pompieri

Citat:Influenţa poporului german în viaţa şi activitatea pompierilor români îşi spune cuvântul încă de la organizarea pompierilor militari pe meleagurile româneşti, când medicul de origine germană, Zucker, simte că este nevoie să lupte împotriva focurilor cu o echipă de oameni instruiţi şi îi trimite în decembrie 1835 domnitorului Grigore Alexandru Ghica o scrisoare prin care îi cere să îi pună la dispoziţie 16 soldaţi recruţi care să lupte cu focurile din Bucureşti şi totodată să înveţe să repare şi chiar să construiască pompe de luptă cu focul în atelierul ce îi purta numele. Domnitorul acceptă propunerea pe loc, acesta fiind sâmburele organizării pompierilor militari în Muntenia.

Progresul pompierilor militari în timpul domniei M.S. Carol I, Ferdinand I şi Carol al II-lea, regi români cu sânge german

O perioadă deosebit de înfloritoare pentru pompierii români , cu o influenţă de origine germană în totalitate a fost domnia M.S. Regele Carol I, Principe de Hohenzollern-Sigmaringen, pe numele său complet Karl Eitel Friedrich Zephyrinus Ludwig von Hohenzollern-Sigmaringen, (născut la data de 10 aprilie 1839, Sigmaringen, în sudul Germaniei, în regiunea Baden-Württemberg, fostă Hohenzollern – trecut în nefiinţă la data de10 octombrie 1914, Sinaia). Când a ajuns în ţara noastră, M.S. Regele Carol I, în anul 1866, la doar 27 de ani, pe teritoriul ţării existau doar două unităţi de pompieri: Batalionul de Pompieri Bucuresci şi Compania de Pompieri Iaşi. Prin Înaltul decret nr. 1797 din 11.12.1866, publicat în Monitorul Oastei, Batalionul de Pompieri al oraşului Bucureşti se reorganizează pe 4 companii, un pluton „afară de rând” şi un pluton „de tren de echipe”.

La 18 martie 1874 apare în Monitorul Oficial nr. 64 Legea Pompierilor, prin care pompierii oraşelor capitale de judeţ au fost organizaţi ca trupe de artilerie, constituind Artileria Teritorială a Armatei, depinzând de Ministerul de Război. Întreţinerea pompierilor era suportată 2/3 din bugetele oraşelor respective şi 1/3 din bugetul statului.

La urcarea pe tron a Regelui Ferdinand I al României, unităţile de pompieri, deşi aveau atribuţii bine definite la care ar fi trebuit să răspundă, din cauza faptului că nu aveau o fiinţă independentă faţă de re­gimentele de care erau ataşate, dădeau loc la o serie de nemulţumiri şi de greutăţi, care se răsfrângeau în rău asupra serviciului de intervenţie propriu-zis.

Marele Stat Major, sesizat cu privire la această situaţie, a luat măsuri şi a dispus ca unităţile de pompieri militari să păşească spre formula existenţei de sine stătătoare.

Primul pas s-a făcut chiar în anul 1921, când Marele Stat Major a aprobat şi dat dispoziţiuni ca recruţii pompierilor să fie repartizaţi direct unităţilor de pom­pieri; prin această măsură, omul dat pompierilor nu mai era şi al regimentului pe lângă care trăia unitatea de pompieri.

Aceleaşi măsuri au fost luate şi în ce priveşte caii, materialul şi întreaga avere a unităţilor, care din acest moment au putut păşi către organizarea cerută de rostul atribuţiunilor speciale.

Dacă în ceea ce priveşte reorganizarea unităţilor de pompieri, se făcuse un mic pas înainte, tehnica de luptă la incendiu însă rămăsese tot cea veche, majoritatea în funcţiune de la anul 1874.

S-au început intervenţii pe lângă Primăria Capitalei şi pe lângă celelalte oraşe, pentru a se păşi la modernizarea tehnicii de luptă cu focul.

Câteva focuri mari din Bucureşti au înlesnit situaţia modernizarii tehnicii de luptă a pompierilor: Atelierele C. F. R., Teatrul Modern, Fabrica Economu, Staţia B. M., Fabrica Schmidt, Vama Întrepozite, Gara de Nord, Gara Filaret, Fortul Căţelu, Fabrica Belvedere, Fabrica Lessel, Fabrica Lack şi Blau, etc.

Pe de altă parte, A. S. Regală Principele Carol, prezent la mai multe focuri şi impresionat în special de neputinţa pompierilor de a face faţă la incendiul cel mare din ziua de 9 August 1921, la „Fabrica Buşteanu”, din Şos. Pantelimon, a in­vitat Primăria ca să se ocupe îndeaproape de dotarea şi modernizarea serviciului pompierilor militari.

La 29 Aprilie 1922, Primăria Capitalei numeşte o comisie care să studieze situaţia reală din trupe şi să facă propuneri, compusă din :

Colonelul Urlăţeanu C-tin
Inginerul Gherman
Inginerul Vera Theodor
Lt. Colonel Pohrib Gheorghe.
Comisia decide că se impune o urgentă modernizare a servi­ciului; ea mai concluzionează că o tehnică de luptă de specialitate nu se poate cumpăra după fotografii şi prospecte, că pentru a se putea ajunge la formula cea mai fericită de dotare a pompierilor cu un bun material de incendiu este necesar ca o comi­sie restrânsă să meargă în Occident, spre a lua contact cu fabricile specializate în această branşă.

