pompieri

Citat:Flacarile au izbucnit in jurul orei 9 si 15, in laboratorul de chimie, unde se aflau elevi de clasa a XII-a.
Profesoara, in varsta de 58 de ani, ajutata de cativa elevi, a incercat sa stinga flacarile. La fata locului au venit 6 autospeciale ale pompierilor care au avut nevoie de circa 20 de minute pentru a stinge focul.
Cei circa 500 de elevi care se aflau in scoala au fost evacuati si trimisi acasa. Potrivit medicilor, 5 elevi si profesoara de chimie au fost dusi la spital pentru a li se acorda ajutor suplimentar.
Pompierii nu au putut spune care a fost cauza producerii incendiului. Administratia liceului nu i-a permis presei sa intre in laborator.
Potrivit serviciului de pompieri, flacarile au afectat circa 4 metri patrati din laboratorul de chimie, fiind deteriorate o masa si un dulap.

Citat:Incendiu a avut loc în sectorul Ciocana al Capitalei, într-un bloc de pe strada Ginta Latină 13/1, la etajul 13. Incidentul a izbucnit la ora 11.52.
Pompierii au reușit să evacueze cele 18 victime, printre care și doi copii. Mai mule persoane de la ultimele etajele 14, 15 şi 16 au rămas blocate, neputând să coboare pe scări din cauza fumului dens răspândit pe coridoare. Deocamdată nu se cunoaşte dacă în momentul declanşării incendiului era cineva în apartament şi nici cauza acestuia.
Contactat de Info-Prim Neo, purtătorul de cuvânt al Centrului Naţional de Medicină Urgentă, Petru Craveţ, a declarat că în urma incendiului nu a fost rănit nimeni. Medicii care s-au deplasat la faţa locului l-au acordat oamenilor ajutor pe loc. Printre pacienţi au fost persoane care pur şi simplu s-au speriat.

Citat:In flacari mai bine de 12 ore. Este vorba de un depozit de mobila din sectorul Botanica care a luat foc in aceasta noapte. Pentru stingerea incendiului au fost implicati in jur de 200 de pompieri. Din fericire victime nu exista, iar cauza incendiului deocamdata nu se cunoaste.
Depozitul de pe bulevardul Decebal s-a aprins in jurul orei 12 noaptea.
Flacara a fost atat de mare incat incendiul a putut fi vazut si la portile orasului, o confirma pozele trimise de un vizitator al site-ului Pro Tv. Locatarii blocurilor din apropiere nu au putut dormi toata noaptea din cauza focului si a exploziilor.
Pentru ca suprafata de ardere era foarte mare, in jur de 500 metri patrati, la stingerea flacarii au participat 23 de autospeciale si 200 de pompieri. Si la aceasta ora, pompierii se mai afla la fata locului.
Proprietarul depozitului nu s-a prezentat la fata locului, iar angajatii acestuia, care aveau zi libera, se uitau neputinciosi la flacari.
Pompierii au reusit sa scoata din depozit cateva butelii cu gaz, dar si cu oxigen, ce puteau duce la extinderea flacarilor. Din fericire, incendiul nu s-a soldat cu victime. Deocamdata, nu se cunoaste valoarea pagubelor.

Citat:In jurul orei 06:00 a izbucnit un incendiu la o fabrica de usi, geamuri si articole din lemn in orasul Cahul. Pompierii ajunsi la fata locului s-au pomenit cu masina fara apa, au avutnevoie de citeva ore pentru a cauta si gasi un hidrant pentru a colega furtunul, in acest timp focul a cuprins toata cladirea. Pompierii stingeau focul cu o singura caldare.E scandalos modul de operare, au in dotare furtunuri sparte
si masina noua o tin fara apa ca sa nu inghete apa in rezervor. Rezultatul a fost ca fabrica a ars de tot au ramas numai peretii goi. vVctime din fericire nu sint.
Alexei, martor

Citat:Andrei Dubenco s-a născut în satul Ţipala, raionul Ialoveni. A absolvit şcoala medie din sat, apoi a urmat şcoala profesională din satul Dănceni.

