Acest forum foloseste cookies
Acest site foloseste cookies pentru a personaliza continutul si publicitatea, pentru a analiza traficul si pentru a oferi optiuni social media. Prin navigarea pe acest site, va exprimati acordul asupra folosirii cookie-urilor.

pompieri


Postează răspuns 
 
Evaluarea subiectului:
  • 9 voturi - 5 în medie
  • 1
  • 2
  • 3
  • 4
  • 5
Respect !.....și suntem datori să nu uităm !
Autor Mesaj
Valentin P Offline
Veteran
******

Mesaje: 1,307
Alăturat: Jun 2011
Locatie:
Thanks: 669
Given 937 thank(s) in 358 post(s)

Mesaj: #71
RE: Respect !.....si suntem datori sa nu uitam !
Un deceniu de la tragedia de la Mihăilești
In Premiera cu Carmen Avram 18 mai 2014 (18.05.2014) - Mihailesti, o rana deschisa - Hollywood

Sursa:Antena3
21-05-2014 06:45 PM
Citaţi acest mesaj într-un răspuns
 Thanks given by: maf150 , ciprian ripan , MARIUS N , apca2003
{myadvertisements[zone_3]}
Valentin P Offline
Veteran
******

Mesaje: 1,307
Alăturat: Jun 2011
Locatie:
Thanks: 669
Given 937 thank(s) in 358 post(s)

Mesaj: #72
RE: Inspectoratul General pentru Situatii de Urgenta (IGSU)
IN CINSTEA EROILOR DE LA MIHĂILEŞTI
24.05.2004 – 24.05.2014


Citat:În urmă cu zece ani, destinul a scris cu sânge o filă a istoriei
pompierilor militari, când, pe timpul îndeplinirii unei dificile misiuni de
intervenţie la Mihăileşti, şapte militari de la Grupul de Pompieri Judeţean
Buzău au căzut la datorie. În acelaşi accident şi-au mai pierdut vieţile, doi
jurnalişti, opt localnici prezenţi la faţa locului, dar şi şoferul autocamionului
implicat.
Ca în fiecare an, în semn de durere şi respect pentru cei şapte tineri
pompieri care şi-au onorat Jurământul Militar cu devotament şi curaj,
plătind preţul sacrificiului suprem şi pentru cei doi ziarişti care au pus
profesia şi riscurile meseriei lor înaintea siguranţei personale va avea loc o
comemorare la monumentul închinat eroilor si victimelor acelei deflagraţii.
În cadrul evocării, ce va avea loc sâmbătă, 24 mai a.c., începând cu
ora 10:00, vor fi desfăşurate un ceremonial militar şi un serviciu religios la
care vor participa părinţii şi familiile celor decedaţi, inspectorul general al
Inspectoratului General pentru Situaţii de Urgenţă, colonel Nicolae CORNEA
reprezentanţi ai autorităţilor centrale şi locale, mass-media, cetăţeni ai
comunei Mihăileşti, precum şi pompierii din cadrul Inspectoratului pentru
Situaţii de Urgenţă al judeţului Buzău.
În semn de omagiu adus celor care s-au săvârşit în acea zi fatidica, cei
prezenţi vor păstra un moment de reculegere şi vor depune coroane şi jerbe
de flori.
De asemenea, în memoria colegilor care au făcut dovada curajului şi
devotamentului suprem, dăruind viaţă şi un sens nobilei arme, vor avea loc
momente solemne la sediile subunităţilor din Buzău, Cândeşti, Caragele,
Ruşeţu, Tisău-Grăjdana, Costeşti-Pietrosu şi Blăjani-Soreşti.
Maior post mortem MIHALACHE Doru, sublocotenent post mortem
NECULA Romeo, sublocotenent post mortem MANTA Valentin Cezar,
sublocotenent post mortem JIANU Nicolae, sublocotenent post mortem
STAN Silviu, sublocotenent post mortem MEDELEANU Georgian,
sublocotenent post mortem OPREA Florentin Valentin sunt cei cărora,
plecaţi într-o misiune de mare risc, explozia le-a transformat viitorul în
amintire eternă.
Alături de cei şapte eroi, la misiune au participat şi plutonier TESCAN
Sorin Ionuţ, caporal BACIU Romeo, caporal PATRAŞCU Ramon, salariat civil
ILIE Marian Simi şi plutonier adjutant şef ® - VASILESCU Constantin, care,
deşi au fost răniţi de suflul exploziei, au avut puterea de a-şi continua
misiunile în slujba cetăţenilor în cadrul unităţilor de salvatori.
Suntem solidari în suferinţă cu cei care i-au crescut şi i-au educat,
asigurându-i că vom păstra vie în memorie amintirea faptei exemplare, a
eroismului profesional şi civic a celor nouă vieţi curmate mult prea devreme.

INFORMARE ŞI RELAŢII PUBLICE
Sursa:IGSU.RO
23-05-2014 06:59 PM
Citaţi acest mesaj într-un răspuns
{myadvertisements[zone_3]}
Covalciuc Bogdan Offline
Administrator
********

Mesaje: 14,624
Alăturat: Aug 2010
Locatie:
Thanks: 6420
Given 19009 thank(s) in 7934 post(s)

Mesaj: #73
RE: Respect !.....si suntem datori sa nu uitam !
24 mai - 10 ani de la explozia devastatoare de la Mihăileşti ...suntem datori sa nu uitam !

[Imagine: 052412051959242612.jpg]





Explozia de la Mihăilești / 24 mai 2004 - 24 mai 2014

Desfășurarea evenimentului

Luni, 24 mai 2004 , ora 4:00 dimineata, pe Drumul European E85, in apropiere de localitatea Mihailesti din judetul Buzau, Florin Marcu, soferul unui camion apartinand firmei MIH Transcom SRL din Dolj, pierde controlul vehiculului si intra in sant. Camionul transporta azotat de amoniu de la Combinatul Chimic Doljchim catre Societatea Agricola BEEARSEN din Piatra Neamt.
Potrivit martorilor oculari, accidentul s-ar fi datorat exploziei unui cauciuc al autocamionului. Pompierii sunt anuntati care este incarcatura camionului: 400 de saci de azotat de amoniu, cantarind 20 de tone.
La ora 5:30 sosesc doua echipaje de pompieri din Buzau, seful postului de Politie si doi ziaristi ai postului de televiziune Antena 1
In timp ce se actioneaza pentru stingerea incendiului, in jurul orei 5:50, camionul explodeaza.
Bilantul: 18 morti si 20 de raniti. Resturi umane si ale camionului sunt imprastiate pe o raza de peste un kilometru. Soseaua este distrusa pe o lungime de 35 de metri, in urma exploziei formandu-se un crater cu adancimea de 7 metri.