Între timp, la data de 8 iulie 1922, un alt mare incendiu la „Firma Predoleanu”, din Şos. M. Bravu, se soldează cu pierderea a numeroase imobile şi cu un mare număr de păgubiţi aruncaţi pe drumuri.

Alteţa Sa Regală, Principele Carol, prezent la foc, ia relaţii amănunţite de starea lucrurilor la pompieri, precum şi de nevoile urgente de îndreptare.

Primarul Capitalei, domnul Corbescu, se angajează chiar acolo la foc faţă de A. S. Regală că va urgenta situaţia.

În Noiembrie 1922 apare Decizia Comisiei Financiare a Capitalei cu nr. 75. 630/5.283 A prin care se acordă fonduri unei comisii care să meargă în Occident, în scopul mai sus arătat, compusă din :

Colonelul în rezervă Urlăţeanu C-tin
Lt. Colonel Pohrib Gheorghe
Comisia ia contact cu fabricile importante din Germania şi Austria, care ofereau autospeciale la preţuri foarte avantajoase şi la sfârşitul lunii decembrie depune raportul faţă de cele constatate.

Noul primar al Capitalei, Domnul Dr. Costinescu, hotărăşte ca vechea comisie numită de predecesorul său şi completată cu domnii Inginer Săbăreanu, con­silier communal, şi N. Moisescu, şeful atelierelor comunale, să studieze şi să refereze asupra arătărilor din memoriul depus de comisia restrânsă, întoarsă în străinătate.

Concluziile acestei comisii înclină pentru fabrica Magirus din Ulm, Germania, fondată de Dietrich Magirus (1824–1895), cu care Primăria Bucureşti intră în tratative.

Domnul Dr. Costinescu, Primarul Capitalei, hotărăşte să se comande pri­mul tren automobil de incendiu, compus dintr-o autospecială de capacitate mărită şi 2 motopompe.

Cu aceasta comandă se începe epoca de dotare a pompierilor militari cu material mo­dern, autospeciale de provenieţă germană şi totodată un parteneriat fructuos între pompierii români şi Statul German.

Prin M. Nr. 23706 a Ministerului de Interne, Lt. Colonel Pohrib este dele­gat ca Inspector al tuturor pompierilor din ţară.

Recepţia acestor maşini se face în luna octombrie de către o comisie com­pusă din:

Dr. Costinescu, Primarul Capitalei.
Ing. Săbăreanu, Consilier Comunal.
Ing. Vera, Directorul Atelierelor Comunale.
M. Moisescu N., şeful Atelierelor comunale.
Colonel rez. Urlăţeanu C-tin.
Colonel Pohrib Gheorghe, Comandantul Pompierilor Militari.

La testarile practice făcute cu această nouă tehnică ia parte şi A. S. R., Principele Carol.

O serie de mari incendii în Bucureşti, la Depozitul Central de Muniţii, Ministerul de Finanţe, Fabrica Rozen, Gara Obor şi Universitate determină primăria Capitalei spre a cumpăra un al doilea tren automobil de incendiu compus din 4 autospeciale menite a intra in dotarea pompierilor din oraşului Bucureşti.

În 1925 şi 1926 se continuă cu dotarea mai multor unităţi de pompieri cu material modern.

Între 1925 şi 1926 se continuă dotarea unităţilor de pompieri din întreaga ţară cu tehnică modernă, Primăria Capitalei comandă al doilea tren automobil de 6 autospeciale Magirus.

La 7 Decembrie 1926, se propagă un mare incendiu la Palatul Regal din Calea Victoriei. Arde toată aripa centrală a Palatului, cu Sala Tronului.

În cursul acestui an, iniţiativa particulară vine să completeze lipsurile pom­pierilor; iniţiativa revine Domnului Ioan Cămărăşescu, care, în luna decembrie, propune primăriei Capitalei şi Ministerului de Interne să înfiinţeze o loterie cu un câştig unic de 1 milion lei şi care să se extragă neapărat în ziua de 1 ianuarie 1927.

Lote­ria, dat fiind scopul frumos urmărit şi seriozitatea comitetului, are un desăvârşit succes, realizându-se în 10 zile suma de 10.012.300 lei.

Plătindu-se milionul fericitului câştigător, domnului Arhitect Peterneli, din restul de 9.012.300 lei Primăria Capitalei comandă al treilea tren automobil de 4 ma­şini Magirus, dintre cele mai moderne.

La 24 februarie 1931, Căpi­tanul Popescu Pantelimon este numit Comandantul Companiei Pompieri Bucureşti, în locul Căpitanului Peneş Alexandru, mutat la comanda Companiei Pompieri Chişinău.

În aprilie 1931 se recep­ţionează al patrulea tren auto­mobil de incendiu compus din patru maşini Magirus, comandat de către Primarul Ganeral al Capitalei, Dimitrie Dobrescu.

Poporul german, partener al pompierilor români încă de la înfiinţarea lor în 1835, a lăsat o amprentă preţioasă în segmentul dotării acestora cu o tehnică modernă de luptă cu focul, şi anume autospecialele fabricate în localitatea Ulm. Noile autovehicule intrate în dotarea pompierilor de la acea vreme au contribuit la combaterea unor mari incendii şi la limitarea efectelor dezastruoase ale acestora precum marele incendiu de la Muzeul Militar din 1938, dar mai ales au contribuit la salvarea de vieţi omeneşti. Ele au fost utilizate în perioada interbelică, dar şi mulţi ani după schimbarea regimului de guvernare al României.