pompieri

Citat:Mihai Benga

Născut la 26 august 1954, Broşteni, Mehedinţi
Activitate profesională:
Şcoala militară, absolvită în 1981, Facultatea de drept, 1989, cursuri postuniversitare în 1999, 2003-2007 doctorat, obţinând titlul de doctor în inginerie civilă, la Universitatea Politehnica Timişoara
Starea civilă: recăsătorit, doi copii, fiica - consilier juridic, fiul - subofiţer de pompieri
Hobby: lectura
Gând călăuzitor în viaţă: speranţa de mai bine


Domnule Mihai Benga, sunteţi veteran la comanda instituţiei pe care o conduceţi, timp în care la guvernare s-au perindat mai multe formaţiuni politice, cum aţi rezistat?

Aş vrea să fac precizarea că sunt comandant al Grupului de pompieri din 15 decembrie 2001, iar din 2005, inspector şef al ISU. Noi suntem profesionişti şi ne facem datoria. Facem politica statului român, indiferent cine se află la guvernare. Facem îndeosebi politica de apărare a securităţii cetăţeanului, a vieţii, bunurilor şi mediului şi ne lovim mai puţin de efectul schimbărilor de pe scena politică.


Cu toate că realitatea ne-a demonstrat că politicul a pătruns peste tot...

La noi mai puţin. Am avut întotdeauna o cooperare bună cu autorităţile administrative judeţene. Nu am sesizat sub nici o formă vreo ingerinţă politică în activitatea noastră.

Paradoxal, nu aţi fost un răsfăţat al presei, ba, dimpotrivă, într-o anumită perioadă v-a atacat, şi totuşi, preşedintele României v-a avansat la gradul de general...

Eu cred că avansările sunt legate mai mult de performanţele profesionale, decât de modul în care eşti mediatizat. Acum am o relaţie foarte bună cu presa şi manifestăm o totală transparenţă. Nu am simţit rea voinţă din partea presei, cu excepţia unei anumite etape, în perioada de debut a inundaţiilor din Timiş, în 2005, când a urmărit poate cu mai multă atenţie activitatea mea personală şi a ISU. Eu m-am simţit încurajat şi am considerat că trebuie să muncesc mai bine şi am făcut-o mai bine, dovadă că acest lucru a fost remarcat.

General de brigadă este gradul unic obţinut de un ofiţer de la Pompieri în judeţul Timiş, cât de mult vă obligă?

Mă obligă mult! În această perioadă de austeritate, cu tăieri de salarii, reduceri de fonduri, puteam să aleg soluţia trecerii în rezervă. Am gândit că dacă ţara mi-a conferit acest grad trebuie să răspund la această apreciere, chiar dacă avantajele trecerii în rezervă sunt mult mai mari. Profesional, acest grad îmi conferă încredere, respect şi, se ştie, cu cât o funcţie este mai înaltă sau un grad este mai mare, totdeauna oamenii au aşteptări mai mari.

De unde vine opţiunea dv pentru această armă, ştiind că pe vremea când armata era obligatorie, două arme nu erau dorite de tineri: marina şi pompierii?

Am ajuns întâmplător, aş putea spune, să devin pompier. În 8 decembrie 1975 m-am confruntat cu un incendiu la instalaţia la care lucram, o neglijenţă profesională la vremea respectivă, fiind operator chimist. În 1978, mă duceam la şcoala militară de pompieri, absolut întâmplător, în urma unei recrutări, deoarece pentru Ministerul de Interne erau preferaţi tineri care aveau deja o mică vechime în producţie, şi cum îndeplineam această condiţie, am fost selectat.


Ţineţi minte o întâmplare foarte riscantă?

Au fost mai multe. Una dintre ele, extrem de riscantă, a fost în 1982, la un incendiu la o întreprindere timişeană. În timp ce era acolo o grupă operativă, am urcat pe o scară, am spart geamul la partea superioră, am coborât printre utilaje, unde, ulterior am aflat că erau nişte băi de cianură.