[Imagine: mihailesti-zece-ani-ciprian-sterian.jpg]

AU MURIT LA MIHĂILEŞTI

* Alin Magearu, 37 de ani, Buzau
* Camelia Simion, 50 de ani, Ramnicu Sarat
* Daniel Pelmus, 37 de ani, Mihailesti, Buzau
* Doru Mihai Mihalache, capitan, 33 de ani, Buzau
* Elena Popescu, reporter, 26 de ani, Valea Ramnicului, Buzau
* Emil Serbu, Valea Ramnicului, Buzau
* Florin Valentin Oprea, locotenent post-mortem, 21 de ani, Blajani, Buzau
* Georgian Medeleanu, locotenent post-mortem, 21 de ani, Blajani, Buzau
* Ion Tudose, 34 de ani, Mihailesti, Buzau
* Ionut Ovidiu Barbu, cameraman, 25 de ani, Buzau
* Liviu Stan, locotenet post-mortem, 23 de ani, Tisau, Buzau
* Marian Ailincai, 26 de ani
* Nicolae Jianu, locotenent post-mortem, 25 de ani, Rusetu, Buzau
* Rica Ionescu, 34 de ani, din Mihailesti, Buzau
* Romeo Necula, maior post-mortem, 35 de ani, Vernesti, Buzau
* Valentin Cezar Manta, locotenent post-mortem, 21 de ani, Tisau, Buzau
* Valentin Magearu, 23 de ani, Buzau
* Roman Marcu Florin, 36 de ani, Craiova, soferul TIR-ului

[Imagine: screenshot_1077.png]


[Imagine: 646x404.jpg]

Octavian Paler spunea că „...eroi sunt cei care fac ce trebuie, când trebuie, indiferent de consecinţe”. La Mihăileşti, pompierii şi-au făcut datoria până la capăt.

[Imagine: 627x0.jpg]

[Imagine: explozie-camion-mihailesti-2.jpg]

[Imagine: tragedia-mihailesti-10-ani-cel-mai-grav-...sea-ro.jpg]

" Rănile sufletului se deosebesc de celelalte prin aceea că se acoperă, dar nu se închid; mereu dureroase, mereu gata să sângereze când le atingi, ele rămân în inimă vii şi deschise. " - Alexandre Dumas

Requiescat in Pace . Respect !.....si suntem datori sa nu uitam !

"Audacia Et Devotio"
Cutezanță, îndrăzneală, curaj şi devotament.
(Acest mesaj a fost modificat ultima dată: 29-12-2021 02:36 PM de Homefire News.)
24-05-2014 05:00 AM
Citaţi acest mesaj într-un răspuns
 Thanks given by: Dudu
{myadvertisements[zone_3]}
Covalciuc Bogdan Offline
Administrator
********

Mesaje: 14,624
Alăturat: Aug 2010
Locatie:
Thanks: 6420
Given 19009 thank(s) in 7934 post(s)

Mesaj: #74
RE: Respect !.....si suntem datori sa nu uitam !
Nihil Sine Deo / Nimic fara Dumnezeu
EROI DE SACRIFICIU

Pompierii nu mor, ei ard pentru eternitate în sufletele celor pe care i-au salvat…



Citat:
24 mai 2004
Ziua durerii


O zi de luni plumburie, înecăcioasă şi tulbure...se spune că lunea nici iarba nu creşte, vorbă din bătrâni cu mult tâlc în ea. Pe şoseaua DN2 E85 în apropierea localităţii buzoiene Mihăileşti, la cca 30 km de oraşul Buzău, norii cern mărunt o ploaie urâtă, bolnăvicioasă, parcă prevestitoare de necazuri şi suferinţe care vor marca o întreagă ţară şi va schimba cursul istoriei pompierilor români.
Telefonul sună, sună continuu, sună sâcâietor, se aud ţârâitul ălă enervant şi ridicol de parcă ar ciocni cineva cu o linguriţă pe marginea unui pahar, telefonistul de serviciu amorţit de vremea de afară întinde mâna alene către receptor şi îl ridică din furcă, cinevă turuie la foc automat câteva cuvinte aproape indescifrabile, militarul se crispează imperceptibil, îi cere interlocutorului să se calmeze şi cere datele referitore la eveniment, vocea şuieră cuvintele sacadat...”Camion răsturnat...la Mihăileşti, la Mihăileşti...la intrare...da, da... saci cu ...” notează cu o viteză uimitoare şi îi face semne militarului aflat la veghe să acţioneze butonul alarmei.
Alarma rămâne tăcută...militarul apasă din nou...nimic, înjură scurt, bărbăteşte şi loveşte apăsat cu podul palmei butonul încăpăţânat, sunetul ţâşneşte prelung cu un tânguit asemănător cu jalea izvorâtă dintr-un clopot, este ora 04:57, militarii sar ca arşi din aşternuturi, sunt tineri, cu feţele imberbe, senine, fără urme de cearcăne sau riduri, doar o umbră de mustăcioara mijită ici colo, abia au fost căliţi de armată pentru un drum lung pe cărarea vieţii, mai au câteva crestături de adăugat pe carâmbul bocancilor ca socoteală a amr-ului, aleargă precum o herghelie de cai sălbatici, frânturi de cuvinte spuse în şagă zboară aiurea, au stat de vorba peste ora 22:00, ora stingerii, mormăielile referitoare la ce vor face după lăsarea la vatră s-au întins până după ora 23:30, tropăitul bocancilor se opreşte brusc lângă autospeciale, se aşteapta ordinul de îmbarcare...îmbarcarea către moarte.
24 mai în prezent, pe unul din holurile Detaşamentului de Pompieri "Obor" un tablou îşi face veacul pe un perete, rama îngălbenită de vreme luceşte uşor, cu o sclipire aproape imperceptibilă, o sclipire mătuită, uşor stinsă, şi totuşi vioaie...7 chipuri cu o mină liniştită, dar mândră şi hotărâtă, parcă te urmăresc când treci prin dreptul lor, ridic uşor capul şi îngândurat privesc la fiecare, simple fotografii fără viaţă, odinioară în faţa aparatului care a imortalizat aceste chipuri erau oameni cu ţeluri, cu familii şi un viitor luminos, oare ce îşi doreau, la ce visau? Acum sunt chipuri de eroi, eroi pe care timpul îi acoperă cu uitare vremelnică, eroi de sacrificiu.
[Imagine: image.jpg]
Maior post-mortem Doru-Mihai Mihalache,
născut în Municipiul Botoşani la data de 09.08.1971
decedat în data de 24.05.2004 la vârsta de 33 ani

