pompieri

Citat:După o carieră militară de peste 40 de ani, colonelul Adrian Mesescu, şeful Inspectoratului pentru Situaţii de Urgenţă „General Magheru” al judeţului Vâlcea, a decis să se retragă. Începând cu data de 5 octombrie, colonelul Adrian Mesescu va trece în rezervă. Despre parcursul său profesional, dar şi despre împlinirile şi satisfacţiile sale am vorbit în interviul de mai jos.
Domnule colonel Adrian Mesescu, în primul rând, spuneţi-ne câteva cuvinte despre dumneavoastră.
- Sunt ofiţer de carieră. Am făcut inclusiv Liceul Militar. Practic, am peste 40 de ani de uniformă. După Şcoala Militară de ofiţeri, am lucrat ca şi ofiţer într-una din unităţile militare de la Vlădeşti, cum e cunoscută în zonă. Din 1990, la Inspectoratul de Protecţie Civilă Judeţean Vâlcea, până în data de 15 decembrie 2004, anul de naştere al Inspectoratului pentru Situaţii de Urgenţă „General Magheru” Vâlcea, care a rezultat prin unificarea Inspectoratului de Protecţie Civilă Judeţean cu Grupul de Pompieri Judeţean. Anul 2004 m-a găsit în postura de şef al Inspectoratului de Protecţie Civilă din anul 1998 şi, ulterior, inspector şef la Inspectoratul pentru Situaţii de Urgenţă „General Magheru” Vâlcea. Vreau să spun că de-a lungul carierei am avut o evoluţie foarte bună şi am trecut prin toate treptele ierarhiei militare, nu am făcut salturi peste anumite funcţii, începând de la comandat de pluton, unde am instruit militari în termen timp de şapte ani, la unitatea la care am fost după repartiţie, din anul 1983 şi până în 1990, iar ulterior la Protecţia Civilă. Pe specialitatea mea avem şi câţiva militari în termen, după care am trecut pe funcţii superioare până la cea de pe care, începând cu data de 5 octombrie, trec în rezervă.
Care a fost motivul pentru care aţi ales să urmaţi această carieră?
- Motivul a fost la fel ca şi trecerea în rezervă, pur personal. Sunt vâlcean, sunt din Călimăneşti. Am făcut şcoala generală acolo şi eu şi toată familia mea ne pregăteam să fiu elev al Liceului Vasile Roaită, actualul Colegiu „Mircea cel Bătrân”, însă, în martie 1976, m-am hotărât pur şi simplu, dar bineînţeles şi după o prezentare făcută de ofiţeri la momentul respectiv, să merg la liceul militar. A fost o surpriză poate şi pentru mine, pentru că nu m-am gândit până atunci. Poate aşa a fost să fie, poate a fost chemarea, destinul.
Aţi fost primul din familie care a urmat o carieră militară?
- Nu. Am avut un unchi, fratele tatălui meu, care a fost ofiţer de miliţie la Curtea de Argeş. Într-adevăr, poate m-a inspirat şi unchiul meu, dar hotărârea mi-a aparţinut sută la sută, trecând peste dorinţa mamei de a nu merge la un liceu miliar, pentru că aşa sunt părinţii, conştientizează, totuşi, greutăţile şi problemele care pot apărea şi consideră că este mult mai bine să mergi pe un liceu civil.
Dacă aţi putea da timpul înapoi, aţi alege o altă carieră?
- Nu cred. Dacă aş putea să dau timpul înapoi, poate aş schimba ceva pe parcursul acestei cariere. Nu mă refer la probleme esenţiale, ci la alte probleme, pentru a merge mai bine treburile pe domeniul pe care l-am parcurs.
Care au fost cele mai mari împliniri şi satisfacţii?
- Pe planul carierei, faptul că am ajuns pe această funcţie, că efectiv nu am ce să-mi reproşez. Totul s-a bazat pe muncă, pe pregătire, pe a fi atent la orice activitate, orice intervenţie şi pe a nu trata cu indiferenţă sau cu superficialitate nici o activitate.
Aveţi totuşi şi neîmpliniri?
