pompieri

Citat:Cei doi pompieri au fost recompensaţi, joi, în cadrul evaluării activităţii Inspectoratului pentru Situaţii de Urgenţă „Vasile Goldiş” al judeţului Arad, când le-au fost înmânate distincţiile onorifice pentru „Pompierul Anului 2016” şi „Salvatorul Anului 2016”. Pompierul anului 2016 a fost desemnat plutonierul major Sorin Paulian, din cadrul Detaşamentului de Pompieri Arad. Acesta a absolvit Şcoala Militară de Subofiţeri Pompieri – Protecţie Civilă „Pavel Zăgănescu” Boldeşti, iar din anul 2004 este subofiţer operativ în cadrul Detaşamentului de Pompieri Arad pe funcţia de comandant de echipaj şi conducător de autospeciale. Anul trecut a participat cu echipajul pe care îl are în subordine şi a coordonat singur până la sosirea forţelor de sprijin unele dintre cele mai complexe operaţiuni de intervenţie pe care le-a desfăşurat Detaşamentul Arad.

„Pompierul anului 2017”

„S-a remarcat de fiecare dată prin reacţia rapidă şi buna organizare a dispozitivului de intervenţie, prin curaj în luarea deciziilor şi acţiunile pe care le-a întreprins. Toate acestea au dus la limitarea pagubelor, a propagării incendiilor la construcţiile învecinate şi la salvarea de bunuri şi vieţi omeneşti. De asemenea, s-a remarcat pe timpul misiunilor avute de către inspectorat pentru prevenirea şi eliminarea efectelor inundaţiilor din municipiul Arad”, spune locotenent colonel Gârbău Cristian, împuternicit inspector şef al ISU Arad despre „Pompierul Anului 2016”.
Plutonierul major Paulian Sorin s-a remarcat în mod deosebit la coordonarea echipajelor de intervenţie şi organizarea dispozitivului pentru intervenţia desfăşurată în vederea stingerii incendiului din 16 mai 2016 din municipiul Arad, strada Cuza Vodă. Incendiul s-a manifestat la un atelier de tâmplărie, iar prin măsurile adoptate în momentul sosirii la locul incendiului, dispunerea forţelor şi organizarea dispozitivului de intervenţie a reuşit limitarea incendiului fără ca acesta să se propage la cele 4 construcţii învecinate, toate case de locuit.
Intervenţia a fost cu un grad ridicat de dificultate din cauza manifestării violente a incendiului pe o suprafaţă foarte mare, prezenţa masivă a materialului combustibil, amplasarea locaţiei şi lipsa surselor de apă din apropierea.

„Salvatorul Anului 2016”

Salvatorul anului 2016 a fost desemnat plutonierul major Ciprian Tămaş, din cadrul Detaşamentului de Pompieri Ineu, Garda de intervenţie nr. 1. Subofiţerul şi-a îndeplinit stagiul militar la Compania de Pompieri Ineu, iar din anul 2006 a revenit în rândul salvatorilor fiind încadrat din sursă externă ca subofiţer operativ principal.
În anul 2016, a participat la mai multe misiuni atât în calitate de servant pe autospecialele de stingere cât şi ca paramedic în cadrul echipajului SMURD. S-a remarcat în mod deosebit la intervenţia din 6 decembrie 2016 din oraşul Ineu, pentru salvarea unei persoane surprinse de un mal de pământ în timp ce efectua lucrări edilitare. Intervenţia a fost una de lungă durată şi deosebit de dificilă. Şanţul avea o adâncime de aproximativ 4-5m, şi o lăţime de 50 cm, iar din poziţiei în care a fost surprinsă persoana nu s-a putut interveni cu ajutorul utilajelor. Intervenţia s-a efectuat cu ajutorul uneltelor genistice din dotarea autospecialei (târnăcop, lopată) şi cu mâinile. La acea dată, solul fiind îngheţat, intervenţia a durat aproape 6 ore.
Plutonierul major Tămaş Ciprian a ajuns la locul intervenţiei cu primul echipaj şi a executat operaţiunile de extragere a persoanei pe toată durata intervenţiei, îndepărtând pământul şi cu mâinile goale. Pe timpul misiuni a dat dovadă de curaj, rezistenţă la efort şi stres în condiţii deosebit şi iniţiativă în propunerea de soluţii comandantului intervenţiei. În urma intervenţiei, persoana a fost extrasă de sub malul de pământ şi predată stabil, în viaţă, către echipajul SMURD.

Citat:În jurul orei 11:00, a avut loc un incident rutier pe strada Alexandru Vaida Voievod din municipiul Cluj-Napoca, în urma căruia un pieton a fost accidentat de un autoturism și a suferit o fractură deschisă la membrul superior drept, traumatism toracic și mai multe plăgi.
Printre martorii acestui eveniment a fost și colegul nostru, plutonierul URZICĂ IOAN, subofițer în cadrul Detașamentului de Pompieri Cluj-Napoca, al Inspectoratului pentru Situații de Urgență ”Avram Iancu” al județului Cluj.
Acesta, din proprie inițiativă, a acordat persoanei rănite primul ajutor medical, înaintea sosirii echipajului SMURD, prin aplicarea unui garou la mână, adaptat dintr-un șiret, și menținerea victimei în poziția de siguranță.
Deși aflat în timpul liber, subofițerul nu a neglijat faptul că persoana aflată în suferință avea nevoie de ajutor și, prin intervenția sa, a reușit să amelioreze starea de sănătate a victimei, până la sosirea echipajului de Terapie Intensivă Mobilă SMURD.
Subofițerul a demonstrat încă o dată că pompierul român este mereu alături de semenii săi, nu doar când meseria îl obligă. Profesia de POMPIER este un mod de viață fără timp liber și fără concedii pentru că un pompier va fi întotdeauna în slujba vieții!
Audacia et devotio!

Citat:Pentru salvarea copilului căzut în fântână, o echipa formată din 10 specialiști în misiuni de căutare-salvare din cadrul Unității Speciale de Intervenție în Situaţii de Urgenţă s-a deplasat în localitatea Balta Sărată. Forțele specializate, dislocate la faţa locului, fac parte din echipa națională de căutare şi salvare urbana (Ro-USAR), acreditată INSARAG.