[Imagine: image.jpg]
Sublocotenent post-mortem Romeo Necula,
născut în comuna Verneşti, judeţul Buzău la data de 16.09.1969
decedat în data de 24.05.2004 la vârsta de 35 ani

[Imagine: image.jpg]
Sublocotenent post-mortem Valentin Cezar Manta,
născut în comuna Tisău, judeţul Buzău la data de 01.08.1983
decedat în data de 24.05.2004 la vârsta de 21 ani

[Imagine: image.jpg]
Sublocotenent post-mortem Nicolae Jianu,
născut în comuna Ruşeţu, judeţul Buzău la data de 14.11.1979
decedat în data de 24.05.2004 la vârsta de 25 ani

[Imagine: image.jpg]
Sublocotenent post-mortem Silviu Stan,
născut în comuna Tisău, judeţul Buzău la data de 16.09.1981
decedat în data de 24.05.2004 la vârsta de 23 ani

[Imagine: image.jpg]
Sublocotenent post-mortem Georgian Medeleanu,
născut în comuna Blăjani, judeţul Buzău la data de 09.12.1983
decedat în data de 24.05.2004 la vârsta de 21 ani

[Imagine: image.jpg]
Sublocotenent post-mortem Florentin Valentin Oprea,
născut în comuna Blăjani, judeţul Buzău la data de 16.10.1983
decedat în data de 24.05.2004 la vârsta de 21 ani

Eroii de la Mihăileşti

· 1. Doru Mihai Mihalache, căpitan, 33 de ani, Buzău
· 2. Romeo Necula, sergent, 35 de ani, comuna Verneşti, judeţul Buzău
· 3. Georgian Medeleanu, soldat, 21 de ani, comuna Blăjani, judeţul Buzău
· 4. Nicolae Jianu, soldat, 25 de ani, comuna Ruşeţu, judeţul Buzău
· 5. Florin Valentin Oprea, soldat, 21 de ani, comuna Blăjani, judeţul Buzău
· 6. Valentin Cezar Manta, soldat, 21 de ani, comuna Tisau, judeţul Buzău
· 7. Silviu Stan, fruntaş, 23 de ani, comuna Tisău, Buzău

· 8. Elena Popescu, redactor-sef, 26 de ani, comuna Valea Râmnicului, judeţul Buzău
· 9. Ionut Ovidiu Barbu, cameraman, 25 de ani, Buzău
· 10. Daniel Pelmus, 37 de ani, din comuna Mihailesti, judeţul Buzău
· 11. Rica Ionescu, 34 de ani, din comuna Mihailesti, judeţul Buzău
· 12. Emil Serbu, comuna Valea Ramnicului, judeţul Buzău
· 13. Camelia Simion, 50 de ani, Râmnicu Sărat
· 14. Mihai Magearu, 37 de ani, din Buzău
· 15. Valentin Magearu, 23 de ani, din Buzău
· 16. Marian Alincăi, 26 de ani, din Roman
· 17. Marcu Florin, 36 de ani, din Craiova, şoferul TIR-ului
· 18. Ion Tudose, 34 de ani, din comuna Mihăileşti, Buzău
SURSA : http://suflet-ratacitor.blogspot.ro/

"Audacia Et Devotio"
Cutezanță, îndrăzneală, curaj şi devotament.
(Acest mesaj a fost modificat ultima dată: 29-12-2021 02:37 PM de Homefire News.)
24-05-2014 12:56 PM
Citaţi acest mesaj într-un răspuns
{myadvertisements[zone_3]}
Dudu Offline
Utilizator nou
*

Mesaje: 4
Alăturat: Sep 2013
Locatie:
Thanks: 12
Given 8 thank(s) in 3 post(s)

Mesaj: #75
RE: Respect !.....si suntem datori sa nu uitam !
(03-12-2010 04:40 PM)Covalciuc Bogdan Scris:  Pompier supravieţuitor: “Şi acum aud ţipetele răniţilor”
Aflat în misiune, soldatul Marian Simi Ilie a rămas fără un picior în urma exploziei TIR-ului plin cu azotat de amoniu. Astăzi, la Mihăileşti, pompierii, jurnaliştii şi autorităţile locale au depus coroane de flori şi au aprins o lumânare în memoria victimelor exploziei din 24 mai 2004.
[Imagine: 300x185.jpg]
Foto Marian Simi Ilie lângă colegii săi.
Cu un picior amputat, soldatul Marian Simi Ilie se încăpăţânează să vină zeci de kilometri de la Pătârlagele, unde locuieşte, până la monumentul de la Mihăileşti, pentru a aprinde o lumânare în amintirea colegilor care au murit.
"Sunt cele mai negre amintiri. Şi acum aud ţipetele colegilor mei, ale răniţilor, iar eu nu puteam să mă mişc", îşi aminteşte Marian.
Soldatul fusese încorporat pe 24 februarie 2004. După patru luni de armată, în dimineaţa zilei de luni, 24 mai, a coborât la apel, împreună cu alţi colegi, pentru a pleca pe teren. Tocmai se anunţase în staţie că un TIR arde la Mihăileşti. Era deja la a zecea misiune, ca servant.
A ajuns la locul accidentului iar maşina de intervenţie a parcat pe contrasens, pe banda din stânga, sensul dinspre Buzău. A coborât din maşină cu gândul să racordeze furtunul însă, brusc, o forţă imensă l-a catapultat câţiva metri în aer. A căzut lângă un coleg în agonie, soldatul Georgian Medeleanu.
"L-am auzit când mi-a strigat să fug dacă pot, după care a murit. Am realizat apoi că nu pot să îmi mişc picioarele şi am strigat după ajutor. Ţin minte că am fost luat în braţe de nişte soldaţi şi apoi am ajuns la spital", îşi aminteşte Marian.
A fost transportat la Spitalul de Urgenţă Floreasca, unde o echipă de medici a decis să îi amputeze piciorul drept, fiindcă risca o cangrenă devastatoare pentru tot corpul. Patru luni a stat în spital, cu mama sa la căpătâi.
Pentru Marian, un tânăr de 20 de ani, fără un picior, viaţa devenise un calvar. "Îmi făceam probleme: ce viitor o să mai am, unde mă mai pot eu angaja? Era un chin, mai ales că piciorul mă durea tare, din cauza unei proteze", îşi aminteşte supravieţuitorul de la Mihăileşti.
Unitatea de pompieri a fot prima care i-a întins o mână de ajutor tânărului. După numai câteva luni de la externarea din spital, l-a angajat pe un post de civil, cu un salariu satisfăcător.
"Din 2008, am cerut transferul la Mărunţişu, ca să fiu aproape de casa părinţilor mei, din Pătârlagele. Acum am maşină, pe care am adaptat-o, şi mă descurc", spune Marian Simi Ilie.
În tragedia produsă pe 24 mai 2004 au murit 18 persoane, între care şapte pompieri, doi jurnalişti şi mai mulţi civili, localnici şi trecători.