- Neîmplinirile apar pe moment, dar treci peste, pentru că îţi dai seama că ai făcut tot ce ai putut ca să realizezi o anumită activitate sau - eu ştiu - o anumită dotare pentru Inspectorat şi eşti dezamăgit că poate nu ai reuşit, nedepinzând în mod special de tine, ci depinzând de un buget alocat, de modul în care este înţeleasă activitatea la nivelul localităţilor, pentru că nu pot să spun la nivelul instituţiilor judeţene. Activitatea noastră este percepută ca fiind foarte bună şi mă refer la Prefectură, la Consiliul Judeţean. Nu toată lumea înţelege în plan teritorial importanţa acestor activităţi. Sunt foarte mulţi care ocupă posturi, în special pe la primării şi toată stima pentru cei care au înţeles, dar sunt şi persoane care nu au înţeles importanţa acestei activităţi, decât atunci când s-au lovit de anumite situaţii de urgenţă, când apar inundaţii, incendii deosebite, dar şi alte situaţii, precum alunecările de teren, pentru că suntem un judeţ campion naţional la alunecările de teren. Pe plan familial, familia este cea mai mare realizare.
Aţi decis să vă pensionaţi...
- Consider că din motive obiective, dar şi personale, am ajuns la un nivel la care mi-am făcut datoria. Prevederile legii mă avantajează şi în sensul în care eu am absolut tot ceea ce trebuie la nivel maxim, ca vechime, ca grupe de muncă. Este o hotărâre personală. Vorbind mai tinereşte, este şi un trend în momentul de faţă, dar în cazul meu este o diferenţă. Eu nu fac parte din categoria 48, 49 de ani. Sunt din categoria celor care se aproprie totuşi de vârsta de pensionare.
V-aţi gândit cu ce vă veţi ocupa timpul de acum înainte? Aveţi alte planuri?
- Nici nu este bine să-ţi faci prea multe planuri. Putem mergem şi pe expresia „să vedem de unde sare iepurele”. Nu mi-am făcut planuri în mod special.
Un mesaj pentru colegii şi subordonaţii dumneavoastră?
- Educaţia mea militară şi generală a fost deosebită şi unul dintre lucrurile foarte importante la care am ţinut foarte mult, şi pe care l-am pus în practică, a fost acela de a ţine la oameni. Vă spun sincer că nu este uşor să conduci peste 500 de oameni, peste 500 de caractere. Bineînţeles că există colegi pe scară ierarhică care îşi conduc fiecare subordonaţii în structurile existente mai mari sau mai mici, dar trebuie să existe o concepţie generală unitară cu privire la politica de personal. Eu am avut acest principiu puternic, înrădăcinat în toate activităţile pe care le-am făcut. Nu am ţinut cont de anumite chestiuni subiective, dar oricât te-ai strădui, pentru că aşa e omul şi aşa e românul, nu poţi să mulţumeşti pe fiecare. În perioada de aproape 12 ani am desfăşurat foarte multe activităţi, am ţinut foarte mult la toţi, am căutat să fiu cât am putut de echidistant în a aprecia activitatea lor. Sunt multe de spus. Aş putea să spun despre fiecare în parte foarte multe lucruri. Pe parcursul activităţii desfăşurate, pentru rezultatele obţinute am acordat foarte multe recompense. Numai avansări înainte de termen au fost peste 200. Eu pot să spun că am avut un colectiv foarte bun. Nu am generat probleme, nu am generat probleme altora, nu am avut probleme deosebite, aşa cum au mai fost pe la alte judeţe şi întotdeauna am avut numai cuvinte de mulţumire din partea autorităţilor locale, şefilor noştri şi, cel mai important, din partea cetăţenilor. Eu sunt onorat că am condus un asemenea colectiv. Am trecut prin etape foarte importante şi grele, începând cu operaţionalizarea Inspectoratului pentru Situaţii de Urgenţă, instituţie nou creată, apoi cu problema profesionalizării, deci dispariţiei militarilor în termen. Sunt câteva etape extrem de importante în aceşti 12 ani. La nivelul Inspectoratului, deşi alte judeţe erau avansate, a fost înfiinţat SMURD. Multă lume face confuzie gravă, în sensul în care desparte SMURD-ul de Inspectoratul pentru Situaţii de Urgenţă. Sunt tot oamenii noştri. Mulţi dintre ei sting şi incendii, merg şi la inundaţii, dar lucrează şi pe ambulanţă. Înfiinţarea SMURD-ului a fost, iarăşi, o etapă şi o problemă extrem de importantă. A urmat dezvoltarea dotării prin Programul Operaţional Regional, program european prin care am reuşit să ducem nivelul de înnoire al tuturor autospecialelor şi tehnicii în general din inspectorat la aproape 50 la sută în momentul acesta.
Vă mulţumesc!
Mihaela Borcan