pompieri

Citat:Lupta pentru prevenirea şi stingerea incendiilor în ţara noastră a început în a doua jumătate a secolului al XVIII-lea ,această luptă s-a desfăşurat instituţionalizat în oraşele reşedinţă de judeţ Buzău şi Rm.Sărat.

După 1859, buna organizare şi desfăşurarea a activităţii de prevenire şi stingere a incendiilor în oraşele Buzău şi Rm.Sărat a întâmpinat greutăţi şi piedici din partea proprietarilor la scosul coşurilor țn afara acoperişului la țnlocuirea coșurilor de nuiele cu cele de zid, la iluminatul public al oraşului.

În perspectiva istorică, legea din 12 martie 1874 reprezintă, aşadar actul de naştere pentru pompierii militari din Buzău.

Conform legii din 12 martie pompierii din oraşele Buzău, Giurgiu şi Ploieşti sunt în sarcina Ministerului de Război. În ordinul nr.2015/1874, generalul de divizie Eugen Florescu se arată că întregul material de foc, harnaşament, îmrăcăminte, echipament, armătură şi cai devine proprietatea Ministerului de Război. În acelaşi ordin se preciza că ofiţerul comandant al pompierilor din Buzău, trebuie să se prezinte mai urgent să preia comanda. El va fi instalat de prefect şi Comandantul Batalionului de dorobanţi. Personalul va fi oferit de trupa Batalionului de dorobanţi şi tot ea va forma la 1877 prima baterie de artilerie care se va distinge pe câmpul de lupta la Sud de Dunăre.

Secţia de pompieri buzoiană depindea de aceea din Ploieşti şi era formată din 52 soldaţi.

La 9 iulie 1891, prin Ordinul General nr.3149 s-au desfiinţat bateriile de pompieri artilerişti, constituiindu-se în oraşele în care existau astfel de unităţi secţii de pompieri. Mărimea secţiei urma să fie stabilită în raport cu dimensiunea oraşului.Secţia din Buzău urma să dispună de un efectiv format din 1 sergent major, 3 sergenţi, 6 caporali, 30 soldaţi, şi 20 cai.

Ordinul nr.3149 din 1891 a deschis o nouă etapă în procesul de instituţionalizare a serviciului pompierilor militari, ea constând în desprinderea pompierilor de regimentele de artilerie şi constituirea lor într-o unitate militară cu o singură misiune - lupta contra incendiilor.

Din anii 1930, până aproape de intrarea ţării în al doilea război mondial, pompierii buzoieni şi râmniceni au rămas organizaţi în secţie.

Dotarea pompierilor buzoieni şi râmniceni

Primele menţiuni documentare se păstrează din 1836 când ocârmuirea Slam Râmnic trimite comisiei târgului Râmnic o poruncă în legătură cu obligativitatea facerii unei tulumbe ce este necesară oraşului . Ocârmuirea respectând ordinul Marii Vornicii cere comisiei ca imediat să trimită 50 galbeni împărăteşti, preţul unei asemenea tulumbe. Deasemenea solicită comisiei să procure 2 sacale cu cai şi şi hamurile trebuincioase şi cât se poate şi hrana acestor cai precum şi tocmirea a doi oameni pentru purtatul acestor sacale şi facerea a 4 topoare şi 4 căngi.
În 1844 Poliţia Buzău trimite magistratului oraşului o adresă prin care arată că în mai multe rânduri s-a cerut repararea poditului grajdului pentru caii instrumenturilor de foc, dar nu s-au luat măsuri, caii stau în noroi, se menţionează şi necesitatea repararii uşii grajdului ca să nu mai sufere caii în timpul iernii.

Aprovizionarea pentru hrana cailor şi repararea instrumentelor se facea prin licitaţii, de regulă în fiecare an. Astfel primăria raportează în 1859 administratorului judeţului despre numeroasele reparaţii necesare la instrumenturile de foc , potcovitul şi curăţitul cailor de la comanda de foc. Repararea instrumenturilor de la comanda de foc pentru anul 1860, urmând a se face prin licitaţie, este rugat administratorul să dea cuvenita publicaţie pentru cei ce vor fi amatori şi interesaţi, să se pregătească.

Până în 1862 pompierii se aflau la Buzău împreună cu Primăria şi Prefectura în casele lui Caloian Cătănescu de pe actuala stradă a Unirii.

În bugetul oraşului pe anul 1863 pentru Camera de foc se prevedea suma de 18920 lei pentru un îngrijitor la comandă, 6 tulumbagii , 4 sacagii, 2 chingaşi, un vizitiu şi cu un toboşar.

Demersurile pentru obţinerea unei dotări corespunzătoare au continuat în 1875, când sediul se afla în fostul arhondaric al mănăstirii Banu, cedat oficial în 1876.