Sursa :www.adevarul.ro
(Acest mesaj a fost modificat ultima dată: 29-12-2021 02:38 PM de Homefire News.)
25-05-2014 12:30 AM
Citaţi acest mesaj într-un răspuns
{myadvertisements[zone_3]}
Covalciuc Bogdan Offline
Administrator
********

Mesaje: 14,624
Alăturat: Aug 2010
Locatie:
Thanks: 6420
Given 19009 thank(s) in 7934 post(s)

Mesaj: #76
RE: Respect !.....si suntem datori sa nu uitam !
Lacrimi şi lumânări, la monumentul victimelor exploziei de la Mihăileşti.

[Imagine: 646x404.jpg]

Citat:Au trecut 10 ani de la cea mai cumplită tragedie petrecută pe o şosea din România. 18 oameni au fost spulberaţi de explozia unui camion încărcat cu azotat de amoniu în ziua fatidică de 24 mai 2004, în localitatea buzoiană Mihăileşti. Alţi 13 oameni au rămas mutilaţi pe viaţă. Astăzi, la Mihăileşti au curs râuri de lacrimi. Foşti colegi pompieri, supravieţuitori ai tragediei sau rude au venit să plângă la mormântul comun al celor 18 suflete.

Sirenele maşinilor de pompieri au sunat a jale. La 10 ani de la cumplita tragedie, rudele şi prietenii dispăruţilor nu îşi pot sterge din memorie groaznica tragedie.

Era o dimineaţă ploioasă când autospecialele de pompieri au plecat să stingă flăcările care cuprinseseră camionul răsturnat în şanţ.

”Zece pompieri s-au deplasat la intervenţie, cu două autospeciale de stingere. Nici nu au apucat bine să îşi pregătească dispozitivul, că s-a produs explozia în care au murit şapte camarazi, doi jurnalişti şi civili. Acum vorbim despre ei, ca despre nişte eroi”, a declarat colonelul Dănuţ Nicolae, şeful ISU Buzău.

Ce a urmat nu este uşor de descris în cuvinte. Imaginea trupurilor sfârtecate şi a oamenilor mutilaţi care cereau ajutor nu poate ieşi uşor din mintea supravieţuitorilor. Protejat de tancul de apă al autospecialei, Sorin Teşcan alerga de la un coleg la altul să îi ajute.

”Cu puterea lui Dumnezeu, am ajutat câţiva colegi să fie urcaţi în ambulanţă. Chiar pe colegul Simi l-am auzit cum îmi striga numele iar când am ajuns la el am văzut că avea un picior sfârtecat”, a povestit Sorin Teşcan, unul dintre supravieţuitori.

La 80 de ani, tatăl maiorului post mortem Doru Mihalache nu are linişte. În fiecare an a venit tocmai de la Botoşani la locul blestemat care i-a răpit feciorul. ”Mă rog la Dumnezeu să ajung an de an aici dar îmi este din ce în ce mai greu, pentru că fac opt ore pe drum. Dacă nu mai vin eu, nu are cine să mai aprindă o lumânare”, a spus Mihai Mihalache, tatăl maiorului post-mortem Doru Mihalache.

În memoria colegilor căzuţi la datorie, în unitatea de pompieri s-a arborat drapelul naţional, iar la monumentul ridicat pe locul tragediei astăzi s-a ţinut un moment de reculegere şi s-au depus coroane de flori, una din ele trimisa chiar de primul ministru.

La 24 mai 2004, un apel la pompieri anunţa că un camion încarcat cu 20 de tone de azotat de amoniu s-a răsturnat şi a luat foc lângă localitatea Mihăilesti. Încărcătura a explodat la ora 5.50, la câteva minute de la sosirea maşinilor de pompieri. 18 oameni au fost spulberaţi de suflul exploziei iar alţi 13 au fost răniţi grav. Şi-au pierdut viaţa atunci şapte pompieri, doi ziarişti corespondenţi ai unui post central de televiziune, Ionuţ Barbu şi Elena Popescu, şoferul camionului, localnici şi oameni aflaţi în trafic.

După un proces care a durat 4 ani, instanţele din România au condamnat la 4 ani închisoare cu executare şi plata unor daune către familiile victimelor pe directorul de atunci al Combinatului Chimic Doljchim şi pe cei doi administratori ai firmelor care se ocupau de transportul îngrăşământului.
SURSA : http://adevarul.ro/

[Imagine: 646x404_1.jpg]

[Imagine: 646x404_2.jpg]

[Imagine: 646x404_3.jpg]


"Audacia Et Devotio"
Cutezanță, îndrăzneală, curaj şi devotament.
(Acest mesaj a fost modificat ultima dată: 29-12-2021 02:39 PM de Homefire News.)
25-05-2014 06:39 AM
Citaţi acest mesaj într-un răspuns
 Thanks given by: Dudu
{myadvertisements[zone_3]}
Covalciuc Bogdan Offline
Administrator
********

Mesaje: 14,624
Alăturat: Aug 2010
Locatie:
Thanks: 6420
Given 19009 thank(s) in 7934 post(s)

Mesaj: #77
RE: Respect !.....si suntem datori sa nu uitam !
Sorin Teşcan a supravieţuit exploziei de la Mihăileşti

[Imagine: 300x185.jpg]

SORIN TEŞCAN, supravieţuitor:
„Ceea ce s-a întâmplat la Mihăileşti în mai 2004, pentru cei care au fost acolo şi au trăit momentul, e o amintire care nu poate fi ştearsă. După cum aţi observat, şi astăzi (ieri n.r) a fost vremea exact cum a fost atunci şi amintirea devine din ce în ce mai puternică, la fel şi gândurile care se îndreaptă spre colegii noştri care au murit atunci.”

