pompieri

Campania IGSU ”Nu tremur la cutremur”
Reguli de comportare cutremur la scoală

Japonia, tara in care copiii de gradinita stiu ce sa faca in caz de cutremur. Radiografia modelului oferit de niponi

Citat:Exista viata dupa cutremur, lectia japoneza, EPISODUL 1. V-ati intrebat cum veti reactiona in cazul unui cutremur devastator, de 8 sau 9 pe Richter, mai ales daca locuiti intr-un imobil vechi, neconsolidat?
Dar ce veti face in primele ore de la tragedie intr-un oras paralizat de urmari catastrofale? Tocmai de aceea, Stirile Pro TV demareaza campania "Exista viata dupa cutremur - Lectia japoneza", menita sa traga un semnal de alarma in privinta situatiei dezastruoase in care se afla un numar impresionant de imobile din Romania.
Va prezentam, in saptamanile care urmeaza, o radiografie complexa a modelului japonez, stat care demonstreaza ca este cel mai bine pregatit in cazul unui dezastru.
Intreaga natiune nipona a dezvotat o adevarata constiinta seismica. De la copilasii din gradinite, pana la liderii din aparatul de stat, toti stiu cum sa reactioneze in caz de cutremur, dar si in primele trei zile dupa un dezastru. Este momentul sa invatam si noi. Trebuie sa stim ce sa facem in propriile locuinte sau la locul de munca. Si pretindem autoritatilor sa inceapa rapid programe reale, eficiente, prin care romanii sa fie educati si antrenati constant.

"Exista viata dupa cutremur - lectia japoneza!". Stirile Pro TV lanseaza o campanie care trage un semnal de alarma



Noiembrie 2016, un cutremur de peste 7 pe Richter loveste Japonia. Cateva sute de locuinte afectate si doar noua victime. Japonezii mai fusesera zdruncinati in aprilie, acelasi an, de un seism de 7,3 pe Richter, in sud-vestul tarii. Au cazut multe case vechi, in mediul rural, locuinte din lemn si zidarie portanta. Mii de persoane au scapat din daramaturi pentru ca au invatat cum, iar autoritatile au stiut sa intervina rapid si foarte organizat. Per total, putine pierderi de vieti omenesti, dar o spaima teribila.
Japonia e o tara care demonstreaza ca a invatat sa infrunte cutremurul mare, sa invete din tragedii. La seismul catastrofal din 1995 au avut peste 6.000 de morti.
Au mai avut unul de cosmar in 2011, cand, la peste 9 pe Richter, a miscat axa Pamantului cu 10 centimetri si a provocat un Tsunami cu valuri de 40 de metri. Au fost 2.000 de victime in cladiri prabusite si alte peste 16.000 de la valurile ucigase care au maturat localitatile costiere. Si totusi, in orasele mari, in frunte cu capitala Tokyo, au fost doar 22 de morti. Din care jumatate au facut infarct, de pe urma unor atacuri de panica si a mobilierului prabusit peste ei in locuinte.
La astfel de forte distructive, Romania ar fi fost ingropata in moloz, recunosc toti specialistii nostri. S-a vazut in tari unde modul de construire si de pregatire a natiunii pentru dezastre se asemana mult cu ce gasim la noi.
1999, Turcia, 18.000 de morti - 7,4 Richter
2004, Indonezia, 150.000 de morti - 9,1 Richter
2005, Pakistan, 80.000 de morti - 7,6 Richter
2008, China, 87.000 de morti - 7,9 Richter
2010, Haiti, 222.500 morti - 7,0 Richter