În 1999 a fost încorporat în cadrul trupelor de carabinieri pentru a-şi satisface serviciul militar, apoi a început să activeze în cadrul detaşamentului de pompieri şi salvatori.

Îşi aminteşte în detalii primul incendiu pe care l-a stins la o fabrică de mobilă de lângă Combinatul de Tutun din Chişinău. „Incendiul s-a produs în timpul nopţii. S-a întâmplat în a doua zi de la angajarea mea în cadrul detaşamentului. Împreună cu colegii, am avut nevoie de aproximativ cinci ore pentru a lichida complet incendiul. Am reuşit, pentru că am avut alături camarazi cu o experienţă de mai mult de zece ani”, mi s-a confesat Andrei Dubenco.

Chiar şi celor curajoşi le este frică de un incendiu devastator. Dar în cele mai periculoase momente, pompierii sunt concentraţi să salveze cât mai multe vieţi omeneşti, chiar şi cu preţul propriei vieţi. Înarmaţi cu devotament şi echipament de intervenţie, dar şi cu sentimentul că cineva îi aşteaptă acasă, pompierii luptă pe viaţă şi pe moarte cu flăcările şi îşi testează curajul la fiecare intervenţie

Oboseala de peste zi nu îi împiedică să intervină la alte incendii, chiar dacă acestea se produc după programul de muncă. „Când este dată alarma, intervenim cât se poate de repede la adresa solicitată. Acţionăm prompt şi adesea reuşim să salvăm atât vieţi omeneşti, cât şi bunuri materiale”.

Andrei Dubenco ne spune că la faţa locului pompierii sunt împărţiţi în echipe a câte trei persoane. „Odată intraţi în încăpere, verificăm dacă nu sunt persoane care nu au reuşit să iasă din zona afectată. Sunt multe cazuri când copiii, de frică, se ascund sub masă sau în dulap... Prin 2007 am salvat o persoană din propriul apartament, de pe strada Albişoara. Fiind bolnav, din imprudenţă a lăsat pe plita electrică un prosop. La acel moment nu aveam masca specială cu aer comprimat, ceea ce a constituit o greşeală, pentru că nu avem voie să ne avântăm în flăcări fără echipament. Ulterior, totuşi, am primit medalii pentru că i-am salvat viaţa bărbatului”, ne povesteşte pompierul.

Potrivit lui, tinerii care vor să devină pompieri nu trebuie să aibă frică de înălţime şi trebuie să fie curajoşi. „O explozie din Soroca, din luna octombrie 2007, a răpit viaţa unui coleg, iar altul a rămas invalid după ce o placă de beton a căzut peste ei. Aceasta a fost o experienţă tristă, care ne-a marcat pe fiecare dintre noi. Şi vara anului 2010 a fost una dificilă pentru salvatorii din ţara noastră. Am „trăit” timp de două luni în Nemţeni alături de localnici”, îşi aminteşte Andrei Dubenco.

Invitatul rubricii noastre zice că în afara orelor de muncă are grijă de părinţii bolnavi şi de cei doi fii - unul de şapte ani şi altul de un an şi patru luni. L-am întrebat câte premii sau menţiuni are pentru actele de eroism pe care le face necondiţionat în fiecare zi. Mi-a spus că el şi colegii săi nu aşteaptă premii, pentru că este de datoria lor să salveze oameni. Deşi salariile sunt departe de a motiva curajul lor.