La numai câteva ore de la “MISIUNEA ÎNDEPLINITĂ“, pompierii au postat pe pagina oficială a IGSU un mesaj emoţionant şi de susţinere faţă de Dănuţ, copilul salvat.

“După o intervenție extraordinară din punct de vedere al dificultății şi implicării emoționale, salvatorii nu-şi doresc decât să primească veşti bune de la Spitalul Grigore Alexandrescu, unde se află Daniel, copilul salvat. În această dimineată au ieşit din serviciu şi s-au privit unul pe celălalt, mai încrezători ca niciodată că formează o echipă de elită. Felicitări tuturor pompierilor angrenați în această intervenție. Merită să îi cunoaşteți, mai mult ca oricând: Dinu Adrian (comandantul Detaşamentului Special de Salvatori), Grigoraş Silviu, Răducu Ionel, Intze Ionuț Gabriel, Iliescu Cosmin, Damaschin Adrian, Minea Alin, Pop Virgilius, Prefac Lucian, Bunea Marian, Petre Zurini Marius, Săceanu Lucian Ghencea Eugen şi Picu Ionuț”.

În cursul zilei de astăzi, pompierii salvatori au mers la spitalul Grigore Alexandrescu pentru a se interesa de starea de sănătatea a copilului. Medicii i-au asigurat ca micuțul primește cele mai bune îngrijiri și că fac tot posibilul pentru a-l ajuta.

Citat:Eugen Anca este paramedicul momentului care, pe o scară deloc abstractă a valorilor, reprezintă acel punct de certitudine, exemplar, care a conferit meseriei strălucire, respect și a adus plus valoare județului Mureș și României pe harta competițiilor de prim-ajutor din întreaga lume alături de colegii săi din echipa ISU Mureș. Abnegația, devotamentul și curajul cu care a salvat sute de vieți ca voluntar și paramedic în misiunile de pe salvările SMURD și ale Inspectoratului de Situații de Urgență îl recomandă ca un model de admirație profesională. A fost avansat în grad de două ori la execepțional și premiat cu zeci de diplome de merit. Azi la 17 ani de la prima misiune la care a participat, lucrează la fel de motivat, atât la permanență cât și în timpul liber, dacă situația impune cu un simț al vocației pe care îl întâlnești doar la eroii autentici.



Plutonierul major Eugen Anca și o parte din cupele și medaliile pe care le-a obținut de-a lungul carierei sale de paramedic

La 16 ani, în paralel cu liceul, a absolvit primul curs de Asistență Medicală de Urgență și Descarcerare în cadrul SMURD Târgu-Mureș, a lucrat la început ca voluntar pe primul echipaj SMURD înființat pe Valea Gurghiului, ajungând să facă practică chiar și cu renumitul doctor de origine palestiniană, Raed Arafat, specializat în anestezie-terapie intensivă.
La 18 ani a absolvit Liceul Silvic din Gurghiu și a dobândit atestatul profesional cu media 9,75.
La 19 s-a angajat la prmul punct de prim ajutor din România, la SMURD Ibănești.
La 20 de ani a fost încorporat în armată, în cadrul Detașamentului de Pompieri Reghin, ca paramedic-militar pe ambulanța de prim ajutor 24 din 24 de ore, de unde a eliberat la vatră în grad de sergent, după ce a fost solicitat la peste 1000 de intervenții.
La 21 de ani s-a calificat în meseria de pompier cu acte în regulă.
La 24 de ani s-a angajat în cadrul Inspectortaului pentru Situații de Urgență în cadrul Detașamentului de Pompieri Reghin, ca sergent paramedic.
La 26 de ani a obținut primul Atestat de Stagiu de pregătire a specialiștilor pompieri încadrați în echipajele SMURD, din Unitățile I.G.S.U.
La 27 a absolvit Școala Postliceală ,,Dr. Eugen Nicoară”, specializarea Asistenți Generaliști.
La 31 de ani a obținut o Diplomă de Excelență din partea Automobil Clubul Român, pentru contribuția adusă la ,,Competiția Națională de Descarcerare și Acordare a Primului Ajutor Calificat,, eveniment circumscris ,,Decadei Mondiale a Siguranței Rutiere 2011-2020,, inițiată de Organizația Națiunilor Unite.
La 33 de ani a primit o ,,Diplomă de Onoare” în calitate de comandant de echipaj în cadrul Inspectoratului pentru Situații de Urgență ,,Horea”, al Județului Mureș, în semn de recunoștință pentru curajul, devotamentul și operativitatea de care a dat dovadă în îndeplinirea misiunilor încredințate.
La 34 de ani paramedicul Anca Eugen a devenit cel mai bun produs al Școlii Postliceale Sanitare ,,Dr. Eugen Nicoară” după ce în toamna anului 2016 a reprezentat România la Campionatele Mondiale desfășurate în Brazilia, în echipa de traumă, împreună cu plutonierul major Adrian Săcărea ocupând locul V.
Reghineanul Eugen Anca este angajat ca plutonier major al ISU Horea Mureș de 11 ani, are în palmares patru titluri de campion național la concursurile de Prim Ajutor și Descarcerare și patru calificări la Campionatele Mondiale. În perioada 30 august – 3 septembrie 2017 și-a reprezentat țara pentru cea de a treia oară la Campionatul Mondial ,,WORLD RESCUE CHALLENGE” ca pramedic, alături de Adrian Săcărea, la probele ,,Traumă și Prim Ajutor” și în echipa de ,,Descarcerare” alături de CDT de echipaj Cotea Sergiu, servanții: plt. ajd. șef Ioan Sima, Claudiu Miheșan și plt. maj. Vlad Toma. La sfârșitul campionatului juriul a deliberat că salvatorii mureșeni au avut cea mai bună evoluție la Scenariu Rapid de 10 minute la World Rescue Challenge 2017, mai precis au obținut locul I mondial la o competiție care a reunit 66 de echipe din 16 țări.
În interviul de mai jos o să îl cunoașteți mai bine pe plutonierul major Anca Eugen, un profesionist în intervenția integrată la accidentele colective și dezastre, specializat și în scufundări acvatice și pe linie de arme și muniții.