Pe o grilă de la 1 la 10, pe ce loc situaţi această profesie, privind gradul de risc?

Noi desfăşurăm inclusiv activităţi de asanare a muniţiei neexplodate. Sigur că în orice moment se poate produce pericolul pentru cel care ridică astfel de muniţie. Eu consider că pe locul 8 ar putea să se situeze activitatea noastră, deoarece sunt situaţii deosebite, nu ne confruntăm zilnic cu ele. Noi suntem permanent în dispozitiv de luptă, cu un inamic pe care nu-l vedem. Ne ducem la un incendiu, de pildă, unde pot fi gaze lichefiate, butelii, care oricând pot produce explozii şi pune în pericol viaţa participanţilor. De regulă, noi intervenim când deja se produce un risc în desfăşurare. Situând pe locul 8 activitatea noastră, mă gândesc la profesionalism.

Noţiunea de simplu pompier, mai are conotaţia iniţială, având în vedere prezenţa dv în diverse situaţii de urgenţă?

Eu, ca să fiu sincer, aş reveni la denumirea de Pompieri. ISU este o denumire abstractă. Pompierul este pesonajul de bază în această acţiune de situaţie de urgenţă, şi pentru faptul că incendiile care se produc sunt un mare factor de risc. Munca noastră s-a diversificat foarte mult, iar prin introducerea SMURD, asigurarea unui serviciu de urgenţă, reanimare şi descarcerare, activitatea are noi dimensiuni, astfel că intervenţia la incendii reprezintă doar o mică componentă a misiunilor la care intervenim. În mentalul colectiv a rămas această noţiune: pompierii. Ca instituţie, ne bucurăm de un mare prestigiu, pentru că pe de o parte avem o componentă coergitivă mai restrânsă, apoi răspundem când oamenii au nevoie: la incendii, inundaţii, cutremure, diverse accidente rutiere şi alte situaţii de urgenţă.

Ce înseamnă SMURD la Timişoara?

Dispunem de două ambulanţe de urgenţă şi terapie intensivă încadrate cu medici specialişti de urgenţă şi asistenţă din Spitalul Judeţean care fac gărzi, iar noi punem la dispoziţie logistica.

Ce efectiv conduceţi?

Până în 800 de salariaţi, la nivelul judeţului.

Aţi disponibilizat pe cineva?

Se lucrează la statele de funcţiuni şi probabil se vor restructura şi de la noi anumite posturi.

Aţi visat din copilărie să deveniţi militar?

Aveam câteva opţiuni. Cea mai importantă era să devin judecător, şi n-am ajuns, deşi am făcut Facultatea de drept. Apoi pilot şi, cea de-a treia, militar.

Ce grad mai înalt aţi ţintit?

Ca să fiu sincer, gradul de colonel.

Cât câştigaţi acum?

În jur de 5.000 de lei, la o vechime neîntreruptă în muncă de 35 de ani.

Dacă vă propune ministrul o altă funcţie, mai importantă?

Răspund ca în 1986, când am dat un astfel de răspuns: sunt militar şi execut ordinele pe care le primesc.

Ce-i atrage pe tineri spre această activitate?

Dorinţa de a fi salvatori, la unii, la alţii stabilitatea profesiei.

Cât de apreciat este pompierul român?

În sondajele de opinie ne-am situat pe locul întâi, chiar înaintea bisericii şi armatei! Pe plan naţional avem un număr de incendii redus, şi datorită activităţii de prevenire, pe care nu toate statele o au.


Cum stăm, statisc, în Timiş?

Aveam anul trecut, la această dată, un număr de 220 de incendii, iar în acest an avem vreo 157. În schimb, a crescut numărul cazurilor pentru acordarea ajutorul medical de urgenţă, faţă de anul trecut.


Puteţi defini succint noţiunea de pompier...

Obişnuiesc să spun că a fi pompier înseamnă să iubeşti atât de mult viaţa încât să fii capabil să ţi-o jertfeşti pe a ta pentru a o salva pe a altuia!