Citat:„Cred că sunt unicul pompier cu acest nume”
Seara, oricât de târziu ar fi, când îl vede pe tata care tocmai păşeşte pragul casei după o zi grea de muncă, micuţul Corneliu îşi pune casca de pompier pe cap, ridică mâna de parcă ar da onorul şi strigă: „Să trăiţi, domnule pompier!” Toată casa este plină de autospeciale… desenate. Deşi are doar patru anişori, băiatul ştie – când va creşte mare, va fi la fel ca şi tatăl său, pompier.
Svetlana Panţa
Născut de Sf. Foca, poartă numele Pojar şi atunci când a fost pus în faţa alegerii ce meserie să îmbrăţişeze nu a stat mult pe gânduri. „Cu toate că alte planuri avusesem în viaţă. După ce am absolvit facultatea de criminalistică, eram vreo şase băieţi care ne-am promis că vom ajunge procurori. Am activat şi în calitate de procuror. Apoi am fost jurist, după care am lucrat la Centrul anticorupţie din Orhei. Şi iată că, într-o bună zi, am aflat că este o funcţie vacantă de inspector la secţia Apărare împotriva Incendiilor”, îşi aminteşte Igor Pojar cum a ajuns să activeze în Serviciul Protecţie Civilă şi Situaţii Excepţionale. A avansat cu paşi rapizi pe treptele carierei şi iată că s-a pomenit în funcţia de şef al Unităţii Salvatori şi Pompieri a Direcţiei Situaţii Excepţionale Orhei.

Citat:Astăzi, pompierul Igor Pojar ne povesteşte cum e să fii salvator.
O zi din viaţa unui pompier

Data de 5 aprilie este o zi semnificativă pentru toţi salvatorii, este sărbătoarea lor. „Cum am sărbătorit? (zâmbeşte). Am avut vreo şase chemări. Cei care trebuia să-şi ridice diplomele de merit au fost în misiune. Abia spre seară am avut timp să luăm puţin aer în piept”, povesteşte Igor Pojar.

Pompierul din Orhei spune că spre deosebire de salvatorii din Chişinău, care sunt chemaţi doar la stingerea incendiilor, cei din raioane au un spectru mult mai larg de activitate.

„Niciodată nu voi uita primul accident rutier la care am fost chemat. Când am ajuns la faţa locului, am constatat că de fapt nu avem cu ce scoate persoana blocată în maşină. Cu mâinile goale îndoiam metalul. Acum, suntem dotaţi cu tot necesarul”, afirmă salvatorul.

Deşi are o meserie foarte onorabilă, salvează veţi omeneşti punându-şi în pericol propria viaţă, Igor spune că i s-a spus de vreo două ori mult aşteptatul „mulţumesc”.

„Sunt diferite cazuri. Uneori când intervenim la accidentele rutiere persoana desfigurată, blocată în maşină, strigă: „Nu-mi fărmaţi maşina!”. Oamenilor nu le este milă atât de ei cât de automobile. Asta vorbeşte despre sărăcia noastră”, constată salvatorul.

Îmbrăţişarea salvatoare

Bineînţeles că toate cele văzute pe parcursul zilei nu pot trece fără a lăsa urme în sufletul unui salvator. „Ce visează un pompier noaptea? Este perioada cea mai dificilă pentru mine. Când aud că sună telefonul, tresar. Conştientizez că undeva s-a întâmplat ceva şi viaţa omului se află în pericol”, relatează pompierul. Ce este cel mai dificil în meserie sa? Şi la această întrebare mi-a răspuns salvatorul. „Atunci când nu ajungem la timp”. Pompierul spune că nu va uita niciodată chemarea care i s-a părut cu adevărat terifiantă. „Am intrat în curtea casei şi am văzut doi copilaşi fără viaţă, erau pe pat afară. E îngrozitor. Mai înfiorător ca moartea copiilor nu este nimic. Să vezi mama disperată care plânge deasupra corpurilor fără suflare ale copiilor săi. În asemenea momente mă apropii de persoana îndurerată şi o cuprind călduros, prieteneşte”, povesteşte Pojar. Salvatorul spune că pompierii sunt pregătiţi şi pentru acordarea asistenţei psihologice, care este atât de necesară în momentele în care persoanele se află într-o stare critică.

