pompieri

(04-03-2012 12:51 PM)Covalciuc Bogdan Scris:  Mormantul eroilor pompieri cazuti în luptele cu turcii de la 13 septembrie 1848


SURSA foto : http://www.zf.ro

(23-02-2012 07:01 PM)Covalciuc Bogdan Scris:  Pavel Zaganescu , buzoianul care a tinut piept turcilor , pe 13 septembrie 1848 , in Dealul Spirii .

Citat:Eroul Bătăliei din 13 septembrie 1848, căpitanul Pavel Zăgănescu, s-a născut la Râmnicu Sărat, în anul 1815, într-o familie modestă. La vârsta de 15 ani îmbracă haina militară, ca junker în armata naţională, iar după absolvirea şcolii tânărul sublocotenent este repartizat la Regimentul 2 infanterie Bucureşti, unde trece succesiv prin toate gradele ierarhice militare.
În anul 1844, prin Decret domnesc, ia fiinţă prima „Roată” de pompieri din Bucureşti, unde ofiţerul, împreună cu alţi colegi, era încadrat la comanda unui pluton. Patru ani mai târziu, în anul 1848, Pavel Zăgănescu era numit la comanda pompierilor militari bucureşteni. Devotat revoluţiei de la 1848, simpatizant al ideilor revoluţionare şi admirator al lui Nicolae Bălcescu, la 1 iulie 1848 ocupă cazarma de infanterie şi eliberează Guvernul provizoriu, arestând pe coloneii Odobescu şi Solomon, care încercaseră să înăbuşe revoluţia. Pentru curajul şi devotamentul său, a fost înaintat la gradul de locotenent, iar în august 1848 la cel de căpitan.
Pus în gardă de I.C. Brătianu, prefectul Poliţiei Capitalei, că la 13 septembrie 1848 un corp de oaste otomană urma să ocupe Bucureştiul, căpitanul a decis ca împreună cu 150 de subordonaţi să ocupe cazarma de infanterie din Dealul Spirii şi să bareze coloana lui Kerim Paşa spre centrul capitalei.
Profitând de deruta inamicului, îşi face loc până în faţa intrării în cazarmă, dinspre Izvor. Starea tensionată a trupelor produce declanşarea bătăliei, iar în crâncena încleştare au murit 200 dintre otomani, dar şi 80 de soldaţi pompieri şi 2 ofiţeri.
Căpitanul Pavel Zăgănescu a fost urmărit de turci şi de regimul instaurat, a fost arestat şi întemniţat la Văcăreşti. Abia după un an şi jumătate, ministrul de justiţie Grigore Grădişteanu, care prezida Înalta Curte Criminală, a dat verdictul de nevinovăţie şi căpitanul a fost eliberat.
În 1852, domnitorul Barbu Ştirbei a acceptat reînscrierea lui Pavel Zăgănescu la Roata de pompieri. Căpitanul a continuat a-şi servi ţara, fapt pentru care a fost înaintat la gradul de maior, apoi la cel de colonel, reuşind în scurt timp să facă Roata de pompieri din Bucureşti un adevărat corp de elită.
Din 1861 şi până în 1864 a fost inspector al graniţei Dunării, între 1868 şi 1870 prefect la Poliţiei Bucureşti, iar între anii 1870 şi 1874, deputat. Ca om politic, colonelul Pavel Zăgănescu avea deviza „Onoare şi libertate!”.
S-a stins din viaţă la 31 iulie 1897. În memoria acestui erou, Şcolii militare de Subofiţeri pompieri din Boldeşti i s-a conferit numele de „Căpitan Pavel Zăgănescu”.

(23-02-2012 07:01 PM)Covalciuc Bogdan Scris:  Pavel Zaganescu , buzoianul care a tinut piept turcilor , pe 13 septembrie 1848 , in Dealul Spirii .