Site-ul ,,viselenuautermenlimita.ro” dezvăluie în premieră cum vede un paramedic, prin vizorul de la cască victimele descarcerate și cum rezonează cu misiunea divină de a salva vieți?



Reporter: Cum a ajuns Eugen Anca paramedic? A fost un vis sau pur și simplu o întâmplare?

ANCA EUGEN : Eu am visat de mic să salvez lumea într-un fel sau altul, dar prima oară, când am ajuns mai concret să îmi conturez visul, se întâmpla în anul 2000, când au fost înființate două echipaje de prim-ajutor în cadrul pompierilor civili, dotate cu defibrilatoare semiautomate, unul în comuna Ibănești, finanțat de primăriile Ibănești, Hodac și Gurghiu. Șoferul de pe salvarea din Ibănești era un vecin de-al meu din Orșova, Zoltan Ioan, care a fost selectat pentru acest post după ce făcuse un curs de prim-ajutor. El mi-a povestit ce a văzut acolo și ce presupune această profesie nouă, la noi în România. Am fost fascinat de acest domeniu de la prima discuție și apoi l-am rugat într-o zi, la sfârșit de săptămână, când nu eram la școală, să mă plimbe și pe mine cu ambulanața. În aceea zi a avut o serie de intervenții și mi-a plăcut ce fac paramedicii. Eram extrem de entuziasmat şi de emoţionat și îmi doream din tot sufletul să ajung și eu să îmi câştig un loc în aceea echipă, să mă aprecieze oamenii. Apoi am continuat să plec la Serviciul de Ambulanță și, în timpul săptămânii, după ce terminam cursurile, mergeam acasă, lucram câte ceva prin gospodărie și seara fugeam la Ibănești cu rucsacul cu cărți, unde stăteam la intervenții până dimineața, făceam voluntariat. Iar a doua zi plecam de acolo cu autobuzul la școală la Gurghiu, deși eram doar un elev de clasa a XI-a, simțeam deja că asta vreau să fac toată viața.
În paralel cu liceul silvic am absolvit și un curs de prim-ajutor, Eugen Anca alaturi de dr. Raed Arafat mentorul sau medicalcoordonat de asistenta șefă, Vass Hajnal, de la SMURD Târgu-Mureș, și cu asistentul Engi Attila, și chiar am avut ocazia să lucrez pe mașină cu dr. Read Arafat în Târgu-Mureș, pentru că mergeam de vineri seara până duminica la SMURD și asta mi-a adus o motivație în plus să nu renunț la visul meu. Dr. Raed Arafat a fost o „busolă”, pentru mine, cu ajutorul căruia m-am deplasat, cu predilecție, într-o zonă principală a motivației de învățare, de autorealizare și de reușită în intervenția la accidentele colective și dezastre. După absolvirea liceului am dat un concurs pe un post la SMURD Ibănești. Am mai făcut apoi, în paralel cu serviciul, un alt curs de specializare și în descarcerare și, în final, am absolvit și o școală postliceală sanitară de asistent generalist. După 17 ani de experiență pe salvările SMURD și ISU, privind în urmă, pot să spun că această profesie mi-a schimbat destinul și convingerile, începând de la modul de a conduce responsabil o mașină pe o șosea, până la modul de a trăi disciplinat respectând o serie de reguli și de principii sănătoase.



Rep.: Care sunt îndatoririle unui asemenea post?

E.A.: Obligațiile unui paramedic includ foarte multe atribuții: să acorde primul ajutor victimelor accidentelor, dezastrelor naturale și altor catastrofe, să identifice rănile și să acorde primul ajutor, în funcție de acestea, să stabilească ierarhia acordării de prim ajutor, în funcție de răni și bineînțeles să acorde prim ajutor. Aici sunt multe manevre: resuscitare, oprirea sângerarii severe, conectarea pacientului la instrumentele care înlocuiesc sau sprijina organele umane care nu funcționează sau functioneaza defectuos. Noi transferăm și răniții către doctorii care au ajuns la locul accidentelor și le dăm informații cu privire la victime. Paramedicul trebuie să asiste doctorii pe perioada procedurilor medicale de la fața locului, trebuie totodată să pregăteasca medicamentele și să le administreze, în funcție de instrucțiunile medicului. Totodată paramedicul trebuie să asiste la nașterile de urgență, să asigure transport profesional pentru răniți către spitale, să le monitorizeze funcțiile vitale și să facă tot ceea ce este necesar, pentru a le menține în viață funcțiile vitale și, nu în ultimul rând, să preia persoanele decedate de la locurile accidentelor grave.



Rep.: Pare destul de macabru să spun că Eugen Anca a ales o meserie în care se moare în mod real, dar așa este, până la urmă v-ați specializat în medicina de urgență. Sunt convins că ați văzut multe accidente și victime în activitatea de zi cu zi, dar vreau să vă întreb un lucru: este adevărat că și în cazul unor intervenții perfecte, uneori e nevoie de mâna lui Dumnezeu, să supraviețuiască un accidentat?

A.E.: Din experiența mea proprie vă confirm că este adevărat, nu odată am avut victime în stop respiratoriu și nu le mai dădeam nici o șansă de supraviețuire și totuși trăiesc bine, mersi, și în ziua de azi. Acum îmi vine în minte un caz petrecut în 2014, cu un jandarm din Reghin, care într-o zi liberă s-a dus la pescuit pe malul Mureșului și care s-a electrocutat, pentru că a atins niște fire de înaltă tensiune, cu undița, prin care treceau 27.000 de volți. Undița de carbon și umezeala au făcut posibilă scurgerea de curent electric. Am ajuns la intervenție și m-am apucat de resuscitat, însă după 10-12 minute m-am gândit că nu voi mai reuși să îl salvăm. Însă totuși am cerut prin dispecerat aprobare pentru medicație, de la medicul coordonator, și după alte 12 minute victima a început să aibă puls, apoi a intrat din nou în stop cardio-respirator. L-am scos din nou din stop, iarăși a intrat, l-am scos din nou și până la urmă l-am stabilizat, între timp a ajuns la locul accidentului o salvare cu medic, l-au intubat și l-au transportat la spitalul județean Mureș. Asta se întâmpla undeva în luna august și apoi în 26 octombrie de Sfântul Dumitru, jandarmul m-a căutat acasă să îmi mulțumească că i-am salvat viața și mi-a făcut cunoștință cu soția și cei doi copii ai săi. Îl chema Iacob Dumitru. A fost un moment extrem de emoționant și atunci, întradevăr, ai senzația că ești un înger păzitor și realizezi că Dumnezeu a vrut ca prin mâinile tale să salvezi viața unui om în acel loc și în acel moment.