Citat:Cu 30 de zile înainte de liberarea din armată, Sorin Teşcan a trăit cumpăna vieţii sale atunci când camionul pe care trebuia să îl stingă a explodat, curmând 18 vieţi.

Sorin Teşcan este unul dintre cei cinci militari în termen de la pompieri care au scăpat cu viaţă din cea mai mare tragedie rutieră din România ultimelor decenii.

S-a născut în comuna Lopătari, la peste 40 de kilometri de Buzău, în zona de munte a judeţului. În adolescenţă, soarta l-a tras mai aproape de oraş, la Berca, unde a urmat o şcoală profesională de mecanici auto şi şoferi. A fost motivul pentru care, la încorporare, comisariatul l-a repartizat la unitatea de pompieri. „Niciodată nu îmi trecea prin cap că o să ajung la pompieri. Mie îmi plăcea şi îmi place şi la ora actuală să şofez. Am avut o perioadă de vreo trei ani în care am muncit pe unde se putea după care a venit armata, în 2003, pe 26 iunie”, spune Sorin.

Au urmat 11 luni liniştite de armată însă când AMR-ul aproape că se epuizase, soarta avea să îl pună la cea mai grea încercare. Episodul Mihăileşti, 24 mai 2004, a rămas un reper atât pentru istorie cât mai ales pentru viaţa sa.

„Era o zi mohorât, ploioasă, parcă de doliu. Aflasem că e un camion răsturnat. Am plecat cu sirene, alarme iar la Mihăileşti am găsit un nor de fum gălbui şi autotrenul răsturnat pe stânga. A coborât radiotelefonistul cu comandantul gărzii de intervenţie ca să facă cercetarea şi s transmită la bază”, îşi aminteşte Sorin Teşcan. Maşina se afla la peste 100 de metri distanţă de camion iar Teşcan a coborât să asigure dispozitivul de stingere. Un coleg a venit şi i-a cerut încă o rolă de furtun şi a urcat din nou în camion. „I-am aruncat rola şi exact atunci a fost explozia. Pe moment chiar nu ştiam ce e. Nu se vedea nimic din cauza prafului. Am coborât din autospecială şi nu se vedea nimic la jumătate de metru. Apoi am auzit cum cad bucăţi din aer, după care m-am băgat sub cabina autospecialei ca să mă adăpostesc”, îşi aminteşte Sorin.

Sorin mărturiseşte că imediat a început o răpăială din cauza obiectelor care cădeau din cer apoi a venit mult fum pe sub camion, moment în care a decis să părăsescă zona. „Am alergat cu ochii întredeschişi, ca nu cumva să dea vreo maşină peste mine. Era un tir oprit, cu parbrizul spart şi bucăţi de pământ pe şosea. Apoi am văzut un om, i-am cerut un telefon, mi l-a dat şi am sunat la dispecerat ca să spun să trimită descarcerarea”, spune Sorin.

După ce a ajutat la salvarea unor colegi răniţi, Sorin a ajuns cu un microbuz la unitate, unde erau aşteptaţi deja de rude şi colegi îngrijoraţi. După liberare, toţi militarii supravieţuitori au fost rechemaţi la unitate, pentru angajare. Acum este comandant de echipaj, pe o autospecială şi spune că este încântat de meseria sa care îi oferă şi momente comice.

„A fost o intervenţie la un depozit de parchet de la Verneşti şi am intervenit. Când a venit proprietarul ne-a spus că în spate este un bazin cu motorină şi există pericol de explozie. Un coleg mi-a zis: du-te tu Teşcane, fiindcă eşti obişnuit cu bubuiturile", îşi aminteşte supravieţuitorul de la Mihăileşti.

Ce îţi place? „Îmi place, când sunt liber, să fac un pic de sport dar cel mai mult îmi face plăcere să mă găsesc cu prieteni, cu colegi, să merg la ţară, la ai mei, fiindcă e un moment de respiro. Mai ales că acolo am un căţel, un ciobănesc mioritic, cu care îmi place să mă joc. Îmi mai place să călătoresc şi pot spune că am ajuns în destule locuri frumoase, împreună cu soţia”.

Ce nu îţi place? „Nu îmi place prostia şi nu contează de unde vine ea. Atunci când am de-a face cu prostia mai bine fac eu un pas înapoi şi evit multe complicaţii. Nu îmi place şi nu încerc să dau sfaturi fiindcă se interpretează”.

Întrebări şi răspunsuri

Te-a schimbat în vreun fel tragedia de la Mihăileşti? „Eu eram o fire glumeaţă, îmi plăcea să fac atmosferă, să strâng oameni în jurul meu. Asta nu s-a schimbat însă a fost totuşi o maturizare bruscă. La 18 ani vedeam mai lejer problemele din jurul meu iar brusc, după 20 de ani, am devenit foarte responsabil iar dovada este că m-am căsătorit repede. Parcă am vrut să grăbesc viaţa”.

Ce sfat le-ai da oamenilor după această experienţă? „Le-aş spune să profite de tot ce le oferă viaţa. Mă uit la persoane care se agită, că îşi rup hainele de pe ei. Le-aş zice să se oprească, să respire şi să vadă frumosul din viaţa lor. Îi văd stresaţi cum vorbesc singuri pe stradă”.