Spaimele unui salvator

Frica de înălţime, frica de foc, frica de apă – toate acestea îi sunt străine salvatorului Pojar. Totuşi există un lucru care îl face să i se zbată inima în piept. „Băieţii îmi povestesc uneori cum erau la un pas de moarte. Au intrat într-o locuinţă, au stins incendiul şi nu au reuşit bine să treacă pragul casei că s-a şi prăbuşit podul. Asta cred că este cel mai groaznic”, consideră pompierul. Pojar are în subordine 40 de angajaţi, pe toţi îi numeşte colegi şi îi consideră de copiii lui. „Sunt foarte mulţumit de lucrul pe care îl fac. Ei sunt educaţi de mine. Şi dacă se întâmplă ca cineva din colegii mei să plece pentru a lucra în altă regiune, mă bucur atunci când sunt contactat de şeful de unitate care îmi spune la receptor: „Igor, mi-ai dat un băiat foarte bravo!”, spune mulţumit şeful Unităţii de pompieri şi salvatori din Orhei.

„Să trăiţi, domnule pompier!”
Atunci când are puţin timp liber, Igor Pojar îl dedică… tot meseriei. Are un blog pompierul.md pe care plasează articole despre activitatea salvatorilor din R. Moldova. „În scurt timp, un prieten din SUA îmi va trimite şi o cameră video specială care se fixează pe casca pompierului. Deci voi putea plasa şi imagini video. Veţi vedea cum lucrează pompierii noştri”, ne-a asigurat Pojar.

Soţia Natalia s-a împăcat deja cu gândul că nu-şi are soţul alături de sărbători, zile de naşteri sau alte evenimente importante din familie. „De exemplu, eu mi-am văzut fiul abia a patra zi după naştere. Am doi fii cu care mă mândresc foarte mult. Ei sunt totul pentru mine”, spune salvatorul. În fiecare zi, când merge la serviciu, este conştient că îşi pune viaţa în pericol pentru a salva vieţi omeneşti, dar îl protejează gândul că cineva îl aşteaptă acasă: soţia Natalia şi cei doi feciori, Nicolae, de şapte ani, şi Corneliu, de patru ani, care deja ştie cine va fi pe viitor.

Igor Pojar: născut pe 4 august 1976, are 1,92 m şi 90 de kg. „Pompierii trebuie să fie înalţi. În caz contrar, nu fac treabă”

Toţi cei care totuşi vor să o fie salvatori sunt selectaţi minuţios. Timp de zece zile de probă, doritorii sunt puşi la tot felul de încercări. Cea mai dificilă s-a dovedit a fi urcarea scării de 32 de metri, cât un bloc de nouă etaje. „Când ajungi la ultimele scări, încep să-ţi tremure picioarele, în plus echipamentul cântăreşte peste 30 de kilograme. Vă imaginaţi cât este de dificil? Şi dacă mai trebuie să cobori cu persoana salvată?”, povesteşte Pojar despre dificultăţile meseriei de salvator.

„De la început, îmi era ruşine. Chiar de la şcoală, mă strigau Pojar! Pojar! Pojărel! Dar nu am avut poreclă” (râde)

Citat:Un nou post de salvatori şi pompieri va fi astăzi inaugurat în localitatea Cotiujenii Mari, raionul Şoldăneşti.
Respectivul post va avea angajate opt persoane civile din localitate, care vor exercita funcţia de salvator şi pompier şi vor fi primii care vor interveni în caz de situaţii excepţionale. Localizarea postului este una strategică, întrucât, se va putea interveni în situaţii de urgenţă nu doar în Cotiujenii Mari, ci încă în trei localităţi, şi anume Dobruja, Pohoarna şi Rogojeni.
Astfel un număr de aproximativ 9000 de oameni vor putea apela la intervenţia celor opt salvatori şi pompieri. Acţiunile de intervenţie în caz de situaţii excepţionale, vor cuprinde şi teritoriul Mănăstirii Cuşelauca din localitate, dar şi gara Cobâlnia.
Inaugurarea Postului de salvatori şi pompieri din Cotiujenii Mari, este a treia după cele două posturi deschise în satele Taraclia şi Săiţi, raionul Căuşeni.