Rep: Ați avut parte de vreo experiență nefastă de-a lungul timpului, care v-a motivat să vă depășiti limitele?

A.E.: Am avut parte și de intervenții care m-au motivat. Au fost și accidente rutiere, unde poate atunci nu am avut experiența necesară, nu am avut suficient personal sau nu am avut un medic și nu am putut salva o viață. Dar trebuie să reziști și să-ţi asumi meseria pe care o practici, chiar dacă de multe ori se întâmplă să pleci acasă cu sechele sau să ai coşmaruri. Indiferent de consecințe, am continuat să mă pregătesc și să învăț să fiu cel mai bun, pentru că eu cred că dacă îți dorești un lucru cu adevărat, atunci trebuie să lupți pentru el. Am muncit zi și noapte, am renunțat la timpul, pacea și somnul meu, pentru a-îmi împlini visele și azi încep să vină încet și recunoașterile. Mi-au trebuit ani de zile să înțeleg că simțul vocației ne conduce de fapt pe calea eroismului autentic și dacă am făcut față cu fermitatate încercărilor vieții de tot felul de la infamii și trădări până la calomnii și invidii de conjunctură azi pot să declar cu mâna pe inimă că eu trăiesc în profesia mea și profesia mea în mine.



Rep. : Mai nou, toată lumea spune că paramedicul Eugen Anca este clona dr. Eugen Nicoară, cum vă explicați această asemănare între dumneavoastră și ilustrul medic atât fizică cât și profesională ?

A.E: Da, este adevărat că asemănarea dintre noi a devenit de notorietate, după publicarea cărții jurnalistului Robert Matei ,,Eugen Nicoară doctorul ancestronic din lora regelui Carol al II-lea”. Recunosc că asemănarea este vizibilă și în același timp inexplicabilă, pentru că ne-am născut în secole diferite, nu aveam nici un grad de rudenie și totuși purtăm același nume și aveam profesii extrem de asemănătoare. M-am născut în spitalul construit de către doctorul Eugen Nicoară, am fost botezat cu numele de Eugen, am absolvit o Școală Postliceală Sanitară de Asistenți Generaliști ,,Dr. Eugen Nicoară”, m-am căsătorit la aceiași vârstă ca și el și culmea semănăm și fizic. Mă rog, eu încă nu am ajuns prefect al județului Mureș, dar cine știe ce surprize îmi rezolvă viitorul.

Rep.: Ce rol joacă banii în viaţa dvs.?

A.E.: Eu nu am pus banii niciodată pe primul loc, că am bani în buzunar azi sau mâine nu îi am, eu tot Anca Eugen rămân. Este adevărat că cei mai mulți oameni la întrebarea aceasta răspund că banii aduc fericirea și au cel mai important rol în viață. Eu nu cred în povestea asta. Credeți-mă că dacă mă uitam doar la partea financiară, azi nu lucram ca și paramedic, pentru că și să devii subofițer în cadru ISU implică niște costuri foarte mari. Nu toți ar fi dispuși să meargă să lucreze în pădure într-un fond de vânătoare în timpul liber, să își poată face și serviciul, să își continue și studiile universitare.

Rep.: Ce credeți că ar descoperi un ochi care l-ar privi cu mai multă atenție pe omul Eugen Anca ?

A.E.: În general, la prima vedere mulți mă consideră un om rău după fizionomie, dar cei care ajung să mă cunoască realizează că aparențele înșeală. Când vine vorba de profesie eu mă concentrez asupra țelului cel mai evoluat posibil, fără a mă limita. Sunt un om credincios și îmi place să îmi lărgesc orizontul cunoașterii permanent și cred că succesul profesional de care mă bucur se datorează atât instituției, cât și disponibilității de acțiune și mobilității mele.

Rep.: În medicina de urgență aveți ocazia să vă confruntați zilnic cu oameni bolnavi, paramedicii fiind printre primii care ajung să vadă victimele unor accidente rutiere și să se confrunte cu imagini nu de puține ori terifiante? A fost vreun accident care v-a marcat în mod deosebit?

A.E.: Fiecare om are slăbiciunile sale, eu de-a lungul timpului le-am învăţat să le controlez pe ale mele. Normal, că au fost accidente care m-au marcat profund, mai ales când e vorba de copii care mor sau tineri care aveau toată viața înainte, dar suntem antrenați să nu ne pierdem firea. Am avut o intervenție în care au decedat trei tineri, undeva în comuna Breaza, și mi-am pus problema că aș fi putut fi și eu în locul lor. Vă imaginați că au fost victime care mi-au murit în brațe noi suntem paramedici și facem tot ce ne stă în putință, dar nu avem puteri supranaturale. Dar sunt momente în care putem să intervenim și să salvăm vieți și aceste exeperiențe îți rămân întipărite toată viața pe retină. Nu ai cum să uiți astfel de momente în care ai putut să fi speranța unui om a cărui viața a depins de gesturile tale.

Rep.: Cât de des sunteți testat pentru a face față situațiilor neprevăzute pentru a nu vă lăsa copleșiți de nici o situație la limita dintre viață și moarte, că până la urmă și paramedicii sunt oameni și au suflet și sentimente și slăbiciuni ?

A.E.: Suntem testați din 6 în 6 luni, din punct de vedere psihologic, dar niciodată nu am avut un șoc emoțional atât de mare încât să mă împiedice să continui să particip la intervenții integrate, accidente colective și dezastre. Chiar dacă în această profesie trebuie să parăm cât putem neșansele altora, catalizate de evenimente neașteptate și de cele mai multe ori violente, noi nu intrăm în panică pentru că știm că un accident se poate întâmpla oricui, nimeni nu este scutit de moarte. Însă este adevărat că trebuie să fii apt, din punct de vedere fizic și psihic, pentru o astfel de meserie, să ai reacții și judecată rapidă și un simț practic medical foarte dezvoltat. Spun asta pentru că Misiunile Inspectoratului pentru Situații de Urgență nu sunt pentru persoane emotive sau pentru persoane care ar putea leșina la vederea sângelui sau a rănilor grave. Noi nu avem voie să devenim vulnerabili în situații limită, trebuie să fim profesioniști și să găsim soluțiile cele mai eficiente de supraviețuire ale victimelor.