La peste 9 pe Richter, cutremurul japonez din 2011 a fost de 300 de ori mai puternic decat cel din Haiti, in 2010, care este oficial catastrofa cu cele mai multe victime, peste 220.000 la numar, desi seismul a aut doar 7 pe Richter.
In insula indoneziana Sumatra, in 2004, au fost 150.000 de morti, in Pakistan sau China, cutremure de putin peste 7 au facut cladiri praf si pulbere si s-au inregistrat cate 80.000 de decese. In Turcia au fost peste 18.000 de morti, multi in blocuri cu peste 3 etaje care au picat precum castelele de nisip. Doar chilienii, in 2010, la 8,8 magnitudine, au avut mai putin de o mie de victime, si asta datorita faptului ca statul chilian a studiat si copiat la perfectie modelul japonez.
Ar fi posibil ca Romania sa reduca numarul de victime in cazul unui cutremur devastator, daca ar aplica modelul japonez? Ca sa afle raspunsul, o echipa a Stirilor Pro TV a zburat 17.000 de kilometri, pentru a vedea ce inseamna cu adevarat pregatirea unei intregi natiuni pentru un dezastru de proportii.
Care e secretul japonezilor? Cum reusesc ei sa ridice constructii care nu cad la cutremure si ce ar trebui sa invete autoritatile romane de la ei? Cum se pregatesc sa infrunte un seism mare si ce sa faca imediat dupa ce acesta are loc? Veti afla pas cu pas, in cadrul unei campanii a Stirilor Pro TV.

Japonezii sunt mereu in garda, pentru a evita tragedii de proportii. La acest capitol sunt, de departe, natiunea cel mai bine pregatita pentru dezastru. I-am vazut cum se antreneaza de mici, in zeci si sute de exercitii si aplicatii prin scoli si gradinite. Unde, obligatoriu, sunt implicati locatarii riverani. Prezenta membrilor comunitatii e vitala si impusa prin lege.

Autoritatile japoneze au creat un sistem eficient, prin care oamenii sunt informati, educati si practic antrenati zi de zi sa dea piept cu o eventuala tragedie. Terenul de practica - zeci de laboratoare unde localnicii sunt pregatiti pentru a sti la ce sa se astepte si cum sa actioneze.
Paza buna inseamna si tehnici de supravietuire urbana. Omul de la bloc invata sa treaca primejdia rea ajutandu-se chiar si de o banala plasa de cumparaturi.
Sunt pregatiti mental, disciplinati si nu se mai panicheaza in fata unui cutremur serios. Dar au de ce sa se teama. La seismul de peste 9, din 2011, cand la nivelul solului apa nu mai statea in fantanile oraselor, strazile au vuit minute intregi de zgomotul cladirilor greu incercate. Si totusi oamenii nu tipaa, nu se inghesuiau, nu au creat busculade.
Japonezul vede periodic pe pielea si pe buzunarul lui ce inseamna un seism mare. Si invata cum sa-si aranjeze casa, incat sa nu isi puna viata si nici bunurile in pericol. Si la acest capitol sunt permanent informati.
La Stirile Pro TV veti vedea care e diferenta intre cum isi aranjeaza japonezul casa si ce gasim in casele romanesti. Japonia dezvolta o intreaga industrie eficienta, menita sa iti salveze viata in propria locuinta sau la birou.
O uriasa statie de cai ferate tremura, totul in jur se misca, iar un japonez filmeaza calm totul... Stie ca nu i se va intimpla nimic, ca structura e proiectata sa reziste la cutremure de pana la 10 pe Richter.
Am filmat cum arata si cum functioneaza locul din care trebuie gestionata o catastrofa de proportii, atunci cand in oras e haos, pica toate retelele si nu mai functioneaza nici cladirea Guvernului. Campania va prezinta care e rolul multelor tuneluri subterane de la metroul japonez sau cum actioneaza pompierii, armata sau primaria. Specialisti romani scoliti in Japonia vor explica si cat de important este sa fii alertat cu zeci de secunde si chiar cu minute inainte de producerea unui cutremur mare.
Va aratam si de ce in Japonia siesmologii lucreaza impreuna cu matematicieni de top.

