Acest forum foloseste cookies
Acest site foloseste cookies pentru a personaliza continutul si publicitatea, pentru a analiza traficul si pentru a oferi optiuni social media. Prin navigarea pe acest site, va exprimati acordul asupra folosirii cookie-urilor.

pompieri


Postează răspuns 
 
Evaluarea subiectului:
  • 4 voturi - 5 în medie
  • 1
  • 2
  • 3
  • 4
  • 5
Cutremurele de pământ
Autor Mesaj
Covalciuc Bogdan Offline
Administrator
********

Mesaje: 13,281
Alăturat: Aug 2010
Locatie:
Thanks: 4947
Given 12677 thank(s) in 5824 post(s)

Mesaj: #121
RE: Cutremurele de pământ
4 martie : 44 de ani de la Marele Cutremur

REMEMBER 4 MARTIE 1977

[Imagine: cutremur-1.jpg?width=480&height=361]
Citat:Un cutremur cu magnitudinea de 7,2 grade pe scara Richter a produs românilor multe suferinţe şi pagube materiale. Pierderile comunicate oficial au atins 1.570 victime şi 11.300 răniţi, pierderi economice de 2 miliarde dolari, din care pierderi directe 1,68 miliarde dolari; pierderile indirecte au fost de ordinul 364,7 - 1.175 milioane dolari.
S-a estimat că 60% din pierderi au fost în domeniul locuinţelor. Capitala a avut cel mai mult de suferit: 1.424 persoane decedate şi pierderi de 1,6 miliarde dolari.



[Imagine: screenshot-802.png]

Pe 4 martie 1977, România a fost zguduită de un puternic cutremur de pământ, cu magnitudinea de 7,4 grade pe scara Richter. Seismul a lovit partea de sud a României, la ora 21,22.

[Imagine: watermark.php?imgid=1395335]
Urmarile cutremurului din 4 martie 1977; actiuni de degajare la blocul Scala, foto ARHIVA AGERPRES

Citat:Epicentrul s-a situat în Munţii Vrancei, cea mai activă zonă seismică din România, la adâncimea de 94 de kilometri. Seismul, cu efecte devastatoare, a avut o durată de 55 de secunde. Unda de şoc s-a resimţit în aproape toată regiunea balcanică. A fost cel mai violent fenomen natural ce a lovit România în secolul XX, din punctul de vedere al pierderilor umane. Totodată, s-a situat pe locul al patrulea în topul seismelor produse în România în ultimii 200 de ani.
Bilanţul victimelor şi pagubelor materiale a fost impresionant: 1.578 de persoane şi-au pierdut viaţa, strivite sau asfixiate sub dărâmături, din care 1.424 în Bucureşti. Numărul total al persoanelor accidentate s-a ridicat la 11.300, iar 32.900 de clădiri au fost grav avariate sau distruse.
Imediat după seism, circa 35.000 de familii au rămas fără adăpost. Circa 760 de unităţi economice au fost afectate.
Pierderile economice înregistrate s-au ridicat la aproximativ două miliarde de dolari, cifră neconfirmată de autorităţile vremii.
În Bucureşti s-au prăbuşit atunci o mulţime de clădiri. În centru au dispărut blocurile Scala, Continental - Colonadelor, Dunărea, Casata, Nestor ş.a. Din cele 33 de clădiri înalte prăbuşite atunci 28 erau construite înainte de 1940.
În afară de capitala ţării, cele mai afectate judeţe au fost cele situate în proximitatea Bucureştiului: Prahova, Dâmboviţa, Teleorman, Vaslui, Iaşi, Galaţi şi Buzău.
Seismul a afectat şi Bulgaria. În oraşul Sviştov, aflat în nordul ţării, peste 100 de oameni au murit şi trei blocuri mari de locuinţe au fost distruse.
La data producerii cutremurului, Nicolae şi Elena Ceauşescu se aflau într-o vizită oficială în Nigeria. Ceauşescu a aflat despre dezastrul din ţară de la un oficial român.
Iniţial, ştirile referitoare la cutremur erau confuze, iar populaţia vorbea despre o catastrofă mult mai mare. Din cauza întreruperii curentului electric în Capitală, serviciile de comunicaţie nu au funcţionat câteva ore. Populaţia a ieşit în stradă, speriată de posibilele replici seismice. Pe moment, autorităţile nu au luat nicio măsură concretă.
S-au constituit ad-hoc echipe de salvatori la toate blocurile distruse. Medicii, militarii, oameni de diverse profesii s-au prezentat la locurile de muncă. Nouă unităţi spitaliceşti au fost scoase din funcţiune.
Spitalul de Urgenţă Floreasca din Bucureşti, deşi grav avariat, a fost luat cu asalt. Ulterior, el a fost evacuat. Stadionul Dinamo din imediata apropiere a fost transformat în punct de triere pentru răniţi.
Până în dimineaţa de 5 martie s-a lucrat la reabilitarea reţelelor utilitare - apă, gaz, telefoane, curent electric.
După restabilirea legăturii cu ţara, Nicolae Ceauşescu a instituit starea de necesitate pe întreg teritoriul ţării. Cuplul prezidenţial şi delegaţia română aflată în Nigeria s-au întors în România în timpul nopţii de 4 spre 5 martie 1977. În zilele următoare, şeful statului a efectuat vizite în Bucureşti pentru evaluarea pagubelor produse.

Echipele de militari şi pompieri însărcinate cu salvarea posibililor supravieţuitori au beneficiat de ajutoare de la Crucea Roşie. Lor li s-au alăturat cascadorii de la studioul de film de la Buftea şi mulţi voluntari. Au fost salvate de sub ruine numeroase persoane, unele chiar şi după multe zile, când nu se mai credea că este posibilă supravieţuirea.

Printre personalităţile care şi-au pierdut viaţa atunci s-au numărat Toma Caragiu, unul dintre cei mai mari actori ai scenei româneşti, cântăreaţa de muzică uşoară Doina Badea, regizorul Alexandru Bocăneţ, Anatol E. Baconsky - poet, teoretician literar, prozatorul Alexandru Ivasiuc, scriitorul Mihai Gafiţa. Corneliu M. Popescu, cel mai apreciat traducător al operei eminesciene în limba engleză, a murit la doar 19 ani.
Alte personalităţi ale vremii decedate la cutremurul din 4 martie 1977 au fost poeta Daniela Caurea, scriitorii Mihail Petroveanu, Veronica Porumbacu, Nicolae Vatamanu şi Viorica Vizante, actriţa Eliza Petrăchescu, pianistul şi compozitorul Tudor Dumitrescu, lingvistul şi istoricul literar Ioan Siadbei, mezzosoprana Mihaela Mărăcineanu, cântăreaţa Filofteia Lăcătuşu, scenograful Liviu Popa, fizicianul Florin Ciorăscu.
Pe lângă pierderile de vieţi omeneşti, cutremurul a produs şi dispariţia multor monumente de arhitectură. Regimul comunist a folosit pretextul cutremurului pentru a demola o serie de clădiri considerate incomode, din varii motive.
Spre exemplu, Biserica Ienei, situată în stânga blocului Dunărea din centrul Capitalei, în dreptul Institutului de Arhitectură 'Ion Mincu' şi vizavi de Teatrul Naţional şi hotelul Intercontinental, a fost ulterior demolată, deşi rezistase catastrofei. Blocul Dunărea a fost şi el dărâmat, timp în care turla Bisericii Ienei a fost lovită intenţionat de un utilaj de demolare. Monumentul nu a fost salvat, după cum nu au fost salvate nici picturile murale şi frescele de o mare valoare artistică executate de Gheorghe Tăttărescu în interiorul bisericii. Fostul sediu al Uniunii Artiştilor Plastici (Casa arhitect Grigore Cerchez), aflat pe strada Sevastopol, a "beneficiat" de acelaşi tratament - demolarea. Odată pornită, acţiunea de înlăturare a cât mai multor monumente de arhitectură şi lăcaşe de cult s-a extins şi asupra colecţiilor şi colecţionarilor de artă. Sub pretextul 'punerii la adăpost' a operelor de artă, colecţiile particulare şi casele memoriale au fost deposedate de lucrările de artă aflate în patrimoniul lor, apărând ideea realizării unui Muzeu al Colecţiilor, care s-a finalizat mai târziu.
SURSA : http://www.agerpres.ro
[Imagine: watermark.php?imgid=1395345]
Urmarile cutremurului din 4 martie 1977; actiuni de degajare la blocul din strada Ion Ghica, foto ARHIVA AGERPRES

[Imagine: watermark.php?imgid=1395447]
Urmarile cutremurului din 4 martie 1977; actiuni de degajare la blocul din strada Ion Ghica, foto ARHIVA AGERPRES

[Imagine: watermark.php?imgid=1394785]
Urmarile cutremurul din 4 Martie 1977; Lizeanu, foto ARHIVA AGERPRES

[Imagine: watermark.php?imgid=6021210]
Urmarile cutremurului din 4 Martie 1977; Ploiesti, foto ARHIVA AGERPRES



Mărturii despre cutremurul din 4 martie 1977: Oameni scormoneau să scoată oameni din moloz


[Imagine: 74637-0-dezastru-cutremur-77-22180300.jpg]

Citat:Medicul Fălticeni Popescu era de gardă la Spitalul de Urgenţă Floreasca în seara de 4 martie 1977 şi chiar şi după 35 de ani îşi aminteşte pas cu pas acea gardă.