Rep.: Cât de importantă este munca în echipă, în domeniul situaților de urgență?

A.E.: E primordială. De exemplu, eu sunt trecut în fișa postului șef de echipaj și conducător auto, dar din lipsa personalului le suplinesc ambele funcții și mai am de obicei doi paramedici cu mine. Unul este permanent și cel de-al doilea se schimbă prin rotația cadrelor. Lucrul în echipă este extrem de important, mai ales când ne confruntăm cu timpi pe ceas, pentru a salva viața unei victime. La multe intervenții cu trei, patru sau cinci victime, dacă cea de-a treia persoană este nouă se cunoaște, pentru că nu poate lucra cot la cot cu noi. Dar atunci când îți cunoști echipajul, știi de ce este în stare și nu pierzi timpul. Dacă știu că pe un coleg îl depășește situația fac o schemă mentală de 360 de grade, în minte analizez situația și acționez în cel mai scurt timp, pentru că eu mi-am format în cei 17 ani, de când activez în acest domeniu, niște reflexe care acționează deja independent în favoarea victimelor, când vine vorba de instrumentele și echipamentele pe care le folosim, fie că mă refer la bandaje, atele, stetoscoape, manometre și alte aparate și aparaturi medicale, ultrasunete și instrumente de anestezie pentru resuscitare.


Rep.: În cazul unei descarcerări care sunt timpii optimi?

A.E.: La un accident rutier timpul de descarcerare depinde foarte mult de gradul de descarcerare și de starea victimei, de sănătate. Au fost cazuri în care, am eliberat o victimă în 15-20 de minute sau altele în care am descarcerat-o în 50 de minute, dar în ambele cazuri victimele au supraviețuit.

Rep.: Când a plâns ultima dată Eugen Anca?


A.E.: În seara zilei de 3 septembrie la festivitate de premiere a Campionatului Mondial de Descarcerare și Prim Ajutor Calificat, unde echipajul nostru ISU Horea din județul Mureș a ocupat locul I mondial pentru cea mai bună echipă de descarcerare la categoria “rapid extrication-developmental”!. Am plâns cu lacrimi de fericire pentru că după 17 ani de muncă Dumnezeu mi-a dovedit că au meritat toate sacrificiile și eforturile pe care le-am depus în acest serviciu. Am plâns pentru că am înțeles în sfârșit că visele nu au termen limită și se împlinesc dar nu când vrem noi ci la momentul optim divin.



Rep: Ce schimbări a observat în jurul său Eugen Anca, de când a devenit o persoană publică?

A.E.: Lumea mă recunoaște de la emisiunile tv, din ziare sau de pe internet și mulți îmi întind o mână caldă în semn de respect, alți mă felicită. E un sentiment frumos, dar profesia de paramedic implică și foarte multă seriozitate și perseverență. A fost un drum lung până aici, pentru că au trecut 17 ani de când mi-am exprimat clar dorința de a face parte din această categorie profesională și de a schimba destinul meu în primul rând și a celor cu care a urmat apoi să intru în contact. Dar viața mi-a adus în sfârșit ceea ce așteptam și dincolo de eforturi, oboseală, sacrificii și multă inițiere azi știu că nu mi-am greșit cariera și cu ajutorul acestei profesii eu trăiesc în plină formă.

Rep.: De ce nu v-ați putea lipsi în viaţa de zi cu zi?

A.E.: De familia mea, de profesia mea și de țara în care m-am născut.

Rep: Ce va atras cel mai mult la soția dvs.?

A.E.: Privind în urmă cred că naturalețea și felul ei de a fi. Azi cred că eu și Daniela am fost făcuți unul pentru celălalt și simt că ne cunoaștem dintotdeauna.

Rep.: Ce nu poate ierta Eugen Anca unui prieten?

A.E.: Trădarea. Sunt un om cu principii și îmi place să spun lucrurilor pe nume. Poate par un tip de modă veche, dar sunt neclintit în principiile mele fundamentale: adevarul și dreptatea.

Rep.: Care au fost cele mai frumoase lucruri pe care le-ați învățat de la tatăl dumneavoastră?

A.E.: Tatăl meu este orb de 16 ani, dar mi-ar fi plăcut să poată citi acest interviu pentru că am învățat foarte multe lucruri de la el și cele mai importante care îmi vin acum în minte sunt: să fiu om și să îmi respect promisiunile. Două lucruri care par atât de simple la prima vedere, dar pe care atât de puțini oameni le mai respectă.

Rep. : În opinia dvs. cât de profesionalizat este, la ora actuală, statutul paramedicului în România?

A.E.: Având în vedere că vorbiți cu un profesionist, pot să spun că în județul Mureș acest statut este foarte bine reprezentat, dacă echipajele ISU Horea au obținut de patru ori titlul de campioni naționali la Campionatele de Descarcerare și Prim Ajutor Calificat, avem trei participări la Campionatele Mondiale și acum locul I mondial la secțiunea: scenariu rapid de 10 minute.

Rep.: Ce nu v-a întrebat nimeni, niciodată, și ați vrea să știe lumea?

A.E.: Cum mi-am câștigat această profesie ? Cu multe sacrificii și fără pile și nepotisme. Ca să îmi pot plăti facultatea de asistent medical generalist am muncit la pădure și cred că am fost singurul student din promoția mea cu bătături în palmă, la absolvire. Mă mândresc cu niște timp investit cu folos, care azi ajută atâția oameni să poată fi salvați în timp util de mine și de echipa în care lucrez.

Rep: Cum vă considerați, un răsfățat al vieții sau un om nealintat de suficient de către destin?