Built Better Before! - acesta e mesajul pe care ni-l transmit specialistii japonezi in izolare seismica a cladirilor, dupa ce au vazut Bucurestiul si alte orase mari de la noi. La japonezi, tot ce ajunge nou in tara in materie de constructii, trebuie testat, dar nu oricum, la scara larga. Case si blocuri in marime naturala sunt zguduite intens, iar la Stirile Pro TV va prezentam examenul japonez al sigurantei in constructii.
Vom vorbi despre cum se face inspectia in constructii in Japonia, cine sunt cei care monitorizeaza santierele si cine raspunde pentru vicii la imobilele vechi si noi. Legislatia japoneza vorbeste despre garantii si despre un termen de valabilitate la cladiri.
Veti vedea cum arata scoli, spitale si blocuri consolidate inteligent, nu numai pentru a salva vieti, ci, mai mult, pentru a le mentine functionale. Marii profesori din Japonia au vazut cum s-a construit in Turcia, Italia sau alte zone cu tragedii seismice. Cum ar fi Romania, unde intalnesti imobile noi cu etaje amplasate in afara proiectului sau ridicate cu baza mai ingusta decat restul structurii.
Si, au mai aflat japonezii, ca in multe blocuri vechi de la noi romanii au demolat peretii despartitori. "Nu e bine, trebuie sa plecati repede din acele blocuri"- ne sfatuiesc ei.
Japonezii invata din tragedii si fiecare seism major ii face sa isi perfectioneze codurile din constructii. Cercetatori tineri si profesori eminenti au pe mana bugete mai mari ca PIB-ul Romaniei, dar le aloca de fiecare data cu folos, pentru programe, inventii si inovatii care sa protejeze vieti. Turnurile foarte inalte din metropolele japoneze se balanseaza usor, fara ca cineva din interior sa fie in pericol.
"Cel mult e ca la raul de mare… Ma simt mai sigur in cladire decat afara, unde poate sa imi cada ceva in cap", spune un japonez care lucreaza intr-un zgarie nori.
In Japonia, modul cum se construieste e prioritate nationala. Veti vedea blocuri noi, construite rezistent dupa coduri moderne, care au, chiar si asa, extra masuri de siguranta.
Noua campanie a Stirilor Pro TV isi propune sa redeschida un dosar greu, pe care niciun guvern romanesc nu a reusit sa-l rezolve pana acum: siguranta caselor noastre, vechi sau noi, la urmatorul cutremur mare. Cum ne protejam viata, ce inseamna cu adevarat masuri de siguranta si cat de periculoase pot fi imobilele vechi de la noi, sunt subiecte care vor fi readuse pe tapet, la Stirile Pro TV.
E un demers jurnalistic menit sa puna in garda si autoritatile noastre, care trebuie sa inteleaga mai mult ca oricand ca au pe umeri raspunderea a mii de vieti. Se construieste in continuare haotic si necontrolat in Romania, iar un cutremur mare n-am mai avut de 40 de ani. Este exact intervalul de timp scurs intre marile seisme din zona Vrancei. Urmatorul cutremur devastator s-ar putea produce chiar acum.

Sursa:Protv.ro

Ce trebuie sa invatam de la japonezi in privinta cutremurelor. Primele 3 lucruri pe care trebuie sa le facem la un seism

Citat:Exista viata dupa cutremur, lectia japoneza, EPISODUL 2. Stiti care sunt primele 3 lucruri pe care trebuie sa le faceti atunci cand incepe un cutremur major?
In multe cazuri, nu cladirea subreda, ci modul in care reactionati va poate pune viata in pericol. Japonezii stiu asta, pentru ca sunt antrenati sa reactioneze rapid.
Campania Stirilor PRO TV "Exista viata dupa cutremur" continua cu lectia japoneza despre constientizarea pericolului.
Japonezii au un program national anual de pregatire psihologica a cetatenilor, cum nu gasim in nicio alta tara. Japonia are o suprafata de aproape doua ori mai intinsa decat a Romaniei, dar si o populatie de 6 ori mai mare. Sunt in total peste 127 de milioane de locuitori, din care numai capitala Tokyo are aproape cat toata tara noastra: adica peste 16 milioane de locuitori, intr-o aglomerare urbana pe verticala, intinsa pe 24 de districte.
Practic 24 de orase si orasele organizate armonios, unde calitatea vietii e umbrita doar de densitatea uriasa a populatiei si de dimensiunile foarte mici ale spatiilor de locuit.