"A fost un coşmar pe care nu aş vrea să-l mai trăiesc sau să-l mai trăiască cineva vreodată. La Urgenţe erau cinci medici de gardă şi două săli în care se opera: un ulcer perforat la un tânăr şi o hernie omblicală la o femeie. Eu eram în sala în care pregăteam femeia şi, când am introdus acul în coloană pentru anestezie, a început să se zguduie clădirea. Am realizat imediat că e cutremur. Lumina s-a stins, au început să se spargă geamuri, s-a auzit un vuiet îngrozitor şi se simţea un praf puternic de cărămidă roşie. Am ajuns sub tocul uşii, unde erau şi ceilalţi doi medici cu care operam. Era o tensiune extraordinară, clădirea se mişca şi zgomotul era infernal", povesteşte, după 35 de ani de la dezastru, medicul stabilit în Statele Unite.

Fălticeni Popescu spune că, atunci când s-a terminat cutremurul, a încercat să se întoarcă pe întuneric la pacienta abandonată pe masa de operaţie, lucru imposibil deoarece în podea se făcuse o gaură prin care credea că vede ceva de la etajul inferior.

"Nu ştiam ce văd prin gaura aceea, dar de fapt vedeam bucătăria care era cu trei etaje mai jos", a declarat medicul, precizând că adevăratul coşmar a început abia după ce a părăsit sala de operaţie.

Potrivit acestuia, oamenii s-au năpustit de spaimă pe scări.

"Erau oameni bolnavi, unii erau operaţi şi se dădeau de-a dura pe scări. Plăcile de marmură cădeau peste bolnavi. Târâş s-a ajuns până la parter. Am ajuns în faţa spitalului şi se auzeau sirenele ambulanţelor care aduceau pacienţi. În aproximativ cinci minute, intersecţia Calea Floreasca cu Ştefan cel Mare era complet blocată. Era un infern! Cei sănătoşi cărau pe braţe răniţii. Era un val de braţe pe care se purtau corpuri umane. Răniţii ţipau şi plângeau şi erau depuşi în faţa spitalului. Curtea se umpluse de bolnavii din spital care ieşiseră cu pături în cap", mai povesteşte doctorul Popescu.

n toată nebunia, medicul şi-a amintit de pacienta pe care a lăsat-o în sala de operaţie şi la care nu a mai reuşit să ajungă din cauza beznei.

"M-am dus pe brânci până acolo. Nu mai era acolo, iar tânărul cu operaţia de ulcer era pe ventilator, cu abdomenul deschis şi plin de moloz. A fost spălat cu apă nesterilă şi a plecat în şapte zile sănătos. Cealaltă pacientă am găsit-o mai târziu în curtea spitalului. Din cauza efortului, hernia dispăruse. A urmat o noapte de coşmar în care am triat răniţii de cei morţi", povesteşte medicul.

Înspre dimineaţă, a pornit spre primărie pentru a cere ajutorul Armatei şi a trecut pe lângă ceea ce mai rămăsese din blocul Scala.

"Erau mormane de moloz şi oameni care scormoneau să scoată oameni", povesteşte Fălticeni Popescu.

În opinia sa, ceea ce au făcut medicii în acele zile, dar şi oamenii simpli, a fost "un act eroic".

Din Statele Unite, doctorul Popescu face apel către autorităţile de la Bucureşti să ia măsuri pentru a preveni noi astfel de dezastre.

"Când mai vin la Bucureşti, văd clădiri cu buline roşii şi găsesc că este criminal să se permită locuirea acolo. Şi într-un cort, pe stradă, ar fi mai sigur dacă ar veni un alt cutremur", crede Fălticeni Popescu.

Directorul de atunci al Spitalului de Urgenţă, doctorul Andrei Firică, a declarat că în momentul producerii cutremurului era în Libia, dar a revenit în câteva ore în ţară.

"Era un dezastru pentru că erau vreo 20 de coloane de susţinere rupte şi a trebuit evacuat tot spitalul. Au fost trei probleme grele: nu aveam loc pentru morţi pentru că se depăşise capacitatea pe care o avea morga, pacienţii care fuseseră operaţi la urgenţă trebuiau transportaţi mult mai repede decât ar fi fost cazul şi a treia problemă era relaţia cu familiile pacienţilor. (...) Au venit 100 - 200 de pacienţi în câteva minute, iar camera de gardă era depăşită", îşi aminteşte medicul Andrei Firică.

El a precizat că bolnavii fuseseră puşi pe holuri şi în amfiteatre, "perierea" cazurilor fiind făcută foarte rapid.

Mormanele de moloz şi oamenii care îşi căutau cu disperare semenii sunt cele mai puternice amintiri din acele zile şi pentru un fost lucrător din Armată, pe vremea aceea elev la Şcoala Militară Băneasa.

Cutremurul l-a prins într-o tabără de primăvară la Vălenii de Munte şi, imediat după, s-a făcut apelul şi plutoanele au fost trimise în teren.

"Din ce se ştia atunci, Hotelul din Vălenii de Munte se dărâmase, o aripă a Spitalalului TBC Drajna se dărâmase de asemenea. Am ajuns la hotel la ora 21.45 şi am rămas până la şapte să căutăm persoane. Am găsit şapte morţi acolo", povesteşte acesta.

Ajunşi în Bucureşti, elevii de atunci ai Şcolii Militare au fost trimişi la blocurile Casata, Scala, Wilson pentru a căuta răniţi sau morţi, dar şi pentru a asigura zonele respective împotriva hoţilor.

"În cinci martie, până seara am stat în dispozitiv în diverse locuri. Seara, când ne-am întors în şcoală, s-a pus problema voluntariatului şi nimeni nu a renunţat. Aproape 72 de ore am muncit continuu", îşi mai aminteşte fostul elev de şcoală militară.

El spune că civilii încercau să ajute, dar atunci când apărea Armata toată lumea se retrăgea.

"Veneau buldozere să ia moloz şi mai vedeai o mână, un picior. La Scala a fost prinsă o persoană de zid şi medicii nu aveau voie să intre pentru că se putea dărâma blocul, iar medicii erau foarte de preţ atunci. Un coleg al meu, caporal, s-a oferit să intre să-i taie piciorul prins sub o placă de beton pentru că altfel nu putea fi scoasă de acolo. A tăiat piciorul cu nişte scule destul de rudimentare, iar seara a fost făcut sergent", îşi aminteşte fostul angajat al Armatei.

Un pensionar de 76 de ani, care locuieşte în zona Blocului Scala, a povestit că în 1977 lucra în Ministerul de Externe, instituţie care funcţiona în actualul sediu al Guvernului.

"Trebuia să plec acasă la ora 10 şi, din cauza cutremurului, am plecat la 12. Toată lumea era înnebunită pentru că Ceauşescu trebuia să plece în Spania. (...) Am pregătit o telegramă şi, când să plec cu ea să o trimit, a început cutremurul. Şi când am ieşit din camera de serviciu mi-a căzut o placă în cap. Ne-am oprit apoi şi ne-am prins de stâlpi, de coloanele mari şi eram ca nişte oameni beţi care se ţineau de câte un stâlp", povesteşte funcţionarul de la Ministerul de Externe.

El îşi aminteşte că pe vremea aceea locuia lângă Sala Polivalentă şi a fost dificil să ajungă acasă din cauza drumurilor blocate de clădirile căzute.

"Îmi era şi frică să merg acasă. Nu am putut să dau telefon pentru că nimic nu funcţiona. Când am plecat nu am putut să ies pe Ana Ipătescu, am venit pe Dorobanţi, eram cu maşina şi am vrut să ies în bulevard pe la Lahovari. Nu am putut pentru că erau deja miliatari, lucrau. Erau clădiri dărâmate şi am venit pe la Maria Rosetti. Nici pe aici nu am putut pentru că şi aici era căzut blocul Scala. Şi abia am ajuns la Inter şi, de emoţii ce aveam, nu am văzut că şi Dunărea era căzută. Am ajuns acasă tremurând. Clădirea mea cu 10 etaje de la Polivalentă nu avea nimic, dar toată lumea din blocuri fugise în Parcul Tineretului. Când am intrat în casă, în sufragerie televizorul era dus, s-au spart nişte vitrine şi în bucătărie oala cu mâncare se împrăştiase pe jos", mai povesteşte bărbatul de 76 de ani.