A.E.: Am parte de ceea ce mi-am dorit și sunt onorat că pot dărui. De fapt, asta am vrut mereu, să dăruiesc celor din jur ajutorul, atunci când au cel mai mare nevoie de el în situații limită. Nu pot spune că am fost un răsfățat al vieții dar nici un nealintat al destinului. Am fost un om binecuvântat de Dumnezeu cu o profesie pentru care m-am luptat să mi-o câștig și care acum mă împlinește ca om și mă face să fiu convins că am o misiune pe acest pământ.

E atât de frumos să îți susții visurile, dorințele inimii, să te lupți pentru convingerile tale și să excelezi în ceea ce faci pentru că doar atunci găsești binecuvântările din munca ta și observi demnitatea dinăuntrul oamenilor indiferent că ești președintele unei țări, capul unei familii, conduci o ambulanță sau un taxi, sapi morminte, predai cursuri într-o universitate sau coci o pâine toți avem un rol important în această viață la un momentdat rămâne doar ca fiecare să găsească singur acel moment.

Citat:Patru pompieri din cadrul ISU Sibiu, de la Secția de Pompieri Mediaș au reușit să salveze, ieri, viața unui bărbat de 84 de ani, victima unui accident rutier în Șura Mare. Chiar dacă nu erau în timpul serviciului, nu au putut sta cu mâinile în sân până la venirea echipajului SMURD și au aplicat manevrele de resuscitare.

Cei patru pompieri se îndreptau ieri de la Sibiu spre Mediaș și s-au oprit din drum pentru a-l salva pe bărbat. „M.m. Moldovan Daniel, plt. maj. Stanciu Cristian, plt. maj. Bleahu Vasile și plt. maj. Orga Ilie, chiar dacă nu se aflau în tura de serviciu, fără sa stea pe gânduri, au aplicat manevre de imobilizare și stabilizare a victimei, care prezenta un traumatism cranio-cerebral deschis și un traumatism toracic-abdominal”, spun reprezentanții ISU.

Salvatorii au acordat primul ajutor calificat victimei, până când colegii acestora de pe echipajul SMURD au ajuns la locul evenimentului. „Pompierii sunt eroi care vin în sprijinul semenilor ori de câte ori este nevoie. Fără sa stea pe gânduri, pentru că de cele mai multe ori o secundă poate face diferența dintre viață și moarte, pompierii acționează atunci când alții se află în situații dificile. Cei patru pompieri din cadrul ISU Sibiu, Secția de Pompieri Mediaș și-au demonstrat profesionalismul și calitățile umane pe care le au, reușind sa predea victima conștientă și stabilă hemodinamic”, mai spun reprezentanții ISU.

Citat:Cătălin Ștefan, 37 de ani, de 11 ani pompier militar, Claudiu Savastița, 23 de ani, sergent major, Marian Croitoru 41 de ani, plutonier major, Mihai Constantinescu 43 de ani, plutonier adjutant, Mircea Comșa 42 de ani, plutonier adjutant, Dragoș Nicolae Hodoiu 35 de ani, plutonier major, Constantin Bădiceanu 46 de ani, plutonier major, Vasile Cristinel Todor (șef gardă intervenție) 42 de ani, plutonier major, Vicențiu Năstase 44 de ani, comandant detașament, cpt. Florin Chivu 32 de ani, adjunct șef Centru Operațional.

Citat:Ei sunt pompierii care au fost în prima linie la intervenția de la Breaza, când în data de 31 octombrie vagonul unui tren încărcat cu azotat de amoniu a luat foc. 13 salvatori din cei 70 care au intervenit în total vor fi premiați astăzi la Prefectura Prahova.

Vă reamintim că intervenția din 31 octombrie de la Breaza a fost una extrem de periculoasă, zeci de persoane fiind evacuate din locuințe.

Pompierii care vor fi premiați astăzi la Ploiești sunt: Cătălin Ștefan, 37 de ani, de 11 ani pompier militar, Claudiu Savastița, 23 de ani, sergent major, Marian Croitoru 41 de ani, plutonier major, Mihai Constantinescu 43 de ani, plutonier adjutant, Mircea Comșa 42 de ani, plutonier adjutant, Dragoș Nicolae Hodoiu 35 de ani, plutonier major, Constantin Bădiceanu 46 de ani, plutonier major, Vasile Cristinel Todor (șef gardă intervenție) 42 de ani, plutonier major, Vicențiu Năstase 44 de ani, comandant detașament, cpt. Florin Chivu 32 de ani, adjunct șef Centru Operațional.

Citat:Asa cum v-am informat, in aceasta dimineata un incendiu a izbucnit in camera centralei termice a scolii primare din comuna Mioarele.

Primul care a intervenit a fost un pompier aflat in timpul liber care, alaturi de cativa vecini, au potolit flacarile cu un furtun cu apa, pana la sosirea echipajelor. De asemenea tot ei s-au ocupat si de evacuarea celor 20 de elevi si doua cadre didactice din scoala.

Asadar, plutonierul major Valerica Cocean de la detasamentul de pompieri Campulung este eroul zilei.

Citat:A fi pompier înseamnă să priveşti zilnic moartea în ochi, să înfrunţi flăcările, inundaţiile şi multe alte pericole ca să salvezi vieţi nevinovate. Pompier nu eşti doar în timpul programului de lucru, ci oricând cineva are nevoie de ajutor. A dovedit asta un salvator din Alba Iulia, care a ajutat o femeie rănită în urma unui accident rutier deşi se afla în timpul său liber.

Lucian Mateș locuiește în zona unde joi seara s-a produs un accident mortal. Acesta se întorcea de la cumpărături când conducătorul unui taxi a lovit o femeie pe trecerea de pietoni. Bărbatul și-a dat seama că e posibil ca femeia sa aibă răni grave, de acea nu a lăsat pe nimeni să o miște, i-a acordat primul ajutor și a încercat să o țină în siguranţă până la sosirea colegilor săi de la SMURD.

Femeia de 60 de ani, victima accidentului, era prinsă sub roțile taxiului, avea răni la cap, spun martorii nefericitului eveniment. Mai mulți oameni au urmat exemplul lui Lucian și au intervenit la rândul lor ridicând mașina.

Lucian Mateș este din Alba Iulia, dar lucrează ca pompier în cadrul ISU Cluj, unde face naveta. Este căsătorit și are doi băieți.