Lectia japoneza. In caz de cutremur, niponii se simt in siguranta in turnuri, nu afara: "Ar putea sa imi cada ceva in cap"
Si aproape ca nu e an in care Japonia sa nu fie zgaltaita de cel putin un seism de peste 6 pe Richter. Iar cele care provoaca pagube mari vin cam odata la 10 ani. Interval in care, sustin specialistii lor, pana si japonezii au tendinta sa uite repede ce inseamna un cutremur urat.
Aceiasi specialisti spun ca japonezii tind sa ignore in timp pericolul, uita si cum sa actioneze corespunzator. Cum se intampla si la noi, unde frecventa seismelor mari e si mai mica, iar romanii tind sa ignore orice risc.
Isi risca viata in cladiri vechi si subrede si fiecare face cum ii dicteaza constiinta.
Imaginile surprinse imediat dupa cutremurele din China, Pakistan sau mult mai aproape de Romania, in Turcia, arata cladiri prabusite si oameni prinsi intre plafoane si blocuri de beton. Imagini apocaliptice, durere, tragedii la magnitudine de 7.
Asta sa ne astepte si pe noi la primul cutremur mare? O tragedie provocata de legi permisive si lipsa controlului, cum s-a intimplat in Turcia?
Daca seismul ar veni acum, expertii japonezi spun fara retinere ca scenariul turcesc sau cel mai recent, din Italia, se va repeta la noi. Iar japonezii ne arata ca un rol important in evitarea unor dezastre de proportii il are pregatirea sistematica a intregii natiuni.
In Japonia exista viziune, iar autoritatile au prefectionat o pregatire continua pentru iminenta unei tragedii. Tara are sute de locuri special amenajate, unde oamenii testeaza la propriu, forta cutremurelor. Laboratoare, centre ale unor ONG-uri dar si sectii ale pompierilor - toate au plaftorme si camere mobile care te zguduie bine, la intensitatea unor seisme reale.
La o demonstratie la un centru de pregatire al pompierilor din Ikebukuro, cel mai intins district din Tokyo, angajata centrului seteaza un computer sa simuleze undele din 2011, de peste 9 pe Richter. Poti simti cum se zguduie casa cu tine si la etajul 50 al unui zgarie nori izolat seismic, dar si la etajul 5, intr-un bloc vechi, cum se gasesc si la noi.
Refugiul sub masa nu e un gest reflex, ci recomandarea specialistilor japonezi. In fiecare casa din Japonia e religie sa ai o masa extrem de rezistenta, care se transforma in adapost temporar. Insa tot in timpul seismului, japonezii sunt invatati care sunt primele decizii pe care trebuie sa le ia, in conditii de stres real. Iti fuge podeaua de sub picioare, in timp ce specialistii iti spun cum sa actionezi.
Mihai este roman, detine un restaurant in Tokyo, iar fiica lui e studenta in Japonia. Tanara ofera detalii despre atentia cu care, inca din copilarie a aflat ce sa faca, atunci cand cand incep zgaltaielile: "Intai deschizi usa, pentru ca usa se blocheaza in Japonia cateodata si risti sa ramai blocat, apoi dai fuga si inchizi gazele, si apoi te bagi si masa…"

In Japonia CONSTIENTIZAREA PERICOLULUI este prinsa in legislata care tine de siguranta nationala.