Cu toţii îşi amintesc că intervenţia autorităţilor a fost foarte promptă, dar la fel de bine îşi amintesc dezastrul rămas după cutremur. Orice poveste despre cutremurul din 4 martie 1977 se încheie identic: A fost un coşmar care nu poate fi descris în cuvinte!
SURSA : http://www.realitatea.net/

Biserica Ienei - 1977 fotografie făcută din Institutul de arhitectura Ion Mincu

[Imagine: 1977-Biserica-Ienei-foto-5.jpg]

7,2 grade Richter

[Imagine: screenshot-864.png]

Citat:a 4 martie 1977, un cutremur devastator a lovit Romania. Ce s-a intamplat in Capitala? Ce a spus Toma Caragiu cu o seara inainte sa moara? Cum s-a comportat Ceausescu, pe atunci in vizita in Nigeria, la aflarea vestii?

Timpul se oprise la 21:22
4 martie 1977. Se prevedea a fi o zi ca toate de pana atunci. Dar n-a fost sa fie asa. Nenorocirea a lovit Romania.

Ce s-a intamplat in Capitala? Cum s-a comportat Ceausescu la aflarea vestii?De ce un film despre cutremur? De ce a sarutat Elena Ceausescu mana unei fetite ranite? Ce a spus Toma Caragiu cu o seara inainte? De ce un actor de valoare a locuit in doua cabine de teatru timp de doua luni?

Intrebari cu raspunsuri in exclusivitate oferite de Pantelie Tutuleasa - fost operator de film al familiei Ceausescu, Andrei Bacalu - in 1977 seful sectiei emisiunilor de stiinta de la TVR, regizorul David Reu - fost angajat al Sahia Film, actorul Ion Lucian, scriitorul George Mihalache. In plus, despre Vrancea, locul unde se nasc cutremurele, si un interviu cu Gheorghe Marmureanu, de la care aflam cat de sigure sunt, din punct de vedere seismic, Casa Scanteii si Casa Poporului. Ce a fost acum 30 ani, ce e dupa 30 de ani, in paginile care urmeaza.

IN AFARA. Moartea a luat atunci 1.570 de vieti omenesti. Le-a luat, pur si simplu. Restul e istorie.
La 4 martie 1977, Nicolae Ceausescu se afla in fruntea unei delegatii de partid si de stat intr-o vizita oficiala in Nigeria. Penultima destinatie a unui turneu pe continentul african. Dupa Nigeria urma o vizita particulara in Palma de Majorca. N-a mai fost sa fie.

Pantelie Tutuleasa era pe atunci regizor si operator la Sahia Film. Facea parte din delegatia oficiala ce-l insotea pe Ceausescu in Nigeria. "Ziua de 4 martie in Nigeria a presupus pentru delegatia Romaniei un program foarte dens, legat de provincia Biafra", spune Tutuleasa. Biafra era fost stat secesionist (in perioada 1967-1970) si aici se gaseau cele mai mari rezerve de petrol ale tarii. "Nigeria era bogata in petrol. Noi pe atunci eram singurii din Europa care faceam instalatii de foraj cu posibilitatea de a descoperi zacamant la o adancime de cinci kilometri. Miza mare era petrolul, de-aia s-a dus Ceausescu acolo."

In 1977, Romania era foarte cunoscuta in lume. Masurile de politica externa ale Romaniei au culminat cu neparticiparea tarii, in august 1968, la interventia militara din Cehoslovacia. Pentru Occident, Ceausescu a reprezentat atunci posibilitatea unei noi orientari in cadrul sistemului comunist. Aceasta si explica curtea asidua ce i s-a facut din afara in anii '70-'80 si desele lui iesiri in lume.

DISCURSUL. La 4 martie 1977, seara, la receptia din capitala Nigeriei, Lagos, in cinstea vizitei delegatiei din Romania, conform programului, s-a inceput cu discursuri de ambele parti. "El a tinut un discurs foarte bun, dar chinuit... De ce? La un moment dat au inceput sa soseasca mesaje care veneau pe telex. Au venit pe toata suprafata discursului. Mai tarziu am aflat ce era cu ele: ora 21:27 - mesajul preciza ca blocul de la Continental este o ruina; ora 21:34 - mesajul preciza ca blocul de la cofetaria Casata s-a prabusit. Si asa mai departe. Discursul lui era de un calm desavarsit. Elena Ceausescu, care statea alaturi de seful statului nigerian, parea trista. Noi nu intelegeam ce se intampla, dar dupa privirea ei am inteles ca se petrece ceva grav acasa", isi aminteste Pantelie Tutuleasa. La inceput, stirile ajunsesera in Nigeria pe cai ocolite, erau confuze, vorbind ba despre un cutremur de gradul 10, ba despre o revolta. Varianta preponderenta era cea despre cutremur.

Dupa restabilirea legaturii cu tara, Nicolae Ceausescu a cerut un raport sumar al situatiei din tara si a dat primele ordine de actiune, insotite de un apel catre populatie. "Decretul prezidential ce trebuia sa apara pe prima pagina in Scanteia a doua zi, 5 martie, l-a dictat prin telex din Nigeria." Seara, dupa discursul tinut la banchetul oficial, Ceausescu l-a anuntat in particular, prin intermediul translatorului, pe seful statului nigerian, Olusegun Obasanjo, ca are probleme acasa si ca trebuie sa plece urgent. "Toata lumea era stresata si grabita. Bagajele trebuiau facute in cel mai scurt timp. In zapaceala generala m-am inteles cu Mihai Romascu, operator TVR, sa ma atentioneze daca se naste vreo urgenta de filmat. Liderul nigerian l-a dus pe Ceausescu pana la aeroport. Documentele care urmau sa fie semnate in cadru oficial au fost parafate la salonul aerogarii aeroportului din Lagos, in mod cu totul exceptional."

DIMINEATA. Tutuleasa subliniaza ca traseul pana la aeroport a fost dificil: "Am mers peste 10 kilometri, pe o autostrada suspendata. Un efort pentru o coloana oficiala cu masina blindata in fata. Si toate astea, la 11 noaptea". Atmosfera din avion era tensionata. "Cei care erau chemati de el plecau cu o fata hotarata si se intorceau pamantii. Am inteles ca era foarte suparat si foarte nervos. Nu dormise toata noaptea. Trebuia sa aiba toate stirile de acasa si le avea prin intermediul pilotilor". "Inca de cand am aterizat, la Otopeni, soarele se vedea prin praf. Dimineata zilei de 5 martie era plina de praf de la daramaturi", isi aminteste Tutuleasa. Dupa un zbor in care cei din avion n-au prea vorbit intre ei, aparuse revelatia dezastrului. Instalatiile de control al traficului aerian nu functionau, asa ca aeronava prezidentiala a fost dirijata la sol de o statie instalata pe un camion militar.
In tara, timpul se oprise la ora 21:22.

"Bulgarii ziceau ca Bucurestiul a disparut!"

Cutremurul i-a dat o senzatie stranie lui Andrei Bacalu. "La etajul 10 al blocului turn in care locuiam in Balta Alba, vedeam cum se schimba unghiurile dintre tavan si pereti, auzeam cum scrasnesc si se rup barele de fier din beton si ma gandeam in ce parte se va prabusi blocul, spre Bulevardul Ion Sulea (acum Camil Ressu) sau spre termocentrala Sud. Dar nu a cazut. Afara cerul era rosu, atmosfera ionizata. A mai fost curent electric cam un sfert de ora si se vedea TV Sofia (a noastra disparuse de la zgaltaiala Palatului Telefoanelor unde erau releele). Legatura cu lumea era radioul. Ambulante, traficul aerian intrerupt, masini de militie treceau urland. "Iesiti din blocuri, ca mai vine unul!", "Nu iesiti, ca nu e nici un pericol!". O dezordine infernala. O poanta dura a fost pe la 1:30 dimineata. Un avion bulgaresc, ce venea dinspre Vest, cred ca de la Budapesta, a incercat sa intre in legatura cu Bucurestiul Control (pe atunci 123,9 Mhz sau 129,75 Mhz). Evident ca nu a reusit, a luat legatura cu Varna control si a inceput sa urle ca un turbat: "A disparut Bucurestiul!" Lumina nu era si de la inaltime nu se prea vedea si era si un praf... Pe la 2 dimineata, Radio Bucuresti a transmis concertul pentru vioara si orchestra in mi minor de Mendelssohn Bartholdy (cu aplauze cu tot!) si apoi, in fine, un comunicat, dictat din avionul lui Ceausescu. La 5 martie am luat-o pe jos din Balta Alba spre Calarasi. Am vazut casele cazute pe Mantuleasa, am vazut un bloc din care atarnau birouri si case de bani pe Academiei, blocul Lido prabusit pe jumatate, Scala morman de moloz... Apoi au inceput saptamani de groaza, interviuri cu toti specialistii din Romania si cei veniti de peste hotare, telefoane cu urlete isterice de la faimosul Popescu-Dumnezeu, emisiuni de cate doua-trei ori pe zi, nervi, incercarea de a linisti poporul. Fizicienii invitati la emisiuni se scuzau ca nu prea stiu seismologie, ci doar discriminare intre cutremure si explozii nucleare subterane. O exceptie: un anume Constantinescu (nu, nu fostul presedinte), care a explicat ca Vrancea ar avea un ciclu de acumulare a energiei, lung de aproximativ 37 de ani".