Martorii povestesc cum “un pompier aflat în zonă i-a acordat primul ajutor femeii. Ne mândrim că avem așa oameni. Femeia a zăcut minute bune până s-au adunat oamenii și au ridicat mașina. E ușor să stai cu mâna în sân să te uiți la cineva cum acordă primul ajutor.”

“Soțul meu, sunt mândră. E un om dedicat în ceea ce face. Deși nimeni nu a avut curaj să o ajute, el a ajuns acasă cu mâinile pline de sânge”, a declarat pentru ziarulunirea.ro, Anda, soția eroului de joi seara.

Teribilul accident s-a petrecut după ce un conducător auto, aflat la volanul unui taxi, nu a acordat prioritate de trecere unei femei de 60 de ani care traversa regulamentar strada. În urma impactului, victima a decedat.

Citat:Aflat în timpul liber, în a doua zi de Crăciun, colegul nostru a reușit să intervină rapid și să salveze trei persoane dintr-o casă cuprinsă de flăcări.
Tânărul pompier îşi petrecea Crăciunul într-o locuință din municipiul Zalău, când a sesizat că din imobilul vecin iese fum. Fără să stea pe gânduri, Dan și-a alertat colegii de la ISU Sălaj, iar până la ajungerea acestora a reușit să salveze trei persoane blocate în clădire, printre care şi o femeie de aproximativ 70 de ani.
Curajul, fermitatea și devotamentul sunt trăsăturile de bază care conturează nobila meserie de pompier, iar colegul nostru reprezintă încă un exemplu care demonstrează că pompierii salvatori sunt eroi și în timpul liber.
Locotenentul Dan Lazăr are 26 ani și lucrează în Centrul Operațional Județean al ISU Sălaj din anul 2014, unde a fost repartizat în urma absolvirii Facultății de Pompieri din cadrul Academiei de Poliție.

Citat:Echipa SMURD de la Vâlcea este de trei ani pe primul loc pe ţară la Competiţia Naţională de Descarcerare şi Acordare a Primul Ajutor Calificat, la proba dedicată acordării primului ajutor. Liderul echipei este Constantin Cristian Cârciumaru, un tânăr extrem de dedicat meseriei.

Paramedicul Cristian Cârciumaru (36 de ani) lucrează de 10 ani la ISU Vâlcea, dintre care 7 ani i-a petrecut la SMURD.

În ultimii ani, echipa condusă de el s-a clasat de fiecare dată pe primul loc la concursul naţional de profil. Este considerat atât de către colegii de la Vâlcea cât şi de către cei din ţară unul dintre cei mai buni profesionişti în domeniu, dacă nu cel mai bun din România.

Este atât de dedicat meseriei, încât fetiţa lui, Anastasia, s-a ales cu un costum SMURD încă de la vârsta de 6 luni şi a ajuns, neoficial, mascota instituţiei. Asta se întâmpla în 2016.

De atunci, părinţii îi dăruiesc în fiecare an Anastasiei (care are acum 1 an şi 9 luni) câte un costum pe măsură, de Ziua Pompierilor. Mama fetiţei lucrează, de asemenea, în domeniul recuperării medicale.

Cristian crede că fetiţa lor le va urma exemplul: „Este ca un Duracel, bateria ei nu se termină niciodată. Mi-aş dori să ne calce pe urme, dar nu-i voi impune ce să facă. Cred că gena îşi va spune cuvântul şi nu-i va fi greu să înveţe. Iar despre costum, pot să vă zic că a fost un moment în care n-a mai vrut să-l mai dea jos”.



În loc de economist, ţara a câştigat un salvator de vieţi

Participă din 2015 la concursuri naţionale şi tot de atunci a reuşit să-şi ducă echipa pe podium. Concursurile în zona Olteniei au început însă în 2013, mai târziu decât cele din Ardeal.

SMURD Vâlcea s-a înfiinţat în 2008, iar cererile de angajare au fost atât de multe, încât Cristian Cârciumaru a ajuns abia în 2010 să urmeze cursul de prim ajutor. La început, ţinea locul colegilor care plecau în concediu, pentru ca, după disponibilizările din 2010 – 2011, să-şi intre în pâine: „De atunci, până în ziua de astăzi, m-am dedicat trup şi suflet acestei meserii.”



Mai greu în competiţii decât în intervenţiile pe teren

Participă din 2015 la concursuri naţionale şi tot de atunci a reuşit să-şi ducă echipa pe podium. Concursurile în zona Olteniei au început însă în 2013, mai târziu decât cele din Ardeal.

„Între concurs şi intervenţia pe teren există destul diferenţe. În timpul concursului eşti evaluat în permanenţă, conform unui protocol. Practic, specialiştii îţi urmăresc orice mişcare, îţi notează orice greşeală, se punctează tot. Pe teren, percepi altfel lucrurile. La un concurs trebuie să ai în vedere toate situaţiile posibile, pe când în teren este una singură”, ne spune paramedicul vâlcean.

Recunoaşte însă că: „În concurs este mai greu. Presiunea este mai mare, posibilităţile pe care trebuie să le iei în calcul sunt mult mai multe, eşti non-stop monitorizat, la virgulă cum s-ar spune, e cineva tot timpul cu ochii pe tine, totul trebuie făcut impecabil. Pe teren, regulile se schimbă. La primul concurs, echipa de la Vâlcea a fost formată din doi colegi şi cu mine. De-a lungul timpului s-a tot schimbat echipajul, sunt singura constantă cum s-ar spune. Unii au renunţat, alţii n-au mai făcut faţă, din cauza presiunii sau din motive personale.”



„Ca şi în cazul meseriei, şi din concursuri am făcut un hobby”

„Până la urmă am reuşit să formăm un echipaj, să conduc acest echipaj, să câştigăm concursuri cu nişte cazuri destul de grele. Când am câştigat prima dată concursul naţional de la Târgu Mureş, am trecut peste cele două cazuri din prima zi, unul mai simplu, altul mai complex.

A doua zi, am avut un scenariu cu un accident cu şapte victime, care sunt împărţite pe mai multe coduri, în funcţie de complexitate şi gravitate, de la deces la victime, care pot să fie cu traumatisme grave sau uşoare. M-am pregătit foarte bine, am citit foarte mult, am vizionat multă cazuistică.

