus după primele ore pe care le-am petrecut împreună la Valea Mare. În durerea lui nu mai vedea nimic în afară de lipsa lui Ionuţ.

Vineri, pe 16 septembrie, la câteva zile după ce pompierii de la ISU Olt l-au comemorat pe Ionuţ la Valea Mare cu ocazia Zilei Pompierilor, Marin i-a spus Florinei că vine mai târziu la câmp. Iulian era la muncă. Pe la prânz, l-au găsit într-o magazie de lângă casă. „Tata n-a mai suportat faptul că Ionuţ nu mai e şi s-a spânzurat”, mi-a scris Iulian într-un SMS. Duminică, pe 18 septembrie, în ziua în care Iulian a împlinit 22 de ani, Marin a fost îngropat în cimitirul în care e şi Ionuţ.

Cine poate să-i ajute pe Florina şi pe Iulian să treacă peste durerea asta – cu o vorbă de consolare, cu ceva care să le dea speranţă, cu gând care să îi facă să se simtă mai puţin singuri – să scrie la georgiana.ilie @ decatorevista.ro. Mesajele vor ajunge la ei.