Citat:Zăgănescu a plecat în 1829 la Bucureşti. Aici, din patriotism, în 1830 s-a înscris voluntar în recent reînfiinţată armată naţională, alături de Vasile Cârlova, fraţii Tell, fraţii Golescu, Cezar Boliac etc. Pentru pregătirea sa, Zăgănescu a primit gradul de iuncher (sublocotenent) şi a fost repartizat la Batalionul 1 al Regimentului 2 din Bucureşti, în 1834 Zăgănescu i-a cunoscut şi i-a audiat conferinţele lui Nicolae Bălcescu. În anul 1844 domnitorul Gh. Bibescu a aprobat înfiinţarea primei companii („roata”) de pompieri militari, unde curând a fost încadrat locotenentul Zăgănescu. El a participat la acţiunile de stingere a marelui incendiu din Bucureşti (1847).
În iunie 1848 a fost numit comandant al Companiei de pompieri militari, iar în iulie acelaşi an a fost avansat la gradul de căpitan de către Guvernul revoluţionar provizoriu. În timpul evenimentelor de la 1848 din Ţara Românească, a luat parte la acţiunile militare revoluţionare, conducând formaţia de pompieri în timpul ocupării Cazărmii infanteriei din Dealul Spirei şi arestării colonelului contrarevoluţionar Ioan Odobescu. Căpitanul Zăgănescu este renumit pentru că a comandat cele două plutoane de pompieri care, la 13 septembrie 1848, au luptat eroic împotriva armatei otomane invadatoare, care a intrat în Bucureşti condusă de generalii Fuad şi Kerim. Au fost numeroase victime de ambele părţi, dar a fost singura împotrivire armată faţă de ocuparea turcească a Ţării Româneşti. După înăbuşirea revoluţiei şi arestarea membrilor guvernului provizoriu, Zăgănescu, alături de Golescu, Tell, Deivos şi alţi ofiţeri este scos din armată, pentru participarea la mişcarea revoluţionară şi pentru împotrivire armată la intrarea trupelor turceşti în ţară. În luna noiembrie 1848, alături de alţi 92 de revoluţionari, Zăgănescu a fost arestat şi închis la Mănăstirea Văcăreşti, unde a fost ţinut un an şi jumătate.
În 1852, este repus în drepturi ca ofiţer şi reîncadrat la trupa de pompieri, în 1856 fiind avansat maior. Imediat după această avansare a fost numit din nou comandantul tuturor pompierilor militari. În timpul domniei lui A.I. Cuza, acesta a efectuat o inspecţie a batalionului de pompieri, de care a fost extrem de mulţumit, astfel încât Zăgănescu a fost avansat colonel şi i s-au adus mulţumiri prin „Înalt ordin de zi”, în 1861 a fost mutat la trupele de grăniceri, iar în 1866 a fost decorat cu Ordinul „Pro Virtute Militari”, acordat celor care au luptat la 13 septembrie 1848 în Dealul Spirei. În 1868, Zăgănescu a fost numit prefect al Poliţiei din Bucureşti, iar în 1870, inspector al Gărzii Civile. A fost ales de mai multe ori deputat. Fiul său adoptiv s-a căsătorit cu o nepoată a cunoscutului revoluţionar italian G. Garibaldi (1807-1882), urmaşii lui fiind în marea majoritate ofiţeri. În 1902 a fost inaugurat, în Dealul Spirei din Bucureşti, monumentul eroilor pompieri.