"Nu era usor sa fii peste tot cu seful statului"

Pantelie Tutuleasa a devenit din 1965 operatorul personal al familiei Ceausescu, totodata lucrand ca regizor si operator la Sahia Film: "Asa s-a intamplat, a fost un concurs de imprejurari, acela de a deveni operatorul personal al lui Ceausescu", puncteaza Tutuleasa, acum in varsta de 81 de ani. "Era mult de munca, nu era usor sa fii peste tot cu seful statului, sa fii atent la orice privire, la orice gest, daca ii convine ceva, daca nu, sa fii atent la aparatura". Inainte de plecarea lui Ceausescu intr-o vizita - interna sau externa, operatorul se documenta. "Imi placea ca inainte de a pleca intr-un anumit loc sa stiu cate ceva despre acea zona. Mai ales daca era in strainatate. Ma ajuta sa-mi fac o imagine, sa stiu unde as putea sa trag cele mai bune cadre. Bineinteles, trebuia sa tin seama si de cerintele lui Nicolae Ceausescu, daca dorea sa filmez ceva la o zona anume". Actorii lui nu mai sunt. Asa ii place sa le spuna lui Nixon, Ford, Brejnev si multi altii pe care i-a filmat. "Imi aduc aminte de ziua cand a venit Nixon in Romania. Imi aduc aminte de fiecare gest al lui, de fiecare expresie a fetei lui. Era o zi luminoasa, numai buna de filmat". La 5 martie 1977, Tutuleasa a aflat ca prietena baiatului lui a murit. "La 4 martie, la ora 19:00, trebuia sa mearga impreuna la film. Ea l-a sunat mai devreme si i-a spus ca nu mai merge, ca are o reuniune de familie. Statea in blocul de la Scala. Daca mergea cu el la film, scapa. Nu inteleg de ce nici pana acum nu exista o placa memoriala in amintirea tuturor victimelor de atunci".
SURSa : http://jurnalul.ro/

Imagini incredibile din Bucureştiul devastat de cutremurul din 1977


[Imagine: 646x404-1.jpg]

[Imagine: 646x404-2.jpg]

[Imagine: 646x404-3.jpg]

[Imagine: 646x404-4.jpg]

[Imagine: 646x404-5.jpg]

[Imagine: 646x404-6.jpg]

[Imagine: 646x404-7.jpg]

Ziarele scriau despre cumplitele momente din martie 1977.

[Imagine: 646x404-7.jpg]

[Imagine: 646x404-8.jpg]

[Imagine: 646x404-9.jpg]
SURSA foto: Agerpres, arhiva Scînteia, Muzeul Național al Pompierilor București, Revista Pompierilor

Cutremurul din 1977 – „Când pământul freamătă”

25_cutremurul Din 1977

SURSA : https://isubif.ro

Cutremurul din 4 martie 1977

[Imagine: Cutremur-4-martie-1977-600x422.jpg]

Citat:In urma cu 44 de ani, in seara zilei de 4 martie 1977 in Romania s-a produs cel mai grav cutremur din perioada postbelica. Evenimentul, avand epicentrul in regiunea seismogena Vrancea, a provocat distrugeri mari in sudul si estul tarii, cu deosebire in Bucuresti, precum si un numar mare de victime.

Seismul a avut loc la ora locala 21h22min, iar epicentrul sau a fost localizat in Muntii Vrancei, zona ANDREIASU DE JOS (45,77 grade latitudine Nordica, 26,76 grade longitudine Estica), adancimea focarului fiind de 93 km. Cutremurul a avut magnitudinea de 7,2 grade pe scara Richter (7,4 grade pe scara bazata pe moment seismic). Miscarea seismica a fost resimtita puternic in Romania, mai violent in Oltenia si Muntenia, dar si in sudul Moldovei. De asemenea, cutremurul a fost resimtit si in tarile vecine (Serbia, Bulgaria, Ungaria) dar si in alte tari din centrul si sudul Europei, precum si in Rusia pana la nord de St. Petersburg; in Bulgaria s-au inregistrat pagube materiale si peste 100 de victime. Intensitatea maxima de IX grade pe scara Mercalli a fost consemnata in zone din sudul si estul Munteniei, in timp ce in zona epicentrala intensitatea a fost mai mica (VII, cel mult VII-VIII grade pe scara Mercalli); seismul a mai atins intensitati de VII-VIII pana la VIII grade pe scara Mercalli pe o arie destul de larga in special in Muntenia si Oltenia.
In Romania, cele mai grave urmari s-au inregistrat in partea de sud a tarii, cu deosebire in municipiul Bucuresti, unde 32 de cladiri au fost distruse: mai multe cladiri vechi construite in perioada ante-belica dar si 3 cladiri noi (blocul OD16 din cartierul Militari, blocul de pe Stefan cel Mare-Lizeanu si Centrul de calcul al Ministerului Transporturilor.
In urma cutremurului au murit 1570 de oameni, iar alte peste 11000 de persoane au fost accidentate. De asemenea, numeroase obiective industriale au fost afectate sever. S-au inregistrat incendii provocate de explozii de gaze si alte surse de foc deschis.
Cutremurul a indus fenomene geomorfologice in sudul, estul si nordul Munteniei, precum si in sudul Moldovei. Acestea au constat in alunecari de teren, lichefieri, tasari, tasniri de apa; in Munzii Vrancei, cursul raului Zabala a fost partial blocat, formandu-se un mic lac de baraj natural.
Cutremurul vrancean din seara zilei de 4 martie 1977 a fost urmat de mai multe replici, dintre care cea mai importanta a avut loc la ora locala 2h00min in dimineata zilei de 5 martie, avand magnitudinea 4,9 pe scara Richter si intensitatea maxima de V grade pe scara Mercalli; aceasta replica s-a produs la adancimea de 104 km. Cutremurul principal major de la ora 21h22min a avut un caracter multisoc, generat de natura complexa a procesului de rupere, cu directivitate predominanta de la Nord-Est catre Sud-Vest. Seismul a indus cutremure secundare pe mai multe falii din Muntenia, in special pe falia IntraMoesica.
Cutremurul s-a produs la 37 de ani de la precedentul seism vrancean catastrofal, care a avut loc la 10 noiembrie 1940 (magnitudine 7,4 pe scara Richter si 7,7 pe scara bazata pe moment seismic).
Desi mai slab decat evenimentul din 1940, cutremurul din 1977 a avut urmari mai grave in Muntenia, comparativ cu cel din 1940, care a fost mai sever in Moldova. Din acest punct de vedere, cutremurul din 1977 a avut caracteristici similare cu ale celui din 23 ianuarie 1838 (magnitudine estimata 7,3).
SURSA : http://www.cutremur.net/

Imagini din Arhiva TVR de la cutremurul din 4 martie 1977. Seismul a început la ora 21:22, a avut o magnitutine de 7,2 grade pe scara Richter și o durată de circa 56 de secunde. La nivelul întregii țări au fost aproximativ 1550 de victime, 11.300 de răniți și aproximativ 35.000 de locuințe au fost distruse.



44 ani de atunci...

DOCUMENTAR: 44 de ani de la cutremurul din 4 martie 1977


Citat:În seara de vineri, 4 martie 1977, la ora 21.22, România a fost zguduită de un puternic cutremur cu o magnitudine de 7,2 grade pe scara Richter, având epicentrul în Munții Vrancei. Era al doilea mare seism din secolul XX produs în România, după cel din 10 noiembrie 1940, care a avut o magnitudine de 7,4 grade pe scara Richter.

[Imagine: image-Resize.jpg]
Imagine cu blocul ''Casata'' din București, după cutremurul din 4 martie 1977 (7 martie 1977)

Puternicul seism din 4 martie 1977 a provocat prăbușirea sau avarierea gravă a sute de imobile, sub ruinele cărora au fost prinse mii de victime, precum și avarierea a mii de alte clădiri de locuințe, unități spitalicești, școli și instituții de învățământ superior, grădinițe, creșe de copii, cămine-internat, așezăminte culturale, monumente istorice. Cel mai grav afectate au fost Bucureștii, regiunea de sud și cea de est a țării. În urma cutremurului, și-au pierdut viața 1.578 de persoane.