PROFIL Născut pe data de 20 martie 1983, în comuna Lopătari, judeţul Buzău. Ocupaţia – pompier, comandant de echipaj ISU Buzău Familie - căsătorit
SURSA : http://adevarul.ro/

"Audacia Et Devotio"
Cutezanță, îndrăzneală, curaj şi devotament.
(Acest mesaj a fost modificat ultima dată: 25-05-2018 07:21 AM de Covalciuc Bogdan.)
25-05-2014 06:49 AM
Citaţi acest mesaj într-un răspuns
{myadvertisements[zone_3]}
Covalciuc Bogdan Offline
Administrator
********

Mesaje: 14,624
Alăturat: Aug 2010
Locatie:
Thanks: 6420
Given 19009 thank(s) in 7934 post(s)

Mesaj: #78
RE: Respect !.....si suntem datori sa nu uitam !
10 ani de la tragedia de la Mihăileşti: Supravieţuitori cu spaimă şi durere, părinţi fără lacrimi

[Imagine: mihailesti-zece-ani-ciprian-sterian.jpg]

Citat:Pompieri şi localnici au comemorat, sâmbătă, la Mihăileşti zece ani de la accidentul în care au murit 18 persoane, iar alte 13 au fost rănite în urma exploziei unui tir cu azotat de amoniu. Supravieţuitorii spun că trăiesc cu spaimă şi durere, iar părinţii şi fraţii celor morţi nu mai au lacrimi.

[Imagine: mihailesti-zece-ani-ciprian-sterian2.jpg]


Citat:În 24 mai 2004, într-o dimineaţă ploioasă, o explozie s-a produs la încărcătura unui tir care transporta în condiţii nesigure 20 de tone de azotat de amoniu. Autotrenul a luat foc la Mihăileşti (Buzău), iar deflagraţia a fost nimicitoare, la locul accidentului formându-se un crater cu o adâncime de aproape şapte metri şi cu un diametru de aproximativ 20 de metri.

La Mihăileşti au murit atunci şapte pompieri de la Inspectoratul pentru Situaţii de Urgenţă (ISU) Buzău, doi jurnalişti, localnici şi persoane care s-au aflat la momentul deflagraţiei în zonă - în total 18 oameni. Alte 13 persoane, între care cinci pompieri, au fost rănite.

Sâmbătă, la monumentul funerar ridicat la Mihăileşti în memoria victimelor exploziei s-au adunat rude ale morţilor, supravieţuitori şi localnici. Au fost însă mai puţini ca niciodată - doar pompierii militari răniţi atunci şi rudele pompierilor decedaţi, alături de câţiva localnici şi oficialităţi locale. Dacă până acum monumentul se umplea de coroane de flori, sâmbătă, la zece ani de la tragedie, doar şase-şapte coroane au fost depuse, una din partea familiei unei victime, iar restul din partea câtorva instituţii, între care Guvernul.

"O rană care nu se va vindeca niciodată"

Sorin Teşcan este unul dintre supravieţuitorii tragediei de la Mihăileşti. Spune că retrăieşte coşmarul de acum zece ani, dar a continuat să lucreze ca pompier la ISU Buzău şi chiar să participe la intervenţii.

"E aceeaşi trăire ca în fiecare an, sunt aceleaşi sentimente, aceleaşi remuşcări pe care le trăiesc mereu când vin în acest loc. Este o rană care nu se va vindeca niciodată, trăiesc tot timpul cu gândul la ce s-a întâmplat. Mi-aduc aminte exact ce s-a întâmplat, acele momente de coşmar, absolut tot. Au mai fost situaţii grele ca pompier, dar le-am depăşit cu bine. Am însă de atunci o teamă în suflet. Dacă n-ar exista o teamă, n-ar exista nicio grijă mult mai mare faţă de orice intervenţie. E tot timpul teama, mă însoţeşte", spune Sorin Teşcan, prezent, sâmbătă, la comemorarea colegilor morţi la Mihăileşti.

Marian Ilie Simi a trăit şi el tragedia de la Mihăileşti. S-a aflat în rândul pompierilor care au pornit în misiunea de la Mihăileşti de acum zece ani. Suflul exploziei i-a smuls un picior, iar de atunci totul s-a schimbat pentru el. Dintr-un tânăr pompier care participa la intervenţii, Simi a ajuns să lucreze la birou, tot la ISU Buzău.

"E o durere foarte mare, puteam să fiu printre colegii care nu mai sunt. Am rămas fără un picior, durerea e şi mai mare. Îmi aduc aminte cum a explodat TIR-ul şi cam atât, după aia nu mai ştiu. Au trecut greu cei zece ani, urmările le am toată viaţa, nu o zi, nu o lună, nu am cum să uit. Sunt la birou acum, muncă de teren nu mai pot face. Sper ca tragedia să fi schimbat ceva în privinţa transporturilor periculoase", povesteşte bărbatul.

Printre cei prezenţi la comemorarea victimelor exploziei de la Mihăileşti s-au aflat şi câteva rude ale pompierilor morţi în urmă cu zece ani.

Mama pompierului Romeo Necula spune că nu mai are lacrimi să-şi plângă copilul, anul acesta fiind pentru prima dată când a avut puterea să vină la locul în care fiul său a murit.

"Nu mai am lacrimi, nu se mai termină durerea. Mi-am pierdut băiatul, e durere mare, e suferinţă şi aştept să plecăm după el când va vrea Dumnezeu. De-abia mă ţin pe picioare, lacrimi nu mai am de zece ani, n-am avut puterea să vin până acum. Tot timpul este cu mine, e în sufletul nostru. Am luat calea bisericii de atunci, acolo îmi găsesc liniştea. De zece ani mai mult am stat la mormântul lui decât acasă. Acum zece ani, în seara zilei de 23 mai am vorbit cu el, îl aşteptam acasă să-mi aducă nişte medicamente şi nu a mai ajuns niciodată", spune femeia.

De zece ani încoace, la Mihăileşti ajunge mereu tatăl ofiţerului Doru Mihalache. Nici bătrâneţea şi nici boala nu-l împiedică să ajungă de fiecare dată la monumentul de la Mihăileşti, acolo unde a murit copilul său.

"Au trecut 10 ani de când mă uit la poartă şi aştept să vină. Aşa un băiat am avut, bun la inimă. N-am fost de acord să se facă pompier, dar îi plăcea. De atunci nu mai sunt om", spune bătrânul îndurerat.

"Fratele meu era aliniat cu ceilalţi morţi, era al 11-lea"

La Mihăileşti şi breasla jurnaliştilor a pierdut doi oameni. Au murit atunci Ionuţ Barbu, de 25 de ani, absolvent de Politehnică, şi Elena Popescu, de 26 de ani. Niciunul nu era căsătorit, erau la început de drum în viaţă şi în televiziune.

Liviu Barbu este fratele lui Ionuţ. Avea 21 de ani când a murit unicul său frate. De atunci, totul s-a schimbat pentru tânărul care încă îşi plânge fratele.