Astfel de testari sunt obligatorii o data pe an in Japonia. Iar marile corporatii isi trimit angajatii odata pe trimestru, la fel se intampla cu scolile si gradinitele care ii duc pe elevi sa experimenteze forta unui cutremur. Asa vezi si cum corpurile de mobilier iti pun viata in pericol.
O japoneza a fost filmata de fiul ei, in timpul unui cutremur de peste 7 pe Richter. Locuinta se afla la ultimul etaj al unui bloc din Tokyo, si femeia s-a mutat de curand, dupa o viata intreaga petrecuta la casa, in mediul rural.
Tanarul e calm, mama sa e in stare de soc. Aceasta reactie este data exemplu de catre autoritatile japoneze la capitolul "Asa NU!" si episodul a fost intens analizat la televiziunile japoneze.
Femeia se expune unui pericol mare, incercand sa isi protejeze bunurile din mobilier. Este extrem de panicata, nu inchide gazele, nu deschide usa de la iesire si nici nu se pune la adapost, ci prefera sa isi puna viata in pericol, actionand instinctiv.
Groaza ei este perfect justificata de intensitatea seismului, dar este exact genul de reactie pe care auroritatile japoneze incearca sa il evite, prin demonstratiile bazate pe multe zgaltaieli.
Paradoxal e ca japonezii sunt zguduiti in acest mod artificial, desi au parte de suficienta zgaltaiala de la mama natura.
"Practica, mama invataturii" e principiul prin care autoritatile vor sa-i faca pe cetateni nu numai sa constientizeze permament pericolul dar si sa refuze sa isi mai riste viata in locuinte subrede. De la testarile cu platforme mobile oamenii inteleg ce ar putea pati daca isi demoleaza pereti interiori in propria casa, sau cum sa isi aseze mobilierul, astfel incat sa nu isi puna viata in pericol.
Iar cand unda ii prinde afara, toti se aseaza pe un genunchi, pe mijlocul strazilor, asa cum sunt invatati de mici, de la scoala. Programa scolara japoneza include cursuri de aparare la dezastru, iar elevilor le sunt predate lectii in centre unde urmarile unui dezastru sunt prezentate explicit.
Pare o disciplina de fier, copii si adulti exerseaza si vizualizeaza permanent cutremurul si urmarile lui. Iar apoi, oamenii sunt dispusi sa investeasca pentru consolidarea cladirilor vechi, cu risc seismic, dar si sa se documenteze bine atunci cand isi cumpara o locuinta. Dezvoltatorii si proiectantii se gandesc bine cand incep o constructie, iar cei care asigura inspectia inteleg ca trebuie sa controleze riguros.
O intreaga natiune pare mai constienta ca oricand, ca e predispusa la dezastru. Un cutremur devastator poate veni oricand, exact cum s-ar putea intampla si in Romania.
Doar ca noi traim relaxati, cu speranta ca poate cutremurul nu ne va lovi tocmai pe noi.

Sursa:Protv.ro

Evacuarea in caz de cutremur: intre bine si rau



Autor:
Dr. ing. Emil-Sever Georgescu
Director Stiintific, Sef Laborator Evaluarea Riscului Seismic si Actiuni in Constructii, INCERC

Citat:Gandul ca ar fi posibil si la noi candva un cutremur puternic conduce la o mare neliniste sociala, iar multi locuitori isi pun intrebari chinuitoare cu privire la modul cel mai sigur de a scapa cat de cat nevatamati intr-o situatie extrema. Ideea de a pleca pe cat de repede posibil spre un spatiu exterior, liber si sigur apare relativ frecvent in mintea celor surprinsi de seism in cladiri.

In cazul unei case parter sau cu etaj, locatarul isi cunoaste mai bine atat camerele cat si drumul spre iesire si chiar vecinatatile de care s-ar putea teme, cum ar fi calcanele si cosurile de fum, etc.

In cazul blocurilor, temerile si posibilitatile sunt diferite. Ipoteza evacuarii rapide cu ascensorul este dificil de luat in considerare ca fiind aplicabila, ca urmare a asteptarii cauzate de evacuarea mai multor locatari de la etaje diferite. Chiar daca persoanele nu s-ar teme de o intrerupere de curent, nicaieri in lume nu se recomanda intrarea in ascensor la seisme, o banala blocare intre etaje putand cauza grave efecte psihice celor care sufera de claustrofobie, mai ales in asteptarea seismului. De aceea evacuarea pe casa scarii pare mai accesibila unora, desi nu este recomandabila, in special de la etajele superioare.

In acest caz, se pune problema oportunitatii si fezabilitatii acestei decizii.

Pe baza unei metodei originale, care utilizeaza vectorii de deplasare ideala si reala, precum si factorul evacuabilitate nominala “e”, autorul a calculat durata evacuarii (daca un locatar s-ar decide sa o faca) din cladiri tipizate cu 5 niveluri, proiect IPCT 770 si cu 9 niveluri, proiect IPCT 772, considerand:
- intervalul de indecizie (de ordinul a 5-15 s);
- intervalul de evacuare din apartament (in functie de spatiul real ce trebuie parcurs, cu vitezele posibile pentru oameni), penalizat cu raportul 1/e aplicat asupra intervalului de timp necesar pentru iesirea din apartament;
- intervalul de evacuare pe casa scarii, luand in considerare vitezele posibile pe scari, cu eventuala penalizare cu raportul 1/e specific.

In marimea vitezei de miscare posibil de atins la evacuare, intervin varsta, sexul, starea sanatatii si rezistenta la oscilatii si impact fizic, comportamentul si reactia psihica, efectul grupului social etc. In studiu s-au considerat niste valori medii.