În 1874 în dotarea pompierilor se aflau 3 pompe, un car şi o scară de 20 metri, iar în 1898 s-a adăugat o pompă cu abur Merriwater şi una de mână Knaust; iar 1892 s-a executat în regie reconstrucţia ulucelor de la cazarma pompierilor. La 1893, s-a propus şi s-a realizat lângă biserica Sfinţii Îngeri, un foişor de foc pentru supravegherea de către pompieri a oraşului.

Serviciul de specialitate al Primăriei Buzău informează în 1911 conducerea primăriei despre pompele de la Serviciul Pompierilor care erau deteriorate, astfel că în caz de incendiu nu se vor putea întrebuinţa, s-a pus în vedere antreprenorului Sava Roth să le repare, astfel încât să fie utile serviciului.

Documentele vremii consemnează faptul că începând din anul 1915 pompierii vor beneficia de 15 guri de apă, care vor facilita mult intervenţiile.

La cazarma şi remiza de pompieri Rm.Sărat existau în 1920 : 30 paturi de fier, 2 mese de brad, 2 becuri electrice, 2 sobe de fier, 7 rafturi de pus muniţie, un car omnibuz pe 4 roate mergător înainte, topoare, furci, scări, lopeţi, pompă mare cu două rezervoare, ţevi pentru pompe, pompa nr.2 cu un rezervor, sacale, căngi, scări vechi, în grajduri hamuri, juguri, hăţuri, căpestre, truse pentru potcovit, maşină de tăiat paie, chivere, cingătoare, perii de cai, ţesale, trăsură fără caş, camion cu un cal, 19 cai, iar în 1923 în dotarea secţiei de pompieri Rm.Sărat erau : una pompă Walser dublă pe 4 roţi, una pompă Hidroform Walser, una pompă mică fiosă pe cărucior cu 2 roate şi ulube pentru un cal, un car de coloană, 5 sacale mici Knaust Md 1882 cu butoi de fier, una căruţă cu osii. Harnaşament : 3 perechi hamuri rotaş, una pereche hamuri cetlaiaşi cu căpeţele şi câmpuri, 7 juguri de piele, 6 căpeţele şi câmpuri a un cal, 8 căpestre de piele, 8 lanţuri. Cazarmament : 20 paturi individuale, 20 saltele.

În 1924 comandantul secţiei de pompieri Rm.Sărat trimite o adresă Primăriei locale prin care-i cere sprijinul pentru a se rezolva conflictul între secţie, biserica învecinată şi şcoala normală pentru terenul împrejmuitor ce este solicitat şi de biserică şi de şcoală. În acelaşi an secţia face demersuri către primărie pentru a obţine un teren de un 1 ha dintre cele ce posedă primăria pentru a-şi face grădină de zarzavat necesară unităţii.

La rândul său Inspectoratul Pompierilor Militari solicită Primăriei Rm.Sărat să analizeze posibilitatea achiziţionării de pompe performante pentru a face faţă incendiilor, pompele sunt cu motor cu benzină manipulate de un şofer şi 3-4 oameni ce au o putere de 3-4 pompe din cele vechi de mână pentru care ar fi necesari 70-80 oameni. Totodată se menţionează că este în interesul oraşului şi al cetăţenilor ca să se treacă de urgenţă la procurarea de maşini noi performante care să poată face faţă la situaţii limite în cazul unor incendii majore.

Primăria Buzău analizând situaţia secţiei de pompieri hotărăşte să construiască locuinţa comandantului secţiei. Țn publicaţia de 16 martie 1925 se anunţă licitaţie publică prin oferte închise şi sigilate. Pentru a fi admişi la licitaţie concurenţii vor depune odată cu ofertele lor o garanţie provizorie de 50000 lei din valoarea lucrării.

Anul 1928 aduce în dotarea secţiei o maşină Magirus şi prima autocisternă.

Ca şi în cazul secţiei de la Râmnic şi la Buzău există un conflict între secţia de pompieri şi biserica Banu pentru terenul învecinat. Comisia monumentelor istorice roagă Primăria să ia măsuri pentru a înapoia parohiei Banu locul cimitirului şi egumeniei care este folosit de pompieri pentru sacale.

La rândul său Serviciul de pompieri din Rm.Sărat adresează prefectului judeţului în 1934 un raport în care arată dotarea precară a secţiei cu instrumente vechi, iar cei 7 cai folosiţi au fost toţi propuşi la reformă, astfel că incendiile tot mai dese din oraş, neputând fi localizate şi înăbuşite la timp. Se solicită sprijin prin ajutor public, pentru a cumpăra o autopompă cisternă. Pompa ce urmează a fi achiziţionată aruncă o coloană de apă de la 40 m, distanţă cu o putere de 800 l pe minut, pompa fiind neapărat necesară la ţară pentru stingerea incendiilor la stocurile mari de furaje, la astfel de incendii sursa de apă folosită trebuie să fie la distanţă mai mare.