"Aveam 21 de ani. Dormeam în acelaşi dormitor, el în pat, eu pe fotoliu, i-a sunat telefonul, m-am trezit, l-am auzit când a răspuns, a zis «hai că vin», s-a îmbrăcat, apoi m-a trezit mama când a trântit uşa de perete şi mi-a zis «trezeşte-te că s-a întâmplat ceva». Am încercat să-l sun pe el, nu avea semnal, am plecat spre Mihăileşti, am trecut de un poliţist care era în trafic şi nu mă lăsa să înaintez, am aflat nenorocirea când au dat la televizor. Am ajuns acolo, mi-am dat seama când am văzut, aveam o presimţire. Nu-mi spunea nimeni nimic, când a fost vorba de identificat am făcut totul cu sânge rece. Fratele meu era aliniat cu ceilalţi morţi, era al 11-lea, am făcut-o ca un robot, erau pompieri fără burtă, fără picioare, mirosea a carne arsă, Ionuţ n-a mai avut mâini, n-a mai avut picioare. De atunci, văd altfel viaţa", povesteşte tânărul îndurerat.

Despre faptul că anul acesta Ionuţ Barbu şi Elena Popescu au primit titlul de cetăţean de onoare din partea Primăriei Buzău, Liviu spune: "Praf în ochi, mai mult o chestie electorală".

"Un suflu cât un bloc cu zece etaje"

Vali Gheorghe, corespondent PRO TV la acea vreme, a fost primul jurnalist care a ajuns la locul carnagiului după explozie. Atunci a întârziat două minute. Au fost două minute care pentru el au însemnat viaţă. Îşi aduce aminte cum a văzut suflul exploziei de la o distanţă de doi kilometri de locul accidentului: "Un suflu cât un bloc cu zece etaje".

Sâmbătă, la zece ani de la nenorocire, el a ales să nu mai participe la comemorare.

"Am primit acelaşi mesaj pe care l-au primit toţi jurnaliştii. Suna aşa: «auto-accidentare urmată de un incendiu la cabina unui autotir, nu sunt persoane încarcerate». Nu am vrut să mă duc iniţial, pentru că fiind întuneric dacă nu prindeam imagini interesante cu flăcări nu era o ştire. Mi s-a părut o ştire slabă, am tărăgănat-o şi apoi, aflând că este vorba despre un tir cu îngrăşăminte chimice, am decis să plec gândindu-mă că poate iese ceva legat de poluare, mai ales că mesajul, fiind trimis la toţi jurnaliştii, mă gândeam că se vor duce toţi acolo. Am mers încet, a fost şansa vieţii noastre. Am întârziat două minute. Eram la doi kilometri de locul exploziei când s-a produs. A fost cam cât un bloc cu zece etaje. Am ajuns primul acolo. Era o linişte mormântală, erau numai morţi. După ce am tras primele două cadre, şeful de post, care era întins pe şosea, m-a strigat pe numele mic. Mi-a zis să-l duc la spital, să nu moară, nu mai avea haine. M-a marcat clar, nu se poate uita aşa ceva", spune Vali Gheorghe, care între timp a renunţat la presă.

El este cel care a chemat ambulanţa după explozie.

"Eu am chemat Salvarea, că nu ştia nimeni ce era acolo. Nu mă gândeam că e cineva din presă printre victime, nu-mi făceam nicio problemă. Am trecut de două-trei ori pe lângă Ionuţ, era cu faţa în jos, era gol, fără mâini, fără picioare, dar nu m-am gândit că e el. Nici nu-i văzusem maşina. Apoi a venit cameramanul de la TVR, care mi-a zis că ar fi el acolo jos. Am mers amândoi lângă cadavru şi ne-am dat seama că era Ionuţ, fără viaţă. Nu ai cum să uiţi aşa ceva toată viaţa", mai spune Vali Gheorghe.

Patru ani de închisoare pentru trei oameni găsiţi vinovaţi

Camionul încărcat cu 400 de saci cu azotat de amoniu care venea de la combinatul chimic Doljchim s-a răsturnat pe DN 2, a luat foc şi a explodat la ora 5.50, chiar când pompierii încercau să lichideze incendiul. Trupurile victimelor au fost practic sfârtecate, iar componente ale autotrenului au fost aruncate la distanţe mai mari de un kilometru, provocând pagube la casele localnicilor din Mihăileşti. De asemenea, geamurile clădirilor aflate la peste 500 de metri de locul accidentului au fost sparte, iar zgomotul exploziei s-a auzit inclusiv în municipiul Buzău, aflat la circa 30 de kilometri distanţă. Mai mult de un sens de mers al şoselei a fost distrus în urma deflagraţiei.

La faţa locului au ajuns pe rând echipaje ale Poliţiei, pompierilor, Parchetului, prefectul judeţului de la acea vreme, dar şi jandarmi care au împrejmuit zona pe o rază de 500 de metri. Rudele celor decedaţi au fost ţinute de jandarmi la distanţă şi nu au primit zeci de minute nicio informaţie despre identitatea celor morţi în deflagraţie.

După doar câteva ore de la carnagiu, ancheta s-a închis şi două buldozere au început să astupe craterul format de explozie. Maşinile distruse de explozie au fost duse în curtea fostului CAP din Mihăileşti, sub pază, iar circulaţia rutieră a fost reluată, cu toate că rămăşiţe umane şi resturi ale autotrenului erau încă răspândite pe un perimetru de câţiva kilometri.

În noaptea de 24 spre 25 mai, ministrul Justiţiei Cristian Diaconescu a ajuns la Mihăileşti, unde l-a criticat pe prim-procurorul Parchetului de pe Lângă Tribunalul Buzău, Gheorghe Frângulescu, pentru slaba gestionare a situaţiei şi a decis redeschiderea anchetei.

După doar două zile de la producerea tragediei, muncitorii de la firma lui Dorinel Umbrărescu au terminat de asfaltat şoseaua, iar circulaţia rutieră a revenit la normal pe toate tronsoanele afectate.

La cinci zile de la tragedie, la faţa locului a ajuns procurorul general al României de la acea vreme, Ilie Botoş, care a reuşit recuperarea din teren a câtorva probe. Au apărut apoi şi primele ipoteze privind producerea accidentului.