[Imagine: 03032050-1355000702.jpg]
Imagine cu blocul Continental-Colonadelor din București, după cutremurul din 4 martie 1977 (7 martie 1977)


Dintre imobilele prăbușite în București amintim: blocul ''Casata'', blocul ''Continental'', blocul ''Nestor'', blocul ''Dunărea'', blocul aflat lângă hotelul ''Lido'', blocul Wilson, o clădire de pe strada Ion Ghica, un bloc de pe strada Brezoianu, un bloc de pe strada Tudor Arghezi, un bloc de pe strada Hristo Botev, un imobil de pe strada Alexandru Sahia, blocul din strada Moșilor nr. 135, un imobil din strada Galați, blocul de la intersecția bulevardului Ștefan cel Mare cu strada Lizeanu, blocul OD16 din cartierul Militari. S-a prăbușit, de asemenea, clădirea nouă a Centrului de calcul aparținând Ministerului Transporturilor și Telecomunicațiilor, din apropiere de Gara de Nord. Tot în București, Spitalul Fundeni și Spitalul de Urgență au suferit avarii importante și a trebuit să fie evacuate. La Spitalul de Urgență, unda de șoc a seismului a produs avarii la una dintre structurile de rezistență dintr-o aripă a clădirii, ceea ce a determinat evacuarea bolnavilor chiar în noaptea de 4 martie.

[Imagine: 03032052-1354853592.jpg]
Imagine din orașul Focșani, județul Vrancea, după cutremurul din 4 martie 1977 (7 martie 1977)

În țară, cele mai afectate județe au fost Teleorman, Dolj, Ilfov, Prahova, Iași, Vaslui, Buzău, Vrancea. Numeroase clădiri din Buzău, Ploiești, Craiova, Zimnicea, Alexandria, Focșani, Iași, Bârlad, Vaslui și alte localități au suferit avarii grave.

La 5 martie 1977, a doua zi după producerea cutremurului, a fost instituită, prin decret prezidențial, starea de necesitate pe întreg teritoriul țării. În dimineața de sâmbătă, 5 martie, președintele Nicolae Ceaușescu a revenit în țară din vizita pe care o efectua în Republica Federală Nigeria.

[Imagine: 03032054-1354750233.jpg]
Imagine cu blocul ''Scala'' din București, după cutremurul din 4 martie 1977 (5 martie 1977)

Pe primul plan s-a aflat urgentarea scoaterii tuturor victimelor cutremurului de sub dărâmături, identificarea tuturor locuințelor și a clădirilor publice cu avarii, în vederea evacuării lor imediate, după cum relata ziarul ''Scânteia'' în ediția din 6 martie 1977. Au fost luate măsuri pentru asigurarea cazării sinistraților, în acest scop stabilindu-se închiderea temporară a unor institute de învățământ superior și punerea la dispoziția populației sinistrate a căminelor. În București și în alte localități din țară unde s-au produs avarii ale clădirilor și ale rețelei de distribuire a gazelor, a fost oprită, provizoriu, aprovizionarea cu gaze naturale, pentru a se evita producerea unor explozii și incendii. Sub titlul ''Primele mărturii despre proporțiile dezastrului'', ''Scânteia'' relata că în Capitală s-au prăbușit 32 de blocuri de locuințe, alte peste 130 de blocuri au fost grav avariate, iar nouă unități spitalicești au fost scoase din funcțiune. Conform datelor centralizate la Ministerul Sănătății, până în seara de 5 martie, la București au fost internate și tratate 1.773 de persoane, au fost înregistrați 508 morți și peste 2.600 de răniți, iar în restul țării s-au înregistrat 614 răniți și 72 de decese.

[Imagine: 03032056-1354644139.jpg]
Acțiuni de degajare a ruinelor la blocul ''Scala'', în urma cutremurului din 4 martie 1977 (5 martie 1977)

Tot în ediția din 6 martie 1977, ''Scânteia'' informa despre ''caracteristicile cutremurului din 4 martie'': ''Seismul din seara zilei de 4 martie a.c. a avut epicentrul în Vrancea. Focarul cutremurului s-a situat sub scoarța terestră la o adâncime de cca 100 km. Magnitudinea cutremurului după scara Richter a fost estimată la 7,2 — valoare care situează seismul printre cele mai puternice care au avut loc în România. Cutremurul a fost practic simțit pe întreg teritoriul țării, precum și în țările vecine, fiind înregistrat de aproape toate observatoarele seismologice din întreaga lume.(...)''

AGERPRES relatează pe larg, începând din 7 martie 1977, despre acțiunile de salvare de sub ruine a victimelor cutremurului. În toate punctele din București unde s-au prăbușit imobile au acționat ostași, studenți, echipe de specialiști, cascadori, cadre sanitare, dar și simpli cetățeni veniți să ajute la operațiunile de salvare. Mulți dintre aceștia au lucrat fără întrerupere zi și noapte la degajarea ruinelor. ''Alături de medici, în Capitală participă la salvarea vieții răniților și studenții anilor V și VI ai Facultății de medicină generală'', relata și ziarul ''România liberă'' din 7 martie 1977.

[Imagine: 03032058-1354524905.jpg]
Acțiuni de degajare a ruinelor în strada Brezoianu, în urma cutremurului din 4 martie 1977 (5 martie 1977)


''(...) Acolo unde mai există șanse de a se găsi supraviețuitori, se lucrează cu mâna, evitându-se folosirea utilajelor grele. Om lângă om, umăr la umăr, lucrează aici neîntrerupt, ziua și noaptea. Se ia cărămidă cu cărămidă, fiecare bucată de moloz, pentru a evita surparea ruinelor (...)'', se arăta într-o știre AGERPRES din data de 7 martie 1977. ''Munca lor plină de abnegație este răsplătită, nu o dată, de bucuria adânc trăită a salvării unui om. În blocul cofetăriei Casata au fost salvate o femeie și o fetiță de câteva luni. Pe Calea Victoriei, de sub dărâmături și molozuri, au fost scoși 4 supraviețuitori. De sub ruinele imobilului de pe strada Ghica a fost salvată în această dimineață o fetiță de opt ani. Din nefericire, bunica și frățiorul ei nu mai trăiau în momentul în care echipele de intervenții i-au scos de sub dărâmături''.

''Relevând intensitatea distrugătorului cutremur, Agenția France Presse transmite că acesta a lovit România cu o forță echivalentă cu cea a zece bombe atomice de tipul celei de la Hiroshima. Pagubele materiale provocate la București — arată agenția — sunt mult mai serioase decât s-ar fi putut crede imediat după producerea sinistrului'', notează ziarul ''România liberă'' din 8 martie 1977. Într-o telegramă din Roma, agenția REUTER relata că, ''adresându-se miilor de turiști și pelerini adunați în Piața Sfântul Petru, Papa Paul și-a exprimat durerea în legătură cu cutremurul din România: 'Suntem îndurerați pentru numeroasele victime ale unui atât de vast dezastru, a spus el, și ne alăturăm cu compasiune unei țări care — din atâtea motive — ne este dragă.' '' (''Scânteia'' din 8 martie 1977).

[Imagine: 03032059-1354419921.jpg]
Acțiuni de degajare a ruinelor la blocul din strada Ion Ghica, în urma cutremurului din 4 martie 1977 (5 martie 1977)

Începând cu 8 martie, atât în București cât și în restul țării, întreaga rețea de învățământ și-a reluat activitatea. Prin decret prezidențial, începând cu data de 10 martie 1977, a încetat starea de necesitate instituită pe teritoriul țării, cu excepția municipiului București, precum și a unităților sistemului de telecomunicații și al Radioteleviziunii. Printr-un nou decret prezidențial, începând cu data de 15 martie 1977, starea de necesitate a încetat și în municipiul București, precum și în unitățile sistemului de telecomunicații și al Radioteleviziunii. ''Lucrătorii din transporturi și telecomunicații depun mari eforturi pentru restabilirea cât mai grabnică și integrală a comunicațiilor feroviare, rutiere, precum și pentru funcționarea normală a serviciilor de poștă și telecomunicații'', scria AGERPRES la 9 martie 1977, informând, totodată, că, potrivit Ministerului Transporturilor și Telecomunicațiilor, ''în prezent circulația feroviară este deschisă pe toate liniile (...)''.