Primăria Rm.Sărat în 1934 introduce taxe astfel fiecare contribuabil cu un venit de 80000 lei va achita 20 lei, între 80000-150000 va da 40 lei, cu venit mai mare de 150000 va cotiza cu 100 lei, iar asupra proprietăţilor clădite impozitul va fi de 2%, iar societăţile de asigurare vor plăti din valoarea totală sumele încasate, în cazul unor distrugeri provocate de incendii.

În raportul din 1935 al Serviciului tehnic al Primăriei Rm.Sărat la situaţia lucrărilor executate în perioada 15 noiembrie 1933-1 ianuarie 1935 se menţionează reparaţiile le remiza autopompelor şi camerelor pompierilor în valoare de 65.000 lei.

Cu ocazia inventarierii imobilelor publice în 1940 se menţionează de către primăria Buzău că imobilul din strada N.Stănescu (Bistriţei) are o suprfaţă de 1020,50 m.p.clădire şi 10236 m.p. teren.Imobilul se invecinează cu strada N.Stănescu, str.Maior Ghindaru, Ilie Hagiescu şi Biserica Banu. A fost construit de primărie în anul 1870 pe terenul stăpânit din vechime, este învelit cu tablă şi construit pe soclu de piatră din cărămidă lucrată cu var şi se compune din :

Cazarma ce a fost construită în anul 1870 şi are 2 dormitoare, un hol, 7 camere şi 2 săliţe.

Grajdul, sala de gimnastică au fost construite în 1912.

Locuinţa comandantului a fost construită în anul 1926 şi se compune din 4 camere şi 2 marchize.

Sala de mese a fost construită în anul 1928 cu bucătăria, iar camera de gaze în 1939, din beton armat, iar întreţinerea cade în sarcina primăriei.

Prin decizia nr.5266 din 28 iunie 1944 Primăria Buzău hotărăşte pornind de la adresa Companiei de Pompieri Buzău, prin care solicită ca din fondul de 6.710.0000 lei ce a fost trimis de Comandamentul A.P. pentru construirea de adăposturi, să se aprobe construirea a 5 adăposturi pentru maşinile de pompieri, construirea a 5 bordeie adăposturi pentru protecţia maşinilor de incendiu şi construirea a 4 bordeie adăposturi pentru ostaşii Companiei de Pompieri servanţi ai maşinilor de incendiu în zona de dispersare a unităţii pe izlazul comunei Simileasca la 4 km de oraşul Buzău în valoare de 760.000lei

În timpul celui de al doilea război mondial pe lângă atribuţiile specifice pompierii râmniceni aprovizionau cu apă de băut trupele sovietice. Printr-o adresă datată 30 martie 1945 se solicită decontarea unor facturi în valoare de 402640 lei ce reprezintă costul benzinei întrebuinţată de autocisterna secţiei pentru alimentaţia cu apă de băut a trupelor sovietice.

Aceeaşi secţie solicită în ianuarie 1945 Primăriei Rm.Sărat cantitatea de 1000 litri benzină necesară pentru maşina de incendiu, secţia mai având nevoie stringentă de 50 kg ulei de iarnă, 50 kg vaselină şi 50 kg valvolină.

Secţia de pompieri din Rm.Sărat informează primăria locală că în data de 22 noiembrie 1945 a avut două operaţii de ieşire la foc în comuna Ziduri şi Dărâmaţi unde ardeau şiruri de paie, dar nu a putut ieşi în misiune din cauza autocisternei care era stricată, în atare situaţie solicită sprijinul autorităţii locale. În rezoluţie primarul Victor Dănulescu aprobă reparaţia autopompei cisternei , urmând a se face intervenţie la fabrica de tutun pentru a se executa aceasta cât mai urgent.

Gh.. Caliţ şeful secţiei de Pompieri din R.Sărat în data de 3 decembrie 1945 revine şi cere ajutorul primăriei pentru a dispune aprobarea sumei de 3.000.000 lei pentru repararea pompei autocisternei, văzâ„nd că nu primeşte suma solicitată de la primărie, trimite cu o nouă adresă în care menţionează că dacă primăria nu dispune de fonduri, şi ţinând cont de faptul că majoritatea incendiilor au avut loc în comune, să se solicite făcându-se diligenţele necesare către prefectură, în vederea obţineii sumelor solicitate.

Deşi s-au confruntat cu multe lipsuri de natură materială atât pompierii buzoieni cât şi cei râmniceni şi-au făcut cu prisosinţă datoria, salvând vieţi şi bunuri materiale.

Citat:Pompierii de la Grupul județean de pompieri Buzău, în cadrul activității de pregătire a tineretului pentru apărarea patriei, au organizat un cerc tehnico-aplicativ de prevenire si stingere a incendiilor la Liceul Industrial nr. 5 Buzău