S-a constatat ca forma arhitecturala, in special partiul locuintei, influenteaza considerabil marimea distantei de parcurs si durata evacuarii; valorile modulilor ambilor vectori cresc odata cu marirea numarului de camere din apartament; coridoarele lungi pot cauza dificultati la evacuare.

Factorii de evacuabilitate nominala au valori intre 1 si 0,909 pentru partamentele cu 2 camere analizate dar ajung si la valori de 0,862-0,637 pentru bai si bucatarii la apartamentele cu 3 si 4 camere, indicand posibilitati mai reduse de evacuare; considerarea influentei sistemului de iluminare (directa sau artificiala) poate mari durata de evacuare de la 10% pana la 30%.

Distantele de parcurs in interiorul unui apartament la cladirile cu 5 niveluri, pentru dormitoare, cresc de la 5,75 m, pentru apartamente de 2 camere, la 8,7 m pentru 4 camere iar distantele de parcurs in apartament la cladirile cu 9 niveluri, pentru dormitoare, cresc de la 6,1 m, pentru apartamente de 2 camere, la 9,25 m pentru 4 camere.

Prezenta camerelor de zi langa iesire poate facilita evacuarea din apartament, iar modul specific in care sunt utilizate aceste camere ajuta la o reactie prompta (persoanele sunt in general imbracate, atente la ce se petrece, active).

In camere precum baia si bucataria, exista riscuri specifice, deoarece potrivit functiunilor lor, locatarul prezent acolo nu este imbracat de evacuare sau este preocupat de terminarea unor actiuni care impun oprirea focului, apei etc, iar in dormitoare timpul de reactie pentru trezire, decizie, imbracare etc. poate fi mai lung.

Cu privire la capacitatea si timpii necesari pentru evacuarea pe casa scarii, in evaluarea noastra s-a considerat ca timpii difera in functie de tipul rampelor si numarul podestelor intermediare, sistemul de iluminare (directa sau artificiala) numarul de apartamente si locatari pe nivel; fiecare factor mentionat poate mari durata si riscurile la evacuare cu 10% pana la 30%.

Distantele totale ce ar trebui parcurse la evacuare sunt de ordinul 5,75 m…18,75 m pentru blocurile cu 5 niveluri si 11 m…137,25 m pentru cele cu 9 niveluri; pentru cladirile analizate si apartamentele diferit pozitionate, locatarii ar avea de parcurs pentru a ajunge de la un etaj la altul, dupa caz, distante echivalente cu 5 m…10 m la blocurile cu 5 niveluri, respectiv 5,1 m…16 m la blocurile cu 9 niveluri.

Astfel, parasirea etajelor superioare (intre 4 si 9) ar implica o durata totala mare (intre 70 s. si 660 s. in functie de partiul apartamentului si al etajului);din acest total, timpul parcurs pe casa scarii ar reprezenta cca. 70% din total pentru cladiri cu 5 niveluri, respectiv cca. 90% pentru cele cu 9 niveluri; in multe cazuri, evacuarea de la etajele superioare in cladirile inalte nu este recomandabila si de cele mai multe ori nici posibila iar principalul pericol este ca faza oscilatiilor puternice il poate surprinde pe locatar in casa scarii, un spatiu hazarduos.

Analiza caracteristicilor arhitectural-constructive si posibilitatilor de evacuare din apartamente aflate in cladiri tipizate cu 5 si 9 niveluri, au aratat ca, pentru a evita consecinte negative, este important ca locatarul sa-si cunoasca locuinta, iar atunci cand poate alege intre mai multe solutii sa aiba elemente de facilitare a deciziei pe criterii de siguranta seismica.

Deci timpul necesar la evacuare este mai mare decat durata seismului sau decat cel pana la sosirea primelor unde, iar evacuarea la cutremur, in special a celor ce locuiesc la etajele superioare in cladirile inalte, nu este recomandabila si de cele mai multe ori nici posibila. Aceste persoane se pot proteja mai eficient in interiorul locuintei, fara a se expune riscurilor evacuarii.

Extras prelucrat din cartea: - „Managementul riscului seismic: specific, perceptie si comunicare” de Emil-Sever Georgescu. Editura Fundatiei Culturale LIBRA, 2005.
SURSA : https://www.cutremur.net