[Imagine: 03032156-1351036061.jpg]
Imagine din orașul Buzău, după cutremurul din 4 martie 1977 (7 martie 1977)

Într-o știre din 9 martie 1977, AGERPRES relata despre analiza primară a caracteristicilor cutremurului din 4 martie a.c., care fusese recent încheiată de Centrul de Fizica Pământului și Seismologie din România, în colaborare cu Institutul de Geologie-Geofizică: ''Concluziile care se desprind demonstrează pregnant că mișcarea tectonică din 4 martie întrunește toate elementele ce caracterizează cutremurele cu epicentrul în Munții Vrancei, seismele de acest gen fiind de mare adâncime, cu șoc foarte puternic în prima sa manifestare. (....) Istoricul seismelor care au avut loc în țara noastră, statistica pe ultimii 500 de ani constituie tot atâtea argumente care atestă permanența acestor caracteristici ale cutremurelor din regiunea Vrancei. În 1802, cutremurul principal, cu o magnitudine de 7,4 pe scara Richter, a fost urmat de o serie de replici tot mai slabe. Elemente asemănătoare de manifestare și desfășurare le-a prezentat și seismul din 1940. Șocul principal de magnitudine — 7,4, de la 10 noiembrie 1940, nu s-a mai repetat, replicile care au durat până la sfârșitul lunii nedepășind 5,5 pe scara Richter. Astfel de caracteristici întrunește și cutremurul de vineri seara, de 7,2 grade pe scara Richter, care a fost urmat, la scurt timp, chiar în noaptea de 4 spre 5 martie, de o serie de replici cu o intensitate atât de slabă, magnitudinea lor nedepășind 4, 5 grade, încât nu au fost înregistrate decât de seismografe, nefiind percepute de populație. Asemenea replici de mică intensitate ale cutremurului din 4 martie specifice seismelor de mare adâncime din Vrancea au continuat și în zilele de 5-8 martie, perioadă în care frecvența lor a scăzut progresiv''.

O altă știre, din 10 martie 1977, rememorează activitatea din acele zile a personalului sanitar: ''Directori de spitale suprasolicitați, medici cu ochii înroșiți de nesomn, abia ieșiți din sala de operație ori chemați grabnic pentru alte intervenții, chirurgi lucrând, în primele ore ale catastrofei, la lumina lumânărilor sau a lămpilor petromax (...) În noaptea absurdă din 4-5 martie, ca și în cele care au urmat, medicii au fost cu toții la datorie. Mulți dintre ei s-au prezentat la post după primele momente ce au urmat cataclismului. Ei au primit un ajutor substanțial din partea colegilor din provincie (...), precum și din partea studenților Facultății de Medicină, care au făcut perfuzii, au cărat brancarde (...)''. Imediat după seism și în tot cursul perioadei de necesitate, numeroase persoane din Capitală și din întreaga țară s-au oferit să doneze sânge. ''Pentru a dispune mereu de sânge proaspăt, s-a trecut la programarea eșalonată a recoltărilor. Acțiunea continuă zilnic în strânsă legătură cu nevoile spitalelor, cu capacitatea aparaturii de conservare și cu durata de valabilitate a acestui prețios medicament biologic (....) '', relata AGERPRES, la 14 martie 1977.

Cutremurul din România a stârnit un larg ecou în întreaga lume. ''Guverne, conducători de state, organizații naționale și organizații internaționale, firme și oameni de afaceri, persoane particulare din alte țări își exprimă sentimentele de solidaritate cu poporul român, oferind ajutoare în medicamente, aparatură medicală, alimente, bani, instalații industriale'' (AGERPRES, 10 martie 1977)

[Imagine: 03032158-1350908202.jpg]
Imagine din București, după cutremurul din 4 martie 1977 (8 martie 1977)

Au rămas întipărite atunci în memoria oamenilor episoadele salvării, în condiții adesea dramatice, a unor supraviețuitori: Floarea Iordache, scoasă de sub ruinele blocului ''Scala'' după 65 de ore de la producerea seismului; fetița Gabriela Corduneanu, scoasă de sub ruinele blocului din str. Ion Ghica la 7 martie; Livia Negoescu, salvată din ruinele blocului din str. Arghezi după 130 de ore; Elena Enache, la blocul din str. Al. Sahia, după ce a stat mai bine de 187 de ore sub dărâmături; Sorin Crainic, după ce a stat 253 de ore sub ruinele blocului ''Continental''. Printre cei aflați în primele rânduri la operațiunile de salvare s-au aflat cascadorii, printre aceștia numărându-se Mircea Pascu și Tudor Stavru. Acesta din urmă avea să-și piardă viața la o intervenție de la blocul ''Nestor''.

La 14 martie 1977, AGERPRES informa că ''numărul total al celor decedați până luni 14 martie, ora 18,00, este de 1.541, din care 1.391 în Capitală și 150 în restul țării. Numărul celor decedați în Capitală include și 157 de persoane care au încetat din viață în spitale în urma rănilor și afecțiunilor grave ce le-au fost pricinuite de seism, cu toate îngrijirile deosebite acordate de cadrele medicale pentru a le salva''. Numărul final al persoanelor decedate în urma seismului avea să ajungă, ulterior, la 1.578.

În urma cutremurului din 4 martie 1977, și-au pierdut viața multe personalități ale vieții culturale, artistice și științifice: Anatol Emilian Baconsky, Savin Bratu, Alexandru Ivasiuc, Mihai Gafița, Mihail Petroveanu, Veronica Porumbacu, Toma Caragiu, Doina Badea, Alexandru Bocăneț, Eliza Petrăchescu, Liviu Popa, Mihaela Mărăcineanu, fizicianul academician Florin Ciorăscu ș.a.


[Imagine: 16864989-267985293626086-6878654894595662326-n.jpg]

Citat:4 martie 1977: Puternic cutremur de pământ în România (ora 21:23), soldat cu mii de victime (11300 accidentate şi 1570 decedate) şi însemnate pagube materiale (a fost unul dintre cele mai puternice cutremure de pământ înregistrate în secolul al XX-lea în Europa), cu magnitudinea de 7,2 pe scara Richter, cu o durată de aproape 50 de secunde, cu epicentrul în zona Vrancea (la o adâncime de 97 km) şi care s-a resimţit pe întreg teritoriul ţării. La nivelul întregii țări au fost circa 11.300 de răniți și aproximativ 35.000 de locuințe s-au prăbușit. Majoritatea pagubelor materiale s-au concentrat la București unde peste 33 de clădiri și blocuri mari s-au prăbușit.Cutremurul a afectat de asemenea și Bulgaria. În orașul Sviștov, trei blocuri de locuințe au fost distruse și peste 100 de oameni au murit. Deși cutremurul a fost foarte puternic (unda de șoc simțindu-se aproape în toți Balcanii), replicile sale au avut o magnitudine mică pe scara Richter. Astfel, cea mai puternică replică s-a produs pe data de 5 martie la ora 02:00, la adâncimea de 109 km. Această replică a avut magnitudinea 4,9 grade pe scara Richter, fiind urmată de alte replici cu magnitudini între 4,3 respectiv 4,5 grade pe scara Richter. Cutremurul s-a simțit în aproape toată Europa de Sud-Est, iar în nord, s-a simțit până în Moscova și Sankt Petersburg. În nord-estul Munteniei, sudul Moldovei, cutremurul a produs efecte puternice asupra solului, incluzând crăpături și fenomene de lichefiere a solului. Pe Valea Prahovei, au avut loc alunecări de teren. A fost cel mai violent fenomen natural ce a lovit România în secolul al XX-lea, din punctul de vedere al pierderilor umane. Totodată, s-a situat pe locul al patrulea în topul seismelor produse în România în ultimii 200 de ani. Pierderile economice înregistrate s-au ridicat la aproximativ două miliarde de dolari, cifră neconfirmată de autoritățile vremii. Un raport amănunțit al distrugerilor pe care le-a provocat cumplitul dezastru nu a fost dat publicității.În București s-au prăbușit atunci o mulțime de clădiri. În centru au dispărut blocurile Scala, Continental-Colonadelor, Dunărea, Casata, Nestor ș.a. Din cele 33 de clădiri înalte prăbușite atunci, 28 erau construite înainte de 1940. În afară de capitala țării, cele mai afectate județe au fost cele situate în proximitatea Bucureștiului: Prahova, Dâmbovița, Teleorman, Vaslui, Iași, Galați și Buzău. Orașul Zimnicea a trebuit refăcut în totalitate. Printre personalitățile care și-au pierdut viața atunci, s-au numărat Toma Caragiu, unul dintre cei mai mari actori ai scenei românești; cântăreața de muzică ușoară Doina Badea, regizorul Alexandru Bocăneț, Anatol E. Baconsky, poet, teoretician literar, prozatorul Alexandru Ivasiuc, scriitorul Mihai Gafița. Corneliu M. Popescu, cel mai apreciat traducător al operei eminesciene în limba engleză, a murit la vârsta de doar 19 ani. Alte personalități ale vremii decedate la cutremurul din 4 martie 1977 au fost: poeta Daniela Caurea; scriitorii Mihail Petroveanu, Veronica Porumbacu, Nicolae Vatamanu și Viorica Vizante; actrița Eliza Petrăchescu; pianistul și compozitorul Tudor Dumitrescu; lingvistul și istoricul literar Ioan Siadbei; mezzosoprana Mihaela Mărăcineanu; cântăreața Filofteia Lăcătușu; scenograful Liviu Popa; fizicianul Florin Ciorăscu.Pe lângă pierderile de vieți omenești, cutremurul a produs și dispariția multor monumente de arhitectură. Regimul comunist a folosit pretextul cutremurului pentru a demola o serie de clădiri considerate incomode, din varii motive.
SURSA : Nicolae Uszkai https://www.facebook.com