OZMI nr. 2627 din 08.09.1988

Citat:Pavel Zăgănescu (1815, Râmnicu Sărat, judeţul Buzău - 17 ianuarie / 1 februarie 1897, Bucureşti) - colonel pompier. S-a născut în familia căminarului (funcţionar administrativ) Paul I. Grozescu, a cărui soţie Smaranda, născută Zăgănescu, a ţinut ca primul său fiu, şi anume Pavel, să poarte numele ei de familie. Această dorinţă avea ca suport vechimea familiei Zăgănescu, bunicul lui Pavel fiind vistiernic. La educaţia primită de la cei mai buni profesori greci din urbea natală, s-au adăugat lecţiile avansate de istorie a romanilor ţinute de tatăl său, inclusiv la porţile cetăţii Târgoviştei.
Pentru a-şi continua şi dezvolta studiile, Zăgănescu a plecat în 1829 la Bucureşti. Aici, din patriotism, în 1830 s-a înscris voluntar în recent reînfiinţată armată naţională, alături de Vasile Cârlova, fraţii Tell, fraţii Golescu, Cezar Boliac etc. Pentru pregătirea sa, Zăgănescu a primit gradul de iuncher (sublocotenent) şi a fost repartizat la Batalionul 1 al Regimentului 2 din Bucureşti, în 1834 Zăgănescu i-a cunoscut şi i-a audiat conferinţele lui Nicolae Bălcescu. În anul 1844 domnitorul Gh. Bibescu a aprobat înfiinţarea primei companii („roata”) de pompieri militari, unde curând a fost încadrat locotenentul Zăgănescu. El a participat la acţiunile de stingere a marelui incendiu din Bucureşti (1847).

În iunie 1848 a fost numit comandant al Companiei de pompieri militari, iar în iulie acelaşi an a fost avansat la gradul de căpitan de către Guvernul revoluţionar provizoriu. În timpul evenimentelor de la 1848 din Ţara Românească, a luat parte la acţiunile militare revoluţionare, conducând formaţia de pompieri în timpul ocupării Cazărmii infanteriei din Dealul Spirei şi arestării colonelului contrarevoluţionar Ioan Odobescu. Căpitanul Zăgănescu este renumit pentru că a comandat cele două plutoane de pompieri care, la 13 septembrie 1848, au luptat eroic împotriva armatei otomane invadatoare, care a intrat în Bucureşti condusă de generalii Fuad şi Kerim. Au fost numeroase victime de ambele părţi, dar a fost singura împotrivire armată faţă de ocuparea turcească a Ţării Româneşti. După înăbuşirea revoluţiei şi arestarea membrilor guvernului provizoriu, Zăgănescu, alături de Golescu, Tell, Deivos şi alţi ofiţeri este scos din armată, pentru participarea la mişcarea revoluţionară şi pentru împotrivire armată la intrarea trupelor turceşti în ţară. În luna noiembrie 1848, alături de alţi 92 de revoluţionari, Zăgănescu a fost arestat şi închis la Mănăstirea Văcăreşti, unde a fost ţinut un an şi jumătate.

În 1852, este repus în drepturi ca ofiţer şi reîncadrat la trupa de pompieri, în 1856 fiind avansat maior. Imediat după această avansare a fost numit din nou comandantul tuturor pompierilor militari. În timpul domniei lui A.I. Cuza, acesta a efectuat o inspecţie a batalionului de pompieri, de care a fost extrem de mulţumit, astfel încât Zăgănescu a fost avansat colonel şi i s-au adus mulţumiri prin „Înalt ordin de zi”, în 1861 a fost mutat la trupele de grăniceri, iar în 1866 a fost decorat cu Ordinul „Pro Virtute Militari”, acordat celor care au luptat la 13 septembrie 1848 în Dealul Spirei. În 1868, Zăgănescu a fost numit prefect al Poliţiei din Bucureşti, iar în 1870, inspector al Gărzii Civile. A fost ales de mai multe ori deputat. Fiul său adoptiv s-a căsătorit cu o nepoată a cunoscutului revoluţionar italian G. Garibaldi (1807-1882), urmaşii lui fiind în marea majoritate ofiţeri. În 1902 a fost inaugurat, în Dealul Spirei din Bucureşti, monumentul eroilor pompieri.

(04-03-2012 12:51 PM)Covalciuc Bogdan Scris:  Mormantul eroilor pompieri cazuti în luptele cu turcii de la 13 septembrie 1848


SURSA foto : http://www.zf.ro