Am fost singura echipa care a identificat corect şi pe coduri fiecare victimă. Punctajul nu ştiu care a fost, doar că era cu mult deasupra celorlalte echipe. Toată lumea s-a minunat de diferenţa de punctaj dintre noi şi ceilalţi.

Un cod greşit strică totul. Dacă nu identifici corect codul, faci mai mult rău decât bine, adică în loc să salvezi pe cineva, îl pierzi. La Târgu Mureş a început de fapt ascensiunea noastră. Singura naţională pierdută de echipa de la Vâlcea este cea din 2014, la care eu nu am participat.”



La Mondiale, doar 14 puncte diferenţă faţă de prima clasată

De doi ani de zile, paramedicii vâlceni participă şi la competiţii mondiale. În 2016, acestea s-au ţinut în Brazilia, iar anul trecut în România, la Târgu Mureş. În acest an, se vor ţine în Africa, iar vâlcenii vor fi prezenţi.

În primul an de mondiale, echipa SMURD Vâlcea s-a clasat pe locul 19, pentru ca în ediţia următoare să urce direct pe locul 10, la o diferenţă de doar 14 puncte faţă de prima clasată.

Diferenţa între vâlceni şi primul loc a stat în „lucrurile de fineţe, în sclipiri pe care unii le pot avea sau nu”.

Echipa din Portugalia, marea campioană de anul trecut, a rămas în relaţii bune cu paramedicii vâlceni, încă de la ediţia din Brazilia. „Pentru noi a fost un salt uriaş, făcut doar într-un an, în condiţiile în care competitorii noştri au ştate vechi în competiţiile mondiale. ”



Singura echipă de paramedici români vorbitoare de limba engleză

Paramedicii vâlceni au avut singura echipă din România care nu a avut nevoie de translator. Engleza a învăţat-o fiecare pe cont propriu, din cărţi de asistenţă medicale bilingve. „Ne-a fost greu la început. În Brazilia ne-am trezit în mijlocul concursului fără date, fără absolut nimic. În plus, am intrat la al treilea caz, deci la începutul concursului, după două situaţii standard care fuseseră înaintea noastră, nouă ne-a picat unul complex.” Diferenţa faţă de celelalte echipe din ţară, la competiţia mondială, a fost şi ea destul de mare, de la locul 20 în sus.

Pregătiri în timpul liber în curtea instituţiei sau pe cont propriu

Pregătirile pentru concursuri se derulează în curtea instituţiei ISU Vâlcea, fiind mai intense în luna premergătoare întrecerilor. Ele se derulează în prezenţa coordonatorului SMURD, în timpul liber, când „stăm cât este nevoie – 4,5, 6 ore”. Pregătirea sportivă, ca şi cea de limbă, o face fiecare pe cont propriu. În plus, pe Cristian îl ajută foarte mult vizionarea unor video-uri despre cum se acţionează în situaţii de urgenţă

„Să faci ce-ţi place în meseria noastră este esenţial, altfel nu poţi performa”


Paramedicul vâlcean recunoaşte că succesul este al echipei, dar spune: „Ca să formezi o echipă câştigătoare îţi ia ani. Am avut la început un coleg cu care am lucrat foarte bine, ne înţelegeam din priviri, când unul ştia mai mult, celălalt se dădea după el, dar din diverse motive, el a trebuit să renunţe, iar eu s-o iau de la capăt. Şi acum am un coleg căruia îi place ce face, ceea ce în meseria noastră este esenţial, altfel nu poţi performa.”

„Cele mai speciale cazuri sunt cele în care reuşesc să salvez vieţi”

Revenind la intervenţiile pe teren, performerul de la Vâlcea spune: „Pentru mine cele mai speciale cazuri sunt cele în care reuşesc să salvez vieţi. Primul care îmi vine în minte este al unei persoane căreia i s-a făcut rău în Parcul Mircea cel Bătrân (din Râmnicu Vâlcea – n.r.) într-o vară. Avea căile respiratorii obstruate cu o bomboană, un trauamtism cranian, se lovise la cap în urma impactului cu caldarâmul. Era inconştientă, puls foarte slab, intrase în stop cardio-respirator.

Până la venirea medicului am început protocolul cu şoc, aparatul acela cu curent electric, într-un sfert de oră a început să-şi revină. Aparatul pe care îl avem în dotare ne ajută ca în funcţie de anumiţi parametri, de analiză, să ne dăm seama cui putem şi cui nu putem administra o astfel de procedură.

Până a venit medicul, am aplicat două şocuri, am intubat-o, am continuat masajul cardiac. Cam 20 de minute a durat totul, iar ulterior, persoana a fost transportată la spital. Mai departe nu ştiu ce s-a întâmplat.”

„Sunt dependent de adrenalină”

Cât despre ce senzaţii îl încearcă pe un om care zi de zi salvează vieţi, Cristian Cârciumaru recunoaşte modest: „Nu cred că există cuvinte care să exprime ce simţi în acele momente. Dar ştii că ai făcut bine, că ai mai bifat un lucru bun în viaţă, că ai adus mulţumire în viaţa unor oameni. Senzaţia nu ştiu dacă este unică, dar este ceva extraordinar. Acesta este unul din lucrurile care mă motivează să merg mai departe. Când am început să fac această meserie nu ştiam nimic despre ea. Între timp a devenit un hobby. În plus, sunt dependent de adrenalină, obţinută în mod natural. Îmi plac sporturile extreme.

Următoarea ţintă, podiumul la Mondialele din Africa

În acelaşi timp este ca un joc în care trebuie să te pregăteşti mereu, dacă vrei să fii câştigător. Aşa au intervenit concursurile. Şi acolo ai mereu ceva de învăţat, ele ne ajută să fim mereu la curent, mereu pregătiţi, să ne perfecţionăm tot timpul. Toate acestea pe mine mă ţin mereu în priză. Apoi este o meserie respectabilă şi curată, din punct de vedere sufletesc. Toate acestea nu fac altceva decât să îmi aducă mulţumiri şi mulţumiri.” Iar visul lui Cristian Cârciumaru este ca la mondialele din Africa de anul viitor „să ajungem măcar pe locul V, dacă pe III nu se poate”.