44 de ani de la cutremurul din 4 martie 1977

4 martie 1977…
Consemnare: Nicolae Tomescu


[Imagine: 646x404-2.jpg]

Citat:4 martie 1977:

Cutremur de pământ în România (ora 21:22:22)

Mii de victime (11.300 de răniți, 1.570 de morți/1578 conform altor surse) şi însemnate pagube materiale (s-au prăbușit aproximativ 35.000 de locuințe)

Unul dintre cele mai puternice seisme înregistrate în secolul al XX-lea, în Europa

Cu magnitudinea de 7,2 pe scara Richter, cu o durată de 56 de secunde/55 conform altor surse, cu epicentrul în zona Vrancea, la o adâncime de 97 km, a fost resimţit pe întreg teritoriul ţării


Cutremurul din 1977 s-a produs în ziua de 4 martie, la ora 21:22, cu efecte devastatoare asupra ţării. Epicentrul a fost localizat în zona Vrancea, cea mai activă zonă seismică din România, la o adâncime de circa 100 km. A avut o magnitudine de 7,2 grade pe Scara Richter. În aproximativ 55 de secunde, 1.578 de oameni au trecut la cele veşnice, din care 1.424 numai în Bucureşti; 11.300 de oameni au fost răniţi şi aproximativ 35.000 de locuinţe s-au prăbuşit; concentrarea majorităţii pagubelor materiale priveşte Bucureştiul, unde s-au prăbuşit peste 33 de clădiri şi blocuri mari.

În seara de 4 martie 1977, Nicolae Ceauşescu, împreună cu Elena Ceauşescu, participau la banchetul oficial oferit de preşedintele Nigeriei. Potrivit unor surse, după toastul şefului statului african, un secretar al ambasadei noastre a intrat în sală şi l-a informat pe Ceauşescu despre situaţia din România; răspunzând calm (la cuvântare), dictatorul s-a aşezat, anunţându-şi gazda, în particular, de dezastrul survenit; banchetului i s-a pus capăt câteva minute mai târziu… Ştirile ajunse pe căi ocolite erau confuze, vorbindu-se despre un cutremur de gradul 10, despre distrugerea totală a Bucureştiului. Pana de curent din capitala României a făcut imposibilă orice comunicaţie; confuzia autorităţilor locale s-a tradus prin lipsa de măsuri concrete. După restabilirea legăturii, Ceauşescu a cerut un raport sumar al situaţiei, a dat primele ordine de acţiune, a formulat un apel către populaţie, a instituit, prin decret prezidenţial, starea de necesitate pe întreg teritoriul României. În toiul nopţii de 4-5 martie 1977, o aeronavă a readus, pe teritoriu românesc, delegaţia dictatorului. Nicolae Ceauşescu, însoţit, uneori, de soţia sa, a făcut vizite în Bucureşti pentru a evalua pagubele şi pentru a calma populaţia; a dat ordine ferme să fie continuată salvarea victimelor, chiar peste termenul considerat ca limită de supravieţuire; primind ajutoare de la Crucea Roşie (îndeosebi câini, dresaţi special pentru astfel de cazuri), cascadorii şi pompierii au făcut eforturi supraomeneşti pentru a salva cât mai multe vieţi. Cu toată reacţia palidă a autorităţilor (în primele ore), solidaritatea a oferit un impuls la îndepărtarea dărâmăturilor şi în privinţa salvării victimelor. Scurt timp după aşa-numitul apel prezidenţial, s-a trecut la „sporirea producţiei de alimente primare”, pentru a asigura necesarul populaţiei, la restabilirea reţelelor utilitare (apă, gaz, telefoane, energie electrică). Mulţi oameni au lucrat ore în şir fără să se odihnească, acoperind mai multe schimburi; au fost trimise ajutoare, din toată ţara către zonele afectate.

Printre victimele cutremurului s-au numărat personalităţi marcante precum Toma Caragiu, A.E. Baconski, Alexandru Ivasiuc, Mihai Gafiţa, Alexandru Bocăneţ, Doina Badea…

Desigur, cutremurul a afectat monumente de arhitectură. Din nefericire, regimul Ceauşescu a folosit „pretextul cutremurului” pentru a demola o serie de clădiri „incomode”, dintr-un motiv sau altul. Fostul sediu al Uniunii Artiştilor Plastici (Casa arhitect Grigore Cerchez), aflat pe strada Sevastopol, a căzut victimă acţiunii criminale care s-a extins asupra colecţiilor şi colecţionarilor. Sub pretextul „punerii la adăpost”, colecţiile particulare şi casele memoriale au fost văduvite de lucrări aflate în patrimoniul lor, izvorând ideea care s-a desăvârşit, mai târziu, a Muzeului Colecţiilor – cazul casei memoriale „Muzeul Gheorghe Tatarescu”, din care au fost însuşite, „în siguranţă”, opere remarcabile; după multe presiuni făcute de Georgeta Wertheimer, lucrările s-au reîntors în casa memorială…



Alex Aciobăniței a adunat, în propria lui colecție, mai multe fotografii care vorbesc despre consecințele seismului (cum s-a manifestat cutremurul în orașul Iași)

[Imagine: Cutremur-1977-2.jpg]

[Imagine: Cutremur-1977-Independentei.jpg]

[Imagine: Cutremur-1977-Independentei-3.jpg]

[Imagine: Cutremur-1977-Independentei-4.jpg]

[Imagine: Cutremur-1977-langa-Gara-Centrala.jpg]

[Imagine: Cutremur-1977-langa-Gara-Centrala-2.jpg]

[Imagine: Cutremur-1977-langa-Gara-Centrala-3.jpg]

[Imagine: Cutremur-1977-langa-Gara-Centrala-4.jpg]

[Imagine: Cutremur-1977-langa-Palatul-Culturii.jpg]

[Imagine: Cutremur-1977-langa-Palatul-Culturii-2.jpg]

[Imagine: Cutremur-1977-langa-Palatul-Culturii-5.jpg]

[Imagine: Cutremur-1977-langa-Palatul-Culturii-6.jpg]

[Imagine: Cutremur-1977-langa-Palatul-Culturii-7.jpg]

[Imagine: Cutremur-1977-Pacurari.jpg]

[Imagine: Cutremurul-1977-Str-Zugravi.jpg]

[Imagine: Cutremurul-1977-Str-Zugravi-2.jpg]


Un cineast din Focşani prezintă imagini în premieră după dezastrul provocat de cutremurul din 4 martie 1977

[Imagine: 646x404-1.jpg]

[Imagine: 646x404-2.jpg]

[Imagine: 646x404-5.jpg]
[quote]În urmă cu 41 de ani, zona seismică Vrancea a produs unul dintre cele mai distrugătoare cutremure care au existat în România, cu peste 1500 de morţi la nivel naţional.

Omul de televiziune Constantin Balaci, din Focşani, care în ultima perioadă a scos din arhiva personală mai multe filmuleţe document realizate de el înainte de 1989, ne propune, la 44 de ani de la devastatorul cutremur din 4 martie 1977, imagini în premieră cu dezastrul care s-a abătut asupra României.



Imaginile au fost filmate în Focşani şi acestea suprind mobilizarea oamenilor pentru a înlătura efectele devastatoare ale seismului.

În imagini apar şi câteva instituţii reprezentative care au fost afectate, precum Teatrul Municipal.

"La 44 de ani de la cutremurul din 4 martie 1977, vă prezint imagini-document referitoare la cel mai devastator cutremur din istoria recentă a României,imagini care nu au ajuns pînă acum la publicul larg. Prin Decretul Prezidenţial din 4 martie 1977, Nicolae Ceauşescu instituia starea de necesitate pe teritoriul Republicii Socialiste România. La articolul 10, acesta stipula că: „întreaga populaţie aptă de muncă este obligată să participe la toate acţiunile organizate pentru înlăturarea consecinţelor cutremurului“. Ziarul „Milcovul“ a lucrat pentru realizarea de afişe cu Decretul Prezidenţial,ele fiind afişate în tot oraşul Focşani în dimineaţa zilei de 5 martie.Aşadar,camera de luat vederi a surprins imagini imediat dupa seism şi documentează clădiri avariate din Municipiul Focşani ,dar şi mobilizarea spontană a focşănenilor din noaptea cutremurului.Solidaritatea unui oraş care ne arată că există viaţă după cutremur", scrie Constantin Balaci pe pagina personală de Facebook.