Anchetatorii au luat în calcul varianta conform căreia în momentul în care autotrenul a intrat în şanţ rezervorul s-a lovit de un cap de pod, s-a spart şi a luat foc din cauza unui scurtcircuit la bateria camionului. A doua ipoteză a fost aceea că sursa de foc a pornit din cabina autocamionului. A avut loc în urma incendiului o explozie de mici proporţii, fără pagube, după care ar fi urmat deflagraţia ucigătoare. Tot ce a precedat exploziei a fost surprins atunci de camera operatorului Ionuţ Barbu, care ulterior a fost recuperată de anchetatori.

Vinovaţi de producerea dezastrului de la Mihăileşti au fost găsiţi cei trei reprezentanţi ai firmelor care au asigurat transportul şi livrarea azotatului de amoniu: Ionel Neagoe, administratorul Ney Transport SRL, Mihai Guna, patronul Mihtrans SRL, şi Ion Gherghe, fost director al combinatului Doljchim din Craiova. Aceştia au fost condamnaţi la câte patru ani de închisoare, după un lung şi dificil proces.

În decembrie 2006, Ionel Neagoe, Mihai Guna şi Ion Gherghe au fost condamnaţi la câte patru ani de închisoare cu executare şi la plata unor despăgubiri.
SURSA : http://www.mediafax.ro/

[Imagine: accident-mihailesti-ciprian-sterian.jpg]

[Imagine: mihailesti-groapa-ciprian-sterian2.jpg]

"Audacia Et Devotio"
Cutezanță, îndrăzneală, curaj şi devotament.
(Acest mesaj a fost modificat ultima dată: 02-06-2019 10:24 AM de Covalciuc Bogdan.)
25-05-2014 07:37 AM
Citaţi acest mesaj într-un răspuns
 Thanks given by: Dudu
{myadvertisements[zone_3]}
Dudu Offline
Utilizator nou
*

Mesaje: 4
Alăturat: Sep 2013
Locatie:
Thanks: 12
Given 8 thank(s) in 3 post(s)

Mesaj: #79
RE: Respect !.....si suntem datori sa nu uitam !
REMEMBER 24-05-2004! Ziua in care timpul s-a oprit in loc!

Unde sunteti stimatilor guvernanti sa vedeti ce s-a intamplat acum zece ani aici? unde niste tineri care aveau viitorul in fata si-au pierdut viata si d-vs stateati bine mersi in pat acasa? Unde esti domnule Mitrea sa vezi ce ai facut ? ca ai ordonat sa se astupe groapa ca sa se poata circula pe E85, inainte ca bietii oameni sa fie adunati in intregime de pe unde i-a spulberat explozia! nu va ganditi ca poate unii dintre ei poate ca nici nu au fost ingropati crestineste? dar nu la d-vs era mai mult intentia de a se musamaliza cazul ca domnul patron de la MihTrans sa nu fie acuzat de genocid pt ca na, ramaneati fara sponsorizarea de campanie electorala nu? oare nu va ganditi ca toate acele blesteme ale familiilor celor decedati se vor implini? Tov. Mitrea(pe atunci min. transp.) a bagat repede buldozerele sa astupe toate dovezile si ramasitele umane ale celor trei persoane spulberate de efectul exploziei. Va aduceti aminte de aroganta cu care a raspuns presei,Tov. Nastase,care era seful guvernului de atunci? Rusine sa va fie ! Pacat de sufletele lor ! D-zeu sa-i odihneasca in pace, si poate acolo sus si-au regasit linistea ! D-zeu sa-i ierte!
25-05-2014 11:37 AM
Citaţi acest mesaj într-un răspuns
 Thanks given by: Covalciuc Bogdan , chrisfire02 , Karin , Pompier tălpaș
{myadvertisements[zone_3]}
Covalciuc Bogdan Offline
Administrator
********

Mesaje: 14,624
Alăturat: Aug 2010
Locatie:
Thanks: 6420
Given 19009 thank(s) in 7934 post(s)

Mesaj: #80
RE: Respect !.....si suntem datori sa nu uitam !
24 mai 2004 - Mihailesti necenzurat

24 mai 2004 - Mihailesti necenzurat de forumpompieriiinfo

Respect !.....si suntem datori sa nu uitam !

"Audacia Et Devotio"
Cutezanță, îndrăzneală, curaj şi devotament.
26-05-2014 04:36 AM
Citaţi acest mesaj într-un răspuns
{myadvertisements[zone_3]}
Postează răspuns 


Săritură forum:



Bine ai venit, Vizitator!
Trebuie să vă înregistraţi înainte să postaţi aici.


  

Parolă
  





Ultimele subiecte
Legea nr. 80/1995-Statutu...
Ultimul mesaj a fost postat de: Covalciuc Bogdan
Astăzi 08:05 AM
» Mesaje: 90
» Vizualizări: 283342
Machete autospeciale pomp...
Ultimul mesaj a fost postat de: Covalciuc Bogdan
Astăzi 07:39 AM
» Mesaje: 150
» Vizualizări: 198
„Nu există pădure fără u...
Ultimul mesaj a fost postat de: Aggressive Firefighter
Ieri 08:43 PM
» Mesaje: 90
» Vizualizări: 10248
Serviciul Mobil de Urgenț...
Ultimul mesaj a fost postat de: Homefire News
Ieri 10:01 AM
» Mesaje: 757
» Vizualizări: 1029863
Ghidul carierei cadrelor ...
Ultimul mesaj a fost postat de: Covalciuc Bogdan
Ieri 07:28 AM
» Mesaje: 22
» Vizualizări: 25534
Normativ privind asigurar...
Ultimul mesaj a fost postat de: Covalciuc Bogdan
Ieri 06:32 AM
» Mesaje: 2
» Vizualizări: 5368
Volei interarme
Ultimul mesaj a fost postat de: Covalciuc Bogdan
Ieri 06:03 AM
» Mesaje: 0
» Vizualizări: 5
S.P.S.U. Speed Fire Prote...
Ultimul mesaj a fost postat de: Homefire News
27-03-2024 08:06 AM
» Mesaje: 1
» Vizualizări: 1918
S.V.S.U. Voluntari / jud....
Ultimul mesaj a fost postat de: Homefire News
27-03-2024 08:02 AM
» Mesaje: 4
» Vizualizări: 9454
Avizier posturi scoase la...
Ultimul mesaj a fost postat de: Homefire News
27-03-2024 07:31 AM
» Mesaje: 246
» Vizualizări: 318057

Sustinem
semperfidelis.ro
agendapompierului.ro