Cel mai mult a avut de suferit de pe urma cutremurului a avut Capitala ţării, acolo unde au murit aproximativ 1500 de oameni.

Statisticile mai indică faptul că s-au înregistrat alţi 113.000 răniţi, 32.900 locuinţe s-au prăbuşit sau au fost grav avariate, iar 35.000 familii au rămas fără adăpost.

Vrancea a scăpat mai ieftin din seism, cu toate că sute de clădiri au fost afectate grav de pe urma cutremurului. În acea noapte de martie şi-au pierdut viaţa două persoane din judeţ, o femeie din Focşani fiind lovită de o cărămidă în cap, iar un bărbat din Odobeşti a decedat după ce a intrat în comă ca urmare a problemelor cardiace.

Tot din cauza cutremurului, 23 de persoane au fost accidentate, iar alte 246 au primit asistenţă medicală de specialitate.

"Au mai fost între 20 şi 30 de persoane grav rănite , 59 de locuinţe prăbuşite total sau parţial. Amintim aici cele mai importante : Cofetăria Macul Roşu , Centrul de Librării , Cooperativa Prestarea, Magazinul Dunărea , Hotelul Vrâncioaia, Unitatea CEC din str Republicii etc . In timpul seismului, 613 familii au rămas fără adăpost, pagubele constatate s-au ridicat la 13 000 000 lei şi peste 5000 de locuinţe particulare în întreg judeţul au fost avariate", precizează Florin Dîrdală, instoric la Arhivele Naţionale Vrancea.
SURSA : http://adevarul.ro


Cum n-au învăţat românii nimic după 4 martie 1977, cumplitul cutremur care a ucis 1.500 de oameni. „Un seism similar ar provoca pagube de trei ori mai mari“

[quote]Cât de pregătiţi sunt românii şi autorităţile pentru a face faţă unui nou seism de aceeaşi mărime? Consolidarea clădirilor cu risc seismic ridicat se face superficial: în ritmul actual lucrările vor fi gata în 80-85 de ani. Experţii cred că dacă seimul din 1977 s-ar repeta acum, pagubele ar depăşi 6 miliarde de euro.

Duminică, 4 martie 2018, se împlinesc 41 de ani de la cel mai devastator cutremur din istoria modernă a României: seismul de 7,2 grade pe scara Richter din 1977. Urmările au fost devastatoare: peste 1.500 de morţi, 11.300 de răniţi şi aproape 35.000 de locuinţe s-au prăbuşit.

Cele mai multe pagube materiale s-au înregistrat în Bucureşti, unde au fost puse la pământ peste 30 de clădiri şi blocuri. Şi judeţele Galaţi şi Brăila au fost grav afectate de cutremur, dar şi alte localităţi din sudul şi estul ţării şi chiar unele ţări vecine, precum Bulgaria şi Iugoslavia.

Însă dincolo de drame şi cifre rămâne întrebarea crucială dacă românii – şi în mod special autorităţile – au învăţat ceva folositor din lecţia dură „predată” de cutremurul devastator din 4 martie 1977. Cum stau, de fapt, lucrurile vom încerca să desluşim în articolul de faţă.

IGSU CITEAZĂ DIN CĂRŢI
Atunci când vine vorba despre protejarea populaţiei în situaţii de castrofă, prima instituţie abilitată de lege să prevină, să educe şi să salveze este Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţă (IGSU), prin structurile sale teritoriale. Însă, dacă pe partea de prevenire şi stingere a incendiilor aminta instituţie excelează, în ceea ce priveşte seismele lucrurile stau cu totul altfel.

De altfel, pe tot site-ul IGSU nu am găsit niciun material propriu, în versiune simplificată prin intermediul unor desene (aşa cum au toate statele care se respectă) legată de cum ar trebui să se comporte populaţia în timpul unui sinistru şi nici despre ceea ce ar trebui să facă oamenii pentru a reduce riscurile.

Singura informare în acest sens este o compilaţie după o carte scrisă de profesorul Emil Sever Georgescu („Managementul Riscului Seismic – 2005). „În SUA, Japonia, ca şi în alte ţări, toate cursurile, manualele şi tehnicile de supravieţuire la cutremur încep cu recomandarea deja clasică: „duck, cover and hold“ (sau „drop, cover and hold on”), adică: în caz de cutremur respectaţi trei faze: vă ghemuiţi, vă acoperiţi / protejaţi şi vă susţineţi (sau vă aruncaţi la pământ, vă acoperiţi / protejaţi şi vă ţineţi de ceva), fiind vorba de ghemuirea sau aşezarea cu faţa în jos, la podea, pe genunchi şi coate sau palme, acoperirea capului cu braţele şi palmele, protecţia sub o banca de clasă, masă solidă sau birou, cadrul uşii etc., după caz apucând cu mâinile piciorul mesei, biroului sau băncii”, explică profesorul Georgescu elementele esenţiale pentru supravieţuire în caz de cutremur.

Dincolo de această teorie eficientă, însă, instrucţiunile clare pentru populaţie pentru caz de cutremur nu există nicăieri în spaţiile publice. O simplă vizită în instituţiile publice care lucrează cu publicul din Galaţi, făcută în ziua de 1 martie 2018, ne-a relevat că nicăieri nu există afişate instrucţiuni specifice pentru momentul producerii unui seism. Există doar planul de evacuare în caz de incendii (şi acela discutabil), cu instrucţiunile aferente.

Surprinzător, cel mai bun tabel de instrucţiuni în caz de cutremur nu l-am găsit la IGSU, ci pe site-ul ISU Dâmboviţa, care reuşeşte, în doar 10-12 fraze, să sintetizeze totul, pe înţelesul tuturor.

CINE-I ÎNVAŢĂ PE OAMENI SĂ EVITE RISCURILE?
Literatura de specialitate (cartea la care făceam referire mai înainte este un bune exemplu) arată că măsurile din timpul unui cutremur pot fi inutile în lipsa unor măsuri preventive eficiente. Singura problemă este că aceste măsuri preventive nu sunt transmise populaţiei. De fapt, autorităţile nu au dezvoltat niciun fel de mecanism în acest sens, oamenii fiind lăsaţi să se informeze cum pot, dacă

"Audacia Et Devotio"
Cutezanță, îndrăzneală, curaj şi devotament.
04-03-2021 08:09 AM
Citaţi acest mesaj într-un răspuns
{myadvertisements[zone_3]}
Postează răspuns 


Săritură forum:



Bine ai venit, Vizitator!
Trebuie să vă înregistraţi înainte să postaţi aici.


  

Parolă
  





Ultimele subiecte
Scoala de Subofiteri de P...
Ultimul mesaj a fost postat de: Covalciuc Bogdan
Ieri 02:46 PM
» Mesaje: 1307
» Vizualizări: 687386
Justiție, investigații, m...
Ultimul mesaj a fost postat de: Covalciuc Bogdan
Ieri 02:38 PM
» Mesaje: 474
» Vizualizări: 17843
Cronologia incendiilor di...
Ultimul mesaj a fost postat de: Covalciuc Bogdan
17-06-2021 07:54 AM
» Mesaje: 15
» Vizualizări: 2210
Tun TRAS 3000
Ultimul mesaj a fost postat de: Covalciuc Bogdan
15-06-2021 07:30 PM
» Mesaje: 0
» Vizualizări: 99
I.S.U.'Dealul Spirii' Bu...
Ultimul mesaj a fost postat de: HomefireNews
13-06-2021 09:27 AM
» Mesaje: 471
» Vizualizări: 570773
I.S.U. "Dobrogea" al Jude...
Ultimul mesaj a fost postat de: HomefireNews
12-06-2021 07:00 AM
» Mesaje: 1000
» Vizualizări: 766888
I.S.U. "Banat" al Judetul...
Ultimul mesaj a fost postat de: HomefireNews
06-06-2021 06:24 AM
» Mesaje: 223
» Vizualizări: 200392
Firefighting and Rescue V...
Ultimul mesaj a fost postat de: Covalciuc Bogdan
05-06-2021 06:01 AM
» Mesaje: 210
» Vizualizări: 250660
Respect !.....și suntem d...
Ultimul mesaj a fost postat de: Covalciuc Bogdan
04-06-2021 07:36 PM
» Mesaje: 195
» Vizualizări: 370787
Pensii militare
Ultimul mesaj a fost postat de: Covalciuc Bogdan
04-06-2021 04:06 PM
» Mesaje: 178
» Vizualizări: 249677

Sustinem
semperfidelis.ro
agendapompierului.ro